Știri
Știri din categoria Energie

Primele facturi după eliminarea plafonării arată scumpiri la gaze și energie , cu tarife care urcă și la peste 0,40 lei/kWh, ceea ce împinge costul lunar în sus chiar și pentru consumuri uzuale, potrivit Antena 3 . După ieșirea din schema de preț plafonat, Guvernul a introdus o formulă de reglementare, însă primele facturi ajunse la consumatori au venit la prețuri peste nivelul plafonat anterior. În material este dat exemplul unui preț care a fost 0,31 lei/kWh, în timp ce noile tarife ajung și la peste 0,40 lei/kWh. Ce înseamnă în bani pentru un consumator Antena 3 indică un exemplu de consum de 1.000 kWh, unde diferența de preț se traduce într-o factură mai mare cu până la 90 de lei: Preț plafonat: 0,31 lei/kWh → 310 lei la 1.000 kWh Preț neplafonat: 0,40 lei/kWh → 400 lei la 1.000 kWh În București, din 34 de oferte menționate, doar patru ar fi la nivelul plafonului, ceea ce sugerează că, pentru o parte importantă a clienților, alternativele din piață sunt în medie mai scumpe decât vechiul prag. Măsura discutată: reducerea TVA la gaze pentru consumatorii casnici Ca posibilă soluție de atenuare a scumpirilor, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), George Niculescu , propune reducerea TVA la gaze naturale de la 21% la 11%, pe fondul creșterii accelerate a prețurilor pe piața europeană a gazelor. „O soluție ar fi scăderea TVA-ului, în așa fel încât consumatorii casnici să înregistreze imediat o scădere în factură. Vorbim despre o scădere de la 21% la o cotă de TVA de 11% pentru consumatorii casnici de gaze naturale, automat scăderea în factură s-ar vedea de luna următoare.” Materialul nu precizează dacă o astfel de reducere a TVA este deja în lucru la nivel guvernamental sau care ar fi calendarul unei eventuale decizii. [...]

Prețul unei pompe de căldură ajunge în Germania la circa 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) în medie, aproape dublu față de Marea Britanie, pe fondul unui „suprapreț” alimentat de reguli tehnice, TVA și costuri de instalare , potrivit unei analize publicate de Focus . Diferența contează direct pentru ritmul de electrificare a încălzirii: chiar și cu subvenții generoase, costul inițial rămâne o barieră. Studiul citat în material, realizat de RWTH Aachen pentru furnizorul de pompe de căldură Octopus, indică o medie de aproximativ 28.000 de euro (aprox. 140.000 lei) pentru instalare în Germania, față de circa 14.000 de euro (aprox. 70.000 lei) în Marea Britanie. Focus notează că diferențele sunt vizibile și față de Franța, unde costurile sunt, de asemenea, mai mici. De ce sunt mai scumpe în Germania: reglementări și cerințe tehnice O parte importantă a diferenței vine din cerințe tehnice și standarde care nu se aplică în aceeași formă în alte țări. Materialul dă exemple precum: obligația ca fiecare cameră să poată fi reglată individual (cerință legală în Germania), ceea ce influențează schema instalației; componente suplimentare uzuale pe piața germană, precum „puffer” pentru dezgheț (rezervor tampon folosit iarna la degivrare) și rezistență electrică de rezervă; cerințe privind tratarea apei din instalație, inclusiv VDI 2035, despre care se afirmă că poate adăuga în jur de 2.000 de euro (aprox. 10.000 lei); reguli mai stricte de zgomot și eficiență, care duc la echipamente mai silențioase (și mai grele) și, implicit, la nevoia unui soclu de beton; pentru fundație sunt menționate costuri suplimentare de 1.000–2.200 de euro (aprox. 5.000–11.000 lei); trecerea la agent frigorific natural propan R290, descris ca modern, dar mai scump. Concluzia implicită a analizei: o parte din „suprapreț” reflectă standarde mai ridicate de confort, eficiență și durată de viață, însă acestea cresc costul de achiziție și montaj. TVA și instalarea, două diferențe cu impact direct în factură Focus indică TVA ca element major de diferențiere: în Germania este 19%, în Franța 5,5%, iar în Marea Britanie pompele de căldură sunt scutite de TVA. Publicația estimează că doar această diferență poate însemna în jur de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) în plus. Cel mai mare „bloc” de cost rămâne însă instalarea. O analiză a 160 de oferte realizată de Verbraucherzentrale Rheinland-Pfalz (centrul de protecție a consumatorilor din land) arată o variație mare a costurilor între furnizori chiar în interiorul Germaniei, semn că piața nu este uniformă. Materialul explică și de ce instalarea poate fi mai scumpă: firmele de instalații (zona sanitare–încălzire–climatizare) nu sunt neapărat specializate pe pompe de căldură și au nevoie și de competențe de electrică; experiența mai redusă, comparativ cu țări unde încălzirea electrică e mai răspândită, poate însemna mai mult timp de lucru și refaceri; potrivit unei analize Heat Pump Watch citate, diferențele de costuri cu forța de muncă ar explica 500–3.000 de euro (aprox. 2.500–15.000 lei) față de țările vecine; tablourile electrice vechi ar necesita modernizări, iar o evaluare a Verbraucherzentrale indică un cost mediu de peste 3.000 de euro (aprox. 15.000 lei). Subvenții mari, dar cu efecte discutate Germania oferă, potrivit materialului, o subvenție de până la 70% din costuri, cu un plafon de până la 21.000 de euro. Textul menționează ipoteza că o subvenție calculată procentual din preț ar putea încuraja prețuri mai ridicate, însă argumentează că această explicație nu este suficientă: piața ar trebui să fie constrânsă de cerere și ofertă, iar în 2023/24 piața de încălzire ar fi scăzut puternic. În plus, Focus citează constatarea Verbraucherzentrale că prețurile pompelor de căldură nu au crescut mai mult decât cele ale centralelor pe gaz, în pofida noii scheme de sprijin, ceea ce ar susține ideea că nu doar subvenția explică diferențele. Ce ar putea reduce costurile, potrivit analizei Printre măsurile indicate în material pentru ieftinirea pompelor de căldură se numără: reducerea birocrației și a reglementărilor care cresc costurile; simplificarea schemei de sprijin, pentru procese mai eficiente; un mesaj politic mai stabil în favoarea pompelor de căldură și combaterea dezinformării, pentru a reduce „incertitudinea” care, indirect, crește costurile de vânzare și consultanță (costuri de atragere a clienților). Articolul mai leagă scumpirea de climatul de incertitudine din jurul „legii încălzirii”, care ar fi dus la amânarea deciziilor în gospodării și la creșterea costurilor comerciale ale instalatorilor (timp de consultanță, calcule, vizite la fața locului), costuri care ajung apoi în prețul final. [...]