Știri
Știri din categoria Economie
Creșterea economică a Chinei la început de 2026 ascunde o vulnerabilitate majoră: dependența de exporturi și energie, iar escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu riscă să lovească simultan în costurile industriei și în cererea globală, potrivit HotNews, care preia o analiză Reuters.
China a raportat o creștere a PIB de 5,0% în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, la limita superioară a țintei anuale de 4,5%-5,0%. Avansul a fost susținut de exporturi și, cel puțin până la momentul la care conflictul a împins în sus costurile cu energia, de un context extern încă favorabil.
Analiza indică o „vulnerabilitate fundamentală” a economiei chineze: un model de creștere bazat pe exporturi, care generează excedente comerciale anuale „de dimensiunea economiei olandeze” și care depinde de menținerea căilor maritime deschise — atât pentru livrările Chinei, cât și pentru clienții săi.
În același timp, China este cel mai mare importator de energie și cea mai mare putere industrială din lume. În acest context, scumpirea petrolului riscă să majoreze costurile de producție și să erodeze marjele fabricilor, descrise deja ca fiind „subțiri”, într-un sector care angajează sute de milioane de oameni.
Un exemplu din industrie vine de la Guangdong Rongsu New Materials, companie care cumpără materii prime petrochimice și produce granule de plastic pentru fabrici de turnare prin injecție. Directorul general, Peng Xin, spune că prețurile pentru două tipuri de nailon au crescut cu aproximativ 40%-60%, iar compania încearcă să transfere costurile în prețurile către clienți.
„Metoda actuală de a face față situației este de a negocia prețul pentru fiecare comandă în parte. Dacă acceptați prețul meu, colaborăm. În caz contrar, nu putem face nimic.”
„Întregul lanț industrial se află sub presiune.”
Deși creșterea PIB din T1 a depășit previziunile (4,8%) și nivelul din trimestrul anterior (4,5%), datele comerciale din martie arată tensiuni: exporturile au crescut cu doar 2,5%, după un avans de 21,8% în ianuarie-februarie.
Pe partea internă, consumul nu pare să poată compensa rapid o eventuală slăbire a exporturilor. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 1,7% în martie, sub 2,8% în ianuarie-februarie, și au rămas în urma producției industriale, care a urcat cu 5,7% în martie (după 6,3% în primele două luni).
Junyu Tan, economist pentru Asia de Nord la Coface, apreciază că impactul direct al conflictului rămâne „limitat pentru moment”, dar avertizează că prelungirea tensiunilor poate frâna motorul exporturilor printr-o cerere globală mai slabă.
„Dar perspectivele nu sunt deloc roz, în ciuda relativei reziliențe a Chinei.”
Recomandate
Încetinirea PIB-ului Chinei în T2 pune presiune pe Beijing să compenseze slăbiciunea internă , într-un moment în care exporturile – deși încă puternice – sunt expuse la șocuri externe precum scumpirea petrolului pe fondul războiului din Iran , potrivit HotNews , care citează BBC. Economia Chinei a crescut cu 4,3% în trimestrul al doilea, sub obiectivul anual al autorităților de la Beijing. Datele oficiale vin pe fondul unei cereri interne slabe și al efectelor indirecte ale conflictului din Iran asupra prețurilor petrolului, care ar fi slăbit contribuția exporturilor la avansul economic. Contrastul: PIB sub țintă, exporturi în creștere Anunțul privind încetinirea creșterii economice a venit la o zi după publicarea unor date guvernamentale care arată că exporturile Chinei au crescut cu 27% în iunie, față de aceeași lună a anului trecut. În martie, Beijingul a redus ținta de creștere la un interval de 4,5%–5%, cel mai mic obiectiv de expansiune economică din 1991, o decizie pe care unii analiști o interpretează ca pe o încercare de a câștiga flexibilitate în administrarea economiei. Problemele interne: imobiliare în scădere și consum anemic Datele publicate miercuri indică dificultăți persistente pe plan intern, inclusiv o scădere prelungită a pieței imobiliare și un consum slab. Prețurile locuințelor noi au continuat să se contracte, iar vânzările cu amănuntul au crescut cu doar 1% în iunie. Ce susține exporturile: tehnologie, IA și vehicule electrice Pe partea externă, exporturile de tehnologie au fost sprijinite de cererea globală în creștere pentru semiconductori utilizați în centre de date pentru inteligență artificială (IA). În paralel, cererea pentru vehicule electrice chinezești a impulsionat exporturile, iar livrările lunare de automobile au depășit pentru prima dată pragul de un milion. În ansamblu, tabloul sugerează o economie care se bazează tot mai mult pe motoare externe și pe segmente tehnologice, în timp ce slăbiciunea consumului și a imobiliarelor rămâne un risc major pentru atingerea țintei anuale. [...]
Încetinirea creșterii economice a Chinei alimentează așteptările pentru noi stimulente , pe fondul unei cereri interne slabe care începe să anuleze aportul exporturilor, potrivit unei analize Reuters . Pentru piețe și companii, miza este dacă Beijingul va accelera sprijinul fiscal în a doua parte a anului, în condițiile în care banca centrală pare să aibă spațiu limitat pentru relaxare monetară „vizibilă”. Economia Chinei ar fi crescut cu 4,5% în trimestrul al doilea (aprilie–iunie), în ritm anual, în scădere de la 5,0% în primul trimestru, arată un sondaj Reuters realizat în rândul a 54 de economiști. Estimarea este și sub proiecția din aprilie (4,7%) și se plasează la limita inferioară a țintei oficiale pentru întregul an (4,5%–5%). De ce se schimbă așteptările: exporturi rezistente, cerere internă în recul Reuters descrie o „dezechilibrare” tot mai pronunțată între ofertă și cerere: producția industrială rămâne puternică, susținută de exporturi alimentate de cererea legată de inteligența artificială, în timp ce consumul și investițiile private slăbesc pe fondul crizei prelungite din sectorul imobiliar și al volatilității prețurilor globale la petrol. Goldman Sachs notează că avansul exporturilor susține indicatorii de ansamblu, dar nu se traduce într-o îmbunătățire semnificativă a pieței muncii sau a profiturilor, ceea ce limitează transmiterea creșterii externe către economia internă. Ce urmează: datele oficiale și semnalele politice din iulie Guvernul chinez urmează să publice datele pentru PIB-ul trimestrului al doilea, alături de vânzările cu amănuntul, producția industrială și investițiile din iunie, pe 15 iulie, la ora 05:00 (ora României). Investitorii urmăresc și reuniunea Politburo de la finalul lunii iulie, de la care se așteaptă indicii privind direcția politicilor pentru restul anului. Totuși, analiștii citați anticipează că nu vor exista măsuri agresive decât dacă încetinirea se accentuează, în contextul în care exporturile rămân rezistente, iar Beijingul încearcă să reducă excesul de capacitate din fabrici pentru a combate presiunile deflaționiste. Cum ar putea arăta stimularea: mai mult fiscal, monetar mai prudent Sondajul citat indică o orientare către sprijin fiscal, nu către tăieri de dobândă. Analiștii se așteaptă ca autoritățile să accelereze cheltuielile bugetare după încetinirea din trimestrul al doilea, în condițiile în care China a stabilit un deficit bugetar de aproximativ 4% din PIB pentru 2026 și a pregătit emisiuni consistente de obligațiuni pentru susținerea creșterii. În același timp, participanții la sondaj estimează că banca centrală va menține neschimbată rata-cheie (operațiunea reverse repo pe 7 zile) până la finalul lui 2026. Pentru rezervele minime obligatorii (RRR), așteptările sunt de stabilitate în trimestrul al treilea, urmată de o posibilă reducere de 20 de puncte de bază în trimestrul al patrulea. Pe partea de prețuri, inflația este estimată la 1,2% în 2026, sub ținta guvernului de circa 2%, și la același nivel în 2027—un semnal că presiunile deflaționiste rămân o preocupare în fundal. [...]
Economia Chinei intră într-o fază de creștere „cu două viteze”, cu exporturile și industria în urcare, dar cu cererea internă în scădere , ceea ce crește presiunea pentru noi intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea, potrivit unei analize publicate de Economica . Datele oficiale arată că, în mai, consumul a slăbit: vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,6%, după un avans de 0,2% în aprilie, conform Biroului Național de Statistică (NBS). Este primul declin lunar din decembrie 2022, în condițiile în care analiștii intervievați de Reuters se așteptau la stagnare. Cererea internă cedează, iar imobiliarele rămân o frână Fragilitatea este vizibilă și în sectorul auto: vânzările din China au continuat să scadă în mai pentru a opta lună consecutiv, semnalând o cerere mai slabă, iar analiștii estimează că presiunile vor continua în acest an. Pe partea investițiilor, în primele cinci luni ale anului, investițiile în active fixe au scăzut cu 4,1%, după un declin de 1,6% în perioada ianuarie–aprilie, peste așteptările economiștilor (recul de 2%). Investițiile imobiliare și-au adâncit scăderea la 16,2% în ianuarie–mai, de la 13,7% în ianuarie–aprilie, pe fondul problemelor prelungite din sectorul imobiliar. Industria și tehnologia trag în sus, pe fondul cererii externe În contrast, producția industrială a crescut cu 4,5% în ritm anual în mai, după 4,1% în aprilie, peste estimarea analiștilor (4,3%). Un sprijin important vine din tehnologie: producția de înaltă tehnologie a urcat cu 15,1% luna trecută, pe fondul investițiilor globale în inteligență artificială și al cererii pentru tehnologie, potrivit analiștilor citați. Economistul Xu Tianchen (Economist Intelligence Unit) descrie aceste rupturi ca fiind între cererea internă și cea externă, între inteligența artificială și industriile tradiționale, precum și între vânzările cu amănuntul și servicii. Ce urmează: risc de încetinire și posibile măsuri de sprijin Xu Tianchen anticipează o încetinire a creșterii economice în trimestrul al doilea la 4,5%, de la 5% în primele trei luni ale anului. În același timp, el consideră că atingerea țintei anuale de creștere de 4,5%–5% „nu va fi dificilă”, însă slăbirea cererii interne ar putea determina intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea. Pe piața muncii, presiunea rămâne ridicată, inclusiv pe fondul numărului mare de absolvenți care intră pe piață în această vară și al temerilor legate de inteligența artificială, deși un studiu la nivel național indică o scădere a ratei șomajului la 5,1% în mai, de la 5,2% în aprilie. Economiștii citați mai arată că exporturile solide ar putea continua să sprijine economia Chinei în acest an. [...]
Criza politică și lipsa unui guvern funcțional costă economia României circa 63,8 milioane de euro pe zi (aprox. 319 milioane lei) , potrivit declarațiilor făcute de președintele IMM România , Florin Jianu , într-o intervenție citată de HotNews . Mesajul vine în contextul unei întâlniri cu președintele PSD, Sorin Grindeanu, la care au participat și reprezentanți ai Confederației Concordia. Costul economic invocat și blocajul de decizie Jianu a susținut că pierderea zilnică este legată direct de absența unui executiv „în funcție” și de blocajul negocierilor politice, pe care l-a descris drept aproape imposibil de depășit din cauza „condiționalităților” dintre partide. „Uităm că pierdem, așa cum ați menționat, 63,8 milioane de euro în fiecare zi fără un guvern în funcție”, a declarat Florin Jianu. În același context, el a cerut ca forțele politice, mediul de afaceri și mediul universitar să discute împreună și să ajungă la un „pact social și economic”. Problemele semnalate de IMM-uri: concurență neloială și lipsă de numerar La lansarea unei noi ediții a „Cartei Albe a IMM-urilor din România”, Jianu a indicat drept principală dificultate pentru firmele mici și mijlocii „concurența neloială”, pe care a legat-o de economia gri și de munca la negru, dar și de presiunea fiscală și de întârzieri la plata arieratelor statului către companii. În lista problemelor menționate apar și: lipsa de numerar („lipsește cash-ul din economie”); neplata facturilor de către terți, despre care spune că „blochează economia”. Piața muncii: mai mulți pleacă decât se angajează Șeful IMM România a afirmat că piața muncii traversează o situație „fără precedent” în ultimii aproape 20 de ani, iar IMM-urile ajung să reducă personalul. El a descris un „spor negativ” al angajărilor în sectorul IMM, comparând situația cu perioada 2008–2010. „Avem, în medie, trei oameni care se angajează și aproape patru care pleacă.” Jianu a legat această tendință și de creșterea ratei oficiale a șomajului publicată de INS, conform declarațiilor sale. Ce sectoare mai susțin economia Întrebat despre domeniile cele mai afectate, Jianu a spus că singurul sector care mai susține în prezent economia este cel al construcțiilor. Declarațiile au fost făcute la Digi24 , după întâlnirea cu liderul PSD, în condițiile în care mediul de afaceri reclamă efecte directe ale incertitudinii politice asupra finanțării, plăților și deciziilor de angajare. [...]
Încheierea PNRR în august 2026 obligă România să-și regândească rapid modelul de creștere , avertizează ministrul interimar de Interne, Cătălin Predoiu, într-o analiză citată de Antena 3 . El susține că reducerea deficitului bugetar, deși necesară, nu este suficientă pentru relansarea economiei, în lipsa unei strategii care să stimuleze investițiile și oferta internă. Predoiu argumentează că modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni – îndatorare externă, fonduri europene și consum – iar fiecare „și-a arătat limitele”, ceea ce face ca finalul PNRR să fie un punct de inflexiune pentru finanțarea publică și pentru ritmul investițiilor. De ce contează finalul PNRR: dispariția unei surse „excepționale” de finanțare În analiza sa, Predoiu notează că fondurile europene au fost frânate de capacitate administrativă redusă, birocrație și, în unele cazuri, corupție, iar în cazul PNRR accesarea banilor a venit la pachet cu reforme structurale „dificile”, pe care administrația nu le-a finalizat. În acest context, el afirmă că România „a pierdut anul trecut miliarde de euro” și că „alte câteva miliarde” rămân expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral. În plus, subliniază că în august 2026 PNRR se încheie, ceea ce înseamnă că această sursă de finanțare nu va mai fi disponibilă. Ce nu mai funcționează în vechiul model: datorie, fonduri UE, consum pe importuri Predoiu descrie îndatorarea externă drept un pilon care a finanțat în principal creșteri de cheltuieli salariale și de asistență socială, dar și investiții în infrastructură cu impact mai ales local sau regional, inclusiv prin Programul „Anghel Saligny”. El susține că o parte importantă din resurse ar fi trebuit orientată către domenii cu „efect de multiplicare ridicat”, precum „industriile viitorului”, digitalizarea, mineralele critice, cercetarea și tehnologiile avansate. În privința consumului, acesta ar fi fost alimentat „în mare măsură prin importuri”, cu efect direct asupra deficitului comercial, pe fondul unei oferte interne care nu a ținut pasul cu cererea. Cauza invocată: „suprareglementarea și barierele birocratice” care descurajează investițiile și dezvoltarea sectorului privat. Ce propune: audit administrativ, dereglementare și un model pe 5–10 ani Predoiu pledează pentru un „audit administrativ profesionist” care să evalueze cadrul legislativ și structurile instituționale, inclusiv suprapunerile și contradicțiile dintre reglementări și măsura în care acestea devin obstacole pentru mediul economic. El estimează că o astfel de evaluare ar putea dura „unul sau doi ani”, iar implementarea ajustărilor încă „câțiva ani”. În paralel, spune că dereglementarea trebuie corelată cu reorganizarea administrației centrale și locale, pentru a obține reduceri de costuri „rațional”, fără a afecta capacitatea instituțională. Pe partea de creștere, Predoiu insistă că scăderea deficitului nu garantează relansarea economică și că este nevoie de acțiune „la ambele capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică. În acest cadru, el cere un program „ambițios” de atragere a investițiilor străine, inclusiv din state partenere strategice și din regiunea Golfului, unde „sunt multe lichidități care își caută plasamentul”. Miza politică: fără relansare, consolidarea fiscală rămâne insuficientă Predoiu susține că România are nevoie de un consens politic larg pentru un model economic aplicat consecvent „cel puțin 5–10 ani”, comparabil cu consensul pentru aderarea la NATO și UE. În lipsa unei relansări economice rapide, avertizează el, susținerea politică pentru un guvern poate deveni fragilă, iar întrebarea centrală rămâne: după reducerea deficitului, ce urmează – doar consolidare fiscală sau un model care să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă? Analiza integrală la care face referire Antena 3 este publicată pe blogul personal al lui Cătălin Predoiu, aici: predoiupolitica.ro . [...]
România a intrat oficial în recesiune, iar 2027 cu creștere zero apare doar ca scenariu optimist , potrivit unei analize publicate de Economica , care îl citează pe Adrian Codîrlașu , președintele CFA România. Mesajul central: spațiul de manevră al politicilor publice este tot mai îngust, iar ajustarea deficitelor riscă să se facă prin inflație. Codîrlașu spune că anul 2026 ar putea fi „caracterizat prin minus la creștere economică”, iar scăderea din trimestrul I este greu de recuperat. În opinia sa, soluțiile de tip „tipărire de bani” sau stimulente finanțate fără acoperire nu mai funcționează, pentru că România ar fi în al treilea an în care astfel de bani „s-au dus în inflație”, după 2024 și 2025. Datele INS confirmă contracția din T1 2026 Conform datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS) , economia a scăzut în primele trei luni din 2026 față de aceeași perioadă din 2025: -1,2% pe serie brută -1,1% pe serie ajustată sezonier INS estimează PIB-ul trimestrului I 2026 (date ajustate sezonier) la 499,738 miliarde lei în prețuri curente, în scădere reală cu 1,1% față de trimestrul I 2025. Pe serie brută, PIB-ul trimestrului I 2026 este estimat la 405,907 miliarde lei în prețuri curente, cu o scădere reală de 1,2% . De ce contează: deficitele mari și riscul „închiderii” prin inflație Economistul avertizează că deficitele mari ale statului „nu se pot închide decât prin inflație” și că, într-un context de stagflație (combinație între stagnare economică și inflație ridicată), politica monetară a BNR nu mai poate ajuta la „calculele bugetare” ale guvernului. În același timp, Codîrlașu compară situația cu zona euro, unde Banca Centrală Europeană și-a permis o majorare a dobânzii de referință cu 0,25 puncte procentuale pentru a tempera inflația, în timp ce BNR „nu își permite” o majorare a dobânzii de politică monetară, deoarece aceasta „s-ar duce direct în inflație” (în formularea din analiză). Ce ar mai putea susține economia: fondurile europene și investițiile în energie În evaluarea sa, singurul motor de creștere rămas vizibil sunt fondurile europene , pe care le descrie drept singurele capabile să genereze investiții în acest moment. Un alt punct este energia: Codîrlașu afirmă că România are „cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană”, pe fondul unui monopol deținut de stat, și că investițiile în proiecte energetice ar diversifica piața. 2027: „stagnarea e tot ce putem spera” În acest context, Codîrlașu indică drept scenariu favorabil pentru anul viitor ieșirea din scădere, dar fără avans economic: „În aceste condiții, abia anul viitor dacă vom avea o creștere economică de 0% și să scăpăm de minus pe economie.” Pentru companii, semnalul principal este că 2026 se conturează ca an de cerere mai slabă și presiune pe costuri, iar pentru autorități miza devine limitarea cheltuielilor fără acoperire, într-un cadru în care inflația rămâne canalul prin care se pot „corecta” dezechilibrele, cu efecte directe asupra puterii de cumpărare și a costurilor de finanțare. [...]
