Petrol și gaze17 ian. 2026
Iranul, sub presiune internă și sancțiuni - miza pentru petrol e mai mare decât în Venezuela
Prețul petrolului a devenit mai volatil pe fondul riscului de atac asupra Iranului , potrivit CNN , iar miza pentru piețele globale este considerabil mai mare decât în cazul Venezuelei, pe care SUA au destabilizat-o recent prin schimbarea de regim. Statele Unite analizează dacă să lovească Iranul , pe fondul protestelor interne și al represiunii guvernamentale, care ar fi depășit „linia roșie” trasată de președintele Donald Trump. Trump a indicat că administrația cântărește o intervenție, dar a spus miercuri că SUA vor „urmări și vor vedea care este procesul” înainte de a decide o acțiune, notează sursa. Din perspectiva petrolului, Iranul contează prin două elemente: rezervele și poziția geografică. Țara controlează a treia cea mai mare rezervă dovedită de petrol din lume și se află lângă una dintre cele mai importante rute de transport pentru țiței, Strâmtoarea Hormuz . Iranul produce în medie circa 3,2 milioane de barili pe zi (aproximativ 4% din producția globală), în pofida sancțiunilor, care au împins exporturile către o „flotă din umbră” (nave folosite pentru a ocoli restricțiile) și către vânzări cu discount. Diferența față de Venezuela este dimensiunea riscului de întrerupere a aprovizionării. CNN citează analiști care subliniază că orice escaladare în Iran se transmite mai rapid în prețuri, tocmai pentru că piața se teme de șocuri de ofertă. În plus, Iranul are un potențial de producție mult peste nivelul actual: rezervele sunt estimate la 209 miliarde de barili, iar producția de azi este sub jumătate față de vârful de 6,5 milioane barili/zi din anii 1970. „Dezvoltările din Iran contează mult mai mult pentru piețele de petrol pe termen scurt, din cauza riscului de întrerupere a aprovizionării cu petrol”, a spus Luisa Palacios, director la Center on Global Energy Policy (Universitatea Columbia), citată de CNN. Reacția pieței descrisă de sursă arată ca punct de interes central al acestui episod: volatilitatea. Țițeiul a urcat peste 61 de dolari/baril miercuri, pe fondul amenințărilor privind un atac, după ce cu o săptămână înainte coborâse la 56 de dolari/baril când Trump promisese creșterea producției în Venezuela . Joi dimineață, petrolul a scăzut cu 4%, sub 60 de dolari/baril, după ce Trump a sugerat că un atac nu este iminent. În termeni de piață, mișcările rapide indică o „primă de risc” geopolitic care se umflă și se dezumflă în funcție de semnalele politice, nu doar de datele fundamentale de cerere și ofertă. Riscul major de întrerupere a aprovizionării este legat de Strâmtoarea Hormuz, un punct de strangulare prin care trec circa 20 de milioane de barili de țiței pe zi, adică aproximativ o cincime din producția globală zilnică, conform CNN. Iranul controlează partea nordică a strâmtorii, iar piața e sensibilă la scenarii în care Teheranul ar putea perturba traficul maritim, chiar și temporar, ceea ce ar amplifica volatilitatea și ar împinge prețurile în sus mai abrupt decât în cazul unor întreruperi limitate la producția iraniană. Pe termen scurt, CNN notează că un atac american ar putea ridica semnificativ prețul petrolului , în funcție de amploarea loviturilor și de răspunsul Iranului. Sursa amintește un precedent recent: în iunie, prețurile au urcat pe fondul tensiunilor Israel–Iran, dar au scăzut ulterior după ce SUA au evitat infrastructura petrolieră iraniană, iar reacția Iranului a fost percepută ca mai degrabă simbolică. Concluzia pentru investitori și consumatori este că direcția prețului depinde mai puțin de „știrea” intervenției în sine și mai mult de dacă escaladarea atinge sau nu producția, exporturile și, mai ales, tranzitul prin Hormuz. În paralel, există și o dimensiune structurală: Iranul își bazează finanțele publice pe petrol (aproximativ jumătate din venituri provin din exporturile de țiței), chiar dacă petrolul reprezintă doar 10%–15% din PIB, potrivit CNN. O eventuală schimbare de regim ar putea crește prețurile pe termen scurt prin incertitudine (cine controlează compania de stat și exporturile), dar ar putea reduce prețurile pe termen lung dacă ar duce la relaxarea sancțiunilor și la mai multă transparență, ceea ce ar aduce volume suplimentare pe piață. Totuși, implicarea companiilor petroliere americane ar depinde de stabilitate politică și garanții de securitate, iar interesul ar putea fi limitat inițial, mai ales într-un context de prețuri încă relativ scăzute, mai arată sursa. [...]
