Fără reforme în regulile de racordare și în funcționarea pieței, prețurile la energie au tendința să crească semnificativ, iar extinderea regenerabilelor, în lipsa stocării și a unei rețele adecvate, poate amplifica volatilitatea, potrivit unei analize citate de Economica. Mesajul central: nu „mai mult solar” rezolvă automat factura, ci un pachet de reforme care să reducă blocajele, costurile sistemice și distorsiunile de reglementare.

De ce contează: problema nu e doar producția, ci accesul la rețea

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că într-un sistem cu multe proiecte solare și eoliene miza se mută de la „cine produce” la „cine are dreptul să injecteze în rețea”. Dacă regulile de racordare sunt „făcute prost, schimbate des sau capturate de interese”, piața nu mai funcționează concurențial, iar prețul poate crește în loc să scadă.

În acest context, Chisăliță afirmă că simpla „deblocare” a ATR-urilor (avize tehnice de racordare) nu garantează ieftinirea energiei, deoarece blocajul ar fi și instituțional, nu doar tehnic. El descrie situația în care capacitatea reală disponibilă într-o zonă este mult sub nivelul solicitărilor emise sau „rezervate”, ceea ce ar crea o „piață paralelă a hârtiei”, în care proiecte imature blochează accesul, iar proiectele mature întârzie.

„Dacă o reţea are, să zicem, 1.000 MW capacitate reală disponibilă într-o zonă, dar sunt emise sau rezervate solicitări de 5.000 MW, apare o piaţă paralelă a „hârtiei” – proiecte imature blochează capacitate, proiecte reale aşteaptă, iar sistemul devine captiv.”

Ce împinge prețurile în sus: 14 cauze, cu accent pe efecte de sistem

Analiza enumeră 14 cauze ale prețurilor mari la energie în România, iar dintre cele cu impact ridicat sunt menționate:

• „canibalizarea” solar/eolian: preț mic când produc și preț mare când nu produc;
• funcționarea mai puține ore a centralelor pe gaz/cărbune, ca urmare a prioritizării regenerabilelor, ceea ce ar împărți costurile fixe pe mai puține ore;
• rețele vechi, pierderi și congestii;
• piață nelichidă și concurență slabă;
• investiții necorelate între producție, rețea și consum.

La acestea se adaugă, potrivit analizei, capacitatea rezervată artificial (proiecte speculative care blochează rețeaua), lipsa stocării adecvate sau stocarea prost dimensionată și mecanismul prin care prosumatorii sunt compensați cantitativ, nu valoric (livrează ieftin și primesc scump).

Regenerabilele fără stocare pot ieftini la prânz și scumpi seara

Chisăliță argumentează că producția solară este concentrată la prânz, iar eolianul depinde de vânt, în timp ce consumul are alte vârfuri (dimineața, seara, iarna, în zile fără soare sau fără vânt). Concluzia este că relația „mai mult solar = mai ieftin” este incompletă.

„Mai mult solar fără stocare şi consum flexibil = preţuri foarte mici la prânz, preţuri mari seara şi costuri sistemice mai mari.”

Ce reforme implică „prețuri mai stabile”: mix de stocare și reguli curate

Pe partea de stocare, șeful AEI spune că România ar avea nevoie de un „mix de stocare” care, „ca și concept”, nu există astăzi, iar stocarea prost dimensionată poate scumpi sistemul. El indică faptul că bateriile sunt economice pentru cicluri zilnice, dar pentru stocare pe mai multe zile sau sezonieră costurile cresc mult, fiind necesare alte soluții (precum hidro, pompaj, gaz flexibil, nuclear, „demand response” – adică reducerea/shiftarea consumului la semnal de preț – interconexiuni și hidrogen doar unde are sens economic).

În final, Chisăliță leagă evoluția prețurilor de calitatea reglementării și de funcționarea pieței: fără reforme, prețurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puțin sau se stabilizează, iar scăderi „reale” ar veni abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a sistemului.