Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC și OPEC+ redesenează echilibrul de putere pe piața petrolului, într-un moment în care războiul din Iran și blocajele din Strâmtoarea Hormuz au redus oferta și au amplificat miza „barililor disponibili” din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post.
Decizia EAU, anunțată marți și aplicată de la 1 mai, pune capăt unei apartenențe de aproape șase decenii la cartel și scoate din alianță al treilea cel mai mare producător. Mișcarea vine cu o zi înaintea reuniunii OPEC de la Viena și în a noua săptămână a războiului dintre Iran și coaliția SUA–Israel, context în care coordonarea energetică și de securitate din Golf este deja sub presiune.
Potrivit analizei, retragerea oferă Abu Dhabi control deplin asupra capacității de producție pe care a extins-o în ultimii ani către 5 milioane de barili pe zi, eliminând constrângerile sistemului de cote prin care Arabia Saudită a coordonat decenii la rând politica petrolieră din Golf.
Rauf Mammadov (fost oficial SOCAR, în prezent la Fuld & Company) a descris ieșirea drept „o lovitură semnificativă” pentru OPEC și în special pentru Arabia Saudită, estimând că producția EAU reprezintă 9%–11% din producția OPEC și aproximativ 5% din OPEC+ (formatul extins care include Rusia și alți exportatori din afara OPEC).
Ministrul energiei din EAU, Suhail Mohamed Al Mazrouei, a declarat pentru CNBC că momentul a fost ales pentru a reduce la minimum perturbările pentru ceilalți producători, iar pentru The National a prezentat decizia ca o evoluție de politică aliniată „fundamentelor” pe termen lung ale pieței.
Analiza leagă decizia de efectele asimetrice ale blocajelor din Strâmtoarea Hormuz. Arabia Saudită a gestionat mai bine șocul prin conducta East-West către Marea Roșie, în timp ce alți producători au fost mai expuși. EAU, la rândul lor, au investit în conducta Habshan–Fujairah, care ocolește Hormuz și duce țițeiul către un terminal la Golful Oman.
Un analist din Dubai, citat sub protecția anonimatului, susține că, în condițiile în care unii producători dependenți de strâmtoare au redus extracția pe măsură ce depozitele s-au umplut, EAU și-au păstrat capacitatea fizică de a exporta. În această logică, rămânerea în OPEC+ ar fi însemnat, practic, plafonarea exporturilor „neîngrădite” ale EAU pentru a menține solidaritatea cu membri care nu pot ajunge la piață în aceleași condiții.
În planul pieței, prețul petrolului Brent a scăzut după anunț, apoi și-a revenit pe măsură ce traderii au reevaluat prima de risc asociată producției din Golf, notează analiza.
În perspectiva reuniunii de la Viena, analiza conturează o dilemă pentru Riad: fie insistă ca membrii rămași să respecte limitele de producție și riscă să piardă cotă de piață în favoarea EAU, fie relaxează limitele și acceptă riscul unei scăderi a prețurilor.
În același timp, Rusia a transmis că rămâne în grup și speră ca ieșirea EAU să nu destabilizeze cartelul. Elai Rettig (specialist în energie la Universitatea Bar-Ilan) argumentează că plecarea EAU ar împinge OPEC și statele rămase către o dependență mai mare de Rusia, ceea ce ar crește greutatea Moscovei în deciziile OPEC+.
Rettig estimează că EAU ar urma să își majoreze producția cu aproximativ 1 milion de barili pe zi, fără a mai ține cont de interesele Arabiei Saudite sau ale Rusiei, odată eliberate de constrângerile OPEC.
O întrebare-cheie pentru reuniunea de la Viena, potrivit lui Mammadov, este dacă alte state ar putea urma exemplul EAU: Kuwait sau Bahrain dintre membrii OPEC, respectiv Azerbaidjan sau Kazahstan dintre participanții OPEC+. Analiza amintește că și Qatar a părăsit OPEC în ianuarie 2019, în perioada blocadei diplomatice și comerciale impuse de Arabia Saudită, EAU, Bahrain și Egipt (2017–2021).
Recomandate
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC adâncește ruptura cu Arabia Saudită și împinge Abu Dhabi să își reevalueze rolul în organizațiile regionale , într-un moment în care liderii emiratezi pun sub semnul întrebării utilitatea alianțelor multilaterale, potrivit Reuters . Un oficial din EAU, care a vorbit sub protecția anonimatului, a spus că țara își „reevaluează rolul și contribuțiile” în organizații multilaterale, însă „nu ia în calcul alte retrageri” în acest moment. Declarația vine la o zi după ce Abu Dhabi a anunțat că se retrage din OPEC, decizie care intră în vigoare la 1 mai. Pe fondul ieșirii din organizația petrolieră, au apărut speculații că EAU ar putea părăsi și alte structuri regionale, inclusiv Liga Arabă și Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC). Oficialul citat de Reuters afirmă că este vorba despre o revizuire mai largă a utilității apartenenței la astfel de organizații, nu despre un plan de retrageri în lanț. Rivalitatea cu Arabia Saudită, accentuată de decizia privind OPEC Reuters notează că retragerea EAU — unul dintre cei mai mari producători din grup — lărgește falia dintre Emirate și Arabia Saudită, considerată liderul de facto al OPEC. Relația dintre Abu Dhabi și Riad, cândva una de alianță strânsă, a evoluat într-o rivalitate „mocnită”, cu dispute pe teme precum politica petrolieră, geopolitica regională și competiția pentru atragerea de talente și capital. Critici la adresa GCC după războiul cu Iranul Comentariile oficialului se înscriu, potrivit Reuters, într-o reevaluare mai amplă a alianțelor de către Abu Dhabi după începutul războiului cu Iranul, în condițiile în care GCC a fost criticat pentru ceea ce EAU a descris drept un răspuns insuficient la conflict. Anwar Gargash, un oficial de rang înalt din EAU, a declarat la o conferință în EAU că, deși statele GCC s-au sprijinit „logistic”, poziția lor „politică și militară” a fost, în opinia sa, „cea mai slabă din istorie”. „Este adevărat că, logistic, țările GCC s-au sprijinit reciproc, dar politic și militar, cred că poziția lor a fost cea mai slabă din istorie.” Gargash a spus că se aștepta la o poziție slabă din partea Ligii Arabe, dar nu și din partea GCC, ceea ce explică surpriza exprimată public. „Autonomie strategică” și repoziționare externă Gargash a indicat anterior că EAU își va „examina atent” relațiile regionale și internaționale pentru a determina „pe cine se poate baza”, asociind această revizuire cu măsuri de întărire a poziției economice și financiare a țării. El a rezumat direcția prin formula: „autonomia strategică rămâne opțiunea durabilă a EAU”. În același timp, Reuters reamintește că Emiratele sunt un centru regional de afaceri și finanțe și unul dintre cei mai importanți aliați ai Washingtonului. După ce au fost atacate în timpul războiului cu Iranul, EAU și-au consolidat relațiile cu Statele Unite și cu Israel, cu care au normalizat legăturile în 2020 prin Acordurile Abraham , văzute de Abu Dhabi și ca un canal către Washington și un instrument de influență regională. [...]
Rusia vrea să păstreze OPEC+ funcțional , chiar dacă Emiratele Arabe Unite (EAU) au decis să părăsească organizația, într-un moment în care tensiunile din piața energetică cresc pe fondul războiului din Iran, potrivit Agerpres . Mesajul Kremlinului indică o miză economică directă: menținerea unui mecanism de coordonare care, în viziunea Moscovei, reduce volatilitatea prețurilor la energie. EAU au anunțat marți ieșirea din Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, o decizie care lovește grupul într-un context de criză energetică „fără precedent”, în care au devenit vizibile disensiuni între statele din Golf, conform informațiilor transmise de Reuters și preluate de Agerpres. De ce contează: Rusia leagă OPEC+ de stabilizarea pieței Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a descris OPEC+ drept un format „important” în actualele turbulențe ale piețelor globale și a susținut că acesta ajută la reducerea fluctuațiilor și la stabilizarea piețelor energetice. „Acest format ajută la minimizarea substanțială a fluctuațiilor piețelor energetice și permite stabilizarea acestor piețe.” Ce spune Moscova despre plecarea EAU Peskov a afirmat că Rusia respectă decizia EAU de a părăsi organizația, dar a adăugat că Moscova speră să continue dialogul energetic cu statul din Golf. În același timp, Kremlinul a transmis că Rusia intenționează să rămână în OPEC+, în pofida ieșirii EAU, și și-a exprimat speranța că grupul va continua să funcționeze. Context: ponderea OPEC+ și rolul EAU în grup Rusia s-a alăturat OPEC+ în 2016. Potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie, anul trecut grupul a produs aproape 50% din petrolul și derivatele lichide petroliere la nivel mondial. În interiorul OPEC+, EAU au fost al patrulea cel mai mare producător, iar Rusia al doilea, după Arabia Saudită. [...]
Blocada prelungită a Strâmtorii Ormuz ține petrolul scump , iar ieșirea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și OPEC+ nu a reușit să schimbe direcția pieței, potrivit Economedia . După o scădere inițială de 2–3% a cotațiilor, prețurile au revenit rapid pe creștere, pe fondul riscurilor geopolitice și al blocajului de pe una dintre cele mai importante rute de transport pentru țiței. La momentul redactării, petrolul american WTI depășea 105 dolari/baril (aprox. 483 lei), iar Brent trecea de 112 dolari/baril (aprox. 515 lei), ambele în creștere cu aproximativ 4% față de minimele atinse imediat după anunțul privind ieșirea EAU din alianță. În material sunt citate Euronews și Mediafax. De ce nu se vede „ieftinirea” așteptată după ieșirea EAU din OPEC Piața a reacționat inițial prin scădere, pe ideea că EAU ar putea crește producția și ar putea apărea un surplus de ofertă. Mișcarea s-a dovedit însă insuficientă pentru a contrabalansa factorul dominant: riscul de întrerupere a livrărilor prin Ormuz și escaladarea tensiunilor în jurul Iranului. În plus, decizia EAU vine după ani de tensiuni cu Arabia Saudită privind cotele de producție. Economedia notează că Abu Dhabi a investit peste 150 de miliarde de dolari (aprox. 690 mld. lei) în compania națională ADNOC pentru a-și crește capacitatea la cinci milioane de barili pe zi, dar în cadrul OPEC o parte importantă din această capacitate a rămas neutilizată. EAU era al treilea cel mai mare producător din organizație, iar ieșirea este prezentată ca o lovitură pentru coeziunea cartelului. Ormuz, factorul care domină piața: 12% din oferta globală, afectată Închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz a scos din circuit aproximativ 12% din oferta globală de petrol, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie citate în articol. Impactul este comparat cu episoade istorice majore, precum războiul din Golf sau conflictul Iran–Irak. Pe plan diplomatic, Economedia menționează că Donald Trump a extins armistițiul temporar dintre SUA și Iran, mediat de Pakistan, însă negocierile sunt descrise ca fragile. Teheranul ar fi propus redeschiderea strâmtorii în schimbul ridicării blocadei navale și al încetării ostilităților, în timp ce Washingtonul ar insista pentru un acord mai amplu, inclusiv pe tema programului nuclear iranian. Cine câștigă din prețuri ridicate În acest context, marile companii petroliere internaționale sunt printre beneficiari. Materialul indică faptul că grupuri precum BP, Shell, TotalEnergies și ExxonMobil ar putea vedea creșteri ale fluxurilor de numerar estimate la 5–10% pentru fiecare majorare de 10 dolari a prețului petrolului. Concluzia analizei este că ieșirea EAU din OPEC adaugă incertitudine, dar nu schimbă determinantul principal al prețului pe termen scurt: riscul geopolitic și blocajele de transport, care mențin piața într-o volatilitate ridicată. [...]
Scumpirea petrolului peste 120 de dolari/baril reaprinde riscul de șoc pe energie , pe fondul impasului din conflictul cu Iranul și al discuțiilor din SUA despre opțiuni militare, potrivit HotNews . Brent a trecut de 120 de dolari pe baril, după opt zile consecutive de creșteri, atingând un maxim al ultimilor patru ani, conform datelor citate de publicație de la OilPrice. Mișcarea reflectă, în evaluarea pieței, adâncirea impasului din războiul din Iran. Un factor care a amplificat îngrijorările investitorilor este respingerea de către președintele SUA, Donald Trump , a planului iranian, potrivit declarațiilor sale pentru Axios. Trump a susținut că Iranul s-a apropiat de poziția Washingtonului, „dar nu suficient”. Ce opțiuni ia în calcul Washingtonul Axios mai scrie că Trump urmează să primească joi o informare de la comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, privind noi planuri pentru o potențială acțiune militară în Iran. În acest context, Trump ar lua în considerare reluarea operațiunilor militare fie pentru a încerca să depășească blocajul din negocieri, fie pentru a da o „lovitură finală” înainte de a pune capăt războiului. Cele trei scenarii menționate în material sunt: un val „scurt și puternic” de atacuri asupra Iranului, care „probabil” ar include infrastructură, cu scopul de a forța ieșirea din impasul negocierilor; preluarea unei părți din Strâmtoarea Hormuz pentru a o redeschide transportului maritim comercial, o operațiune care ar putea include forțe terestre; o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, scenariu discutat și în trecut. De ce contează pentru economie Trecerea Brent peste pragul de 120 de dolari/baril indică o creștere a „primei de risc” geopolitic în preț, într-un moment în care piața încearcă să evalueze dacă tensiunile se pot transforma într-o perturbare directă a fluxurilor de petrol și a rutelor maritime, în special în zona Strâmtorii Hormuz. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau probabilități, rămâne neclar ce opțiune ar putea fi aleasă și în ce interval. [...]
Atacurile repetate asupra terminalului petrolier Tuapse cresc riscul de întreruperi logistice și de mediu la Marea Neagră , după ce Ucraina a lovit din nou instalația, provocând un incendiu, potrivit Agerpres . Este a patra lovitură asupra rafinăriei/terminalului portuar din Tuapse în două săptămâni, la mai puțin de 24 de ore după stingerea flăcărilor de la atacul precedent. Autoritățile locale ruse au transmis pe Telegram că incendiul a izbucnit „în urma atacului cu drone” și că nu au fost raportate victime, iar serviciile de urgență intervin la fața locului. La operațiune participă 128 de persoane și 41 de autospeciale, inclusiv echipe ale Ministerului Situațiilor de Urgență din Rusia. Ce se știe despre pagube și funcționarea terminalului Informațiile despre avarii punctuale rămân parțial neconfirmate. Canalul ucrainean de Telegram Exilenova+ a susținut că atacul ar fi avariat un rezervor de stocare a combustibilului, însă această informație nu a fost confirmată de alte instituții media. Un alt canal, Kedr, a indicat că țițeiul este depozitat la terminalul maritim înainte de a fi transportat. Pe rețelele sociale au apărut relatări despre nori mari de fum negru deasupra orașului. Context: apărarea antiaeriană și frecvența atacurilor Ministerul Apărării din Rusia a anunțat vineri doborârea a 141 de drone ucrainene în opt regiuni și deasupra Mărilor Negre și Azov. În același timp, dpa notează că apărarea antiaeriană nu a reușit să oprească atacurile din Tuapse și amintește că loviturile anterioare au produs pagube serioase: majoritatea rezervoarelor ar fi ars, iar infrastructura de transfer a petrolului către nave ar fi fost avariată. Conform EFE, atacul de vineri este al patrulea de la mijlocul lunii aprilie, după cele din 16, 20 și 28 aprilie. Situația a determinat intervenția președintelui rus Vladimir Putin , care l-a trimis pe ministrul pentru situații de urgență, Aleksandr Kurenkov, în regiunea Krasnodar pentru a monitoriza situația. Impact de mediu: deversare de petrol și poluare locală Agerpres relatează că atacurile repetate au avariat instalația și au provocat o „deversare majoră de petrol” în Marea Neagră, întinsă pe o lungime de peste 10 kilometri, cu risc de a deveni o catastrofă ecologică. În oraș, situația de mediu s-ar fi deteriorat, inclusiv prin ploi contaminate cu petrol, concentrații mari de cenușă în aer și niveluri de xilen și benzen care depășesc de două până la trei ori limitele permise. Atacuri reciproce cu drone: Odesa și porturile ucrainene Rusia a atacat din nou Ucraina cu drone în timpul nopții. Potrivit Reuters, în Odesa un apartament a fost distrus, iar acoperișul a luat foc într-o clădire cu 16 etaje; într-un alt bloc, incendiul a cuprins etajul 12. Două persoane au fost rănite, iar 25 de persoane, inclusiv doi copii, primesc sprijin psihologic, potrivit dpa. Autoritatea portuară maritimă din Ucraina a declarat că porturile din zona metropolitană Odesa și de pe Dunăre au fost atacate, cu daune la instalații de acostare și depozitare și incendii locale, ulterior ținute sub control. Porturile continuă să funcționeze, potrivit aceleiași autorități. Forțele Aeriene Ucrainene au raportat că Rusia a lansat 210 vehicule aeriene fără pilot de diferite tipuri, începând de joi, ora locală 17:45, iar apărarea ucraineană ar fi doborât sau neutralizat 190 până vineri, ora locală 8:00. Au fost raportate 20 de impacturi în 14 locuri și căderi de fragmente în zece locuri. În regiunea rusă Belgorod, guvernatorul Viaceslav Gladkov a declarat că doi adolescenți, de 18 și 15 ani, au murit după ce o dronă a lovit motocicleta pe care se aflau. [...]
Creșterea cu 75% a importurilor de țiței din Rusia lasă Siria expusă la riscuri de sancțiuni , în pofida orientării politice a noului guvern către Occident, arată o analiză Reuters . Pentru Damasc, dependența de livrări realizate prin rețele de transport sancționate devine o vulnerabilitate economică și operațională, într-un moment în care țara încearcă să-și refacă legăturile comerciale și bancare. Potrivit calculelor Reuters pe baza anunțurilor oficiale și a datelor de urmărire a navelor (LSEG, MarineTraffic și Shipnext), livrările de petrol din Rusia către Siria au urcat anul acesta cu 75%, la circa 60.000 de barili pe zi. Volumul este marginal pentru exporturile globale ale Rusiei, dar pentru Siria – unde producția internă rămâne mult sub necesar – Moscova a devenit furnizorul dominant de țiței după căderea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024, înlocuind Iranul. Doi analiști și trei oficiali sirieni au declarat pentru Reuters că acest comerț reflectă „necesitatea economică” a Damascului și, în același timp, îi oferă Rusiei influență într-o țară unde își menține două baze navale și aeriene. Aceiași oficiali au avertizat că relația energetică cu Moscova riscă să tensioneze legăturile cu UE și SUA, însă alternativele sunt limitate. De ce contează: risc de sancțiuni și „blocaj” în diversificarea furnizorilor Economistul sirian Karam Shaar a spus că dependența de țițeiul rusesc poate face sectorul energetic vulnerabil la o eventuală reînăsprire a sancțiunilor occidentale. „Dacă Statele Unite nu ar ajunge la un acord sau o înțelegere cu Rusia privind Ucraina, nu ar fi o surpriză dacă i-ar spune Siriei peste noapte să oprească achiziția acestor transporturi de petrol”, a declarat Shaar. Un oficial al companiei de stat Syrian Petroleum Company (SPC) a afirmat că autoritățile încearcă să diversifice sursele, dar că demersurile pentru un acord cu Turcia au fost, până acum, fără succes. Firma de analiză maritimă SynMax a indicat că restricțiile financiare, riscurile comerciale și anii de conflict limitează accesul Siriei la operatori convenționali de petroliere, ceea ce face ca rețelele asociate Rusiei să rămână printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt – cu costuri de reputație pentru Damasc. Dimensiunea deficitului: producție internă mică, cerere mare Reuters notează că, deși guvernul a recâștigat controlul asupra unor câmpuri petroliere din estul Siriei, producția rămâne redusă: cel mai mare zăcământ, al-Omar (Deir Ezzor), produce aproximativ 5.000 barili/zi; producția internă totală a fost de circa 35.000 barili/zi în 2025, mult sub nivelurile de dinainte de război (350.000 barili/zi); necesarul zilnic de petrol și combustibili este estimat la 120.000–150.000 barili/zi (potrivit SPC și unor oficiali din ministerul energiei). În plus, oficiali sirieni estimează că aproximativ 50.000 barili/zi sunt introduși prin contrabandă din Liban, care importă petrol din mai multe surse, inclusiv Turcia, Arabia Saudită și Rusia. În acest context, Reuters arată că livrările rusești acoperă circa o treime din cererea internă. Cum arată lanțul logistic: nave sancționate și transferuri pe mare Rusia a fost prima care a trimis un petrolier în Siria după căderea lui Assad și a livrat 16,8 milioane de barili în 2025 (aprox. 46.000 barili/zi), prin 19 transporturi între 28 februarie și 31 decembrie, potrivit datelor Kpler citate de Reuters și de unul dintre oficiali. Reuters a urmărit 21 de nave care ajung în porturi siriene aproape săptămânal, iar toate sunt în prezent sub sancțiuni occidentale. La terminalele mediteraneene ale Siriei, comerțul este derulat printr-o flotă „rotativă” asociată rețelelor de petroliere sancționate sau cu risc ridicat, sub diverse pavilioane (inclusiv Panama, Liberia, Insulele Marshall, Comore, Madagascar, Oman și Rusia), potrivit datelor LSEG. SynMax a mai arătat că o parte din lanțul de aprovizionare include transferuri navă-la-navă în apropiere de Grecia, Cipru sau Egipt – o practică folosită și pentru a ascunde originea și proprietatea încărcăturii. Context financiar: reintrarea treptată în sistemul bancar global Deși Europa și Washingtonul au ridicat anul trecut sancțiuni vechi de decenii asupra Siriei, economia țării rămâne slab integrată în sistemul financiar global, notează Reuters. Un semnal în această direcție este faptul că Banca Centrală a Siriei și-a reactivat abia în martie contul la Federal Reserve Bank of New York , ceea ce deschide posibilități mai largi de comunicare bancară internațională pentru prima dată din 2011. Ministerele energiei din Siria și Rusia nu au răspuns solicitărilor de comentarii, iar Departamentul de Stat al SUA a refuzat să comenteze comerțul Siriei cu petrol rusesc, potrivit Reuters. [...]
