Știri
Știri din categoria Agricultură
Fără depozite și procesare, legumicultura rămâne vulnerabilă la preț și risipă, iar asta se vede direct în modelul de business al micilor ferme care vând aproape exclusiv în piețe, potrivit Adevărul. Un fermier din Oltenia, întors după nouă ani de muncă în ferme din Anglia, spune că în România încă „nu avem depozite, n-avem soluții”, ceea ce limitează extinderea și accesul la canale stabile de vânzare.
Liviu Moraru produce și vinde răsaduri de legume, iar o parte importantă a vânzărilor merge în zona Făgărașului, unde familia a construit în timp o relație de încredere cu clienții. Segmentul rămâne profitabil, însă fermierul spune că marjele sunt presate de scumpiri, în condițiile în care prețurile la vânzare au rămas apropiate de anii trecuți.
În material sunt menționate și câteva repere de preț la vânzare:
Fermierul indică drept surse de cost, între altele, alveolele, turba și încălzirea, iar procesul de producție durează peste 60 de zile, cu etape succesive de semănare și repicare (mutarea plantelor în alveole mai mari pentru dezvoltare).
Moraru spune că pătrunderea hibrizilor a întărit piața răsadurilor, deoarece din aceste plante nu se mai pot păstra semințe pentru sezonul următor, spre deosebire de soiurile tradiționale. În același timp, hibrizii sunt mai scumpi, dar sunt preferați de producătorii orientați spre vânzare, pentru randament și rezistență mai bună la boli și dăunători, precum și pentru aspect și depozitare.
Fermierul afirmă că dezvoltarea este îngreunată de birocrație și de accesul dificil la fonduri, chiar dacă a reușit să atragă finanțare europeană „dar nu sume foarte mari”. O altă problemă majoră este forța de muncă: el indică un cost de 250 lei/zi pentru un muncitor, la care se adaugă cheltuieli cu masa și băuturile, în contextul în care „cei mai buni” au plecat la muncă în străinătate.
Pe partea de desfacere, vânzarea rămâne preponderent directă (piețe) și, în sezon, în piața en-gros de lângă Pleșoiu, unde se aprovizionează intermediarii. Pentru supermarket, spune că a reușit să livreze doar ridichi, dar subliniază că retailul modern cere continuitate și marfă de calitatea I, iar pentru restul producției fermierul trebuie să găsească singur soluții. În acest context, el indică asocierea în cooperative ca posibilă cale de a aduna cantități mai mari, fără a spune însă că are o astfel de soluție implementată.
Experiența de nouă ani în ferme britanice îl face să compare direct infrastructura și capacitatea de valorificare: acolo, spune el, existau depozite și soluții de procesare pentru fructe (de la dulcețuri la produse cosmetice), inclusiv export, ceea ce reduce presiunea vânzării rapide. În România, în lipsa depozitării, legumele perisabile ajung să fie vândute „la timp” sau pierdute, iar fermierul rezumă problema prin imposibilitatea de a ține marfa „nici o săptămână”.
În același registru, el descrie și un comportament de consum pro-local observat în Anglia (identificarea produselor locale și preferința pentru acestea chiar la preț mai mare), pe care nu se așteaptă să-l vadă curând replicat în România. Pentru ferma din Oltenia, concluzia practică rămâne aceeași: fără depozitare, procesare și canale stabile, creșterea e lentă, iar riscul comercial rămâne ridicat.
În textul sursă sunt menționate și materiale conexe din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul.
Recomandate
Prețurile la cereale au scăzut cu peste 10% față de anul trecut , în timp ce la oleaginoase evoluția este mixtă, cu ușoare creșteri la soia și o temperare la floarea-soarelui, potrivit datelor sintetizate de AgroInfo pe baza Comisiei Europene și INS. Pentru fermieri și traderi, diferențele regionale și dinamica pe produse contează direct în deciziile de vânzare și în estimarea veniturilor din 2026. Grâul: minus 7,8% în Muntenia, minus 13% în Oltenia În săptămâna începută la 6 aprilie, prețul mediu al grâului de panificație în depozitele din Muntenia (DEPSILO) a fost de 195,1 euro/tonă, față de 211,8 euro/tonă în perioada similară din 2025, adică o scădere de 7,8%. În Oltenia, media a coborât la 182,2 euro/tonă, de la 209,5 euro/tonă (minus 13%). Ca reper extern, cel mai scump grâu de panificație menționat în datele Comisiei Europene a fost în porturile din Lisabona, cu o medie de 240 euro/tonă (preț DEPPORT). Porumb: scăderi anuale în depozite, dar scumpiri încă ridicate față de 2020 Pentru porumb, tendința este similară la nivel de prețuri în depozite: în săptămâna începută la 6 aprilie, porumbul pentru hrana animalelor a avut în Muntenia un preț mediu de 184,9 euro/tonă, față de 213 euro/tonă în perioada similară a anului trecut (minus 13%). În Oltenia, media a fost de 192 euro/tonă, față de 200 euro/tonă în 2025 (minus 4%). În paralel, indicatorii INS arată că scumpirile raportate la anul de referință 2020 rămân consistente, dar mai mici decât în 2025: în ianuarie 2026, +25,6% (față de +28,7% în ianuarie 2025), iar în februarie 2026, +27,4% (față de +34% în februarie 2025). Orz și orzoaică: peste 4% mai sus în 2026 față de 2025 Spre deosebire de grâu și porumb, orzul și orzoaica se tranzacționează la prețuri mai mari decât cu un an în urmă. INS consemnează scumpiri de 34,5% (ianuarie 2026) și 38,2% (februarie 2026) față de 2020, comparativ cu 28,5% și 32,3% în aceleași luni din 2025, ceea ce indică o creștere în 2026 față de 2025 de peste 4%. Oleaginoase: floarea-soarelui ușor în jos, soia ușor în sus, dar cu semnal de corecție La floarea-soarelui, februarie a adus un trend ușor descendent, cu o scumpire de 0,3% față de 2025. Raportat la 2020, creșterea rămâne puternică: +65% în februarie 2026, față de +64,4% în februarie 2025. În ianuarie 2026, scumpirea a fost mai mică decât în ianuarie 2025 (58% vs 64%). La soia, INS indică o creștere ușoară de 0,5% față de anul trecut (și +15,1% în februarie 2026 față de 2020, comparativ cu +14,7% în februarie 2025). Totuși, datele Comisiei Europene din 9 martie arată o scădere a prețului mediu la 373,3 euro/tonă, de la 382,9 euro/tonă cu un an în urmă (minus 2,5%), semnalând o posibilă schimbare de direcție. Ce reflectă (și ce nu reflectă) prețurile INS AgroInfo precizează că prețurile calculate de INS acoperă prima etapă de comercializare (vânzări directe ale producătorilor sau achiziții directe de la producători) și: nu includ costuri de transport și stocare; nu includ subvențiile pe produs; nu includ TVA. În practică, asta înseamnă că prețurile „la poarta fermei” pot arăta diferit de valorile finale din lanț, iar comparațiile trebuie făcute cu aceeași metodologie. [...]
Fermierii nu sunt excluși din zonele prioritare pentru biodiversitate, iar pășunatul și cositul rămân permise , potrivit Agerpres , care citează un comunicat al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor . Instituția susține că mesajele distribuite în ultimele zile online, care vorbesc despre interdicții pentru activități tradiționale pe pășuni, reprezintă „dezinformare” și denaturează conținutul legislației. Ce spune cadrul legal invocat de Ministerul Mediului Ministerul arată că Ordonanța de Urgență nr. 25/2026 a introdus conceptul de „zone prioritare pentru biodiversitate cu regim de management activ”, tocmai pentru a asigura compatibilitatea dintre conservarea biodiversității și activitățile tradiționale. În acest context, instituția indică faptul că articolul 40 indice 6 din OUG nr. 25/2026 prevede explicit că, în aceste zone, sunt permise activități precum pășunatul, cositul și alte activități tradiționale desfășurate pe pășuni și pajiști. De ce contează pentru agricultură: risc de confuzie în aplicare și tensiuni în teren Din perspectivă operațională, clarificarea vizează direct modul în care fermierii și crescătorii de animale își pot planifica utilizarea pășunilor, în condițiile în care o interpretare greșită a regulilor ar putea alimenta blocaje, dispute locale și reticență față de măsurile de conservare. Ministerul afirmă că a identificat „campanii coordonate” în social media, în care aceleași afirmații ar fi fost replicate simultan de numeroase conturi și pagini, inclusiv cu „imagini manipulate digital”, și recomandă verificarea informațiilor din surse oficiale și prudență față de mesajele alarmiste. [...]
Ministrul demisionar al Agriculturii, Florin Barbu , își prezintă luni bilanțul de mandat , într-o conferință de presă programată pe 27 aprilie 2026, de la ora 10:30, la sediul ministerului, potrivit AgroInfo , care citează un anunț al Biroului de presă al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) . Miza imediată este continuitatea administrativă: raportul fixează public ce programe și măsuri sunt considerate „livrate” și ce rămâne în lucru după plecarea ministrului. În cadrul conferinței, Barbu urmează să prezinte „Raportul de activitate” la încheierea mandatului, cu o trecere în revistă a principalelor măsuri implementate, a programelor derulate și a rezultatelor obținute în domeniile-cheie ale agriculturii și dezvoltării rurale. Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, conform aceleiași informări. [...]
APIA începe de săptămâna viitoare autorizarea la plată a sprijinului cuplat vegetal , un pas care deblochează intrarea banilor în conturile fermierilor în următoarele săptămâni, în condițiile în care plățile pentru Campania 2025 trebuie făcute, legal, până la 30 iunie, potrivit AgroInfo . Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Emil Florian Dumitru, spune că procesul de autorizare și plată pentru Campania 2025, derulat în cadrul Planului Strategic PAC 2023–2027, continuă „conform calendarului stabilit” de legislația europeană și națională. Ritmul efectiv depinde de finalizarea controalelor și de adoptarea actelor normative necesare. Ce intră la autorizare săptămâna viitoare și ce sume sunt în joc Conform informațiilor prezentate, săptămâna viitoare ar urma să fie autorizate la plată: schemele de sprijin cuplat din sectorul vegetal; schema pentru porumb siloz, cu o valoare totală de „peste 100 de milioane de euro” (aprox. peste 500 milioane lei). Unde este programul de plăți în acest moment În același context, sunt indicate și niveluri de utilizare ale plafoanelor: gradul de utilizare a plafonului FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) a ajuns la 86,67% din totalul alocat; pentru sprijinul de bază pentru venit (BISS), procentul de utilizare este de 94,76%. Publicația notează că „numeroase intervenții” finanțate din FEGA și FEADR au fost deja autorizate la plată. Act normativ semnat pentru cuantumuri Emil Florian Dumitru afirmă că a semnat Ordinul MADR nr. 141/24.04.2026 , prin care au fost stabilite cuantumurile unitare pentru mai multe scheme de sprijin aferente cererilor depuse în 2025, inclusiv pentru: sprijinul redistributiv; sprijinul destinat tinerilor fermieri; intervenții din sectorul vegetal și zootehnic. „Astăzi (24 aprilie n.r.) eu am semnat Ordinul MADR nr. 141/24.04.2026, prin care au fost stabilite cuantumurile unitare pentru mai multe scheme de sprijin aferente cererilor depuse în 2025, inclusiv pentru sprijinul redistributiv, sprijinul destinat tinerilor fermieri și intervenții din sectorul vegetal și zootehnic.” De ce contează pentru ferme și ce urmează Miza imediată este fluxul de numerar din ferme: autorizarea la plată este etapa care precede virarea efectivă a subvențiilor în conturi. În același timp, termenul-limită menționat pentru efectuarea plăților rămâne 30 iunie, iar calendarul depinde de controale și de actele normative încă necesare. [...]
Prețurile terenurilor agricole din Ilfov au trecut de 10.000 euro/ha , iar presiunea vine inclusiv din competiția cu dezvoltatorii imobiliari, care ridică nivelul tranzacțiilor chiar și pentru parcele fără infrastructură, potrivit Agrointel . Un fermier din zona Gruiu spune că a plătit 12.000 de euro (aprox. 60.000 lei) pentru un hectar în extravilan, deși terenul nu are drum agricol și nici acces la irigații. Daniel Radu , fermier în județul Ilfov și prim-vicepreședinte al Asociației Forța Fermierilor , a vorbit despre scumpirea terenurilor în emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1. El a descris achiziția ca fiind „cam mult” raportat la lipsa facilităților, însă a acceptat prețul cerut de proprietar pentru a cumpăra în zona în care își desfășoară activitatea. „Eu ultima oară când am cumpărat teren pentru ferma mea am dat 12.000 pe hectar, ceea ce este cam mult pentru că acel teren nu are niciun fel de facilități. Nu are drum agricol (…) nu are sistem de irigații (…)” De ce contează: costul de extindere a fermelor urcă, chiar fără investiții în zonă Cazul indică o problemă economică pentru fermele din proximitatea Capitalei: extinderea suprafețelor devine mai scumpă, iar prețul nu mai reflectă neapărat calitatea infrastructurii agricole (drumuri, irigații), ci mai degrabă presiunea pe teren din partea altor utilizări, inclusiv imobiliare. Fermierul susține că, dincolo de veniturile locale generate de numărul mare de firme, județul Ilfov rămâne „mediocru” ca dezvoltare, cu deficite de infrastructură și servicii publice, inclusiv în zona drumurilor agricole, despre care afirmă că „nu există” la nivelul comunelor. Context: fărâmițarea terenurilor și schimbarea destinației În aceeași intervenție, Daniel Radu a descris o tendință de fărâmițare a suprafețelor agricole în Ilfov, prin apariția de depozite, curți împrejmuite și construcții mici, ceea ce face agricultura „din ce în ce mai dificilă” în zonă, chiar dacă „se mai face cultură mare”. În material nu sunt prezentate date oficiale agregate despre numărul tranzacțiilor sau evoluția pe termen lung a prețurilor; informațiile se bazează pe declarațiile fermierului și pe observația că pragul de 10.000 euro/ha a fost depășit în județ. [...]
Proprietarii de terenuri revin la arenda plătită în cereale , o schimbare care poate modifica fluxurile de numerar ale fermierilor și logistica livrărilor, pe fondul instabilității economice, potrivit Agrointel . Tendința descrisă în material este o mutare de la plata arendei în bani către plata „în produse”, pe măsură ce tot mai mulți arendatori preferă să primească cereale pentru a susține gospodăria – inclusiv creșterea de păsări și animale „pe lângă casă”. Publicația notează că, „pentru moment”, nivelul arendei ar fi stabilizat, însă se schimbă preferința privind forma de plată. Ce se schimbă în relația fermier–arendator Invitat la emisiunea Agrostrategia de pe TVR 1, fermierul Daniel Radu (prim-vicepreședinte al Asociației Forța Fermierilor ) a explicat că, în practică, cererea pentru arendă în cereale revine în localitățile rurale, odată cu reluarea creșterii de animale și păsări în gospodării. În exemplul său, arenda este de „900 de kilograme la hectar net”, iar produsele cerute de arendatori pot include grâu, porumb și chiar floarea-soarelui, în funcție de an și de preferințe. De ce contează economic: bani mai puțini, marfă mai multă Din perspectiva impactului economic, plata în produse înseamnă că o parte din obligațiile către proprietari se achită direct din producție, nu din lichidități. În același timp, fermierul citat susține că, pentru proprietari, echivalentul în bani nu ar fi întotdeauna atractiv la suprafețe mici. „Cu banii pe arendă, dacă cineva are un hectar, vă dați seama că 900 de lei la hectar nu înseamnă mare lucru. Pe când, cu 900 de kg de grâu poți să îți asiguri nu știu, 10-20 de păsări un an de zile.” Materialul mai indică faptul că arendatorii folosesc cerealele primite pentru creșterea păsărilor sau a animalelor de curte, fie pentru consum propriu, fie pentru vânzare, inclusiv prin târguri locale unde consumatorii cumpără direct de la gospodari. [...]
