Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Neptun Deep intră în 2026 în faza critică de execuție, iar calendarul pentru primul gaz în 2027 depinde de livrarea și integrarea la timp a componentelor-cheie, potrivit unui interviu acordat de Christina Verchere, CEO OMV Petrom, pentru Economedia. Miza operațională a anului viitor este instalarea și conectarea „puzzle-ului” tehnic – de la foraj și infrastructură submarină până la platforma de producție – fără întârzieri care ar putea împinge momentul începerii producției.
Verchere spune că 2026 va fi „cea mai intensă fază de execuție”, când urmează să fie instalate conductele și sistemele submarine, în paralel cu continuarea lucrărilor de foraj. În prezent, OMV Petrom forează în zăcământul Domino: șase sonde din zece planificate, după ce patru au fost finalizate în perimetrul Pelican.
Toate componentele ar urma să formeze un sistem integrat care să ducă gazul de la sondă, prin infrastructura submarină și platformă, până la țărm, la stația de măsurare de la Tuzla.
Piesa centrală a proiectului – platforma de producție – pleacă din Indonezia și va fi transportată pe o rută lungă care ocolește continentul african, pentru a ajunge în Marea Neagră în vara lui 2026. Verchere indică drept prioritate respectarea termenului de livrare:
„Trebuie să ne asigurăm că platforma ajunge la timp.”
Producția de gaze din Neptun Deep este estimată să înceapă în 2027, însă intervalul exact din 2027 în care „va curge prima moleculă de gaz” urmează să fie comunicat ulterior, „mai târziu în cursul acestui an”, condiționat de sosirea și asamblarea la timp a tuturor componentelor (platformă, „jacket”-ul și restul pieselor), precum și de evoluția lucrărilor la sonde.
OMV Petrom a anunțat deja interes comercial pentru gazele din Marea Neagră și a semnat acorduri cu Uniper și cu compania moldovenească Energocom. Verchere nu confirmă dacă au fost semnate și alte contracte, invocând sensibilitatea comercială și perspectiva Consiliului Concurenței.
În același timp, compania afirmă că va prioritiza piața românească și că va exista suficient gaz și pentru alți cumpărători, menționând ca efecte economice redevențele și taxele care intră în țară și impactul asupra balanței comerciale. De asemenea, OMV Petrom vizează contractarea unei cantități de gaz înainte de începerea producției, ca semnal că proiectul rămâne pe traiectorie.
Pentru context suplimentar, Economedia trimite la interviul integral: Economedia.
Recomandate
Neptun Deep intră în faza de monetizare, cu contracte și un cadru pentru achiziții ale statului , pe măsură ce proiectul se apropie de prima producție estimată în 2027, potrivit Economedia . Miza economică imediată nu mai ține doar de investiția anunțată, ci de felul în care volumele viitoare încep să fie „prinse” în contracte și în mecanisme publice de securitate a aprovizionării. Neptun Deep este dezvoltat în parteneriat de Romgaz și OMV Petrom și vizează exploatarea zăcămintelor Domino și Pelican Sud. Investiția este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), iar producția de gaze este programată să înceapă în 2027. Progres operațional: platformă instalată, sonde și conductă către țărm „Inima” exploatării este platforma offshore Neptun Alpha, instalația unde gazele extrase din zăcămintele submarine vor fi procesate înainte de a fi trimise spre România. În iulie a fost instalată platforma de producție, etapă prezentată drept una dintre cele mai importante din derularea proiectului. OMV Petrom a comunicat că a finalizat 6 din cele 10 sonde de dezvoltare și instalarea conductei de 160 km care face legătura cu țărmul, elemente pe care compania le-a inclus și în raportarea financiară aferentă primului semestru din 2026, în contextul avansului către prima producție în 2027. Contracte și clienți: apare primul cumpărător industrial din România Pe partea comercială, Economedia notează apariția unui prim client industrial român confirmat pentru viitoarea producție: Silcotub, producător de țevi fără sudură. Informația este atribuită unui document obținut de publicație. Conform documentului, OMV Petrom a notificat încheierea a trei contracte de vânzare-cumpărare pentru gazele din proiect: două contracte cu compania germană Uniper Global Commodities SE; un contract cu Silcotub S.A. Statul își pregătește dreptul de preempțiune pentru 49,9 TWh În paralel, la final de iulie, Camera Deputaților a adoptat (for decizional) proiectul de lege care permite Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) să își asigure cadrul bugetar necesar pentru exercitarea dreptului de preempțiune asupra unei cantități de 49,9 TWh de gaze naturale din Neptun Deep. Legea urmează să meargă la promulgare. Potrivit expunerii de motive citate, oferta transmisă de OMV Petrom vizează 49,9 milioane MWh (49,9 TWh) la un preț de 48,752 euro/MWh (aprox. 243,8 lei/MWh). De ce contează economic Pe termen scurt, combinația dintre progresul de execuție (platformă, sonde, conductă) și pașii de comercializare (contracte, clienți, preempțiune pentru stat) mută proiectul din zona de plan în zona de implementare cu efecte potențiale în piață: securizarea unor volume viitoare și conturarea modului în care acestea ar putea ajunge atât la industrie, cât și în mecanismele publice de rezervă. În plan politic și economic, premierul interimar Ilie Bolojan a legat proiectul de stabilitatea prețurilor și de relansarea unor ramuri industriale, inclusiv producția internă de îngrășăminte prin repornirea combinatului Azomureș, precum și de reducerea dependenței de importuri. [...]
Reducerea accizei rămâne singura pârghie directă a statului asupra prețurilor la carburanți , în condițiile în care restul factorilor – de la aprovizionarea cu țiței până la costurile de transport și asigurare – sunt determinați de riscuri geopolitice și logistice, a spus premierul interimar Ilie Bolojan , potrivit Economedia . Declarația a fost făcută la Timișoara, unde Bolojan a fost întrebat despre scumpirea carburanților. El a indicat două elemente: mecanismul de reducere a accizei (taxa inclusă în prețul la pompă) și componenta de aprovizionare cu țiței și motorină, pe care statul „nu poate fi influența”. De ce se scumpesc carburanții: riscuri și costuri în lanț Bolojan a legat creșterea prețurilor de evoluții externe, menționând „problemele din Golf” și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, pe fondul cărora companiile „își iau măsuri de protecție”. „Astăzi, ca efect al războiului, există nave care au fost atacate cu drone (în Marea Neagră – n.r.), deci asta înseamnă riscuri pentru transportatori, asta înseamnă costuri de asigurare în plus, asta înseamnă costuri de transport în plus şi toate, într-o formă sau alta, se regăsesc în ritmul de aprovizionare.” În acest context, mesajul premierului interimar este că presiunea pe prețuri vine din costuri suplimentare care se transmit pe lanțul de aprovizionare, nu dintr-o decizie internă ce ar putea fi „corectată” administrativ. Implicația economică: presiune pe inflație și spațiu limitat de intervenție Bolojan a mai spus că scumpirea combustibililor are efect direct asupra inflației din România, ceea ce amplifică miza economică a evoluției prețurilor la pompă. Totodată, el a amintit că au existat probleme cu transportul de carburanți pe calea ferată către vestul țării, dar care „s-au rezolvat în ultimele zile”, sugerând că blocajele logistice interne pot apărea, însă nu sunt principala cauză a scumpirilor. „Oricât ne-am dori, nu avem cum să controlăm lucruri care nu pot fi controlate de noi. Nu este doar la noi această situaţie.” [...]
Germania intră în iarnă cu depozite de gaze umplute doar în proporție de 55,6%, un nivel care poate împinge în sus prețurile în Europa Centrală și de Est , inclusiv în România, unde piața se raportează frecvent la cotațiile și echilibrul regional influențate de hub-ul german , potrivit Economedia . La mijlocul lunii septembrie 2026, datele operatorilor europeni de stocare indică o situație „fragmentată” la nivelul UE: media de umplere este de 68%, sub nivelul perioadei similare din 2025, când Comisia Europeană ceruse statelor membre să atingă 90% înainte de iarnă – o prevedere care nu mai există în 2026. În acest context, vulnerabilitatea Germaniei capătă greutate sistemică, deoarece țara este un consumator major și un nod de tranzit pentru Europa Centrală. De ce contează nivelul din Germania pentru regiune Germania are cel mai mare volum absolut de gaze înmagazinate din Europa (peste 137 TWh), dar gradul de umplere de 55,6% este mult sub media UE (68%) și sub „linia de siguranță” dorită pentru iarnă. Riscul nu este doar unul național: Germania funcționează ca hub central de consum și tranzit, iar un deficit relativ la intrarea în sezonul rece poate tensiona piața regională și poate transmite presiune de preț către Europa Centrală și de Est. Analiza notează că Olanda are, la rândul ei, un nivel redus (52,13%), însă diferența este că dispune de producție proprie consistentă și are un consum mai mic decât economia germană. Cum arată stocurile în marile economii și în România În același set de date, situația diferă semnificativ între state: Italia: 84,4% (peste 171 TWh stocați) Franța: 76,27% Polonia: 97,88% (depozitele sunt practic umplute, deși ciclul de injecție se încheie oficial la 31 octombrie) Olanda: 52,13% Austria: 66,91% România: 75,81% (aprox. 25,6 TWh), peste media UE Pentru România, publicația indică faptul că, pe lângă gazele din depozite, aprovizionarea de iarnă se bazează pe producția curentă și importuri. În condițiile în care depozitele sunt în jur de 76% acum, este „de presupus” că România va intra în iarnă cu un nivel de peste 90%, ceea ce ar limita riscurile de aprovizionare chiar și în episoade de ger prelungit. Structura consumului și sursele de import ale Germaniei Consumul anual de gaze al Germaniei este estimat la 860–900 TWh , cu o structură dominată de: industrie: aproximativ 60% casnic/comercial: aproximativ 40% După reducerea dependenței de Rusia (până în 2022), aprovizionarea este descrisă ca diversificată: Norvegia: peste 40% din necesar, prin conducte Olanda și Belgia: cumulat, peste 40% din importuri, prin interconexiunile din Europa de Vest GNL (gaz natural lichefiat): peste 10% din importuri, majoritar din SUA Ce urmează: presiune mai degrabă pe preț decât pe volum în România Chiar dacă România intră în sezonul rece cu o poziție de stocuri relativ confortabilă, analiza indică un risc principal de contagiune prin preț : nivelul scăzut al stocurilor din Germania poate influența cotațiile în toată regiunea central și est-europeană „în sensul scumpirii”, deoarece Germania rămâne o referință zonală pentru piață. [...]
Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
Europa își mută centrul de greutate spre gazul norvegian, pe fondul temerilor că dependența de SUA poate deveni monedă de schimb în negocieri cu administrația Trump , iar instalații precum Kårstø ajung din nou esențiale pentru securitatea energetică a continentului, potrivit Digi24 , care citează o analiză Politico. Schimbarea vine într-un context în care războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile europene de tranziție energetică, iar stocurile de gaze din Europa se apropie de minime istorice înainte de iarnă. În acest cadru, mai mulți lideri europeni evită să se bazeze prea mult pe gazul american, de teamă că nevoile energetice ar putea fi folosite „împotriva lor” în negocieri comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump, notează analiza. „Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt folosite ca arme.” — Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker Kårstø, nodul prin care trece o parte importantă din gazul Norvegiei Kårstø este descrisă drept cea mai mare instalație de prelucrare a gazelor naturale de acest tip din Europa. Deși Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazul UE și 14% din țițeiul blocului, potrivit datelor citate în material. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø, iar o parte semnificativă ajunge în Europa prin conducte către Belgia, Franța și Germania. În condițiile în care producția de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, accentul pus acum de Europa pe securitatea energetică reaprinde interesul pentru exploatarea hidrocarburilor rămase în zăcămintele submarine. Contracte pe termen lung și repoziționarea Equinor În plan operațional, semnalul cel mai concret este revenirea la contracte pe termen lung pentru gaze. Directorul general al Equinor, Anders Opedal, a declarat pentru Politico că, deși clienții europeni își păstrează strategiile de tranziție și investițiile în regenerabile, „în același timp, își asigură contracte pe termen lung pentru gaze naturale”, după semnarea unui contract de furnizare pe 15 ani cu compania germană Uniper. Equinor, operatorul Kårstø și cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, a renunțat anul acesta la un obiectiv legat de energia regenerabilă (fără a abandona ținta de emisii nete zero), pentru a se concentra pe platoul continental norvegian, potrivit articolului. Limita structurală: rezerve în scădere, investiții și risc mai mare Miza pentru Europa este că „soluția norvegiană” are un plafon. Direcția Norvegiană pentru Activități Offshore estimează că producția norvegiană de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 în scenariul optimist, iar în scenariul de bază scăderea ar fi de peste jumătate, conform materialului. Industria și autoritățile norvegiene susțin că sunt necesare investiții suplimentare și tehnologii care să „aplatizeze curba” declinului (adică să contracareze scăderea producției). Totuși, analiza indică faptul că încetinirea declinului ar depinde de descoperiri noi în zone de frontieră, în special în Marea Barents, ceea ce implică riscuri mai mari și costuri ridicate. De ce contează pentru piața europeană Pe termen scurt, apropierea stocurilor de gaze de minime istorice înainte de iarnă crește sensibilitatea la preț și la continuitatea livrărilor, iar pe termen mediu Europa pare să caute un echilibru între gazul american lichefiat (GNL) și gazul norvegian livrat prin conducte, pentru a reduce riscul geopolitic. În același timp, materialul descrie o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice și nevoia de securitate energetică: reducerea emisiilor „a ieșit din prim-plan”, în timp ce securitatea aprovizionării a urcat pe agenda decidenților europeni. [...]
