Știri
Știri din categoria Piața energiei
Prețurile gazelor naturale în Europa au crescut cu peste 25% în luna ianuarie, pe fondul temperaturilor scăzute și al tensiunilor crescânde dintre Statele Unite și națiunile europene cu privire la Groenlanda, informează TASS. Piața de referință a gazelor naturale din Europa, TTF din Olanda, a atins marți valoarea de 35,72 euro pe megawatt-oră, marcând o creștere de 29% față de luna precedentă.
Această creștere bruscă vine după o perioadă de stagnare a pieței la sfârșitul anului 2025. Fondurile de investiții și speculatorii au trecut acum la poziții net lungi, pentru prima dată din noiembrie, conform datelor de la Intercontinental Exchange. Această schimbare a avut loc după ce fondurile au fost efectiv în poziții scurte, mizând pe o ofertă abundentă și condiții meteorologice blânde.
Vremea neobișnuit de rece din Europa a determinat retrageri record din depozitele subterane. Nivelurile de stocare a gazelor în UE au scăzut la aproximativ 50-57%, față de aproximativ 72% în aceeași perioadă a anului trecut. În Germania, depozitele sunt acum pline doar în proporție de 42,8%, iar în Olanda la 36,2%, potrivit Gas Infrastructure Europe.
"Volumul extras din depozite pe 7 și 8 ianuarie a stabilit noi recorduri pentru aceste zile calendaristice", a raportat asociația, legând creșterea direct de temperaturile mai scăzute.
Sebastian Heinermann, director general al asociației operatorilor de stocare a gazelor din Germania, INES, a avertizat că "nivelurile de stocare erau insuficiente înainte de iarna 2025/26", adăugând că mecanismele actuale "nu asigură în mod adecvat securitatea aprovizionării".
Creșterea prețurilor coincide cu amenințările președintelui Donald Trump de a impune tarife asupra a opt aliați NATO europeni, din cauza cererii sale de a cumpăra Groenlanda. Începând cu 1 februarie, Danemarca, Norvegia, Suedia, Franța, Germania, Regatul Unit, Olanda și Finlanda se confruntă cu tarife de 10% la exporturile către Statele Unite, care ar putea crește la 25% până la 1 iunie dacă nu se ajunge la un acord.
Disputa a scos la iveală dependența tot mai mare a Europei de aprovizionarea cu energie din SUA. Statele Unite au devenit principalul furnizor de GNL (gaz natural lichefiat) al Europei, reprezentând aproximativ 57-59% din importurile UE în 2025, conform Reuters.
"Există riscul ca SUA să exploateze dependența Europei de GNL-ul american ca pârghie în conflictul privind Groenlanda", a declarat Sebastian Gulbis, director general al firmei de consultanță Enervis, pentru Tagesspiegel Background.
Previziunile meteorologice sugerează o volatilitate continuă. Deși o perioadă blândă la începutul acestei săptămâni a permis prețurilor să scadă temporar de la maximele de șapte luni de peste 37 euro/MWh, temperaturile sunt așteptate să scadă din nou până la sfârșitul săptămânii.
Un raport comun al Institutului Clingendael, Ecolog Institute și Norwegian Institute of International Affairs a avertizat că trecerea Europei de la gazul rusesc la cel american a creat noi riscuri. "Europa are nevoie de o definiție clară a diversificării și de o strategie care să reflecte realitățile geopolitice actuale", a declarat autorul raportului, Raffaele Piria.
Recomandate
Prețul gazelor cu livrare peste o lună pe TTF a coborât sub 60 euro/MWh , după ce vineri a scăzut cu peste 3%, potrivit Economedia , care citează Bloomberg via Agerpres. La scurt timp după deschiderea bursei olandeze TTF (hub-ul unde se formează prețul de referință pentru Europa), cotațiile futures au scăzut cu 3,33%, până la 59,7 euro/MWh. Mișcarea vine după o sesiune anterioară foarte volatilă: joi, prețurile au închis cu un avans de 11%, iar intraday au urcat la un moment dat cu 30%, depășind 70 euro/MWh. Scăderea de vineri a fost pusă pe seama încercărilor Israelului și SUA de a reduce temerile privind noi atacuri asupra infrastructurii energetice din Golful Persic . Israelul a transmis că nu va mai viza infrastructura energetică, după ce un atac asupra unui câmp gazifer iranian a declanșat represalii asupra instalațiilor de petrol și gaze din Orientul Mijlociu și a atras o reacție critică din partea președintelui american Donald Trump. Tensiunile au fost alimentate și de atacuri cu rachete asupra complexului industrial Ras Laffan din Qatar, care au avariat două unități de producție de gaze naturale lichefiate (GNL). Cele două unități au o capacitate anuală combinată de 12,8 milioane de tone, echivalentul a aproximativ 17% din exporturile de GNL ale Qatarului, iar reparațiile ar putea dura până la cinci ani. Deși livrările de la Ras Laffan erau deja oprite de la începutul lunii din cauza războiului, noile atacuri riscă să mențină prețurile gazelor din Europa și Asia la niveluri ridicate mai mult timp. Analiștii Morgan Stanley anticipează un deficit de 4% al aprovizionării în 2026 și avertizează că o pierdere prelungită a celor două unități avariate ar schimba și așteptările privind un exces de ofertă în 2027-2028. În Europa, traderii se așteaptă la o vară volatilă, pe fondul eforturilor de reumplere a depozitelor înainte de iarna viitoare. Chiar dacă cea mai mare parte a gazului care tranzitează Strâmtoarea Ormuz ajunge, în mod normal, în Asia, o eventuală închidere a rutei ar putea afecta și Europa, prin competiția pentru volume mai mici de GNL la nivel global; în plus, o răcire a vremii prognozată pentru finalul lunii în nord-vestul Europei ar putea împinge în sus cererea de gaze. [...]
Războiul de cinci săptămâni cu Iranul a scos la iveală cât de expusă este infrastructura energetică a Israelului , iar răspunsul autorităților începe să se traducă în investiții și măsuri de urgență, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Atacurile iraniene au vizat puncte critice, inclusiv centrale electrice din Haifa și Hadera, iar lovirea rafinăriei Bazan din Haifa – surprinsă în imagini cu fum dens – a amplificat îngrijorările legate de dependența de câteva noduri energetice. În paralel, tensiunile din Strâmtoarea Hormuz au împins în sus prețurile gazelor naturale la nivel global, adăugând presiune pe discuția despre reziliența energetică. Dependența de gaz și „veriga” motorinei în situații de criză Un raport din februarie al Controlorului de Stat, Matanyahu Englman , citat în articol, arată că după declanșarea ofensivei Israelului în urma atacului Hamas din 7 octombrie 2023, guvernul nu a abordat la timp nevoia de rezerve de motorină pentru situații de urgență. Aceste rezerve sunt prezentate drept esențiale pentru alimentarea centralelor fără a depinde de gazul natural. În același timp, specialiști intervievați descriu o structură de producție în care gazul natural domină: aproximativ 75% din electricitatea Israelului ar proveni din centrale pe gaz. Energia solară și alte alternative (inclusiv stocarea termică) ar asigura circa 18%, iar restul ar veni din cărbune, cu centralele pe cărbune programate să fie închise „în viitorul apropiat”. Risc operațional: concentrarea surselor și costul rețelelor Pe lângă dependența de un combustibil dominant, analiza indică și un risc de amplasament: sursele de gaz sunt în apropierea unor orașe de coastă precum Haifa și Ashkelon, ceea ce creează vulnerabilități de securitate și provocări de infrastructură. Un alt punct sensibil este transportul energiei din zonele de producție către marile centre urbane. Sunt menționate proiecte de regenerabile în Negev și Golan, însă „principala provocare” rămâne construirea de linii de înaltă tensiune către Tel Aviv, Haifa și Ierusalim – investiții costisitoare și adesea contestate local. Ce măsuri sunt deja în derulare și ce țintă apare pentru mixul energetic Ministerul Energiei a alocat 1 miliard de șekeli (aprox. 1,2 miliarde lei) pentru un program de măsuri accelerate de protecție, care include achiziția de piese de schimb și modernizări de echipamente. În același pachet, ministerul indică și o creștere cu 30% a rezervelor strategice de motorină. Pe termen mediu, unul dintre scenariile prezentate în articol este o tranziție graduală a mixului: de la aproximativ 75% gaz și 20% regenerabile în prezent, către un model 70%-30% până la mijlocul anilor 2030 și o împărțire 50%-50% în anii 2040. Autorul notează însă că aceste evoluții depind de ritmul investițiilor și de capacitatea statului de a susține primele implementări, care au, de regulă, risc mai ridicat. [...]
Motorina s-a apropiat de 9,8 lei/litru în unele rețele, după scumpiri accelerate în 48 de ore , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al unor probleme de aprovizionare semnalate în piață, potrivit Economedia . Mișcarea lovește direct costurile de transport și distribuție, într-un moment în care cererea ridicată pune presiune suplimentară pe stații. În ziua de joi, 30 aprilie, cea mai mare creștere la motorină a fost consemnată la Lukoil , unde prețul a urcat la 9,79 lei/litru, cu 20 de bani peste nivelul din ziua precedentă. Și Petrom a majorat motorina cu 20 de bani, până la 9,58 lei/litru. La benzină, cele mai ridicate prețuri de joi au fost la Lukoil (8,99 lei/litru) și Rompetrol (8,98 lei/litru), în timp ce în unele rețele prețurile au rămas neschimbate față de miercuri. Unde s-au văzut cele mai mari scumpiri (29–30 aprilie) Comparativ cu miercuri, motorina a avut cele mai consistente creșteri în principalele lanțuri, în timp ce benzina a avansat mai moderat sau a stagnat: Motorină : +0,20 lei/litru la Petrom, OMV și Lukoil; +0,15 lei/litru la Rompetrol; +0,10 lei/litru la MOL; 0,00 lei/litru la Socar. Benzină : 0,00 lei/litru la Petrom, OMV și Socar; +0,15 lei/litru la Rompetrol; +0,10 lei/litru la Lukoil; +0,07 lei/litru la MOL. Context: cerere mare și semnale de aprovizionare Pe lângă factorii externi legați de cotațiile internaționale, piața locală resimte o presiune suplimentară din cererea ridicată. În ultimele zile, mai multe stații Petrom au raportat indisponibilitatea temporară a unor produse, iar compania a precizat că stațiile sunt realimentate rapid pentru a acoperi cererea crescută. Per total, în ultimele zile, prețurile au crescut cu aproximativ un leu pe litru față de minimele săptămânii trecute, când benzina era 8,27 lei/litru, iar motorina 8,53 lei/litru. [...]
UE pregătește subvenții de urgență până în 2027, care pot acoperi până la 70% din scumpirile la combustibili și energie pentru sectoare-cheie , într-un efort de a limita efectele economice ale noii crize energetice declanșate de tensiunile din Orientul Mijlociu, potrivit Biziday . Pachetul, valabil până în 2027, vizează atenuarea impactului scumpirii energiei asupra agricultorilor, pescarilor și transportatorilor de mărfuri, care ar urma să primească subvenții de până la 70% din costurile suplimentare pentru combustibil. Pentru firmele eligibile, ajutorul poate ajunge la 50 de mii de euro (aprox. 250 de mii de lei) per companie până la finalul anului, prin proceduri simplificate, pe fondul riscului pe care autoritățile europene îl descriu drept o „amenințare existențială” pentru aceste sectoare. În paralel, sectoarele industriale cu consum energetic ridicat ar urma să poată recupera până la 70% din costurile suplimentare pentru energia electrică, în încercarea de a limita pierderile și presiunea pe competitivitate într-un context de volatilitate a prețurilor. Costul economic al noii crize energetice Ursula von der Leyen , președinta Comisiei Europene, a avertizat că situația din Orientul Mijlociu poate produce efecte economice pe termen lung, „de la câteva luni la ani întregi”, și a legat vulnerabilitatea UE de dependența de combustibili fosili importați. Ea a estimat că UE pierde aproape 500 de milioane de euro (aprox. 2,5 miliarde de lei) pe zi din cauza creșterii costurilor combustibililor fosili. Totodată, în 60 de zile de la debutul războiului din Orientul Mijlociu, costurile importurilor de energie ar fi crescut cu peste 27 de miliarde de euro (aprox. 135 de miliarde de lei). Ce urmează: rezerve, electrificare și infrastructură Von der Leyen a cerut o coordonare mai bună între statele membre privind rezervele de combustibil, în special pentru motorină și kerosen. De asemenea, a indicat că, până la vară, Comisia ar urma să prezinte obiective privind electrificarea economiei și măsuri pentru consolidarea securității energetice și modernizarea infrastructurii. În context, The Wall Street Journal a relatat că Donald Trump și-ar fi instruit consilierii să se pregătească pentru o blocadă prelungită asupra porturilor iraniene, scenariu care ar putea afecta suplimentar livrările de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz , amplificând riscurile pentru piața energetică. [...]
Un nou șoc pe energie riscă să împingă inflația și costurile de finanțare în sus , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor de întrerupere a aprovizionării, potrivit unei prognoze a Băncii Mondiale citate de Antena 3 . Instituția estimează că prețurile la energie ar urma să crească cu 24% anul acesta, până la cel mai ridicat nivel de la invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, dacă cele mai acute perturbări generate de războiul din regiune se încheie în mai. În scenariul de bază, Banca Mondială vede până în octombrie o revenire graduală, aproape de nivelul de dinaintea războiului, a volumelor tranzitate prin Strâmtoarea Ormuz , dar avertizează că riscul unor prețuri mai ridicate rămâne semnificativ dacă ostilitățile escaladează și perturbările de aprovizionare durează mai mult decât se anticipează. Petrolul, principalul canal de transmitere a șocului Banca Mondială estimează că țițeiul Brent (referința globală) ar urma să se tranzacționeze anul acesta la 86 dolari pe baril (aprox. 395 lei), față de 69 dolari pe baril (aprox. 318 lei) în 2025. În plus, prețul ar putea urca la 115 dolari pe baril (aprox. 529 lei) dacă facilitățile de gaze și petrol din regiune sunt afectate suplimentar, iar exporturile își revin lent. Instituția avertizează că atacarea infrastructurii energetice și perturbarea transportului prin Strâmtoarea Ormuz au dus la „cel mai mare șoc înregistrat vreodată” al aprovizionării cu petrol. Efect în lanț: alimente, dobânzi, creștere economică Economistul-șef al Băncii Mondiale, Indermit Gill , avertizează că războiul lovește economia globală „în valuri cumulate”, prin energie, apoi prin alimente și, în final, printr-o inflație mai ridicată, care ar putea împinge dobânzile și costurile de împrumut în sus. „Războiul lovește economia mondială în valuri cumulate: prima dată prin prețurile mai ridicate la energie, apoi prețurile mai ridicate la alimente și, în final, o inflație mai ridicată, care va determina majorarea dobânzilor și majorarea costurilor de împrumut.” Pe partea de agricultură, Banca Mondială estimează că prețurile îngrășămintelor ar urma să crească cu 31% în 2026, după un avans de 60% al prețului la uree. Instituția avertizează că aceste evoluții pot amplifica presiunile asupra aprovizionării cu alimente, pot eroda veniturile fermierilor și pot amenința randamentele viitoarelor culturi. În scenariul de bază, Banca Mondială estimează că inflația medie în economiile dezvoltate ar ajunge la 5,1% în 2026, de la 4,7% anul trecut. Pentru țările în curs de dezvoltare, instituția indică o inflație de 5,8% dacă războiul se prelungește. Totodată, creșterea economiei mondiale ar urma să fie afectată: țările în curs de dezvoltare ar înregistra un avans de 3,6% în 2026, față de o estimare anterioară de 4%, potrivit prognozei citate. [...]
Fără reforme în regulile de racordare și în funcționarea pieței, prețurile la energie au tendința să crească semnificativ , iar extinderea regenerabilelor, în lipsa stocării și a unei rețele adecvate, poate amplifica volatilitatea, potrivit unei analize citate de Economica . Mesajul central: nu „mai mult solar” rezolvă automat factura, ci un pachet de reforme care să reducă blocajele, costurile sistemice și distorsiunile de reglementare. De ce contează: problema nu e doar producția, ci accesul la rețea Dumitru Chisăliță , președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că într-un sistem cu multe proiecte solare și eoliene miza se mută de la „cine produce” la „cine are dreptul să injecteze în rețea”. Dacă regulile de racordare sunt „făcute prost, schimbate des sau capturate de interese”, piața nu mai funcționează concurențial, iar prețul poate crește în loc să scadă. În acest context, Chisăliță afirmă că simpla „deblocare” a ATR-urilor ( avize tehnice de racordare ) nu garantează ieftinirea energiei, deoarece blocajul ar fi și instituțional, nu doar tehnic. El descrie situația în care capacitatea reală disponibilă într-o zonă este mult sub nivelul solicitărilor emise sau „rezervate”, ceea ce ar crea o „piață paralelă a hârtiei”, în care proiecte imature blochează accesul, iar proiectele mature întârzie. „Dacă o reţea are, să zicem, 1.000 MW capacitate reală disponibilă într-o zonă, dar sunt emise sau rezervate solicitări de 5.000 MW, apare o piaţă paralelă a „hârtiei” – proiecte imature blochează capacitate, proiecte reale aşteaptă, iar sistemul devine captiv.” Ce împinge prețurile în sus: 14 cauze, cu accent pe efecte de sistem Analiza enumeră 14 cauze ale prețurilor mari la energie în România, iar dintre cele cu impact ridicat sunt menționate: „canibalizarea” solar/eolian: preț mic când produc și preț mare când nu produc; funcționarea mai puține ore a centralelor pe gaz/cărbune, ca urmare a prioritizării regenerabilelor, ceea ce ar împărți costurile fixe pe mai puține ore; rețele vechi, pierderi și congestii; piață nelichidă și concurență slabă; investiții necorelate între producție, rețea și consum. La acestea se adaugă, potrivit analizei, capacitatea rezervată artificial (proiecte speculative care blochează rețeaua), lipsa stocării adecvate sau stocarea prost dimensionată și mecanismul prin care prosumatorii sunt compensați cantitativ, nu valoric (livrează ieftin și primesc scump). Regenerabilele fără stocare pot ieftini la prânz și scumpi seara Chisăliță argumentează că producția solară este concentrată la prânz, iar eolianul depinde de vânt, în timp ce consumul are alte vârfuri (dimineața, seara, iarna, în zile fără soare sau fără vânt). Concluzia este că relația „mai mult solar = mai ieftin” este incompletă. „Mai mult solar fără stocare şi consum flexibil = preţuri foarte mici la prânz, preţuri mari seara şi costuri sistemice mai mari.” Ce reforme implică „prețuri mai stabile”: mix de stocare și reguli curate Pe partea de stocare, șeful AEI spune că România ar avea nevoie de un „mix de stocare” care, „ca și concept”, nu există astăzi, iar stocarea prost dimensionată poate scumpi sistemul. El indică faptul că bateriile sunt economice pentru cicluri zilnice, dar pentru stocare pe mai multe zile sau sezonieră costurile cresc mult, fiind necesare alte soluții (precum hidro, pompaj, gaz flexibil, nuclear, „demand response” – adică reducerea/shiftarea consumului la semnal de preț – interconexiuni și hidrogen doar unde are sens economic). În final, Chisăliță leagă evoluția prețurilor de calitatea reglementării și de funcționarea pieței: fără reforme, prețurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puțin sau se stabilizează, iar scăderi „reale” ar veni abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a sistemului. [...]
