Știri
Știri din categoria Energie
Recordul de 9 ore cu preț negativ la energia electrică arată o problemă de echilibrare a sistemului, cu costuri directe pentru producători, care ajung să plătească pentru ca energia lor să fie preluată. Potrivit Profit, duminică au fost consemnate 9 ore cu preț negativ pe piața de energie, iar în intervalul 13:00–14:00 prețul a coborât la un minim de -496,8 lei/MWh (echivalentul a -97,5 euro/MWh).
Într-un interval de un sfert de oră, prețul a scăzut și mai mult, până la -508 lei/MWh (aprox. -100 euro/MWh), ceea ce în practică înseamnă că producătorii au ajuns să „subvenționeze” preluarea energiei, plătind furnizorilor/contrapartidelor din piață pentru a le absorbi excedentul.
Episoadele de preț negativ sunt un semnal că, pe anumite intervale, oferta depășește cererea și/sau capacitatea de a gestiona fluxurile din sistem. În astfel de momente, producătorii care nu își pot reduce rapid producția sau nu au contracte care să-i protejeze de volatilitatea pieței pot ajunge să suporte costuri suplimentare, în loc să încaseze venituri din vânzarea energiei.
Chiar și așa, pe ansamblul zilei, prețul mediu a rămas pozitiv, la 186,55 lei/MWh, ceea ce indică faptul că șocul a fost concentrat în anumite ore.
Profit notează că, deși a fost o zi însorită și cu vânt, producția internă de energie regenerabilă a fost „moderată”: la prânz, atât producția solară, cât și cea eoliană au fost de maximum 1.000 MW fiecare.
În aceste condiții, presiunea pe prețuri a venit în principal din importuri (formularea exactă din material indică faptul că excedentul a fost alimentat mai ales de energia regenerabilă din import), care au amplificat surplusul disponibil în orele de vârf din timpul zilei.
Recomandate
Ucraina estimează că are nevoie de 5,4 miliarde de euro (aprox. 27,0 miliarde lei) pentru a-și pregăti sistemul energetic pentru iarnă , în condițiile în care finanțarea promisă până acum acoperă doar o mică parte din necesar, potrivit Kyiv Post . Premierul Denîs Șmîhal , care este și prim-vicepremier și ministru al energiei, a prezentat evaluarea la o conferință a grupului de coordonare energetică desfășurată la Kiev. Planul anunțat vizează refacerea a 6,5 GW (gigawați) de capacitate: 4,5 GW prin repararea infrastructurii existente și încă 2 GW prin cogenerare distribuită (producție locală combinată de electricitate și căldură) și surse regenerabile. Finanțare: promisiuni de 100 milioane euro, dar un deficit pentru proiecte deja aprobate La reuniune, parteneri internaționali – inclusiv UE, Regatul Unit, Italia și statele nordice și baltice – au promis aproximativ 100 milioane euro (aprox. 500 milioane lei) pentru Fondul de Sprijin Energetic al Ucrainei. În același timp, rămâne un deficit de 829 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei) pentru proiecte critice care sunt deja aprobate, conform informațiilor prezentate de Șmîhal. Protecția infrastructurii și echipamente din centrale dezafectate Șmîhal a spus că prioritatea „numărul unu” este apărarea activă a obiectivelor energetice, menționând nevoia de sisteme Patriot și rachete PAC-3 pentru protecție împotriva amenințărilor balistice rusești. Totodată, el a indicat că experți ucraineni au identificat echipamente utilizabile în opt centrale termice dezafectate din Europa, care ar fi gata pentru transport fizic către instalațiile avariate din Ucraina. Semnal pe piața combustibililor: interes pentru reluarea livrărilor de motorină din Ungaria Pe zona de combustibili, Șmîhal a arătat interes pentru reluarea livrărilor de motorină prin conducta din Ungaria, într-un aranjament care ar implica Ukrtransnafta și compania ungară MOL. Context: sprijin european și infrastructură de tranzit Mobilizarea ajutorului energetic are loc pe fondul aprobării recente a unui împrumut de 90 miliarde euro al UE pentru Ucraina, iar deblocarea acestor fonduri a urmat redeschiderii conductei Drujba pe 22 aprilie, după finalizarea reparațiilor pe un tronson avariat de lovituri rusești, potrivit aceleiași surse. [...]
Electrificarea flotei de camioane de mare tonaj ar putea reduce cu peste 400 de milioane de dolari pe an (aprox. 1,8 miliarde lei) factura de combustibil a Fortescue , într-un moment în care volatilitatea prețurilor la energie crește riscul operațional pentru companiile mari consumatoare de motorină, potrivit Electrek . Actualizarea publicată pe 26 aprilie 2026 precizează că estimarea de 400 de milioane de dolari era „înainte de războiul din Iran”, iar contextul geopolitic – inclusiv închiderea Strâmtorii Hormuz , pe fondul atacurilor ordonate de președintele SUA, Donald Trump – a împins costurile globale ale combustibililor în sus „pentru viitorul previzibil”. În acest cadru, trecerea la echipamente electrice nu mai este doar o măsură de reducere a emisiilor, ci o formă de protecție a marjelor împotriva șocurilor de preț și a riscurilor de aprovizionare. De ce contează: combustibilul devine risc de bilanț, nu doar cost Pentru operatori industriali mari, economiile din electrificare se văd direct în profitabilitate, iar „chiar și mici variații” ale prețului combustibilului pot produce efecte de ordinul zecilor de milioane, notează publicația. Electrek argumentează că electrificarea reduce expunerea la: riscuri geopolitice; întreruperi în lanțurile de aprovizionare; șocuri de preț pe care companiile nu le pot controla. În cazul Fortescue, economiile menționate sunt atribuite unui analist și sunt descrise ca fiind „aproape 400 de milioane de dolari” anual doar din combustibil, respectiv „300–400 de milioane de dolari” pe an în varianta inițială a articolului. Ce investește Fortescue: camioane electrice ultra-class și acorduri de miliarde Fortescue își electrifică operațiunile miniere la scară mare, inclusiv prin camioane electrice produse de Liebherr și prin comenzi de echipamente din China. Un punct central este modelul Liebherr T264 , descris ca având: masă proprie de 176 tone; capacitate de transport de peste 240 de tone încărcătură; baterie de 3,2 MWh; încărcare în „puțin peste 30 de minute” cu un încărcător rapid în curent continuu de 6 MW. În plus, potrivit lui Gavin Mooney, director general la platforma australiană de software energetic Kaluza, Fortescue a comandat 360 de camioane electrice T264 într-un acord de 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 miliarde lei) cu Liebherr pentru electrificarea operațiunilor din minele sale de minereu de fier. Ținta de emisii și implicația operațională Fortescue își propune să elimine emisiile „Scope 1 și 2” din operațiunile terestre din Pilbara până în 2030, ceea ce presupune înlocuirea „a sute de echipamente diesel” la finalul duratei de viață cu alternative cu emisii zero, conform unei declarații a CEO-ului Fortescue Metals, Dino Otranto, citată în articol. Publicația mai notează că vehiculele electrice pe baterii au mutat „milioane de tone” de material în minele Fortescue în ultimii doi ani, sugerând că electrificarea este deja în utilizare, nu doar în fază de plan. Context de piață: costul anual al motorinei la un singur camion Electrek citează o estimare IDTechEx potrivit căreia un camion de transport de 150 de tone poate consuma combustibil de peste 850.000 de dolari într-un an (aprox. 3,9 milioane lei). În anumite utilizări, camioanele electrice pot reduce semnificativ costul energiei prin frânare regenerativă (recuperarea energiei la frânare), iar întreținerea și timpii de nefuncționare mai mici față de diesel pot îmbunătăți costul total de operare. Limitare: articolul nu detaliază metodologia calculelor pentru economiile Fortescue și nici nu oferă o defalcare între costul energiei electrice, infrastructură și mentenanță; economiile sunt prezentate ca estimări/observații din analiză și din declarații citate. [...]
Revenirea energiei nucleare capătă greutate economică în Europa , pe fondul presiunii pentru electricitate stabilă și cu emisii reduse, iar Comisia Europeană își recalibrează poziția după decenii de retragere, potrivit Libertatea . La nivel global, peste 400 de reactoare nucleare sunt operaționale în 31 de țări, iar alte 70 sunt în construcție. Energia nucleară asigură aproximativ 10% din electricitatea mondială, echivalentul unui sfert din producția de energie cu emisii reduse de carbon, în condițiile în care modernizările succesive au îmbunătățit siguranța și au redus costurile de construcție și operare. Europa: de la retragere la relansare, cu miză pe securitatea energetică În anii ’90, energia nucleară furniza circa o treime din electricitatea Europei, dar ponderea a coborât la 15%. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a numit reducerea energiei nucleare o „greșeală strategică”, argumentând că dependența de combustibili fosili importați dezavantajează regiunea. „Cred că a fost o greșeală strategică pentru Europa să se îndepărteze de o sursă fiabilă, accesibilă și cu emisii reduse de carbon.” În acest context, Uniunea Europeană ia în considerare dezvoltarea reactoarelor nucleare modulare mici (SMR) – unități mai compacte, prezentate ca mai ieftine și mai rapide de construit decât reactoarele tradiționale – care ar putea deveni operaționale până în 2030, conform articolului. SUA și China accelerează, iar Rusia își extinde influența prin proiecte externe Statele Unite rămân cel mai mare producător de energie nucleară, cu 94 de reactoare operaționale, care generează aproximativ 30% din energia nucleară globală. Guvernul american își propune să-și cvadrupleze capacitatea nucleară până în 2050. „Lumea nu poate susține industriile, cerințele inteligenței artificiale sau viitorul energetic fără energia nucleară.” China are 61 de reactoare operaționale și aproape 40 în construcție, cu obiectivul de a depăși SUA la capacitate nucleară. În paralel, Rusia operează 34 de reactoare și, la nivel internațional, construiește unități în Europa, Africa, Asia și Orientul Mijlociu; articolul menționează și finalizarea primului reactor nuclear pentru Belarus. De ce contează pentru economie: electricitate „de bază” și investiții pe termen lung Mesajul comun al actorilor citați este că energia nucleară revine în discuție ca soluție pentru electricitate constantă („de bază”), într-un moment în care cererea crește, iar obiectivele de decarbonizare (reducerea emisiilor de carbon) apasă pe mixul energetic. Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, leagă acest impuls de nevoia de electricitate fiabilă și cu emisii reduse de carbon. Pentru Europa, schimbarea de direcție are implicații directe: dacă planurile pentru noi centrale și pentru SMR se concretizează, ele pot redesena lanțurile de investiții, politica industrială și costurile pe termen lung ale energiei, însă calendarul și amploarea depind de deciziile de finanțare și de implementare care urmează. [...]
Guvernul a publicat lista rezervărilor de capacitate în rețea, după ce peste 80.000 MW au fost „blocați” prin avize de racordare fără ca multe proiecte să avanseze , potrivit Libertatea . Miza este una de reglementare și funcționare a pieței: cine ține loc în rețea fără să construiască poate întârzia investiții reale și poate distorsiona planificarea infrastructurii. Datele citate de pe gov.ro , pe baza informațiilor Transelectrica , arată că peste 1.400 de avize tehnice de racordare (ATR) – deținute de mai bine de 1.000 de companii private, firme de stat, municipalități și alte entități – însumează o capacitate planificată de peste 80.000 MW, adică aproape de zece ori necesarul actual de consum al României. În același timp, o parte importantă dintre proiectele pentru care s-a rezervat capacitate nu ar fi făcut pași concreți către implementare. Ce urmărește publicarea listei și ce include Lista publicată are ca scop creșterea transparenței privind rezervările de capacitate în rețea, în contextul reformei procesului de emitere a ATR-urilor. Documentul include doar titularii care cumulează cel puțin 1 MW și acoperă proiecte aflate în stadii diferite, de la avize recent emise până la proiecte în execuție sau deja operaționale. În material este menționat și documentul cu titularii care dețin ATR, disponibil aici: Lista titularilor care dețin ATR . Profilul firmelor din eșantion: multe fără venituri și fără angajați O analiză bazată pe un eșantion aleatoriu de 722 de firme (responsabile pentru circa 72.000 MW din capacitatea aprobată) indică un profil care ridică semne de întrebare privind capacitatea de execuție, potrivit datelor prezentate în articol: Vechime (conform ONRC ): 437 de firme înființate între 2020 și 2023; 105 între 2010–2019; 100 înainte de 2010; 59 după 2024. Activitate economică : 76% aveau cifră de afaceri zero în 2024 ; doar 37 au raportat venituri anuale de peste 100 de milioane de lei. Resurse umane : 78% nu aveau niciun angajat în 2024; doar 15 firme aveau peste 250 de angajați. Capital social : 387 aveau capital sub 10.000 de lei, dintre care 318 sub 1.000 de lei; 101 companii (14%) raportau capital între 100.000 și 1 milion de lei. De ce contează: presiune pentru reguli mai stricte la „rezervarea” rețelei În esență, publicarea listei și datele asociate pun presiune pe reforma ATR-urilor: dacă rezervările de capacitate sunt făcute de entități fără resurse financiare și operaționale, există riscul ca rețeaua să fie ocupată pe hârtie, în timp ce proiectele care pot fi construite efectiv să fie întârziate. Articolul nu detaliază ce măsuri concrete vor urma în reforma ATR-urilor și nici nu cuantifică exact câte proiecte sunt inactive; indică însă că o parte semnificativă dintre rezervări nu s-au transformat în investiții în teren. [...]
Hidrocentrala Pașcani, începută în 1985, este finalizată în proporție de 85%, iar fostul ministru al Energiei Sebastian Burduja susține că ar putea fi terminată în 1–2 ani , după ce au fost deblocate exproprierile și „revitalizat” șantierul, potrivit Economedia . Miza economică și operațională invocată: producție anuală de energie și reducerea importurilor în orele de vârf, într-un proiect declarat între timp obiectiv strategic de securitate națională. Hidrocentrala Pașcani este situată pe râul Siret, între Iași și Suceava. Informațiile provin dintr-o postare a lui Burduja pe Facebook, preluată de Mediafax, în care acesta publică un film de pe șantier și afirmă că, în mandatul său, proiectul a fost „scos din sertar” și lucrările au fost reluate „după decenii”. Ce beneficii sunt invocate și de ce contează Fostul ministru susține că proiectul ar avea efecte directe în mai multe zone, nu doar în producția de electricitate: irigații pentru 46.000 de hectare de teren agricol în Moldova (32.500 în bazinul Siretului și 13.500 în bazinul Prutului); apă potabilă pentru orașul Pașcani; protecție împotriva inundațiilor pe albia Siretului; producție de 25 GWh pe an de energie, cu grupuri care ar urma să intre „fix pe vârful de consum”, cu efect de reducere a importurilor. Tot Burduja menționează existența unui lac de acumulare de 60 de milioane de metri cubi. Statut de securitate națională și calendarul estimat Burduja afirmă că, în 2022, CSAT a declarat AHE Pașcani obiectiv strategic de securitate națională. În plus, el susține că în 2024 au fost alocați banii pentru „exproprierile finale”, de peste 2.000 de hectare, a fost adoptată o hotărâre de guvern și șantierul a fost repornit. Pe acest fond, fostul ministru estimează că lucrările ar putea fi încheiate în 1–2 ani. În lipsa unor date tehnice și a unui grafic oficial de execuție prezentate în material, termenul rămâne la nivel de estimare politică, bazată pe declarația sa. Context: „Legea Hidrocentralelor” și alte proiecte vizate Burduja mai spune că în decembrie a depus în Parlament „Legea Hidrocentralelor”, care ar viza proiecte neterminate, declarate „toate” de securitate națională, cu un regim special de deblocare. El enumeră și alte hidrocentrale la care afirmă că va continua vizitele și demersurile: Surduc-Siriu, Răstolița, Bumbești-Livezeni, Cerna-Belareca, Cornetu-Avrig. Potrivit aceleiași postări, peste 52.000 de persoane ar fi semnat o petiție de susținere a legii. [...]
Livrarea celui mai mare transportor LNG construit în China ridică miza pe piața navelor „verzi” , într-un moment în care șantierele chineze își cresc rapid cota în comenzile globale pentru nave cu combustibili alternativi, potrivit IT之家 . Nava „乔治敦” („Celsius Georgetown”), un transportor de gaz natural lichefiat (LNG) de 180.000 metri cubi , a fost predată pe 26 aprilie la cheiul China Merchants Heavy Industry (Jiangsu) , în Nantong (provincia Jiangsu), și a plecat ulterior spre Singapore. Vasul a fost proiectat și construit integral de China Merchants Heavy Industry (Jiangsu) Co., fiind descris drept cea mai mare navă LNG finalizată până acum în China . De ce contează: capacitate industrială și conformare la standarde de mediu Transportorul are 298,8 metri lungime și 48 metri lățime și folosește un sistem de propulsie cu turație joasă, cu dublu combustibil (poate funcționa cu două tipuri de combustibil), cu avantaje precum rată redusă de evaporare a încărcăturii și performanțe mai bune de mediu. Conform informațiilor citate, nava respectă cele mai recente norme de mediu ale Organizației Maritime Internaționale (IMO) și cerințele de clasificare ale societăților de profil. În termeni industriali, livrarea este prezentată ca un salt de capabilitate pentru constructorii chinezi în segmentul navelor mari pentru energie mai curată, unde barierele tehnologice sunt ridicate: transportoarele LNG operează la aproximativ -163°C , iar complexitatea proiectării și construcției le plasează în categoria celor mai dificile produse ale industriei navale. Cine a comandat nava și ce urmează Nava a fost comandată de grupul danez Celsius . Managerul de proiect pentru transportoarele LNG la China Merchants Heavy Industry (Jiangsu), Lu Jinlong , a declarat că pentru acest tip de navă există șase comenzi în total: una a fost livrată, iar celelate cinci sunt deja în construcție , următoarea livrare fiind estimată peste aproximativ trei luni . Totodată, șantierul devine a cincea companie din China care a obținut comenzi și a reușit livrarea efectivă a unui transportor LNG de mari dimensiuni, după nume precum Hudong-Zhonghua, Jiangnan Shipyard și Dalian Shipbuilding. Context de piață: China își consolidează poziția la nave cu combustibili alternativi Datele Clarkson citate în material indică o creștere a ponderii șantierelor chineze în comenzile globale pentru nave noi cu combustibili alternativi: ianuarie 2026 : 36 de nave, 2,207 milioane CGT (tonaj compensat brut), 70,19% din totalul global după CGT; dintre acestea, 26 au fost nave cu dublu combustibil LNG ; februarie : ponderea Chinei în comenzile de nave cu combustibili alternativi a urcat la 83,07% . În acest context, livrarea „Celsius Georgetown” funcționează ca un semnal că China nu mai concurează doar la volum , ci își extinde execuția și în segmentele de vârf ale transportului de energie, unde cerințele de eficiență și mediu sunt tot mai stricte. [...]
