Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
UE va interzice complet importurile de gaze rusești din toamna lui 2027, potrivit Profit.ro, după adoptarea unui regulament care vizează atât gazele livrate prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (LNG, adică gaz răcit și transportat pe mare).
Regulamentul urmează să fie publicat în Jurnalul Oficial al UE, va intra în vigoare a doua zi și se va aplica direct, fără transpunere în legislațiile naționale. Ungaria și Slovacia au votat împotrivă, iar Bulgaria s-a abținut.
Conform actului normativ, interdicția pentru importurile de gaze rusești (prin conducte și LNG) va începe să se aplice la șase săptămâni de la intrarea în vigoare. Contractele existente vor avea o perioadă de tranziție, iar Consiliul UE arată că abordarea treptată urmărește să limiteze impactul asupra prețurilor și piețelor.
Interdicția totală este programată în două etape: pentru importurile de LNG de la începutul anului 2027, iar pentru importurile de gaze naturale prin conducte din toamna anului 2027, a transmis Consiliul UE. Înainte de a autoriza intrarea importurilor de gaze în Uniune, statele membre vor verifica țara în care a fost produs gazul.
Ungaria și Slovacia, descrise ca fiind dependente semnificativ de livrările Gazprom, au fost singurele state care s-au opus. Bulgaria s-a abținut, într-un context în care țara este un punct nodal de tranzit pentru gaze provenite din Turcia, un hub unde ajung volume nu doar din Rusia, ci și din Azerbaidjan, precum și LNG adus pe mare din mai multe surse.
În Bulgaria ajunge și LNG descărcat și regazeificat în Grecia. În acest cadru, identificarea originii gazului devine un element central al aplicării interdicției, mai ales în zonele în care fluxurile se amestecă prin rute și puncte de interconectare.
Poziția oficială a României, exprimată în toamna lui 2025, este că susține interzicerea importurilor din Rusia, cu avertismentul că ar putea fi dificil de stabilit de unde provine fiecare „moleculă” importată și că măsura nu ar trebui să pericliteze aprovizionarea statelor membre din Europa Centrală și de Est.
În anexa proiectului de regulament este inclusă o listă de puncte de interconectare pe unde se prezumă că sunt tranzitate doar gaze rusești, cu excepția cazului în care importatorul poate furniza autorităților vamale dovezi „fără echivoc” că gazele provin din altă țară și au fost, eventual, doar în tranzit prin Rusia. Printre punctele menționate se numără și interconectarea Bulgaria–Turcia Strandzha 2 – Malkoclar, parte a gazoductului TurkStream, prin care se efectuează importuri și în România, semnificative pe timp de iarnă.
În argumentația Comisiei Europene de anul trecut pentru interzicerea importurilor de gaze extrase din Rusia în UE din ultima parte a lui 2027 a fost invocată și producția viitoare a României din perimetrul offshore Neptun Deep, cel mai mare din largul apelor românești ale Mării Negre, notează Profit.ro.
Concesiunea, unde producția este programată să înceapă în 2027, este deținută în proporții egale de OMV Petrom și Romgaz, iar compania controlată de austriecii de la OMV are statut de operator. În logica Bruxelles-ului, intrarea în producție a unor volume noi în regiune ar trebui să susțină diversificarea și să reducă dependența de importurile rusești.
Până la 1 martie 2026, statele UE trebuie să elaboreze planuri naționale pentru diversificarea aprovizionării cu gaze și pentru identificarea potențialelor provocări în înlocuirea gazului rusesc. În acest scop, companiile vor fi obligate să notifice autoritățile și Comisia cu privire la orice contracte de achiziție de gaze rusești rămase în vigoare.
Nerespectarea regulilor poate atrage sancțiuni maxime de cel puțin 2,5 milioane de euro pentru persoane fizice și de cel puțin 40 de milioane de euro pentru companii, precum și praguri legate de cifra de afaceri (cel puțin 3,5% din cifra de afaceri anuală totală la nivel mondial a companiei sau 300% din cifra de afaceri estimată a tranzacțiilor). Regulamentul include și o clauză de urgență: în cazul unei stări de urgență declarate și dacă securitatea aprovizionării este grav amenințată într-una sau mai multe țări ale UE, Comisia poate suspenda interdicția de import pentru o perioadă de până la patru săptămâni.
Recomandate
Neptun Deep intră în 2026 în faza critică de execuție, iar calendarul pentru primul gaz în 2027 depinde de livrarea și integrarea la timp a componentelor-cheie , potrivit unui interviu acordat de Christina Verchere , CEO OMV Petrom, pentru Economedia . Miza operațională a anului viitor este instalarea și conectarea „puzzle-ului” tehnic – de la foraj și infrastructură submarină până la platforma de producție – fără întârzieri care ar putea împinge momentul începerii producției. 2026: anul în care se montează „puzzle-ul” din larg Verchere spune că 2026 va fi „cea mai intensă fază de execuție”, când urmează să fie instalate conductele și sistemele submarine, în paralel cu continuarea lucrărilor de foraj. În prezent, OMV Petrom forează în zăcământul Domino: șase sonde din zece planificate, după ce patru au fost finalizate în perimetrul Pelican. Toate componentele ar urma să formeze un sistem integrat care să ducă gazul de la sondă, prin infrastructura submarină și platformă, până la țărm, la stația de măsurare de la Tuzla. Platforma de producție vine din Indonezia și ocolește Africa Piesa centrală a proiectului – platforma de producție – pleacă din Indonezia și va fi transportată pe o rută lungă care ocolește continentul african, pentru a ajunge în Marea Neagră în vara lui 2026. Verchere indică drept prioritate respectarea termenului de livrare: „Trebuie să ne asigurăm că platforma ajunge la timp.” Când ar urma să înceapă producția și ce lipsește din calendar Producția de gaze din Neptun Deep este estimată să înceapă în 2027, însă intervalul exact din 2027 în care „va curge prima moleculă de gaz” urmează să fie comunicat ulterior, „mai târziu în cursul acestui an”, condiționat de sosirea și asamblarea la timp a tuturor componentelor (platformă, „jacket”-ul și restul pieselor), precum și de evoluția lucrărilor la sonde. Contracte și piață: interes regional, dar detalii limitate OMV Petrom a anunțat deja interes comercial pentru gazele din Marea Neagră și a semnat acorduri cu Uniper și cu compania moldovenească Energocom. Verchere nu confirmă dacă au fost semnate și alte contracte, invocând sensibilitatea comercială și perspectiva Consiliului Concurenței. În același timp, compania afirmă că va prioritiza piața românească și că va exista suficient gaz și pentru alți cumpărători, menționând ca efecte economice redevențele și taxele care intră în țară și impactul asupra balanței comerciale. De asemenea, OMV Petrom vizează contractarea unei cantități de gaz înainte de începerea producției, ca semnal că proiectul rămâne pe traiectorie. Pentru context suplimentar, Economedia trimite la interviul integral: Economedia . [...]
Romgaz își construiește bugetul pe 2026 pe o scădere abruptă a profitului, în timp ce accelerează investițiile , pe fondul declinului producției interne și al reglementării prețului gazelor, cu miza strategică a proiectului offshore Neptun Deep , potrivit Profit . Compania de stat anticipează pentru 2026 o scădere cu 40,18% a profitului net față de anul trecut, de la 3,138 miliarde lei la 1,877 miliarde lei, conform draftului de buget pentru acest an. În paralel, dividendele care ar urma să fie acordate acționarilor din profitul pe 2026 sunt bugetate în creștere cu peste 50% față de cele propuse pentru distribuire în acest an din câștigul pe 2025, de la 605,88 milioane lei la 909,72 milioane lei. Presiune pe rezultate înainte de Neptun Deep Romgaz estimează că profitul net va continua să scadă și în primii doi ani de producție ai exploatării offshore Neptun Deep din Marea Neagră, la 1,76 miliarde lei în 2027 și 1,532 miliarde lei în 2028. Compania este controlată de Ministerul Energiei, cu peste 70% din capital. Venituri în scădere în 2026 Pentru 2026, Romgaz se așteaptă la reducerea cu 9,3% a veniturilor totale, la 7,574 miliarde lei, pe fondul comprimării cu un procent similar a veniturilor principale, la 5,965 miliarde lei, conform documentului citat. [...]
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC și OPEC+ redesenează echilibrul de putere pe piața petrolului , într-un moment în care războiul din Iran și blocajele din Strâmtoarea Hormuz au redus oferta și au amplificat miza „barililor disponibili” din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Decizia EAU, anunțată marți și aplicată de la 1 mai, pune capăt unei apartenențe de aproape șase decenii la cartel și scoate din alianță al treilea cel mai mare producător. Mișcarea vine cu o zi înaintea reuniunii OPEC de la Viena și în a noua săptămână a războiului dintre Iran și coaliția SUA–Israel, context în care coordonarea energetică și de securitate din Golf este deja sub presiune. Ce schimbă ieșirea EAU: mai multă „suveranitate” asupra producției Potrivit analizei, retragerea oferă Abu Dhabi control deplin asupra capacității de producție pe care a extins-o în ultimii ani către 5 milioane de barili pe zi, eliminând constrângerile sistemului de cote prin care Arabia Saudită a coordonat decenii la rând politica petrolieră din Golf. Rauf Mammadov (fost oficial SOCAR, în prezent la Fuld & Company) a descris ieșirea drept „o lovitură semnificativă” pentru OPEC și în special pentru Arabia Saudită, estimând că producția EAU reprezintă 9%–11% din producția OPEC și aproximativ 5% din OPEC+ (formatul extins care include Rusia și alți exportatori din afara OPEC). Ministrul energiei din EAU, Suhail Mohamed Al Mazrouei, a declarat pentru CNBC că momentul a fost ales pentru a reduce la minimum perturbările pentru ceilalți producători, iar pentru The National a prezentat decizia ca o evoluție de politică aliniată „fundamentelor” pe termen lung ale pieței. De ce contează acum: Hormuz, infrastructura și „barilii” care pot ajunge pe piață Analiza leagă decizia de efectele asimetrice ale blocajelor din Strâmtoarea Hormuz. Arabia Saudită a gestionat mai bine șocul prin conducta East-West către Marea Roșie, în timp ce alți producători au fost mai expuși. EAU, la rândul lor, au investit în conducta Habshan–Fujairah, care ocolește Hormuz și duce țițeiul către un terminal la Golful Oman. Un analist din Dubai, citat sub protecția anonimatului, susține că, în condițiile în care unii producători dependenți de strâmtoare au redus extracția pe măsură ce depozitele s-au umplut, EAU și-au păstrat capacitatea fizică de a exporta. În această logică, rămânerea în OPEC+ ar fi însemnat, practic, plafonarea exporturilor „neîngrădite” ale EAU pentru a menține solidaritatea cu membri care nu pot ajunge la piață în aceleași condiții. În planul pieței, prețul petrolului Brent a scăzut după anunț, apoi și-a revenit pe măsură ce traderii au reevaluat prima de risc asociată producției din Golf, notează analiza. Presiune pe Arabia Saudită și pe OPEC+: cota de piață vs. preț În perspectiva reuniunii de la Viena, analiza conturează o dilemă pentru Riad: fie insistă ca membrii rămași să respecte limitele de producție și riscă să piardă cotă de piață în favoarea EAU, fie relaxează limitele și acceptă riscul unei scăderi a prețurilor. În același timp, Rusia a transmis că rămâne în grup și speră ca ieșirea EAU să nu destabilizeze cartelul. Elai Rettig (specialist în energie la Universitatea Bar-Ilan) argumentează că plecarea EAU ar împinge OPEC și statele rămase către o dependență mai mare de Rusia, ceea ce ar crește greutatea Moscovei în deciziile OPEC+. Cât ar putea crește producția EAU și ce urmează Rettig estimează că EAU ar urma să își majoreze producția cu aproximativ 1 milion de barili pe zi, fără a mai ține cont de interesele Arabiei Saudite sau ale Rusiei, odată eliberate de constrângerile OPEC. O întrebare-cheie pentru reuniunea de la Viena, potrivit lui Mammadov, este dacă alte state ar putea urma exemplul EAU: Kuwait sau Bahrain dintre membrii OPEC, respectiv Azerbaidjan sau Kazahstan dintre participanții OPEC+. Analiza amintește că și Qatar a părăsit OPEC în ianuarie 2019, în perioada blocadei diplomatice și comerciale impuse de Arabia Saudită, EAU, Bahrain și Egipt (2017–2021). [...]
Atacurile repetate asupra terminalului petrolier Tuapse cresc riscul de întreruperi logistice și de mediu la Marea Neagră , după ce Ucraina a lovit din nou instalația, provocând un incendiu, potrivit Agerpres . Este a patra lovitură asupra rafinăriei/terminalului portuar din Tuapse în două săptămâni, la mai puțin de 24 de ore după stingerea flăcărilor de la atacul precedent. Autoritățile locale ruse au transmis pe Telegram că incendiul a izbucnit „în urma atacului cu drone” și că nu au fost raportate victime, iar serviciile de urgență intervin la fața locului. La operațiune participă 128 de persoane și 41 de autospeciale, inclusiv echipe ale Ministerului Situațiilor de Urgență din Rusia. Ce se știe despre pagube și funcționarea terminalului Informațiile despre avarii punctuale rămân parțial neconfirmate. Canalul ucrainean de Telegram Exilenova+ a susținut că atacul ar fi avariat un rezervor de stocare a combustibilului, însă această informație nu a fost confirmată de alte instituții media. Un alt canal, Kedr, a indicat că țițeiul este depozitat la terminalul maritim înainte de a fi transportat. Pe rețelele sociale au apărut relatări despre nori mari de fum negru deasupra orașului. Context: apărarea antiaeriană și frecvența atacurilor Ministerul Apărării din Rusia a anunțat vineri doborârea a 141 de drone ucrainene în opt regiuni și deasupra Mărilor Negre și Azov. În același timp, dpa notează că apărarea antiaeriană nu a reușit să oprească atacurile din Tuapse și amintește că loviturile anterioare au produs pagube serioase: majoritatea rezervoarelor ar fi ars, iar infrastructura de transfer a petrolului către nave ar fi fost avariată. Conform EFE, atacul de vineri este al patrulea de la mijlocul lunii aprilie, după cele din 16, 20 și 28 aprilie. Situația a determinat intervenția președintelui rus Vladimir Putin , care l-a trimis pe ministrul pentru situații de urgență, Aleksandr Kurenkov, în regiunea Krasnodar pentru a monitoriza situația. Impact de mediu: deversare de petrol și poluare locală Agerpres relatează că atacurile repetate au avariat instalația și au provocat o „deversare majoră de petrol” în Marea Neagră, întinsă pe o lungime de peste 10 kilometri, cu risc de a deveni o catastrofă ecologică. În oraș, situația de mediu s-ar fi deteriorat, inclusiv prin ploi contaminate cu petrol, concentrații mari de cenușă în aer și niveluri de xilen și benzen care depășesc de două până la trei ori limitele permise. Atacuri reciproce cu drone: Odesa și porturile ucrainene Rusia a atacat din nou Ucraina cu drone în timpul nopții. Potrivit Reuters, în Odesa un apartament a fost distrus, iar acoperișul a luat foc într-o clădire cu 16 etaje; într-un alt bloc, incendiul a cuprins etajul 12. Două persoane au fost rănite, iar 25 de persoane, inclusiv doi copii, primesc sprijin psihologic, potrivit dpa. Autoritatea portuară maritimă din Ucraina a declarat că porturile din zona metropolitană Odesa și de pe Dunăre au fost atacate, cu daune la instalații de acostare și depozitare și incendii locale, ulterior ținute sub control. Porturile continuă să funcționeze, potrivit aceleiași autorități. Forțele Aeriene Ucrainene au raportat că Rusia a lansat 210 vehicule aeriene fără pilot de diferite tipuri, începând de joi, ora locală 17:45, iar apărarea ucraineană ar fi doborât sau neutralizat 190 până vineri, ora locală 8:00. Au fost raportate 20 de impacturi în 14 locuri și căderi de fragmente în zece locuri. În regiunea rusă Belgorod, guvernatorul Viaceslav Gladkov a declarat că doi adolescenți, de 18 și 15 ani, au murit după ce o dronă a lovit motocicleta pe care se aflau. [...]
Creșterea cu 75% a importurilor de țiței din Rusia lasă Siria expusă la riscuri de sancțiuni , în pofida orientării politice a noului guvern către Occident, arată o analiză Reuters . Pentru Damasc, dependența de livrări realizate prin rețele de transport sancționate devine o vulnerabilitate economică și operațională, într-un moment în care țara încearcă să-și refacă legăturile comerciale și bancare. Potrivit calculelor Reuters pe baza anunțurilor oficiale și a datelor de urmărire a navelor (LSEG, MarineTraffic și Shipnext), livrările de petrol din Rusia către Siria au urcat anul acesta cu 75%, la circa 60.000 de barili pe zi. Volumul este marginal pentru exporturile globale ale Rusiei, dar pentru Siria – unde producția internă rămâne mult sub necesar – Moscova a devenit furnizorul dominant de țiței după căderea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024, înlocuind Iranul. Doi analiști și trei oficiali sirieni au declarat pentru Reuters că acest comerț reflectă „necesitatea economică” a Damascului și, în același timp, îi oferă Rusiei influență într-o țară unde își menține două baze navale și aeriene. Aceiași oficiali au avertizat că relația energetică cu Moscova riscă să tensioneze legăturile cu UE și SUA, însă alternativele sunt limitate. De ce contează: risc de sancțiuni și „blocaj” în diversificarea furnizorilor Economistul sirian Karam Shaar a spus că dependența de țițeiul rusesc poate face sectorul energetic vulnerabil la o eventuală reînăsprire a sancțiunilor occidentale. „Dacă Statele Unite nu ar ajunge la un acord sau o înțelegere cu Rusia privind Ucraina, nu ar fi o surpriză dacă i-ar spune Siriei peste noapte să oprească achiziția acestor transporturi de petrol”, a declarat Shaar. Un oficial al companiei de stat Syrian Petroleum Company (SPC) a afirmat că autoritățile încearcă să diversifice sursele, dar că demersurile pentru un acord cu Turcia au fost, până acum, fără succes. Firma de analiză maritimă SynMax a indicat că restricțiile financiare, riscurile comerciale și anii de conflict limitează accesul Siriei la operatori convenționali de petroliere, ceea ce face ca rețelele asociate Rusiei să rămână printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt – cu costuri de reputație pentru Damasc. Dimensiunea deficitului: producție internă mică, cerere mare Reuters notează că, deși guvernul a recâștigat controlul asupra unor câmpuri petroliere din estul Siriei, producția rămâne redusă: cel mai mare zăcământ, al-Omar (Deir Ezzor), produce aproximativ 5.000 barili/zi; producția internă totală a fost de circa 35.000 barili/zi în 2025, mult sub nivelurile de dinainte de război (350.000 barili/zi); necesarul zilnic de petrol și combustibili este estimat la 120.000–150.000 barili/zi (potrivit SPC și unor oficiali din ministerul energiei). În plus, oficiali sirieni estimează că aproximativ 50.000 barili/zi sunt introduși prin contrabandă din Liban, care importă petrol din mai multe surse, inclusiv Turcia, Arabia Saudită și Rusia. În acest context, Reuters arată că livrările rusești acoperă circa o treime din cererea internă. Cum arată lanțul logistic: nave sancționate și transferuri pe mare Rusia a fost prima care a trimis un petrolier în Siria după căderea lui Assad și a livrat 16,8 milioane de barili în 2025 (aprox. 46.000 barili/zi), prin 19 transporturi între 28 februarie și 31 decembrie, potrivit datelor Kpler citate de Reuters și de unul dintre oficiali. Reuters a urmărit 21 de nave care ajung în porturi siriene aproape săptămânal, iar toate sunt în prezent sub sancțiuni occidentale. La terminalele mediteraneene ale Siriei, comerțul este derulat printr-o flotă „rotativă” asociată rețelelor de petroliere sancționate sau cu risc ridicat, sub diverse pavilioane (inclusiv Panama, Liberia, Insulele Marshall, Comore, Madagascar, Oman și Rusia), potrivit datelor LSEG. SynMax a mai arătat că o parte din lanțul de aprovizionare include transferuri navă-la-navă în apropiere de Grecia, Cipru sau Egipt – o practică folosită și pentru a ascunde originea și proprietatea încărcăturii. Context financiar: reintrarea treptată în sistemul bancar global Deși Europa și Washingtonul au ridicat anul trecut sancțiuni vechi de decenii asupra Siriei, economia țării rămâne slab integrată în sistemul financiar global, notează Reuters. Un semnal în această direcție este faptul că Banca Centrală a Siriei și-a reactivat abia în martie contul la Federal Reserve Bank of New York , ceea ce deschide posibilități mai largi de comunicare bancară internațională pentru prima dată din 2011. Ministerele energiei din Siria și Rusia nu au răspuns solicitărilor de comentarii, iar Departamentul de Stat al SUA a refuzat să comenteze comerțul Siriei cu petrol rusesc, potrivit Reuters. [...]
Carburanții s-au scumpit cu circa 20 de bani pe litru în România , pe fondul unei noi runde de volatilitate pe piața petrolului, unde cotația Brent a urcat joi până la 126 de dolari/baril (aprox. 579 lei), înainte să coboare în aceeași zi la 114 dolari, potrivit Antena 3 . În București, vineri, 1 mai, un litru de benzină standard ajunge la 8,98 lei, iar motorina standard la 9,67 lei, conform aceleiași surse. GPL-ul este indicat la 4,23 lei/litru. Cât costă la pompă: standard și premium Scumpirea medie menționată este de 20 de bani față de ziua precedentă, iar majorarea se vede și la sortimentele premium: benzină standard: 8,98 lei/litru motorină standard: 9,67 lei/litru GPL: 4,23 lei/litru benzină premium: 9,4 lei/litru motorină premium: 10,35 lei/litru De ce contează: petrolul a sărit la maximul ultimilor patru ani, apoi a scăzut În spatele mișcării de preț stă saltul rapid al țițeiului Brent, care a depășit joi 126 de dolari/baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul unor informații potrivit cărora Donald Trump „se pregătește să atace din nou Iranul”. Ulterior, prețul a coborât la 114 dolari în cursul zilei. Antena 3 notează că țițeiul Brent a atins 126,31 dolari/baril, iar ultima dată când piața a mai văzut astfel de niveluri a fost în februarie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina. Contextul geopolitic și factorii de piață invocați Articolul menționează două explicații pentru volatilitate: informații despre un plan pregătit de Comandamentul Central al Armatei SUA (CENTCOM) pentru „bombardamente scurte și intense” împotriva Iranului, relatate de Axios, ca încercare de a reporni negocierile cu Teheranul; apropierea termenului-limită pentru contractele „futures” (acorduri de cumpărare sau vânzare la o dată viitoare), care poate amplifica fluctuațiile de preț. Totodată, se arată că prețurile la energie au crescut pe parcursul săptămânii, în condițiile în care „negocierile de pace s-au blocat din nou”, iar Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. [...]
