Știri
Știri din categoria Economie
Creșterea economică a Chinei la început de 2026 ascunde o vulnerabilitate majoră: dependența de exporturi și energie, iar escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu riscă să lovească simultan în costurile industriei și în cererea globală, potrivit HotNews, care preia o analiză Reuters.
China a raportat o creștere a PIB de 5,0% în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, la limita superioară a țintei anuale de 4,5%-5,0%. Avansul a fost susținut de exporturi și, cel puțin până la momentul la care conflictul a împins în sus costurile cu energia, de un context extern încă favorabil.
Analiza indică o „vulnerabilitate fundamentală” a economiei chineze: un model de creștere bazat pe exporturi, care generează excedente comerciale anuale „de dimensiunea economiei olandeze” și care depinde de menținerea căilor maritime deschise — atât pentru livrările Chinei, cât și pentru clienții săi.
În același timp, China este cel mai mare importator de energie și cea mai mare putere industrială din lume. În acest context, scumpirea petrolului riscă să majoreze costurile de producție și să erodeze marjele fabricilor, descrise deja ca fiind „subțiri”, într-un sector care angajează sute de milioane de oameni.
Un exemplu din industrie vine de la Guangdong Rongsu New Materials, companie care cumpără materii prime petrochimice și produce granule de plastic pentru fabrici de turnare prin injecție. Directorul general, Peng Xin, spune că prețurile pentru două tipuri de nailon au crescut cu aproximativ 40%-60%, iar compania încearcă să transfere costurile în prețurile către clienți.
„Metoda actuală de a face față situației este de a negocia prețul pentru fiecare comandă în parte. Dacă acceptați prețul meu, colaborăm. În caz contrar, nu putem face nimic.”
„Întregul lanț industrial se află sub presiune.”
Deși creșterea PIB din T1 a depășit previziunile (4,8%) și nivelul din trimestrul anterior (4,5%), datele comerciale din martie arată tensiuni: exporturile au crescut cu doar 2,5%, după un avans de 21,8% în ianuarie-februarie.
Pe partea internă, consumul nu pare să poată compensa rapid o eventuală slăbire a exporturilor. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 1,7% în martie, sub 2,8% în ianuarie-februarie, și au rămas în urma producției industriale, care a urcat cu 5,7% în martie (după 6,3% în primele două luni).
Junyu Tan, economist pentru Asia de Nord la Coface, apreciază că impactul direct al conflictului rămâne „limitat pentru moment”, dar avertizează că prelungirea tensiunilor poate frâna motorul exporturilor printr-o cerere globală mai slabă.
„Dar perspectivele nu sunt deloc roz, în ciuda relativei reziliențe a Chinei.”
Recomandate
Europa riscă să piardă competitivitate dacă UE rămâne blocată în reguli de piață deschisă într-o economie globală tot mai protecționistă , avertizează guvernatorul băncii centrale a Belgiei, Pierre Wunsch , într-o declarație preluată de Ziarul Financiar . Mesajul are o miză directă pentru companii: costurile structurale mai mari și presiunea subvențiilor din SUA și China pot forța UE să aleagă între menținerea producției interne, ambițiile climatice și deschiderea comercială. Wunsch spune că Europa este „naivă” dacă mai crede că modelul economic liberal poate funcționa neschimbat într-o lume „remodelată” de politicile agresive ale Statelor Unite și Chinei, în condițiile în care regulile pe care UE insistă să le respecte sunt tot mai puțin respectate de alți actori. „Deschiderea comercială şi regulile stricte funcţionează într-o lume bazată pe reguli. Acea lume nu mai există, iar dacă insişti asupra ei, eşti pur şi simplu naiv.” De ce se schimbă presiunea asupra modelului european În interviul acordat Financial Times, guvernatorul critică faptul că decidenții europeni continuă să promoveze piețe deschise și reguli stricte privind ajutorul de stat (sprijin public pentru companii), într-un context în care „subvențiile masive din China” și „politicile protecționiste din SUA” au schimbat „regulile jocului”. În acest cadru, Wunsch pune sub semnul întrebării strategia Comisiei Europene de a continua negocierile pentru acorduri de liber schimb cu regiuni precum America Latină, Australia, India și Indonezia, întrebând cum poate UE „respecta regulile” într-o lume în care alții nu le respectă. Unde se vede cel mai rapid impactul economic: industriile energointensive Oficialul belgian indică drept punct sensibil industriile energointensive, unde Europa are „costuri structurale mai ridicate”, dar încearcă să păstreze producția internă. În opinia sa, UE evită „alegerile dificile”, iar concluzia este directă: „Realitatea este că nu mai suntem competitivi.” Wunsch mai afirmă că Europa a rămas în urmă la capitolul inovație, deși în trecut a reușit să combine liberalizarea comerțului cu restricții severe asupra politicilor industriale. Compromisul pe care Bruxelles îl amână Potrivit unui studiu recent al băncii centrale belgiene, Wunsch critică strategia economică a UE pentru că evită compromisurile între trei obiective care intră tot mai des în conflict: ambițiile climatice; competitivitatea; deschiderea comercială. În ultimul deceniu, UE a urmărit politici de reducere a emisiilor și neutralitate climatică „până la mijlocul secolului”, însă crizele succesive – pandemia Covid-19, războiul din Ucraina și conflictul recent din Iran – au dus la temperarea acestor planuri, pe fondul încetinirii creșterii economice și al pierderii de competitivitate față de SUA și China. În același context, ZF notează că directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, estimează că actuala criză ar putea accelera revenirea energiei nucleare, similar cu ce s-a întâmplat după șocurile petroliere din anii ’70. [...]
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028 , pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia , pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026). România: pragul de 500 miliarde și ritmul de creștere până în 2031 Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031. Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este: 2026: +0,7% | 480,83 mld. 2027: +2,5% | 492,85 mld. 2028: +2,7% | 506,16 mld. 2029: +2,9% | 520,84 mld. 2030: +3,1% | 536,98 mld. 2031: +3,1% | 553,63 mld. Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune. Reconfigurarea economiei globale: India urcă, SUA și China rămân „în liga lor” La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China. Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%. Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist , care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament. Rusia, singura mare economie cu scădere nominală estimată În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global. Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina. [...]
România a urcat pe locul 2 în UE la ajutoare de stat , dar rămâne în același timp între țările cu cele mai mari rate ale „sărăciei în muncă”, potrivit Adevărul — o combinație care reaprinde discuția despre eficiența și țintirea intervenției statului în economie. Fostul ministru al Economiei Claudiu Năsui critică modelul, pe care îl descrie ca o „redistribuție politică” ce favorizează grupuri restrânse de beneficiari, în timp ce statul invocă lipsa banilor pentru reducerea taxelor sau măsuri cu aplicare generală pentru populație și mediul privat. „Socialism pentru bogați” și riscul transferat către contribuabili În mesajul său public, Năsui susține că ajutoarele de stat ajung să funcționeze ca un „socialism pentru bogați”, deoarece banii colectați din taxe și impozite sunt redirecționați către un număr mic de companii selectate. „Redistribuție de la toți către puțini” El mai afirmă că accesul la schemele de sprijin poate fi influențat de apropierea de clasa politică și descrie o asimetrie a riscurilor: dacă proiectele finanțate au succes, profiturile rămân private, iar dacă eșuează, costurile sunt suportate indirect de contribuabili. Presiune fiscală și competitivitate: critica legată de „sărăcia în muncă” Criticile sunt plasate într-un context în care mediul de afaceri reclamă presiune fiscală ridicată și lipsă de predictibilitate. În această logică, Năsui leagă nivelul taxelor de competitivitatea redusă și de faptul că povara cade pe companiile și angajații care „susțin economia reală”, în timp ce statul preferă să colecteze mai mult pentru a redistribui selectiv. În opinia sa, această abordare se vede și în indicatorii sociali: România ajunge simultan în topul ajutoarelor de stat și în topul sărăciei în muncă. „Taxe mari și redistribuție politică multă” De ce contează: miza este alocarea banilor publici și regulile jocului în piață Dincolo de disputa politică, tema ajutoarelor de stat rămâne una sensibilă în UE: susținătorii spun că pot sprijini investiții strategice și industrii aflate în dificultate, în timp ce criticii avertizează că intervenția excesivă distorsionează piața, reduce concurența și favorizează companii cu influență. În România, dezbaterea este amplificată de contestarea unor programe din ultimii ani pe criterii de transparență și selecție, considerate neclare. Contextul indică faptul că presiunea publică se va muta tot mai mult pe justificarea economică a schemelor și pe modul în care sunt alese companiile beneficiare. [...]
România are 41 de proiecte admise, cu 41 de milioane de lei alocați din PNRR pentru Organizațiile de Management al Destinației , o finanțare care poate accelera dezvoltarea turismului local dacă este legată de standarde și parteneriate funcționale, potrivit Economedia . În paralel, România mizează pe un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice bazat pe standarde internaționale, prezentat de ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău . Finanțarea PNRR este relevantă pentru piață prin faptul că direcționează bani către structuri care ar trebui să coordoneze dezvoltarea destinațiilor (promovare, produse turistice, cooperare locală), nu doar către investiții punctuale. În declarațiile sale, ministrul a legat explicit dezvoltarea turismului de un cadru „strategic”, nu sezonier, în care turismul funcționează ca „ecosistem economic” cu efecte în ocupare și investiții. Certificarea ecoturistică, folosită ca instrument de dezvoltare locală România a fost „prima țară din Europa” care a lansat un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice, bazat pe standarde internaționale, care evaluează modul în care o destinație îmbină turismul cu protecția mediului și valorificarea patrimoniului cultural, a spus Darău. În viziunea sa, certificarea nu este doar o recunoaștere, ci un „kit” de dezvoltare durabilă care încurajează parteneriate între administrație, mediul privat, organizații și comunități și oferă o direcție de dezvoltare la nivel local. Ministrul a indicat că România are în prezent șapte destinații ecoturistice certificate, „de la Maramureș la Harghita, de la Hunedoara la Neamț”, pe care le-a descris drept exemple în care natura este protejată, cultura este valorizată, iar beneficiile economice ajung în comunități. Proiecte pe Interreg Dunărea: buget de 1,9 milioane euro și contribuție MEDAT În același context, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a organizat la Palatul Parlamentului conferința internațională „Routes Connecting People”, care a marcat finalizarea proiectului „Mystical Danube – Green and Mystical Danube Storytelling Route”, derulat între 1 ianuarie 2024 și 30 iunie 2026. Proiectul a fost finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), prin Programul Interreg Regiunea Dunării 2021–2027, cu un buget total de 1,9 milioane de euro (aprox. 9,5 milioane lei). Contribuția MEDAT a fost de 153.000 de euro (aprox. 765.000 lei), în timp ce 80% din finanțare a reprezentat fonduri FEDR și 20% fonduri naționale. Inițiativa a fost derulată într-un parteneriat transnațional cu instituții din nouă țări dunărene: România, Croația, Slovenia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Slovacia, Muntenegru, Ungaria și Bulgaria. Unde se văd efectele: punct de informare și rută tematică în zona-pilot Scopul proiectului este dezvoltarea unei abordări coordonate pentru valorificarea patrimoniului cultural imaterial și natural din zone rurale mai puțin vizitate de pe Dunăre, prin promovarea unei rute tematice, cu obiectiv de stimulare a dezvoltării economice locale. Ca implementare, proiectul a vizat județul Călărași și sud-vestul județului Constanța (localitățile Ostrov, Lipnița, Ion Corvin, Aliman, Rasova, Adamclisi, Băneasa). În zona-pilot urmează să fie amenajat un punct de informare pentru ruta „Green and mystical Danube storytelling” în incinta viitorului port turistic Călărași, cu rol de interpretare a rutei și de promovare a ofertelor turistice locale. [...]
BNR ar urma să apere cursul prin dobânzi mai mari, ceea ce poate adânci recesiunea , avertizează economistul Radu Crăciun, într-o analiză publicată de Economica . În acest scenariu, presiunea se mută dinspre deprecierea leului spre costul creditării, cu efect direct în ratele populației și în finanțarea companiilor. Crăciun nu vede o perioadă de stagflație (inflație în creștere și recesiune simultan), deoarece anticipează că inflația va începe să scadă „substanțial” din septembrie. El afirmă că, din septembrie, inflația „se va înjumătăți până spre 5%”, însă problema majoră rămâne „stagnarea economică”, pe care o vede persistentă. Cursul valutar: de ce dobânzile devin instrumentul principal Economistul consideră nejustificată temerea că euro ar putea urca spre 6 lei, argumentând că BNR nu va permite o devalorizare de 25% a monedei naționale, deoarece aceasta s-ar transmite puternic în inflație. În locul unei ajustări rapide prin curs, banca centrală ar prefera intervenția printr-o „creștere generalizată a dobânzilor”, cu costuri pentru economie. Consecințele, în logica prezentată, sunt în principal două: frânarea creșterii economice și scumpirea creditelor, inclusiv a ratelor plătite de populație. „Junk” prin costul finanțării și riscul unui FMI „de rezervă” Pe tema riscului de retrogradare a României la categoria „junk” (nerecomandată investițiilor), Crăciun susține că efectul unei astfel de decizii ar fi limitat asupra dobânzilor, deoarece statul „plătește deja dobânzi de junk”, iar riscul de țară este, în opinia sa, echivalent cu această categorie. „Eu cred că un downgrade va avea efect limitat pe yield, dobânzi. Noi plătim deja dobânzi de junk.” În același timp, economistul spune că nu exclude revenirea FMI, dacă nu va exista „curajul” de a lua măsurile necesare pentru corecții economice, în condițiile în care, istoric, România nu ar fi făcut corecții fără Fond. Context: recesiune tehnică și inflație de peste 10% România este în recesiune după scăderi ale PIB în ultimul trimestru din 2025 și în primul trimestru din 2026, potrivit informațiilor reamintite în articol. Inflația este descrisă ca fiind la niveluri record, „de peste 10%”, iar agențiile de rating au menținut deocamdată România pe ultimul palier înainte de categoria „junk”. [...]
Economia Rusiei încetinește abrupt, iar „plafonul” vine din lipsa de oameni , nu dintr-un colaps iminent, arată o analiză citată de Adevărul . Mesajul central: după doi ani de creștere surprinzător de solidă sub sancțiuni, costurile războiului se traduc acum în presiune permanentă pe piața muncii, investiții și creditare, ceea ce limitează capacitatea Moscovei de a susține pe termen lung ritmul economic din primii ani ai conflictului. În podcastul publicației Foreign Policy , istoricul Adam Tooze (Universitatea Columbia) susține că Rusia „nu este o economie care se prăbușește”, dar nici una care mai poate crește în ritmul de la începutul războiului. Potrivit lui, economia a avut o creștere de aproximativ 4% în 2023 și 2024, însă după o ușoară contracție în primul trimestru din 2026, estimările pentru întregul an ar indica doar 0,4%. De ce contează: încetinirea vine în ciuda petrolului scump și a bugetului „încă stabil” Tooze notează că frânarea este cu atât mai relevantă cu cât prețurile ridicate ale petrolului – alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și conflictul dintre Iran, Israel și SUA – ar fi trebuit, teoretic, să ajute Rusia. Kremlinul pune dificultățile pe seama unui amestec de factori: deficit de forță de muncă , sancțiuni occidentale și cheltuieli publice considerate „neproductive”. În încercarea de a ține inflația sub control, autoritățile mențin dobânzi foarte ridicate, de aproximativ 14,5%, ceea ce lovește direct în investiții și în creditare. Pe partea fiscală, analiza indică o poziție „relativ stabilă”: deficitul bugetar este estimat la 2,5% din PIB în primele luni ale anului, nivel comparat de Tooze cu cel al Statelor Unite (unde deficitul ar fi mai mare). Totuși, încetinirea începe să producă tensiuni politice, iar Vladimir Putin și-a convocat responsabilii economici pentru explicații privind ritmul redus de creștere. Piața muncii, blocajul structural: șomaj minim, deficit de personal generalizat Cea mai apăsătoare vulnerabilitate descrisă în analiză este lipsa acută de angajați: 73% dintre companiile ruse reclamă deficit de personal; rata șomajului a coborât la 2,3%, un minim record; aproximativ 650.000 de persoane au părăsit Rusia după invazia din 2022 și, în mare parte, nu s-au mai întors; economiștii ruși ar estima un necesar urgent de circa 2,3 milioane de lucrători suplimentari (800.000 în industrie și 1,5 milioane în servicii și construcții). În acest context, Rusia încearcă să atragă muncitori din alte regiuni, inclusiv din India. Tooze afirmă că aproximativ 65.000 de muncitori indieni lucrează deja în Rusia, mai ales în sectoare slab plătite, pe care rușii nu mai sunt dispuși să le accepte. Ce urmează: „pacea” poate crea propriul șoc economic, dar războiul nu se oprește din motive economice Analiza ridică și un paradox: economia de război a susținut ani la rând creștere, ocupare ridicată și investiții în industria militară, iar o oprire bruscă a conflictului ar putea declanșa o ajustare dureroasă. Totuși, Tooze argumentează că decizia de a continua sau opri războiul nu va fi determinată de economie: „Rusia nu duce acest război din motive economice și nici nu îl va opri din motive economice.” În lectura lui, Ucraina rămâne partea mai vulnerabilă economic, în timp ce Rusia încă are resurse și o stabilitate suficientă pentru a continua conflictul, chiar dacă economia intră într-o fază de creștere foarte slabă și presiune structurală pe forța de muncă. [...]
