Știri
Știri din categoria Economie & Finanțe Publice
China își accelerează creșterea în turism, iar avansul călătoriilor inbound și al cheltuielilor străinilor ar putea-o împinge spre poziția de lider global până în 2030 , potrivit unei analize citate de Global Times , pe baza datelor World Travel & Tourism Council (WTTC) . Miza economică este majoră: sectorul de travel & tourism a crescut cu 9,9% în 2025, peste dublul mediei globale de 4,1%. WTTC indică faptul că, dacă ritmul se menține, China ar putea deveni „cea mai mare economie turistică din lume” până la finalul deceniului, o estimare atribuită de WTTC președintei și CEO-ului Gloria Guevara , într-un context relatat de Bloomberg. Consiliul mai arată că impulsul a venit „în mare parte” dintr-o creștere de peste 10% a cheltuielilor turiștilor internaționali. În același timp, contribuția sectorului chinez de travel & tourism este evaluată la 1,8 trilioane de dolari (aprox. 8,3 trilioane lei) la PIB-ul global. Datele care susțin trendul: intrări, cheltuieli, vize Potrivit Biroului Național de Statistică din China, anul trecut China a primit 154,5 milioane de turiști inbound, în creștere cu 17,1% față de anul anterior. Din total, 30,08 milioane de vizitatori străini au intrat fără viză, un avans de 49,5% de la an la an. Cheltuielile totale ale turiștilor inbound au ajuns la 131,1 miliarde de dolari (aprox. 603 miliarde lei), în creștere cu 39,2% față de anul anterior. La finalul lui 2025, numărul țărilor care beneficiau de acces unilateral fără viză în China urcase la 48, conform materialului. WTTC mai indică o proiecție: sosirile totale ale vizitatorilor internaționali în China continentală ar urma să depășească 250 de milioane în 2035, potrivit unei estimări afișate pe site-ul organizației. Efectul politicilor de facilitare și al platformelor de rezervări În perioada sărbătorii Qingming (începutul lui aprilie), rezervările inbound au fost „aproape duble” față de anul anterior, iar rezervările din țările cu regim fără viză au crescut de trei ori mai repede decât cele din țările fără acest avantaj, potrivit datelor Trip.com citate în articol. În top 20 piețe-sursă inbound din perioada respectivă, 15 au fost țări fără viză. Un reprezentant al CYTS Tours Holding Co, citat de publicație, pune creșterea pe seama reducerii barierelor de intrare prin politicile de viză, dar și pe diversificarea ofertei turistice și optimizarea „mediului” pentru inbound. Tehnologia ca diferențiator operațional în experiența turistică Pe lângă factorii de reglementare (vize), articolul descrie și o componentă operațională: integrarea tehnologiei în produse turistice. Sunt menționate expoziții virtuale imersive în muzee, tururi de noapte și experiențe în realitate virtuală (VR) și realitate augmentată (AR), inclusiv utilizarea unor dispozitive precum ochelari AR. Sunt date exemple punctuale: utilizarea tehnologiilor AR/VR într-o zonă scenică din provincia Anhui și proiecții 3D „fără ochelari” în Chongqing, respectiv croaziere de noapte pe Yangtze în zona Yichang, cu proiecții luminoase pe peisaj, pe baza informațiilor atribuite Three Gorges Tourism Group. În ansamblu, datele citate sugerează că, dacă trendul de creștere a inbound și a cheltuielilor se menține, China își consolidează poziția nu doar ca destinație, ci ca motor economic în turism, cu efecte directe asupra veniturilor din servicii și asupra industriei locale de ospitalitate și transport. [...]
Accesul României la până la 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei) prin SAFE riscă să rămână o simplă listă de achiziții , dacă statul nu leagă finanțarea de producție și capacități industriale locale, potrivit unei analize publicate de Digi24 . Miza, în logica programului, nu este doar înzestrarea, ci cât din bani se întorc în economie prin fabricare, mentenanță, reparații și competențe dezvoltate în România. Fondurile SAFE (Acțiunea pentru securitatea Europei) sunt prezentate ca împrumuturi pe termen foarte lung, cu maturitate de până la 45 de ani, 10 ani perioadă de grație pentru rambursarea principalului și dobândă de cel mult 3%. În acest context, autorul argumentează că întrebarea relevantă economic nu este „cum cheltuim”, ci „dacă investim” astfel încât finanțarea ieftină să lase în urmă capacitate industrială, nu doar echipamente cumpărate din import. Câtă producție locală ar rezulta, în scenariul avansat oficial Un punct sensibil din analiză este estimarea menționată pentru 16 martie 2026, când ministrul Apărării ar fi indicat că valoarea produselor militare fabricate în România prin proiectele finanțate prin SAFE ar urma să ajungă la 3,5–4 miliarde de euro (aprox. 17,5–20 miliarde lei). Întrebarea ridicată este dacă acest nivel de producție locală este proporțional cu alocarea totală potențială și cu obiectivul declarat al programului. Analiza invocă și faptul că pagina oficială a Ministerului Apărării ar recunoaște că SAFE a fost creat pentru stimularea capacității de producție și acoperirea golurilor din industria de apărare, iar contractele pot include producție în România, producție de componente și proiecte comune cu alte state. Cu alte cuvinte, cadrul ar permite o integrare industrială mai mare decât cea sugerată de estimarea menționată. Lecția „compensării industriale” și costul oportunităților ratate Textul aduce în discuție legislația din 2002 privind mecanismele de compensare industrială, care prevedea obligații de cel puțin 80% din valoarea contractului de achiziție. În acest cadru, autorul dă exemplul notificărilor americane din 2017 pentru Patriot și HIMARS, cu valori estimate de 3,9 miliarde dolari și 1,25 miliarde dolari, și menționează că documentele ar fi precizat explicit că nu existau acorduri de compensare cunoscute propuse pentru acele vânzări. Pe aceste valori, o compensare de 80% ar fi însemnat teoretic peste 4,1 miliarde de dolari (aprox. 18,9 miliarde lei) care s-ar fi putut întoarce în economie sub diverse forme, argumentul fiind că fără astfel de mecanisme marile programe de înzestrare nu generează automat investiții, tehnologie și furnizori locali. Paradoxul Damen Galați și problema „ritmului statului” Un exemplu folosit pentru a ilustra ruptura dintre capacitate și comenzi este cazul Damen Galați: șantierul ar fi livrat din 1999 peste 400 de nave, inclusiv peste 30 de nave militare pentru 13 state, însă în februarie 2026 presa ar fi relatat intrarea angajaților în șomaj tehnic pe fondul scăderii comenzilor. În același timp, aceeași presă ar fi arătat că Damen Galați este singurul producător activ de nave militare din România și că nu ar fi primit comenzi pentru Forțele Navale Române, în timp ce România ar fi decis în 2025 să cumpere o navă deja construită din Turcia. Pe partea de implementare, analiza pune accent pe întârzieri administrative: regulamentul SAFE a intrat în vigoare la 29 mai 2025, România știa din 9 septembrie 2025 alocarea de 16,68 miliarde euro, iar în ianuarie 2026 exista cadrul intern aprobat prin Legea 4/2026. Totuși, pe 26 martie 2026 Guvernul a adoptat o nouă ordonanță de urgență pentru ca România să poată semna contractele până la termenul-limită din 30 mai 2026, fără blocaje administrative și bugetare. Concluzia autorului este că, în acest caz, problema nu mai este accesul la bani, ci viteza statului. În esență, analiza avertizează că o strategie axată exclusiv pe cumpărare poate lăsa România cu o dependență structurală (inclusiv pentru întreținere și reparații), în timp ce SAFE ar putea fi folosit ca instrument de reconstrucție industrială, dacă finanțarea este legată de producție și capacități locale. [...]
Eurodeputații PPE cer majorarea bugetului multianual al UE la 1,27% din VNB , o schimbare care ar mări spațiul de finanțare pentru investiții și ar separa costul datoriei NextGenerationEU de plafoanele bugetare, potrivit News . Europarlamentarul PNL Virgil Popescu spune că, alături de colegii din PPE, solicită o creștere cu 10% a bugetului pe termen lung al UE pentru perioada 2028–2034, invocând nevoia de a susține prioritățile europene și de a proteja economiile de șocuri inflaționiste. În mesajul publicat pe Facebook, Popescu arată că parlamentarii europeni transmit Comisiei Europene că bugetul ar trebui stabilit la 1,27% din Venitul Național Brut (VNB) al UE, iar serviciul datoriei pentru fondul de redresare NextGenerationEU, estimat la 0,11% din VNB, „să fie menținut în afara plafoanelor bugetare”. Ce înseamnă, în termeni bugetari: mai mult spațiu pentru investiții Eurodeputatul susține că următorul buget multianual trebuie să rămână „un buget de investiții”, care să sprijine politicile europene, cetățenii, regiunile, întreprinderile și IMM-urile, cu „valoare adăugată la nivel european” față de cheltuielile naționale. Totodată, el cere sprijin sporit pentru programe-cheie, între care Fondul European de Competitivitate, Orizont Europa, Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Erasmus+, AgoraEU și mecanismul de protecție civilă, plus finanțare dedicată pentru EU4Health și acțiuni legate de programul LIFE în cadrul Fondului European de Competitivitate. Suplimentările propuse, pe programe Virgil Popescu prezintă o listă de suplimentări propuse, între care: Dimensiunea totală a Cadrului Financiar Multianual (CFM): +197,30 miliarde Connecting Europe Facility (CEF): +9,86 miliarde Fondul European de Competitivitate (FEC): +30 miliarde Politica Agricolă Comună (PAC): +139,31 miliarde Fonduri structurale și de coeziune: +78,87 miliarde Fondul Social European (FSE): +124,19 miliarde Azil, migrație, frontiere și securitate: +3,82 miliarde Protecție civilă și sănătate (UCPM+): +1,74 miliarde Erasmus+: +6,56 miliarde AgoraEU: +2,14 miliarde Programul Europa Globală: +24,06 miliarde Calendar: vot la final de aprilie și negocieri cu Consiliul Popescu afirmă că, după votul de la sfârșitul lunii aprilie, Parlamentul European ar urma să fie pregătit să înceapă negocierile cu Consiliul privind regulamentul care stabilește structura și principalele cifre ale bugetului UE pentru 2028–2034. „Ne dorim un buget adaptat circumstanțelor actuale, care să răspundă concret și nevoilor României”, afirmă europarlamentarul. [...]
România rămâne liderul inflației din UE, cu 9% în martie, pe fondul unei accelerări a scumpirilor la nivel european , arată datele citate de Biziday . La nivelul Uniunii Europene, rata anuală a inflației a urcat la 2,8% în martie 2026, de la 2,1% în februarie. Creșterea din România este vizibilă și în dinamica lunară: față de februarie, inflația anuală a urcat de la 8,3% la 9%, în condițiile în care, la nivelul UE, inflația anuală a scăzut doar în trei state membre, a rămas stabilă într-unul și a crescut în 23 de țări. Cum arată clasamentul în UE Potrivit Eurostat , cele mai ridicate rate anuale ale inflației au fost înregistrate în: România: 9% Croația: 4,6% Lituania: 4,4% La polul opus, cele mai scăzute rate anuale au fost: Danemarca: 1% Cehia, Cipru și Suedia: 1,5% fiecare Diferențe între măsurătorile Eurostat și INS Separat, datele publicate anterior de Institutul Naţional de Statistică (INS) indică pentru România o rată anuală a inflației de 9,9% în martie, cu o creștere de +0,78% față de februarie. INS arată că, în acest interval, serviciile s-au scumpit cu 11%, mărfurile nealimentare cu 10,9%, iar mărfurile alimentare cu 7,7%. Zona euro : inflație în urcare, cu servicii și energie în prim-plan În zona euro, rata anuală a inflației a crescut la 2,6% în martie, de la 1,9% în februarie. Cea mai mare contribuție a venit din servicii (1,49 puncte procentuale), urmate de energie (0,48 puncte procentuale) și de alimente, alcool și țigări (0,45 puncte procentuale), în timp ce bunurile industriale neenergetice au contribuit cu 0,13 puncte procentuale. [...]
Creșterea peste așteptări a PIB-ului Chinei în T1 maschează o vulnerabilitate tot mai mare: dependența de exporturi , într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu începe să afecteze comerțul și costurile de transport, potrivit Economica . Biroul Național de Statistică din China a anunțat că PIB-ul a urcat cu 5% în primul trimestru față de aceeași perioadă a anului trecut, peste estimarea de 4,8% a economiștilor chestionați de AFP. Instituția a descris evoluția drept un „început solid de an”, invocând reziliența economiei. De ce contează: avansul vine mai ales din exporturi, nu din consum În spatele rezultatului peste estimări, indicatorii de cerere internă rămân fragili. Vânzările cu amănuntul – principalul barometru al consumului – au încetinit peste așteptări în martie, crescând cu 1,7% în ritm anual, sub prognoza de 2,4% a unui grup de economiști chestionați de Bloomberg. În același timp, producția industrială a crescut cu 5,7% în martie, peste prognoza Bloomberg (5,3%), dar sub ritmul din ianuarie-februarie (6,3%), semn că impulsul din industrie s-a temperat. Riscurile din exterior se acumulează Textul notează că războiul a perturbat traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz – rută prin care trece o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii – și a afectat comerțul dintre Orientul Mijlociu și China, conform Agerpres. Analiștii citați arată că, pe termen scurt, China a amortizat mai bine șocul energetic decât alte economii asiatice, datorită rezervelor strategice mari de petrol, mixului energetic diversificat și dependenței de cărbune. Totuși, dacă tensiunile persistă, economia chineză ar putea resimți efectele prin încetinirea economiei globale. Semnale mixte pentru restul anului Beijingul vizează o creștere anuală de 4,5%–5% în acest an, cea mai redusă țintă din ultimele decenii, pe fondul problemelor interne: criza prelungită din imobiliare, consumul slab și șomajul ridicat în rândul tinerilor. În plus, datele Autorității vamale chineze citate în material arată că, în martie, ritmul de creștere a exporturilor a încetinit brusc, un indiciu că războiul din Orientul Mijlociu începe să se vadă în comerț. Zichun Huang, analist la Capital Economics, susține că avansul din primul trimestru a fost alimentat de exporturi, construcții și industrie, „nu neapărat de cererea internă”, și anticipează o ușoară încetinire în restul anului, pe măsură ce economia devine „din ce în ce mai dependentă de cererea externă”. La Târgul de la Canton, companii chineze și cumpărători internaționali au semnalat deja presiuni operaționale: scăderea comenzilor și creșterea costurilor de transport. [...]
Guvernul a fixat praguri minime de datorii fiscale pentru publicarea „listei rușinii” , ceea ce poate crește presiunea de conformare la plata taxelor locale pentru restanțieri, potrivit G4Media . Hotărârea adoptată joi stabilește valorile minime ale obligațiilor fiscale restante de la care organele fiscale locale pot publica lista debitorilor prevăzută la articolul 162 din Codul de procedură fiscală. Pentru persoanele fizice, pragul este de 1.200 de lei, iar pentru persoanele juridice, de 5.000 de lei. Anunțul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu , care a explicat și raționamentul pentru pragul de 1.200 de lei. Potrivit acesteia, nivelul a fost calculat plecând de la o situație „standard” (un apartament cu suprafață utilă de 50 mp, cu valoare impozabilă de 677 lei/mp, într-o zonă periferică a Capitalei, plus un autoturism de 1.600 cmc), pentru care impozitul anual ar fi de 609 lei, astfel încât pragul de 1.200 de lei ar corespunde unor restanțe pe aproximativ doi ani. „Valoarea minimă a obligaţiilor fiscale restante pentru publicare se stabileşte la nivelul 1.200 de lei în cazul persoanelor fizice şi 5.000 de lei în cazul debitorilor persoane juridice”, a declarat Ioana Dogioiu, într-o conferință de presă la Palatul Victoria . Ce se schimbă, concret Hotărârea stabilește pragurile minime de la care autoritățile locale pot publica lista debitorilor („lista rușinii”), în funcție de tipul contribuabilului: Persoane fizice: datorii restante de cel puțin 1.200 de lei Persoane juridice: datorii restante de cel puțin 5.000 de lei De ce contează pentru contribuabili și firme Miza este una de conformare fiscală: publicarea pe lista debitorilor este un instrument de presiune reputațională, iar stabilirea unor praguri explicite indică de la ce nivel al restanțelor autoritățile locale pot trece la această măsură. În practică, hotărârea poate influența comportamentul de plată, mai ales în cazul restanțelor acumulate pe mai mulți ani. Materialul G4Media menționează că informația este transmisă de Agerpres, fără alte detalii despre calendarul aplicării sau modul de publicare efectivă de către fiecare autoritate locală. [...]
Creșterea economică a Chinei la început de 2026 ascunde o vulnerabilitate majoră: dependența de exporturi și energie , iar escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu riscă să lovească simultan în costurile industriei și în cererea globală, potrivit HotNews , care preia o analiză Reuters. China a raportat o creștere a PIB de 5,0% în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, la limita superioară a țintei anuale de 4,5%-5,0%. Avansul a fost susținut de exporturi și, cel puțin până la momentul la care conflictul a împins în sus costurile cu energia, de un context extern încă favorabil. De ce contează: modelul bazat pe exporturi depinde de rute maritime și de energie ieftină Analiza indică o „vulnerabilitate fundamentală” a economiei chineze: un model de creștere bazat pe exporturi, care generează excedente comerciale anuale „de dimensiunea economiei olandeze” și care depinde de menținerea căilor maritime deschise — atât pentru livrările Chinei, cât și pentru clienții săi. În același timp, China este cel mai mare importator de energie și cea mai mare putere industrială din lume. În acest context, scumpirea petrolului riscă să majoreze costurile de producție și să erodeze marjele fabricilor, descrise deja ca fiind „subțiri”, într-un sector care angajează sute de milioane de oameni. Presiunea se vede în industrie: scumpiri la materii prime și renegocieri comandă cu comandă Un exemplu din industrie vine de la Guangdong Rongsu New Materials , companie care cumpără materii prime petrochimice și produce granule de plastic pentru fabrici de turnare prin injecție. Directorul general, Peng Xin, spune că prețurile pentru două tipuri de nailon au crescut cu aproximativ 40%-60%, iar compania încearcă să transfere costurile în prețurile către clienți. „Metoda actuală de a face față situației este de a negocia prețul pentru fiecare comandă în parte. Dacă acceptați prețul meu, colaborăm. În caz contrar, nu putem face nimic.” „Întregul lanț industrial se află sub presiune.” Semnale de răcire: exporturile încetinesc, iar consumul intern rămâne slab Deși creșterea PIB din T1 a depășit previziunile (4,8%) și nivelul din trimestrul anterior (4,5%), datele comerciale din martie arată tensiuni: exporturile au crescut cu doar 2,5%, după un avans de 21,8% în ianuarie-februarie. Pe partea internă, consumul nu pare să poată compensa rapid o eventuală slăbire a exporturilor. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 1,7% în martie, sub 2,8% în ianuarie-februarie, și au rămas în urma producției industriale, care a urcat cu 5,7% în martie (după 6,3% în primele două luni). Ce urmează: riscul este dublu — costuri mai mari și cerere globală mai slabă Junyu Tan, economist pentru Asia de Nord la Coface, apreciază că impactul direct al conflictului rămâne „limitat pentru moment”, dar avertizează că prelungirea tensiunilor poate frâna motorul exporturilor printr-o cerere globală mai slabă. „Dar perspectivele nu sunt deloc roz, în ciuda relativei reziliențe a Chinei.” [...]
România rămâne campioana inflației din UE, cu efect direct asupra costurilor pentru populație și companii , în condițiile în care scumpirile anuale sunt de circa trei ori peste media Uniunii, potrivit datelor Eurostat prezentate de Știrile Pro TV . În martie, rata anuală a inflației în Uniunea Europeană a urcat la 2,8%, de la 2,1% în februarie. România este, în continuare, țara cu cea mai ridicată inflație din UE, cu 9% (indicator armonizat la nivel european), în creștere de la 8,3% în februarie. La polul opus, cele mai mici rate anuale ale inflației au fost în Danemarca (1%), urmată de Cehia, Cipru și Suedia (toate 1,5%). După România, cele mai ridicate rate au fost în Croația (4,6%) și Lituania (4,4%). Din perspectiva dinamicii lunare la nivelul UE, inflația a scăzut doar în trei state membre, a rămas stabilă într-unul și a crescut în 23 de țări, inclusiv în România, arată datele citate. Zona euro: presiuni în creștere, cu servicii și energie în prim-plan În zona euro, inflația anuală a crescut la 2,6% în martie, de la 1,9% în februarie. Contribuția cea mai mare la inflația anuală a venit din servicii (1,49 puncte procentuale), urmate de energie (0,48 puncte procentuale) și de alimente, alcool și țigări (0,45 puncte procentuale). Ce arată datele INS pentru România și de ce contează Separat de indicatorul armonizat folosit în comparațiile europene, Institutul Național de Statistică (INS) a raportat pentru România o rată anuală a inflației de 9,87% în martie, față de 9,31% în februarie. Pe componente, INS indică scumpiri anuale de 11,05% la servicii, 10,89% la mărfuri nealimentare și 7,67% la mărfuri alimentare. INS precizează că este a opta lună consecutivă în care inflația anuală se menține la peste 9%, după o perioadă de scădere ușoară de la o lună la alta. „Indicele preţurilor de consum în luna martie 2026 comparativ cu luna februarie 2026 a fost 100,78%. Rata inflaţiei de la începutul anului (martie 2026 comparativ cu decembrie 2025) a fost 2,3%. Rata anuală a inflaţiei în luna martie 2026 comparativ cu luna martie 2025 a fost 9,9%. Rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (aprilie 2025 - martie 2026) faţă de precedentele 12 luni (aprilie 2024 - martie 2025) a fost 8,5%.” Schimbări metodologice și factori care influențează calculul INS mai arată că, începând cu 2026, jocurile de noroc sunt incluse în calculul indicelui prețurilor de consum (IPC), iar tarifele acestora au crescut în martie cu 1,50% față de februarie și cu 5,78% față de decembrie 2025. Totodată, în calculul inflației, din august 2025 este luată în considerare încetarea schemei de sprijin privind plafonarea prețurilor energiei electrice, instituită prin OUG nr. 6/2025 , cu modificările și completările ulterioare. La ce se uită piața mai departe: prognoza BNR Banca Națională a României a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru finalul lui 2026, la 3,9% (de la 3,7% anterior), și anticipează 2,7% la sfârșitul lui 2027, potrivit datelor prezentate în februarie de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. (Materialul sursă este trunchiat după această informație, astfel că nu sunt disponibile detalii suplimentare din aceeași sursă.) [...]
România rămâne la ani distanță de adoptarea euro din cauza dezechilibrelor fiscale și a inflației, iar intrarea în zona euro „nu poate avea loc” fără deficite bugetare mici și o datorie publică sustenabilă, potrivit unui studiu al BNR citat de Antena 3 . Mesajul central al documentului este că problemele economice ale României nu sunt generate de faptul că nu folosește euro, ci de „erori în politica fiscală/bugetară”. În acest cadru, BNR indică drept condiții esențiale pentru aderare menținerea deficitului bugetar în jur de 3% din PIB, o inflație scăzută și stabilă și o datorie publică sustenabilă. „Aderarea la zona euro nu poate avea loc atât timp cât nu avem deficite bugetare mici (3 la sută din PIB) și o inflație joasă în mod sustenabil, o datorie publică sustenabilă. Necazurile din România sunt cauzate, în principal, nu de nonapartenența la zona euro, ci de erori în politica fiscală/bugetară”, precizează raportul BNR. De ce comparația cu Bulgaria „nu se potrivește” direct Studiul arată că raportarea la Bulgaria este incompletă dacă ignoră rolul regimului de „ consiliu monetar ” (currency board) introdus acolo în urmă cu aproximativ trei decenii. Acest regim a limitat aproape complet autonomia politicii monetare: banca centrală nu putea emite bani decât în limita rezervelor valutare, iar moneda națională a fost legată fix de euro, în schimbul stabilității macroeconomice și al disciplinei fiscale. În această logică, trecerea Bulgariei la euro este descrisă mai degrabă ca o continuare instituțională a unui regim deja apropiat de moneda unică, nu ca o schimbare majoră de politică economică. Deficitele mari, miza care împinge calendarul euro în viitor Documentul BNR citat în material include și o radiografie a poziției fiscale recente, în contextul consolidării bugetare. Potrivit studiului, anul 2024 s-a încheiat cu un deficit cash de 8,7% din PIB și un deficit ESA de 9,3% din PIB, cele mai ridicate din UE. Pentru 2025, BNR notează că deficitul „ar fi fost mai înalt de 10% din PIB” în absența înghețării salariilor bugetarilor și a pensiilor la nivelul din noiembrie 2024. Totodată, programul de corecție bugetară ar fi coborât deficitul cash la 7,65% din PIB, sub ținta de 8,4% din PIB (în varianta cash), pe fondul unor factori precum restructurarea PNRR (mutarea unor proiecte de la împrumuturi la granturi), cheltuieli cu dobânzile mai mici decât cele programate și unele economii la cheltuieli, alături de creșterea unor venituri bugetare. Ce urmează: ținta de deficit și riscul șocurilor energetice În același context, BNR menționează că, dacă Guvernul țintește un deficit cash de 6,2% din PIB în acest an, „nu ar fi nevoie de noi taxe și impozite” în afara celor din pachetele de măsuri deja adoptate. În plus, măsurile de răspuns la un nou șoc energetic nu ar trebui, în viziunea BNR, să scoată de pe traiectorie consolidarea fiscal-bugetară. Separat, materialul amintește o declarație a guvernatorului Mugur Isărescu din 2 aprilie, potrivit căreia România nu poate adopta euro până când întreaga țară, nu doar zonele dezvoltate, îndeplinește criteriile economice necesare; el a indicat și aderarea la OCDE drept proiect strategic aflat în faza finală, iar adoptarea euro ca obiectiv ulterior, potrivit Agerpres. [...]
România ar putea atrage în plus circa 150.000 de turiști și venituri de 40 milioane euro (aprox. 200 milioane lei) pentru hoteluri și restaurante, pe fondul reconfigurării fluxurilor turistice dinspre Asia și Orientul Mijlociu către destinații percepute ca mai sigure în Europa Centrală, potrivit unei analize citate de Wall-Street . Miza economică imediată: un plus de cerere în ospitalitate, dar și presiune pe capacitatea de a procesa plăți moderne, fără numerar. De ce se schimbă fluxurile și ce înseamnă pentru Europa Centrală Contextul de securitate din Orientul Mijlociu, amplificat de conflictul din Iran, determină turiștii europeni și internaționali să își ajusteze planurile de vacanță. În acest an, peste 2 milioane de turiști ar putea alege destinații mai sigure din Europa Centrală, conform datelor Global Research Group din cadrul Global Payments. În paralel, de la începutul conflictului, peste 52.000 de zboruri către destinații din Orientul Mijlociu au fost anulate, ceea ce a accelerat redirecționarea cererii. La nivel regional, estimările indică pierderi de 23–38 de milioane de vizitatori în 2026 pentru zona afectată, cu un impact de până la 56 miliarde de dolari (aprox. 252 miliarde lei) în turism, potrivit Oxford Economics/Tourism Economics (martie 2026). O parte dintre acești turiști, aproximativ 8–12 milioane, își reconfigurează vacanțele către Europa, pe baza unor estimări derivate din date Eurostat și Oxford Economics / Morgan Stanley pentru 2026. România: destinații vizate și profilul potențialilor turiști Estimarea pentru România este un aflux suplimentar de aproximativ 150.000 de turiști în 2026, cu cheltuieli totale în jur de 40 de milioane de euro (aprox. 200 milioane lei) în hoteluri și restaurante. Printre destinațiile menționate se numără litoralul Mării Negre și orașe precum București, Brașov, Cluj și Sibiu. Cei mai mulți dintre noii vizitatori ar putea veni din Austria și Germania, pe fondul unei tendințe de a evita călătoriile lungi și de a alege alternative mai apropiate. În plus, turiști din Franța, Belgia, Olanda și Scandinavia își reorientează planurile dinspre destinații mediteraneene sau îndepărtate către țări considerate mai sigure din spațiul Schengen. Efect operațional: plățile fără numerar devin o condiție de funcționare Pe lângă impactul direct în încasări, analiza pune accent pe o consecință operațională: creșterea cererii pentru plăți fără numerar (card, portofele mobile), în special în destinațiile turistice. Global Payments anticipează că piața terminalelor de plată (POS) din sectorul ospitalității din Europa Centrală ar urma să crească cu 6–8%, pe fondul unui volum mai mare de tranzacții internaționale. În acest context, sunt indicate câteva cerințe care devin tot mai importante pentru hoteluri și pensiuni: acceptarea plăților contactless, integrarea cu sistemele de rezervări pentru preautorizarea plăților și modele de tarifare transparente. „Observăm o orientare clară către destinații europene considerate mai sigure, iar România are oportunitatea de a atrage o parte importantă din acest val suplimentar de turiști. Impactul economic ar putea fi semnificativ pentru Europa Centrală: datele privind plățile cu cardul indică faptul că noii vizitatori ar putea genera venituri suplimentare de până la 1,9 miliarde de euro în regiune.” — Ionela Mitran, Country Manager Global Payments România Tot ea arată că, în sezonul de iarnă 2025–2026, în România s-au înregistrat peste două milioane de tranzacții electronice în restaurante și hoteluri prin terminalele Global Payments, iar cheltuielile prin plăți digitale în hoteluri și restaurante au depășit 260 de milioane de lei (decembrie 2025 – februarie 2026). Ce urmează depinde de persistența instabilității geopolitice: dacă aceasta continuă, Europa Centrală ar putea primi, cumulat, încă 1,1–2,5 milioane de vizitatori în 2026, peste nivelul de 125 de milioane de turiști atrași anul trecut de cele șase țări analizate (Slovacia, Cehia, Austria, Ungaria, România și Croația). [...]
FMI estimează că Banca Japoniei poate continua majorările graduale de dobândă, în pofida șocului inflaționist generat de războiul cu Iranul , deoarece efectele de „runda a doua” asupra prețurilor și salariilor ar urma să fie limitate, potrivit Reuters . Rahul Anand , șeful misiunii FMI pentru Japonia, a spus că scumpirea energiei va împinge în sus inflația totală, dar este mai puțin probabil să se transfere puternic în inflația de bază (care exclude componente volatile precum energia) sau în dinamica salariilor. În acest context, banca centrală ar putea „trece peste” un vârf temporar al inflației și să reia retragerea stimulului monetar în ritmul planificat. „Chiar dacă există o creștere temporară a inflației totale, Banca Japoniei poate trece peste asta și poate relua retragerea acomodării în același ritm ca și cum scenariul de bază s-ar confirma.” Ce înseamnă pentru decizia de dobândă a Băncii Japoniei Investitorii urmăresc dacă Banca Japoniei va majora dobânda la ședința de politică monetară din 27-28 aprilie. Reuters notează că probabilitatea unei creșteri pe termen scurt a scăzut, pe fondul volatilității piețelor și al deteriorării vizibilității economice, pe măsură ce speranțele privind o detensionare a conflictului s-au estompat. Mesajul FMI este că banca centrală are, totuși, spațiu să nu reacționeze excesiv la un șoc de ofertă (energie), atâta timp cât acesta nu „dezancorează” așteptările inflaționiste — adică nu schimbă în mod durabil percepția gospodăriilor și companiilor despre inflația viitoare. Anand a adăugat că politica trebuie să rămână dependentă de date și flexibilă, deoarece incertitudinea privind intensitatea și durata războiului poate afecta atât creșterea, cât și inflația. Proiecțiile FMI: inflație la 2% până la final de 2027, dobândă la 1,5% anul viitor FMI își menține evaluarea că inflația Japoniei va converge către ținta de 2% până la finalul lui 2027. În scenariul instituției, Banca Japoniei ar urma să mai crească dobânda de politică monetară de trei ori, până la 1,5%, de la 0,75% în prezent, „în jurul mijlocului sau finalului anului viitor”. Pe partea de activitate economică, FMI estimează o creștere de 0,7% în 2026 și de 0,6% în 2027, după un avans de 1,2% în 2025. Anand a spus că Japonia a fost „rezilientă”, inclusiv la șocul tarifelor americane mai ridicate de anul trecut, iar salariile reale ar urma să redevină pozitive și să continue să crească, susținute de majorările salariale negociate anual. Yenul slab: FMI nu vede un transfer mare în inflație și cere curs „stabilit de piețe” Un alt punct sensibil pentru autorități rămâne yenul slab, care poate scumpi importurile. Anand a afirmat că în 2025 nu s-a observat un transfer („pass-through”) mare al deprecierii yenului în inflație și că slăbirea monedei a ajutat, totodată, la amortizarea unei părți din șocul tarifar din SUA. În privința nivelului cursului, mesajul FMI este că acesta trebuie determinat de piețe, într-o economie deschisă cu curs flotant. „Nu există un nivel al cursului de schimb despre care cineva să poată spune că este corect. Trebuie determinat de piețe, pentru că este o economie deschisă cu un curs flotant.” [...]
Câștigul salarial mediu net a urcat la 5.557 lei în februarie 2026, dar puterea de cumpărare a scăzut față de anul trecut , potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică și relatate de Agerpres . Indicatorul „câștig salarial real” (salariul ajustat cu inflația) a fost de 95% față de februarie 2025, ceea ce sugerează o erodare a puterii de cumpărare în termeni anuali. În termeni lunari, câștigul salarial mediu net a crescut cu 39 lei (+0,7%) față de ianuarie 2026, iar câștigul salarial mediu brut a ajuns la 9.272 lei, cu 52 lei (+0,6%) mai mult decât în luna precedentă. Comparativ cu februarie 2025, câștigul salarial mediu net a fost mai mare cu 3,8%. Ce arată datele despre puterea de cumpărare INS indică un tablou mixt: pe de o parte, salariile au avansat ușor de la o lună la alta, iar față de ianuarie 2026 indicele câștigului salarial real a fost de 100,1%. Pe de altă parte, față de februarie 2025, indicele câștigului salarial real a coborât la 95%, ceea ce înseamnă că, în medie, salariul nu a ținut pasul cu creșterea prețurilor în ultimul an. Instituția explică faptul că evoluțiile lunare pot fi influențate de prime ocazionale (prime trimestriale, anuale, pentru performanță sau al 13-lea salariu), drepturi în natură, ajutoare bănești și sume din profit, ceea ce poate genera fluctuații între luni. Diferențe mari între domenii: IT și tutun, la vârf; pescuitul, la coadă Cele mai mari valori ale câștigului salarial mediu net s-au înregistrat în: activități de programare și consultanță în tehnologia informației: 12.952 lei ; fabricarea produselor din tutun: 11.920 lei . Cele mai mici valori au fost în: pescuit și acvacultură: 2.884 lei ; alte activități de servicii: 2.887 lei . La nivel de secțiuni/diviziuni CAEN Rev. 3 , cele mai semnificative creșteri ale câștigului salarial mediu net față de ianuarie 2026 au fost în fabricarea produselor din tutun (+24,7%) și în activități de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii (cu excepția celor din sistemul public) (+23,4%). În același timp, INS notează scăderi în mai multe domenii, pe fondul dispariției unor plăți ocazionale acordate în lunile anterioare și al unor încasări/realizări de producție mai slabe. Sectorul bugetar: mișcări mici, cu minus în sănătate În sectorul bugetar, INS consemnează ușoare creșteri față de luna precedentă în învățământ (+0,5%) și în administrația publică (+0,2%). În sănătate și asistență socială, câștigul salarial mediu net a scăzut ușor (-1,8%) comparativ cu ianuarie 2026. [...]