Consilierul BNR Eugen Rădulescu critică lipsa de anticipare a Americii privind blocarea strâmtorii Ormuz - Impactul economic pe piețele internaționale se va resimți pe termen lung, cu efecte asupra prețurilor petrolului și gazelor

Blocarea Strâmtorii Ormuz riscă să țină sub presiune piața energiei mai mult la gaze lichefiate decât la petrol , avertizează consilierul guvernatorului BNR Eugen Rădulescu, într-o analiză citată de adevarul.ro . În opinia sa, șocul de pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii va produce efecte de durată și ar putea grăbi tranziția către surse alternative. Rădulescu, invitat la Digi24, susține că închiderea Ormuzului era „cel mai previzibil scenariu”, pe fondul vulnerabilității globale la petrolul transportat prin strâmtoare. El pune sub semnul întrebării lipsa de anticipare a acestui risc, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu. Blocaj operațional, deblocare limitată și o piață încă fragilă Potrivit economistului, amploarea perturbării este ilustrată de faptul că peste 200 de nave au rămas blocate în Golf. Deși ar exista un armistițiu de două săptămâni convenit între SUA și Iran, acesta ar permite doar o deblocare parțială, cu maximum 15 nave pe zi , ceea ce menține presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra prețurilor din energie. De ce contează diferența petrol vs. gaze lichefiate Mesajul central al consilierului BNR este că impactul nu va fi uniform : petrolul ar putea reveni „mai repede” către un echilibru, în funcție de cum se stabilizează fluxurile și rutele; gazele lichefiate (GNL – gaz natural transportat în stare lichidă) ar urma să rămână „o problemă mult mai mult timp”, ceea ce sugerează o perioadă prelungită de tensiuni pe această piață. În această logică, criza ar putea funcționa ca accelerator pentru investiții și politici de reducere a dependenței de rutele și resursele expuse riscurilor geopolitice. Mize geopolitice: „America a pierdut categoric” Întrebat despre „câștigători”, Rădulescu respinge ideea unor victorii reale într-un război, dar notează că unele analize indică Rusia sau China ca beneficiari indirecți. În evaluarea sa de ansamblu, însă: „America a pierdut categoric” El mai ridică și problema motivației inițiale a atacului asupra Iranului, afirmând că riscurile erau evidente și că rezistența regimului de la Teheran a fost subestimată. În perioada următoare, relevanța economică imediată rămâne viteza de normalizare a traficului prin Ormuz și felul în care piața va separa șocul de scurtă durată (petrol) de cel potențial mai persistent (GNL), cu efecte în costurile energiei și în deciziile de investiții. [...]