Știri
Știri din categoria Industrii & Fonduri

Recordul de 9 ore cu preț negativ la energia electrică arată o problemă de echilibrare a sistemului , cu costuri directe pentru producători, care ajung să plătească pentru ca energia lor să fie preluată. Potrivit Profit , duminică au fost consemnate 9 ore cu preț negativ pe piața de energie , iar în intervalul 13:00–14:00 prețul a coborât la un minim de -496,8 lei/MWh (echivalentul a -97,5 euro/MWh ). Într-un interval de un sfert de oră, prețul a scăzut și mai mult, până la -508 lei/MWh (aprox. -100 euro/MWh ), ceea ce în practică înseamnă că producătorii au ajuns să „subvenționeze” preluarea energiei, plătind furnizorilor/contrapartidelor din piață pentru a le absorbi excedentul. De ce contează: costuri și semnal de piață pentru producători Episoadele de preț negativ sunt un semnal că, pe anumite intervale, oferta depășește cererea și/sau capacitatea de a gestiona fluxurile din sistem. În astfel de momente, producătorii care nu își pot reduce rapid producția sau nu au contracte care să-i protejeze de volatilitatea pieței pot ajunge să suporte costuri suplimentare, în loc să încaseze venituri din vânzarea energiei. Chiar și așa, pe ansamblul zilei, prețul mediu a rămas pozitiv , la 186,55 lei/MWh , ceea ce indică faptul că șocul a fost concentrat în anumite ore. Ce a împins prețul în jos Profit notează că, deși a fost o zi însorită și cu vânt, producția internă de energie regenerabilă a fost „moderată”: la prânz, atât producția solară, cât și cea eoliană au fost de maximum 1.000 MW fiecare. În aceste condiții, presiunea pe prețuri a venit în principal din importuri (formularea exactă din material indică faptul că excedentul a fost alimentat mai ales de energia regenerabilă din import), care au amplificat surplusul disponibil în orele de vârf din timpul zilei. [...]

Ideea Indoneziei de a introduce taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Malacca ar putea deschide un nou front de costuri și incertitudine pentru comerțul maritim global , într-un moment în care rutele-cheie sunt tot mai des folosite ca pârghii geopolitice, potrivit HotNews . Propunerea a fost lansată la finalul săptămânii trecute de ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, care a spus că navele trec prin Malacca „fără nicio taxă” și a pus sub semnul întrebării dacă această situație este „corectă sau greșită”, scrie Naftemporiki. De ce contează: Malacca este o arteră critică pentru fluxurile Asia–Europa și energia Chinei Strâmtoarea Malacca este descrisă ca fiind mai importantă decât Strâmtoarea Ormuz din perspectiva volumelor, transportând peste o cincime din comerțul maritim mondial. Pe direcția vest, exporturile Asiei către Marea Britanie și Europa trec prin acest punct, iar pe direcția est, trei sferturi din importurile de țiței ale Chinei tranzitează strâmtoarea. Geografia o face, teoretic, „taxabilă”: are circa 900 de kilometri lungime, dar în cel mai îngust punct doar 2,7 kilometri lățime, ceea ce ar putea permite implementarea unui sistem de taxe. Riscuri de reglementare și precedent: libertatea de navigație, sub presiune Cichen Shen, expert în transporturi maritime la Lloyd’s List (Singapore), a calificat comentariile ministrului indonezian drept „îngrijorătoare”, pe fondul temerilor că transportul maritim ar putea deveni tot mai mult un instrument geopolitic și de securitate, iar principiul libertății de navigație ar putea fi subminat. În același timp, articolul notează că impunerea de taxe pentru navele care utilizează apele internaționale ar încălca Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării. Context: efect de contagiune de la Ormuz și presiuni politice mai largi Discuția despre Malacca apare pe fondul planurilor Iranului de a impune taxe navelor de marfă care folosesc Strâmtoarea Ormuz, a doua cea mai aglomerată rută maritimă din lume, ceea ce a alimentat îngrijorări că astfel de inițiative s-ar putea replica și în alte regiuni. Mario Nafval, antreprenor în tehnologie și analist politic, consideră demersul riscant și susține că Iranul a arătat că „o singură țară” poate ține „ostatic” transportul maritim global. În paralel, președintele american Donald Trump a afirmat că SUA ar putea impune taxe navelor care doresc să utilizeze Strâmtoarea Ormuz. Ben Blunt, de la Chatham House, a avertizat că respingerea normelor internaționale de către SUA ar putea încuraja și alte guverne să încerce să remodeleze regulile în avantaj propriu, concluzionând: „Intrăm într-o eră unilaterală, tranzacțională și haotică”. În acest stadiu, informațiile din sursă indică o idee aflată la nivel de declarații și dezbatere publică, fără detalii despre un calendar, nivelul taxelor sau un mecanism de aplicare. [...]