Știri
Știri din categoria Analize financiare
Accesul României la până la 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei) prin SAFE riscă să rămână o simplă listă de achiziții, dacă statul nu leagă finanțarea de producție și capacități industriale locale, potrivit unei analize publicate de Digi24. Miza, în logica programului, nu este doar înzestrarea, ci cât din bani se întorc în economie prin fabricare, mentenanță, reparații și competențe dezvoltate în România.
Fondurile SAFE (Acțiunea pentru securitatea Europei) sunt prezentate ca împrumuturi pe termen foarte lung, cu maturitate de până la 45 de ani, 10 ani perioadă de grație pentru rambursarea principalului și dobândă de cel mult 3%. În acest context, autorul argumentează că întrebarea relevantă economic nu este „cum cheltuim”, ci „dacă investim” astfel încât finanțarea ieftină să lase în urmă capacitate industrială, nu doar echipamente cumpărate din import.
Un punct sensibil din analiză este estimarea menționată pentru 16 martie 2026, când ministrul Apărării ar fi indicat că valoarea produselor militare fabricate în România prin proiectele finanțate prin SAFE ar urma să ajungă la 3,5–4 miliarde de euro (aprox. 17,5–20 miliarde lei). Întrebarea ridicată este dacă acest nivel de producție locală este proporțional cu alocarea totală potențială și cu obiectivul declarat al programului.
Analiza invocă și faptul că pagina oficială a Ministerului Apărării ar recunoaște că SAFE a fost creat pentru stimularea capacității de producție și acoperirea golurilor din industria de apărare, iar contractele pot include producție în România, producție de componente și proiecte comune cu alte state. Cu alte cuvinte, cadrul ar permite o integrare industrială mai mare decât cea sugerată de estimarea menționată.
Textul aduce în discuție legislația din 2002 privind mecanismele de compensare industrială, care prevedea obligații de cel puțin 80% din valoarea contractului de achiziție. În acest cadru, autorul dă exemplul notificărilor americane din 2017 pentru Patriot și HIMARS, cu valori estimate de 3,9 miliarde dolari și 1,25 miliarde dolari, și menționează că documentele ar fi precizat explicit că nu existau acorduri de compensare cunoscute propuse pentru acele vânzări.
Pe aceste valori, o compensare de 80% ar fi însemnat teoretic peste 4,1 miliarde de dolari (aprox. 18,9 miliarde lei) care s-ar fi putut întoarce în economie sub diverse forme, argumentul fiind că fără astfel de mecanisme marile programe de înzestrare nu generează automat investiții, tehnologie și furnizori locali.
Un exemplu folosit pentru a ilustra ruptura dintre capacitate și comenzi este cazul Damen Galați: șantierul ar fi livrat din 1999 peste 400 de nave, inclusiv peste 30 de nave militare pentru 13 state, însă în februarie 2026 presa ar fi relatat intrarea angajaților în șomaj tehnic pe fondul scăderii comenzilor. În același timp, aceeași presă ar fi arătat că Damen Galați este singurul producător activ de nave militare din România și că nu ar fi primit comenzi pentru Forțele Navale Române, în timp ce România ar fi decis în 2025 să cumpere o navă deja construită din Turcia.
Pe partea de implementare, analiza pune accent pe întârzieri administrative: regulamentul SAFE a intrat în vigoare la 29 mai 2025, România știa din 9 septembrie 2025 alocarea de 16,68 miliarde euro, iar în ianuarie 2026 exista cadrul intern aprobat prin Legea 4/2026. Totuși, pe 26 martie 2026 Guvernul a adoptat o nouă ordonanță de urgență pentru ca România să poată semna contractele până la termenul-limită din 30 mai 2026, fără blocaje administrative și bugetare. Concluzia autorului este că, în acest caz, problema nu mai este accesul la bani, ci viteza statului.
În esență, analiza avertizează că o strategie axată exclusiv pe cumpărare poate lăsa România cu o dependență structurală (inclusiv pentru întreținere și reparații), în timp ce SAFE ar putea fi folosit ca instrument de reconstrucție industrială, dacă finanțarea este legată de producție și capacități locale.
Recomandate
Menținerea ratingului BBB- evită un șoc imediat al costurilor de finanțare , dar perspectiva negativă lasă România expusă la scumpirea împrumuturilor dacă blocajul politic întârzie bugetele și consolidarea fiscală din 2027–2028, potrivit Digi24 . S&P Global Ratings a reconfirmat ratingul suveran la „BBB-/A-3”, ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor („investment grade”), însă a păstrat semnalul de risc prin perspectiva negativă. Agenția leagă explicit riscul de retrogradare de capacitatea autorităților de a livra o traiectorie credibilă de reducere a deficitului, într-un context de instabilitate politică după destrămarea coaliției în mai 2026 și de nevoi ridicate de finanțare. În evaluarea S&P, vulnerabilitatea vine și din dependența de încrederea investitorilor, pe fondul finanțării externe considerabile și al ponderii ridicate a datoriei publice deținute de nerezidenți. Ce ar putea declanșa o retrogradare S&P indică două canale principale prin care România ar putea ajunge sub pragul „investment grade”: Blocaj politic prelungit care împiedică reducerea deficitului bugetar în 2027 și 2028 , ceea ce ar putea deteriora încrederea investitorilor și ar împinge în sus costurile de finanțare, cu presiuni suplimentare pe balanța de plăți. Intensificarea presiunilor externe , de exemplu prin perturbări pe piața energiei care ar afecta inflația pe termen mediu, creșterea economică și rezultatele fiscale. În comunicatul S&P, miza este descrisă direct: „Am putea reduce ratingurile României dacă procesul prelungit de formare a guvernului [...] ar putea împiedica reducerea deficitului bugetar în 2027 și 2028.” De ce a fost menținut ratingul, în ciuda perspectivei negative Confirmarea ratingului se bazează pe așteptarea că România va reuși să formeze un guvern care să adopte un cadru bugetar credibil pentru 2027–2028 și pe faptul că, pentru 2026, consolidarea fiscală și absorbția fondurilor europene au rămas „pe calea cea bună”, chiar și în lipsa unui acord politic. S&P notează și rolul fondurilor europene în acoperirea unei părți din necesarul de finanțare externă și în susținerea investițiilor publice, menționând un buget de investiții publice „excepțional de ridicat” de 8,5% din PIB și rate de absorbție din mecanismul de redresare peste 90% pentru granturi și 95% pentru împrumuturi. Indicatorii de risc urmăriți de piețe: deficit, datorie, cont curent În scenariul de bază al S&P, România rămâne pe o traiectorie de reducere a deficitului, dar cu vulnerabilități semnificative: deficit bugetar estimat la 6,25% din PIB în 2026 , în scădere de la 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024; deficitul general ar urma să ajungă la 5,8% din PIB în 2027 și 5,0% în 2028 ; datoria publică netă este estimată să urce la 60% din PIB până în 2027 , de la 52% la final de 2025; deficitul de cont curent este prognozat la 7,5% din PIB în 2026 , iar S&P anticipează că va rămâne ridicat. Agenția avertizează că, deși măsurile pentru 2026 sunt mai bine conturate, bugetele pentru 2027 și 2028 sunt mai incerte , iar spațiul pentru creșteri de salarii și pensii peste ritmul PIB-ului nominal ar fi limitat. Reacția Ministerului Finanțelor: „Important, dar nu suficient” Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare , a spus că respectarea angajamentelor fiscale și absorbția fondurilor europene au cântărit în decizia S&P, dar a avertizat că rezultatul „nu este suficient”. Pentru 2027, el indică drept miză adoptarea unui buget credibil și continuarea reducerii deficitului, în timp ce S&P atrage atenția asupra riscurilor generate de instabilitatea politică și de necesarul ridicat de finanțare. Ce ar putea îmbunătăți perspectiva S&P spune că ar putea revizui perspectiva la „stabilă” dacă deficitele externe și bugetare se reduc , oprind erodarea bilanțurilor publice și a balanței de plăți, pe baza unui plan de politici credibil pe termen mediu, ideal susținut de un consens politic mai larg. În lipsa acestui progres, perspectiva negativă rămâne un semnal că România poate evita „junk” pe termen scurt, dar nu a eliminat riscul ca finanțarea statului să devină mai scumpă dacă derapajele fiscale sau blocajele politice se prelungesc. [...]
România ar putea evita, cel puțin pe termen scurt, o creștere suplimentară a costurilor de finanțare dacă Standard & Poor’s (S&P) menține vineri ratingul suveran la BBB- (cu perspectivă negativă), scenariu considerat „de bază” de președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), Flavius Valentin Jakubowicz, potrivit Economedia . Miza este ridicată: BBB- este ultima treaptă din categoria recomandată pentru investiții, iar o retrogradare ar împinge România în zona „speculativă”, asociată cu risc mai mare. S&P publică evaluarea într-un moment de incertitudine politică și presiune pe reducerea deficitului bugetar. Jakubowicz spune că datele de execuție bugetară indică faptul că ajustarea fiscală nu s-a oprit nici în perioada de interimat guvernamental și că, în opinia sa, „fundamentele nu susțin (…) o retrogradare”. „Scenariul de bază este menținerea ratingului BBB- cu perspectiva negativă. Datele de execuție bugetară arată că ajustarea fiscală nu s-a oprit nici în interimatul Guvernului. În acest moment, fundamentele nu susțin, în opinia mea, o retrogradare.” De ce contează BBB-: efect direct în costul banilor Ratingurile agențiilor internaționale indică, în esență, riscul perceput atunci când un stat se împrumută. În cazul României, menținerea la BBB- păstrează țara în categoria „investment grade” (ratinguri considerate potrivite pentru investiții). Sub acest prag începe categoria ratingurilor speculative, care, în mod tipic, se traduce prin finanțare mai scumpă. Analistul avertizează însă că o menținere nu trebuie interpretată ca o „rezolvare” a problemelor din finanțele publice, deoarece perspectiva negativă rămâne un semnal de risc. „Menținerea nu trebuie însă citită ca o validare. Este un credit de încredere acordat pe termen scurt. Perspectiva negativă rămâne o avertizare explicită, iar testul real nu este deficitul din 2026, adevăratul test va fi bugetul pe 2027.” Bugetul pe 2027 și presiunea pentru un guvern cu puteri depline Jakubowicz leagă explicit credibilitatea fiscală de capacitatea politică de a livra documente bugetare convingătoare pentru anul viitor. În evaluarea sa, România are nevoie de un guvern cu puteri depline pentru a adopta un buget credibil pentru 2027 și pentru a continua măsurile de reducere a deficitului. „Fără un Guvern cu puteri depline, România nu poate livra rectificarea și nici un proiect de buget credibil, adică exact ce urmăresc agențiile.” Piețele au început să taxeze riscul: curs și dobânzi Președintele AAFBR susține că o parte din riscurile politice și fiscale sunt deja reflectate în piețe. El indică două semnale: leul a ajuns la un nivel minim istoric; randamentele titlurilor de stat pe 10 ani au trecut de 7,5%, fiind „printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană”. „Costul crizei politice nu este ipotetic. Îl plătesc deja statul, companiile și populația prin dobânzi și curs.” În acest context, Jakubowicz consideră că Banca Națională a României (BNR) are motive să păstreze dobânda-cheie la 6,50% în octombrie, pe fondul deprecierii leului și al riscurilor asociate ratingului. Ce urmează după decizia S&P Dacă ratingul este menținut, Jakubowicz anticipează o posibilă detensionare parțială a piețelor după evoluțiile din 1 și 2 octombrie, dar nu neapărat o revenire la nivelurile anterioare. Mesajul central rămâne că menținerea BBB- ar fi, în interpretarea sa, o amânare a verdictului final, condiționată de credibilitatea bugetului pe 2027. „O eventuală menținere a ratingului trebuie înțeleasă corect: este un credit de încredere, nu o diplomă.” [...]
Riscul de retrogradare a ratingului României începe să se vadă în costul de finanțare. Înaintea evaluării S&P Global de vineri, piețele internaționale prețuiesc o probabilitate de „1 la 4” ca România să fie coborâtă sub categoria recomandată investițiilor, pe fondul impasului politic și al presiunilor fiscale, potrivit Newsweek , care citează o analiză Reuters . România se află în prezent pe cea mai joasă treaptă din categoria „investment grade” (rating considerat, în general, eligibil pentru investitori instituționali), cu perspectivă negativă, iar eșecul de miercuri de a forma un nou guvern a amplificat presiunea asupra ratingului. Impasul politic durează de cinci luni și se suprapune cu o creștere rapidă a datoriei publice, care testează sustenabilitatea fiscală, conform Reuters. Semnale din piață: leu la minime și randamente mai mari la obligațiuni În plan financiar, criza politică a avut deja efecte vizibile. Prim-ministrul desemnat Siegfried Mureșan a pierdut votul de încredere în Parlament, iar criza a împins leul la minime istorice, notează Reuters. În același timp, randamentele obligațiunilor guvernamentale în lei pe 10 ani au urcat în ultimele două săptămâni cu aproximativ 60–80 de puncte de bază, până la maximele ultimului an. Pentru stat, randamente mai mari înseamnă, de regulă, costuri mai ridicate la împrumuturile noi și presiune suplimentară asupra bugetului. Pe segmentul datoriei externe, obligațiunile cu scadențe mai lungi s-au tranzacționat în ultimele zile la cele mai scăzute prețuri din mai 2025, semn că investitorii cer o primă de risc mai mare pentru a finanța România. De ce contează evaluarea S&P și ce urmăresc investitorii Pe lângă riscul imediat de retrogradare, piața transmite așteptări mai dure pentru perioada următoare: de la începutul anului 2025, swapurile de credit pe cinci ani (instrumente care reflectă costul asigurării împotriva riscului de neplată) s-au tranzacționat la niveluri care indică o retrogradare cu două trepte, până la „BB”, potrivit Reuters. În plan politic, Reuters arată că măsurile de austeritate adoptate pentru a frâna creșterea datoriei au subminat coaliția pro-UE aflată la putere și au alimentat creșterea sprijinului pentru opoziția eurosceptică, reprezentată de AUR. Analiștii Capital Economics apreciază că finanțele publice „s-au îmbunătățit”, dar avertizează că sunt necesare progrese „mult mai mari” pentru a liniști investitorii și a elimina riscul unei retrogradări. Guillaume Tresca, strateg senior pentru piețele emergente la Generali Asset Management, estimează și el probabilitatea de „una la patru” pentru o retrogradare din partea S&P și spune că agenția ar fi fost mai indulgentă în privința formării guvernului, concentrându-se mai mult pe reducerea deficitului. Context recomandat de lectură (din aceeași publicație): Risc de blocaj la pensii și salarii. Christian Năsulea avertizează asupra efectelor ratingului „junk” Sub presiunea Fitch: Lipsa reformei pensiilor și deficitul împing România spre categoria „junk” [...]
România intră în evaluarea S&P cu riscul unei retrogradări la „junk” , iar Guvernul încearcă să-și susțină țintele de deficit într-o întâlnire programată joi după-amiază între premierul interimar Ilie Bolojan și o delegație a Standard & Poor’s , potrivit news.ro . Agenția urmează să anunțe pe 2 octombrie decizia privind ratingul suveran al României, iar o eventuală retrogradare ar coborî țara în categoria nerecomandată investițiilor („junk”). Întâlnirea este programată joi, la ora 16.00. Din partea Guvernului participă ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , directorul general al Trezoreriei Statului, Ștefan Nanu, și consilierul onorific al premierului, Ionuț Dumitru. De ce contează: ratingul influențează costurile de finanțare ale statului Miza discuțiilor este decizia S&P din 2 octombrie privind ratingul suveran, un indicator urmărit de investitori și creditori pentru a evalua riscul de țară. În material se arată că o retrogradare ar putea plasa România în categoria „junk”, ceea ce, în practică, poate restrânge baza de investitori și poate pune presiune pe costurile de împrumut ale statului. Argumentul Guvernului: țintele de deficit sunt „realizabile” Alexandru Nazare a declarat că România, deși funcționează cu un guvern interimar, are „argumente puternice” că țintele de deficit stabilite pentru acest an sunt „ținte realizabile pe care toate agențiile de rating le recunosc ca atare”, lucru pe care îl descrie drept neobișnuit. Ministrul a mai spus că, spre deosebire de anii trecuți, diferențele dintre țintele Guvernului și cele ale agențiilor au fost atunci „semnificative”, însă „de această dată agențiile au încredere” că România poate încheia anul la un deficit de „6 și 6,2 cash și ESA”. Tot Nazare a afirmat că, în acest moment, nu există un risc privind plata pensiilor și salariilor. Ce urmează După întâlnirea de joi, următorul reper este 2 octombrie, data la care S&P va anunța decizia privind ratingul suveran al României. Materialul nu oferă detalii despre scenariile alternative ale agenției (menținere, perspectivă, retrogradare) dincolo de mențiunea riscului de „junk”. [...]
Menținerea ratingului de investiții ține costurile de finanțare sub control, dar România intră rapid într-un nou test, cu S&P în septembrie , iar miza rămâne reducerea deficitului și stabilitatea politică, potrivit HotNews . Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare , spune că este „o chestiune vitală” ca România să își propună creșterea ratingului de țară, iar „prima treaptă de evoluție” ar fi trecerea de la perspectivă negativă la una stabilă, în evaluările agențiilor. Moody’s a anunțat vineri seară că menține ratingul României la „Baa3” – ultima treaptă din categoria recomandată investitorilor – cu perspectivă negativă, la o săptămână după o decizie similară a Fitch. Într-o intervenție la Digi24 , Nazare a afirmat că astfel România „rămâne pe harta marilor investiții” și își păstrează calificativul de investiții, pe care îl consideră esențial pentru perioada următoare. De ce contează: ratingul influențează direct dobânzile din economie Nazare a avertizat că pierderea calificativului de investiții ar avea „foarte multe efecte negative”, care nu se corectează rapid. Oficialul a indicat un orizont de „între 3 și 5 ani” pentru a reveni, în mod normal, după ce o țară își pierde calificativul de investiții de la două agenții de rating. În același timp, ministrul a spus că riscurile rămân ridicate și că analiștii agențiilor se uită la capacitatea României de a continua consolidarea fiscală astfel încât să ajungă la un deficit de 3%. Următorul prag: evaluarea S&P, cu echipe tehnice în România la mijlocul lui septembrie Următoarea evaluare importantă este cea a S&P. Nazare a precizat că, în circa 5–6 săptămâni, echipele tehnice ale agenției vor veni în România, la mijlocul lunii septembrie, iar raportul ar urma să fie publicat la începutul lunii octombrie. În acest context, semnalele transmise de Fitch și Moody’s sunt, potrivit ministrului, monitorizate atent și de S&P. Vulnerabilitatea indicată de ministru: instabilitatea politică și legătura cu ajustarea bugetară Nazare a numit criza politică de la București drept principala vulnerabilitate din acest moment, explicând că instabilitatea este corelată cu capacitatea unui viitor guvern și a unei majorități de a duce la bun sfârșit programul de consolidare fiscală. Ținta declarată: de la perspectivă negativă la stabilă, apoi creșterea ratingului Ministrul a legat explicit îmbunătățirea ratingului de reducerea dezechilibrelor bugetare și de efectul asupra costului banilor în economie. „Cu cât vom crește ratingul, vor scădea dobânzile și întreaga economie va începe să funcționeze mai bine, pentru că vor avea acces la bani mai ieftin, cu toții, toți antreprenorii”, a declarat Alexandru Nazare. [...]
Fitch a evitat la limită „junk” pentru România după o contestație a statului , ceea ce mută presiunea pe următoarea evaluare, cea a Moody’s , programată pe 7 august, într-un context de instabilitate politică ce poate amplifica riscurile de finanțare, potrivit Adevărul . În finalul comunicatului Fitch, agenția arată că „emitentul a formulat o contestație și a furnizat informații suplimentare către Fitch, ceea ce a condus la o decizie de rating diferită de concluzia inițială a comitetului de rating”. Autorul notează că nu sunt cunoscute argumentele exacte prezentate de partea română, dar sugerează că miza a fost explicarea consecințelor economice și bugetare ale unei încadrări la „junk” (categorie nerecomandată investițiilor, cu risc mai ridicat). De ce contează decizia Moody’s: riscul de finanțare și costul banilor Textul plasează în prim-plan scenariul în care Moody’s și S&P ar coborî România în „junk”, situație descrisă drept una în care statul ar deveni „nefinanțabil”, cu efecte directe asupra capacității de a acoperi cheltuieli recurente precum pensiile și salariile din sectorul public. În cazul unei retrogradări la „junk”, sunt enumerate câteva consecințe economice imediate: Creșterea costurilor de împrumut , prin dobânzi mai mari cerute de investitori pentru obligațiunile României. La un necesar anual de finanțare de „peste 40 de miliarde de euro”, o creștere cu „0,5–1 punct procentual” ar însemna „sute de milioane de euro anual” în plus (aprox. 200–500 milioane euro, adică aproximativ 1–2,5 miliarde lei, în funcție de curs; sursa nu oferă un calcul exact). Ieșirea unor investitori instituționali , deoarece unele fonduri de pensii, asigurători și fonduri mutuale nu au voie, prin mandat, să dețină active încadrate la „junk”, ceea ce ar putea forța vânzări și ar pune presiune pe piață. Presiune de depreciere pe leu , pe fondul cererii mai reduse pentru active românești; BNR ar putea interveni, dar „cu costuri semnificative”. Dobânzi mai mari în economie , prin transmiterea costului mai ridicat al finanțării statului către creditele pentru companii și populație. Presiune asupra investițiilor , inclusiv amânarea unor investiții străine până la stabilizarea situației fiscale și financiare. Contextul invocat: instabilitate politică și guvernare interimară Autorul indică drept „piatră de moară” pentru România instabilitatea politică , pornită de la moțiunea de cenzură inițiată de PSD și AUR și de la blocajele ulterioare privind formula de guvernare. În această cheie, agențiile de rating sunt descrise ca evaluând indicatori economici și bugetari (creștere economică, deficite, datorie externă), în timp ce instabilitatea politică rămâne un factor negativ care poate influența percepția de risc, fără ca agențiile să poată „da soluții” conflictelor politice. Pe termen scurt, următorul reper rămâne decizia Moody’s din 7 august , pe care autorul nu se așteaptă să fie influențată de o nouă contestație similară celei care a schimbat concluzia inițială a Fitch. [...]
