Știri
Știri din categoria Piața energiei
Un nou șoc pe energie riscă să împingă inflația și costurile de finanțare în sus, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor de întrerupere a aprovizionării, potrivit unei prognoze a Băncii Mondiale citate de Antena 3. Instituția estimează că prețurile la energie ar urma să crească cu 24% anul acesta, până la cel mai ridicat nivel de la invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, dacă cele mai acute perturbări generate de războiul din regiune se încheie în mai.
În scenariul de bază, Banca Mondială vede până în octombrie o revenire graduală, aproape de nivelul de dinaintea războiului, a volumelor tranzitate prin Strâmtoarea Ormuz, dar avertizează că riscul unor prețuri mai ridicate rămâne semnificativ dacă ostilitățile escaladează și perturbările de aprovizionare durează mai mult decât se anticipează.
Banca Mondială estimează că țițeiul Brent (referința globală) ar urma să se tranzacționeze anul acesta la 86 dolari pe baril (aprox. 395 lei), față de 69 dolari pe baril (aprox. 318 lei) în 2025. În plus, prețul ar putea urca la 115 dolari pe baril (aprox. 529 lei) dacă facilitățile de gaze și petrol din regiune sunt afectate suplimentar, iar exporturile își revin lent.
Instituția avertizează că atacarea infrastructurii energetice și perturbarea transportului prin Strâmtoarea Ormuz au dus la „cel mai mare șoc înregistrat vreodată” al aprovizionării cu petrol.
Economistul-șef al Băncii Mondiale, Indermit Gill, avertizează că războiul lovește economia globală „în valuri cumulate”, prin energie, apoi prin alimente și, în final, printr-o inflație mai ridicată, care ar putea împinge dobânzile și costurile de împrumut în sus.
„Războiul lovește economia mondială în valuri cumulate: prima dată prin prețurile mai ridicate la energie, apoi prețurile mai ridicate la alimente și, în final, o inflație mai ridicată, care va determina majorarea dobânzilor și majorarea costurilor de împrumut.”
Pe partea de agricultură, Banca Mondială estimează că prețurile îngrășămintelor ar urma să crească cu 31% în 2026, după un avans de 60% al prețului la uree. Instituția avertizează că aceste evoluții pot amplifica presiunile asupra aprovizionării cu alimente, pot eroda veniturile fermierilor și pot amenința randamentele viitoarelor culturi.
În scenariul de bază, Banca Mondială estimează că inflația medie în economiile dezvoltate ar ajunge la 5,1% în 2026, de la 4,7% anul trecut. Pentru țările în curs de dezvoltare, instituția indică o inflație de 5,8% dacă războiul se prelungește.
Totodată, creșterea economiei mondiale ar urma să fie afectată: țările în curs de dezvoltare ar înregistra un avans de 3,6% în 2026, față de o estimare anterioară de 4%, potrivit prognozei citate.
Recomandate
Blocarea Strâmtorii Ormuz riscă să țină sub presiune piața energiei mai mult la gaze lichefiate decât la petrol , avertizează consilierul guvernatorului BNR Eugen Rădulescu, într-o analiză citată de adevarul.ro . În opinia sa, șocul de pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii va produce efecte de durată și ar putea grăbi tranziția către surse alternative. Rădulescu, invitat la Digi24, susține că închiderea Ormuzului era „cel mai previzibil scenariu”, pe fondul vulnerabilității globale la petrolul transportat prin strâmtoare. El pune sub semnul întrebării lipsa de anticipare a acestui risc, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu. Blocaj operațional, deblocare limitată și o piață încă fragilă Potrivit economistului, amploarea perturbării este ilustrată de faptul că peste 200 de nave au rămas blocate în Golf. Deși ar exista un armistițiu de două săptămâni convenit între SUA și Iran, acesta ar permite doar o deblocare parțială, cu maximum 15 nave pe zi , ceea ce menține presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra prețurilor din energie. De ce contează diferența petrol vs. gaze lichefiate Mesajul central al consilierului BNR este că impactul nu va fi uniform : petrolul ar putea reveni „mai repede” către un echilibru, în funcție de cum se stabilizează fluxurile și rutele; gazele lichefiate (GNL – gaz natural transportat în stare lichidă) ar urma să rămână „o problemă mult mai mult timp”, ceea ce sugerează o perioadă prelungită de tensiuni pe această piață. În această logică, criza ar putea funcționa ca accelerator pentru investiții și politici de reducere a dependenței de rutele și resursele expuse riscurilor geopolitice. Mize geopolitice: „America a pierdut categoric” Întrebat despre „câștigători”, Rădulescu respinge ideea unor victorii reale într-un război, dar notează că unele analize indică Rusia sau China ca beneficiari indirecți. În evaluarea sa de ansamblu, însă: „America a pierdut categoric” El mai ridică și problema motivației inițiale a atacului asupra Iranului, afirmând că riscurile erau evidente și că rezistența regimului de la Teheran a fost subestimată. În perioada următoare, relevanța economică imediată rămâne viteza de normalizare a traficului prin Ormuz și felul în care piața va separa șocul de scurtă durată (petrol) de cel potențial mai persistent (GNL), cu efecte în costurile energiei și în deciziile de investiții. [...]
Prețul gazelor naturale a scăzut cu circa 20% în Europa potrivit Antena 3 CNN , după ce Washingtonul și Teheranul au anunțat o încetare a focului pentru două săptămâni, reducând tensiunile care alimentaseră recent scumpirea energiei. Mișcarea s-a văzut rapid în tranzacțiile de la hub-ul TTF din Amsterdam, punctul de referință pentru prețurile gazelor în Europa. La începutul ședinței, cotațiile futures erau în scădere cu 19,24%, la 43 euro/MWh, după ce coborâseră anterior cu peste 20%, până la 42,5 euro/MWh, transmite Agerpres, citată de Antena 3 CNN. Pe fondul ieftinirii, prețul se apropie de nivelul de 31,6 euro/MWh consemnat pe 27 februarie, cu o zi înainte ca SUA și Israelul să înceapă războiul împotriva Iranului. În perioada escaladării, prețul gazelor a urcat până la 72 euro/MWh, pe fondul riscurilor percepute de piață pentru aprovizionare și transport. În plan politic, președintele SUA a anunțat pe platforma Truth Social că este de acord să suspende bombardamentele și atacurile împotriva Iranului timp de două săptămâni, cu puțin peste o oră înainte de expirarea ultimatumului său. De cealaltă parte, Teheranul a comunicat că va negocia cu partea americană, începând de vineri, pentru a pune capăt războiului pe durata celor două săptămâni și că ar accepta redeschiderea Strâmtorii Ormuz dacă atacurile israeliano-americane încetează. Pentru piețele energetice, știrea contează în principal prin efectul asupra riscului geopolitic și al rutelor de transport, în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz este o arteră strategică. În mod normal, prin această cale navigabilă trece aproximativ o cincime din țițeiul mondial, iar orice blocaj sau amenințare la adresa traficului poate împinge în sus cotațiile la energie, inclusiv la gaze, prin efect de contagiune în piețe. Hub-ul TTF din Amsterdam este reperul de preț pentru gazele din Europa, iar scăderile de acolo se propagă în contracte și oferte comerciale. Cotațiile futures au coborât la 42,5–43 euro/MWh, după o scădere de peste 19% într-o singură dimineață de tranzacționare. Contextul imediat al ieftinirii este anunțul de încetare a focului pentru două săptămâni între Washington și Teheran și perspectiva redeschiderii Strâmtorii Ormuz, condiționată de oprirea atacurilor. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul raționalizarea combustibilului și eliberarea unei cantități mai mari de petrol din rezervele strategice, pe fondul riscului unui șoc energetic prelungit generat de războiul din Orientul Mijlociu, potrivit Adevărul , care citează un interviu al comisarului european pentru energie, Dan Jorgensen, acordat Financial Times. Jorgensen a spus că blocul comunitar „evaluează toate opțiunile” și că, deși UE „nu se confruntă deocamdată” cu o criză de aprovizionare, pregătește planuri de contingență pentru efectele structurale ale conflictului lansat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. În acest context, comisarul a avertizat că prețurile la energie ar urma să rămână ridicate o perioadă mai lungă. După atacul inițial, prețul țițeiului Brent a urcat aproape de 120 de dolari, iar în prezent se tranzacționează în jurul valorii de 107 dolari, însă volatilitatea persistă, pe fondul închiderii de facto a Strâmtorii Ormuz, controlată de Teheran, prin care trec aproximativ 20% din transporturile globale de petrol. „Ne pregătim pentru cele mai grave scenarii, deși nu am ajuns încă în punctul în care să fie nevoie să raționalizăm produse critice, cum ar fi kerosenul sau motorina. Este mai bine să fii pregătit decât să regreți”, a apreciat Jorgensen. Financial Times notează că sectorul aerian este printre cele mai îngrijorate de aprovizionarea cu kerosen, în condițiile diferențelor de reglementare dintre UE și Statele Unite privind specificațiile combustibilului. Comisarul a spus că Bruxelles-ul nu intenționează să modifice reglementările actuale, deși a lăsat deschisă posibilitatea unor ajustări dacă situația se deteriorează, inclusiv prin utilizarea unor instrumente legislative. Totodată, el nu a exclus eliberări suplimentare din rezervele strategice dacă criza energetică se intensifică și a reiterat că UE nu intenționează să își modifice cadrul de reglementare în acest an pentru a pune capăt importurilor de gaze naturale lichefiate rusești, menționând că blocul poate apela, la nevoie, la aprovizionare din SUA și de la alți parteneri. [...]
Șocul petrolului se va agrava în aprilie , potrivit HotNews.ro , care citează avertismentul directorului executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol, pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran și al escaladării militare din Orientul Mijlociu. De ce aprilie ar putea fi „mult mai rea decât martie” Birol a spus, într-o apariție la podcastul lui Nicolai Tangen (șeful fondului suveran de investiții al Norvegiei), că în martie au mai ajuns în porturi transporturi din Orientul Mijlociu cu petrol, gaze naturale lichefiate și alte produse energetice, însă în aprilie „nu mai este nimic”. „În aprilie nu mai este nimic.” În aceste condiții, pierderile din aprovizionarea cu țiței din aprilie ar putea să se dubleze față de luna precedentă, cu efecte directe asupra inflației și asupra creșterii economice globale, potrivit avertismentului transmis de șeful AIE. Dimensiunea pierderilor și riscul de raționalizare Pentru a ilustra amploarea perturbării, Birol a comparat situația cu crizele petroliere din 1973 și 1979, când s-au pierdut aproximativ cinci milioane de barili pe zi de fiecare dată. În prezent, pierderile sunt de 12 milioane de barili pe zi, „echivalentul a mai mult de două crize petroliere la un loc”, conform declarațiilor sale. Pe lângă presiunea asupra prețurilor și a economiei, Birol a avertizat că această perturbare „fără precedent” ar putea duce la măsuri de raționalizare a energiei în mai multe țări, pe măsură ce deficitul se transmite dinspre piețele cele mai expuse către restul economiei. Efecte dincolo de petrol și gaze: materii prime pentru industrie și agricultură Impactul blocajului nu se limitează la țiței și gaze. Birol a atras atenția asupra efectelor asupra unor materii prime considerate esențiale pentru economia globală, inclusiv produse petrochimice, îngrășăminte, heliu și sulf, utilizate în industrie, agricultură și producția de tehnologie. În același timp, șeful AIE a indicat că deficitul de combustibil pentru avioane și motorină afectează deja în principal Asia, dar este de așteptat să se extindă „în aprilie sau poate la începutul lunii mai” către Europa. Răspunsul AIE: eliberarea de rezerve și posibile intervenții suplimentare Ca reacție la criză, AIE a anunțat pe 11 martie eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice ale celor 32 de țări membre, cea mai mare intervenție a agenției de până acum. Birol a spus însă că măsura nu rezolvă cauza principală a problemei, ci doar reduce temporar presiunea. „Pur și simplu ajutăm la atenuarea durerii și la câștigarea de timp, dar nu spun că aceasta este soluția supremă.” AIE monitorizează zilnic piețele pentru a decide dacă sunt necesare intervenții suplimentare, inclusiv prin eliberări de țiței sau produse rafinate, iar Birol a precizat că ar putea face sugestii guvernelor în consecință. Miza Strâmtorii Ormuz și cine resimte cel mai puternic șocul Cheia ieșirii din criză este redeschiderea Strâmtorii Ormuz, pe care Birol o descrie drept „centrul nervos” al situației. În condiții normale, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și gaze trec zilnic prin acest coridor maritim, alimentând piețele din Asia, Europa și Statele Unite, însă închiderea sa efectivă a paralizat tranzitul. În evaluarea AIE, presiunea este în prezent cea mai intensă în Asia, din cauza dependenței de țițeiul din Orientul Mijlociu, în timp ce Europa și Statele Unite ar putea resimți un impact mai sever în lunile următoare dacă blocajul persistă. În declarații anterioare pentru publicație, Birol a numit criza „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie”. Cauza imediată a șocului: blocarea Strâmtorii Ormuz și oprirea fluxurilor energetice din Orientul Mijlociu. Efecte anticipate: pierderi mai mari de aprovizionare în aprilie, presiune pe inflație și creștere economică, risc de raționalizare. Domenii afectate: petrol, gaze naturale lichefiate, produse rafinate (motorină, combustibil de avioane) și materii prime precum petrochimice, îngrășăminte, heliu și sulf. Răspuns instituțional: eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice ale statelor membre AIE și posibilitatea unor intervenții suplimentare. [...]
Fără reforme în regulile de racordare și în funcționarea pieței, prețurile la energie au tendința să crească semnificativ , iar extinderea regenerabilelor, în lipsa stocării și a unei rețele adecvate, poate amplifica volatilitatea, potrivit unei analize citate de Economica . Mesajul central: nu „mai mult solar” rezolvă automat factura, ci un pachet de reforme care să reducă blocajele, costurile sistemice și distorsiunile de reglementare. De ce contează: problema nu e doar producția, ci accesul la rețea Dumitru Chisăliță , președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că într-un sistem cu multe proiecte solare și eoliene miza se mută de la „cine produce” la „cine are dreptul să injecteze în rețea”. Dacă regulile de racordare sunt „făcute prost, schimbate des sau capturate de interese”, piața nu mai funcționează concurențial, iar prețul poate crește în loc să scadă. În acest context, Chisăliță afirmă că simpla „deblocare” a ATR-urilor ( avize tehnice de racordare ) nu garantează ieftinirea energiei, deoarece blocajul ar fi și instituțional, nu doar tehnic. El descrie situația în care capacitatea reală disponibilă într-o zonă este mult sub nivelul solicitărilor emise sau „rezervate”, ceea ce ar crea o „piață paralelă a hârtiei”, în care proiecte imature blochează accesul, iar proiectele mature întârzie. „Dacă o reţea are, să zicem, 1.000 MW capacitate reală disponibilă într-o zonă, dar sunt emise sau rezervate solicitări de 5.000 MW, apare o piaţă paralelă a „hârtiei” – proiecte imature blochează capacitate, proiecte reale aşteaptă, iar sistemul devine captiv.” Ce împinge prețurile în sus: 14 cauze, cu accent pe efecte de sistem Analiza enumeră 14 cauze ale prețurilor mari la energie în România, iar dintre cele cu impact ridicat sunt menționate: „canibalizarea” solar/eolian: preț mic când produc și preț mare când nu produc; funcționarea mai puține ore a centralelor pe gaz/cărbune, ca urmare a prioritizării regenerabilelor, ceea ce ar împărți costurile fixe pe mai puține ore; rețele vechi, pierderi și congestii; piață nelichidă și concurență slabă; investiții necorelate între producție, rețea și consum. La acestea se adaugă, potrivit analizei, capacitatea rezervată artificial (proiecte speculative care blochează rețeaua), lipsa stocării adecvate sau stocarea prost dimensionată și mecanismul prin care prosumatorii sunt compensați cantitativ, nu valoric (livrează ieftin și primesc scump). Regenerabilele fără stocare pot ieftini la prânz și scumpi seara Chisăliță argumentează că producția solară este concentrată la prânz, iar eolianul depinde de vânt, în timp ce consumul are alte vârfuri (dimineața, seara, iarna, în zile fără soare sau fără vânt). Concluzia este că relația „mai mult solar = mai ieftin” este incompletă. „Mai mult solar fără stocare şi consum flexibil = preţuri foarte mici la prânz, preţuri mari seara şi costuri sistemice mai mari.” Ce reforme implică „prețuri mai stabile”: mix de stocare și reguli curate Pe partea de stocare, șeful AEI spune că România ar avea nevoie de un „mix de stocare” care, „ca și concept”, nu există astăzi, iar stocarea prost dimensionată poate scumpi sistemul. El indică faptul că bateriile sunt economice pentru cicluri zilnice, dar pentru stocare pe mai multe zile sau sezonieră costurile cresc mult, fiind necesare alte soluții (precum hidro, pompaj, gaz flexibil, nuclear, „demand response” – adică reducerea/shiftarea consumului la semnal de preț – interconexiuni și hidrogen doar unde are sens economic). În final, Chisăliță leagă evoluția prețurilor de calitatea reglementării și de funcționarea pieței: fără reforme, prețurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puțin sau se stabilizează, iar scăderi „reale” ar veni abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a sistemului. [...]
Uniunea Europeană analizează un mecanism care ar putea obliga statele membre să-și împartă rezervele de kerosen , dacă o criză de aprovizionare ar provoca penurii în blocul comunitar, potrivit Adevărul . Miza este limitarea riscului de blocaje în transportul aerian și evitarea distorsiunilor de piață într-un context de scumpiri accelerate. Comisarul european pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas , a spus că UE ia în calcul introducerea unui mecanism obligatoriu prin care statelor li s-ar putea cere să împartă kerosenul, în eventualitatea unei crize de aprovizionare. Declarațiile au fost făcute marți, după o videoconferință cu miniștrii transporturilor din UE, relatează Mediafax. De la coordonare voluntară la obligații și reguli de transparență Oficialul european a indicat că, în prezent, coordonarea este voluntară, dar ar putea deveni obligatorie. „Ceea ce este voluntar astăzi ar putea deveni obligatoriu”. În același timp, Tzitzikostas a precizat că UE „deține stocuri de urgență” de combustibil pentru avioane, care ar urma să fie eliberate doar la nevoie, iar orice eliberare națională ar trebui făcută „în deplină transparență”, pentru a evita „denaturarea pieței”. Posibile stocuri minime și un plan pentru „șocuri viitoare” Dincolo de criza curentă, Comisia Europeană vrea să evalueze dacă este necesară o obligație privind stocurile minime de combustibil pentru aviație, care să impună statelor membre să mențină rezerve de urgență minime. Tzitzikostas a mai spus că miercuri Comisia Europeană va prezenta planul AccelerateEU, ca răspuns la șocurile de pe piața energiei. Printre elementele menționate se află și eforturi pentru asigurarea „unei surse alternative de kerosen pentru Europa”, inclusiv combustibil de tip A produs în Statele Unite. Contextul de piață: prețuri duble și avertisment de penurie Potrivit informațiilor citate, de la izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu la sfârșitul lunii februarie, prețurile kerosenului din Europa s-au dublat. În plus, săptămâna trecută, șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a avertizat că Europa ar putea să se confrunte cu penurie de kerosen în aproximativ șase săptămâni, pe fondul blocajelor din aprovizionarea globală cu energie. [...]
