Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Petrolul s-a ieftinit abrupt, iar piețele au trecut pe „risk-on”, după ce investitorii au pariat că un posibil acord SUA–Iran ar reduce riscurile de aprovizionare cu energie, potrivit Libertatea.
Mișcarea a venit pe fondul unor informații potrivit cărora Washingtonul ar fi aproape de un acord cu Iranul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz și pentru a pune capăt conflictului, relatează AFP, citând o informație publicată de Axios, pe baza declarațiilor a doi oficiali americani.
Pe piața petrolului, corecția a fost puternică:
Și prețurile gazelor în Europa au coborât cu 11%, conform aceleiași surse.
Scăderea energiei a susținut apetitul pentru risc pe piețele financiare. La Londra, indicele FTSE 100 a urcat cu 2,3% în jurul prânzului, iar în zona euro bursele de la Paris și Frankfurt au avansat cu aproximativ 3%.
Strategul de investiții Neil Wilson (Saxo UK) a legat reacția de perspectiva unei detensionări care ar reduce presiunile inflaționiste, menționând și scăderi ale randamentelor obligațiunilor și ale dolarului american, pe fondul creșterii apetitului pentru risc.
Potrivit Axios, părțile ar fi aproape de un „memorandum de înțelegere” de o pagină, care ar urmări să pună capăt războiului și să stabilească un cadru pentru negocieri nucleare mai detaliate. Publicația americană mai notează că acordul ar presupune:
Washingtonul ar aștepta un răspuns de la Teheran în următoarele 48 de ore, iar Axios precizează că „nimic nu a fost convenit încă”, deși ar fi cel mai apropiat moment de un acord de la începutul războiului.
În același context de piață, euro a urcat la 1,1792 dolari (de la 1,1696), iar yenul s-a apreciat puternic față de dolar, pe fondul a ceea ce este considerată o intervenție a autorităților japoneze pentru susținerea monedei.
Separat, în Asia, indicele Kospi din Seul a crescut cu peste 5%, trecând pentru prima dată de 7.000 de puncte, evoluție susținută de un salt de 14,4% al acțiunilor Samsung, care a dus capitalizarea companiei peste 1.000 de miliarde de dolari, pe fondul cererii pentru cipuri destinate inteligenței artificiale.
Recomandate
Blocada navală a SUA în Golful Oman a blocat venituri petroliere iraniene de 4,8 mld. dolari (aprox. 22,1 mld. lei), potrivit unei evaluări a Pentagonului citate de Axios . Miza economică este centrală: Washingtonul încearcă să forțeze Teheranul să atingă rapid limita de stocare, ceea ce ar putea împinge Iranul spre oprirea unor sonde și, implicit, spre concesii la masa negocierilor. Departamentul Apărării estimează că Iranului i-au fost „refuzate” aproape 5 miliarde de dolari din venituri din petrol de la începutul blocadei, pe 13 aprilie, presiune descrisă drept fără precedent asupra guvernului de la Teheran. Cum se traduce blocada în pierderi și blocaje logistice Oficiali ai Pentagonului spun că armata americană a redirecționat peste 40 de nave care au încercat să treacă de blocadă transportând petrol și alte bunuri considerate contrabandă. În total, 31 de petroliere încărcate cu 53 de milioane de barili de petrol iranian sunt „blocate în Golf”, cu o valoare de cel puțin 4,8 miliarde de dolari (aprox. 22,1 mld. lei). Două nave ar fi fost confiscate de SUA. Pe fondul limitării capacităților de stocare la sol, Iranul ar fi început să folosească petroliere mai vechi drept depozite plutitoare. În paralel, unele nave ar alege rute „mai lungi și mai costisitoare” pentru a livra petrol către China, de teama interceptării maritime de către SUA, potrivit oficialilor citați. De ce contează: ținta este „plafonul” de stocare, nu doar transportul Cheia campaniei de presiune, potrivit aceleiași surse, este împingerea Iranului spre saturarea capacității de stocare, ceea ce ar putea declanșa oprirea unor puțuri. Gregory Brew, analist la Eurasia Group , estimează că Iranul ar fi la „câteva săptămâni, sau poate până la o lună” de momentul în care rămâne fără spațiu de stocare. În acest context, Pentagonul încearcă să evidențieze efectul economic al blocadei, pe fondul unor negocieri de pace care „se opresc și repornesc”, iar administrația Trump ar vedea blocada ca principal instrument de pârghie pentru a negocia încheierea războiului cu Iranul. Rute alternative și scenariul unei „evadări” în masă Samir Madani, cofondator al TankerTrackers.com, a indicat că un petrolier iranian mare, „HUGE”, ar fi arătat o posibilă metodă de evitare a interdicției: navigație aproape de coastele Pakistanului și Indiei către Strâmtoarea Malacca (Malaysia), unde țițeiul este transferat de regulă pe alte nave cu destinația China. Madani a sugerat și un posibil scenariu în care petrolierele „îmbuteliate” de blocadă ar încerca o ieșire simultană, după acumularea unor capacități suplimentare de stocare în apropierea graniței cu Pakistanul. Mesajul Pentagonului: presiune „neîntreruptă” Joel Valdez, purtător de cuvânt interimar al Pentagonului, a susținut că blocada „funcționează în forță maximă” și produce impactul urmărit. „Lovim devastator capacitatea regimului iranian de a finanța terorismul și destabilizarea regională. Forțele noastre armate din regiune vor continua să mențină această presiune neîntreruptă.” [...]
Aprecierea dolarului împinge motorina spre 10 lei/litru în România , pe fondul scumpirii petrolului și al cursului valutar, potrivit Adevărul . În ecuația prețului la pompă, dolarul contează direct deoarece referințele internaționale pentru țiței și produse petroliere sunt cotate în dolari, astfel că un leu mai slab față de dolar se vede rapid în costul carburanților. Marți, barilul de petrol Brent era cotat la aproape 113 dolari, față de aproape 109 dolari în ziua precedentă, iar cursul dolarului la BNR a urcat la 4,4644 lei (de la 4,4376 lei luni). În acest context, motorina standard a ajuns la prețuri între 9,79 lei/litru (Socar) și 9,94 lei/litru (Lukoil), cu niveluri intermediare de 9,82 lei/litru (Rompetrol și Mol), 9,83 lei/litru (Petrom) și 9,92 lei/litru (OMV). De ce cursul leu–dolar devine un factor-cheie la pompă Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, explică faptul că dolarul „intervine în stabilirea prețului final al carburanților”, deoarece atât petrolul Brent/WTI, cât și unele referințe pentru produse (Platts) sunt în dolari. În perioade de volatilitate, dinamica valutară poate amplifica mișcările din piața petrolului, mai ales când euro este relativ stabil față de leu, iar direcția leu/dolar este influențată de evoluția dolar/euro pe piețele internaționale. În evaluarea citată, o apreciere de 10% a cursului față de nivelul de luni „ar putea duce motorina în apropiere de 10,3 lei și benzina în jurul cotației de 9,46”, cu mențiunea că estimările pot fi afectate de variabile precum disponibilitatea și cererea reală pentru anumite tipuri de carburanți. Scenarii de preț: de la pragul psihologic la valori mai ridicate Expertul în energie Dumitru Chisăliță arată că nu doar țițeiul influențează scumpirea, ci și cursul dolar–leu. În scenariul în care țițeiul ajunge la 120–124 dolari/baril și cursul leu–dolar rămâne la nivelul actual, „prețul motorinei poate ajunge la 11 lei”. Dacă leul se depreciază suplimentar, impactul poate fi mai mare; Chisăliță indică un scenariu în care, la un dolar de 6 lei, motorina „poate ajunge la 12,5 lei/litru”. Silviu Gresoi, de asemenea expert în energie, subliniază că prețul la pompă nu urmează liniar barilul, deoarece doar o parte din cost este influențată direct de materia primă. Potrivit lui, aproximativ 40–50% din prețul motorinei reflectă cotația petrolului, restul fiind accize, TVA, costuri logistice și marje comerciale. În aceste condiții, dacă Brent ajunge în intervalul 120–124 dolari, motorina ar putea urca în zona 10,2–10,6 lei/litru, peste pragul de 10 lei, însă evoluția exactă depinde și de cursul leu–dolar și de eventuale tensiuni logistice sau comerciale. Un alt element practic pentru consumatori și transportatori este decalajul de transmitere: impactul nu este instantaneu, ci apare, de regulă, după câteva zile până la una–două săptămâni, în funcție de stocuri și de politica de preț a companiilor petroliere. Context: „zâmbetul dolarului” și efectele asupra economiilor mai slabe Materialul reia și explicația analiștilor despre așa-numitul „zâmbet al dolarului”, fenomen prin care moneda americană se întărește atât când economia SUA este puternică, cât și când investitorii caută un „refugiu sigur” în perioade de criză. În acest cadru, este citat Manik Narain (UBS), care indică trei canale prin care un dolar mai puternic poate afecta economiile mai vulnerabile: creșterea poverii datoriilor denominate în dolari, scumpirea importurilor (inclusiv combustibil), exodul de capital și presiuni asupra creșterii economice. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran , potrivit Economedia , care citează surse apropiate discuțiilor. Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective. Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters . De ce contează pentru piață Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor. Ce urmează Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie. [...]
