Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz, care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica. În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile.
Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”.
Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite.
Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă.
La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea.
Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+.
Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi.
În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate.
În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol.
Recomandate
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran , potrivit Economedia , care citează surse apropiate discuțiilor. Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective. Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters . De ce contează pentru piață Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor. Ce urmează Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie. [...]
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC și OPEC+ redesenează echilibrul de putere pe piața petrolului , într-un moment în care războiul din Iran și blocajele din Strâmtoarea Hormuz au redus oferta și au amplificat miza „barililor disponibili” din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Decizia EAU, anunțată marți și aplicată de la 1 mai, pune capăt unei apartenențe de aproape șase decenii la cartel și scoate din alianță al treilea cel mai mare producător. Mișcarea vine cu o zi înaintea reuniunii OPEC de la Viena și în a noua săptămână a războiului dintre Iran și coaliția SUA–Israel, context în care coordonarea energetică și de securitate din Golf este deja sub presiune. Ce schimbă ieșirea EAU: mai multă „suveranitate” asupra producției Potrivit analizei, retragerea oferă Abu Dhabi control deplin asupra capacității de producție pe care a extins-o în ultimii ani către 5 milioane de barili pe zi, eliminând constrângerile sistemului de cote prin care Arabia Saudită a coordonat decenii la rând politica petrolieră din Golf. Rauf Mammadov (fost oficial SOCAR, în prezent la Fuld & Company) a descris ieșirea drept „o lovitură semnificativă” pentru OPEC și în special pentru Arabia Saudită, estimând că producția EAU reprezintă 9%–11% din producția OPEC și aproximativ 5% din OPEC+ (formatul extins care include Rusia și alți exportatori din afara OPEC). Ministrul energiei din EAU, Suhail Mohamed Al Mazrouei, a declarat pentru CNBC că momentul a fost ales pentru a reduce la minimum perturbările pentru ceilalți producători, iar pentru The National a prezentat decizia ca o evoluție de politică aliniată „fundamentelor” pe termen lung ale pieței. De ce contează acum: Hormuz, infrastructura și „barilii” care pot ajunge pe piață Analiza leagă decizia de efectele asimetrice ale blocajelor din Strâmtoarea Hormuz. Arabia Saudită a gestionat mai bine șocul prin conducta East-West către Marea Roșie, în timp ce alți producători au fost mai expuși. EAU, la rândul lor, au investit în conducta Habshan–Fujairah, care ocolește Hormuz și duce țițeiul către un terminal la Golful Oman. Un analist din Dubai, citat sub protecția anonimatului, susține că, în condițiile în care unii producători dependenți de strâmtoare au redus extracția pe măsură ce depozitele s-au umplut, EAU și-au păstrat capacitatea fizică de a exporta. În această logică, rămânerea în OPEC+ ar fi însemnat, practic, plafonarea exporturilor „neîngrădite” ale EAU pentru a menține solidaritatea cu membri care nu pot ajunge la piață în aceleași condiții. În planul pieței, prețul petrolului Brent a scăzut după anunț, apoi și-a revenit pe măsură ce traderii au reevaluat prima de risc asociată producției din Golf, notează analiza. Presiune pe Arabia Saudită și pe OPEC+: cota de piață vs. preț În perspectiva reuniunii de la Viena, analiza conturează o dilemă pentru Riad: fie insistă ca membrii rămași să respecte limitele de producție și riscă să piardă cotă de piață în favoarea EAU, fie relaxează limitele și acceptă riscul unei scăderi a prețurilor. În același timp, Rusia a transmis că rămâne în grup și speră ca ieșirea EAU să nu destabilizeze cartelul. Elai Rettig (specialist în energie la Universitatea Bar-Ilan) argumentează că plecarea EAU ar împinge OPEC și statele rămase către o dependență mai mare de Rusia, ceea ce ar crește greutatea Moscovei în deciziile OPEC+. Cât ar putea crește producția EAU și ce urmează Rettig estimează că EAU ar urma să își majoreze producția cu aproximativ 1 milion de barili pe zi, fără a mai ține cont de interesele Arabiei Saudite sau ale Rusiei, odată eliberate de constrângerile OPEC. O întrebare-cheie pentru reuniunea de la Viena, potrivit lui Mammadov, este dacă alte state ar putea urma exemplul EAU: Kuwait sau Bahrain dintre membrii OPEC, respectiv Azerbaidjan sau Kazahstan dintre participanții OPEC+. Analiza amintește că și Qatar a părăsit OPEC în ianuarie 2019, în perioada blocadei diplomatice și comerciale impuse de Arabia Saudită, EAU, Bahrain și Egipt (2017–2021). [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
Piața petrolului ar putea vedea noi scumpiri pe măsură ce se epuizează „perna” de ofertă creată de stocuri și transporturi deja în derulare, avertizează CEO-ul Exxon Mobil, Darren Woods , într-o declarație preluată de HotNews , pe fondul războiului cu Iranul și al închiderii Strâmtorii Ormuz . Woods susține că piața nu reflectă încă pe deplin impactul „perturbării fără precedent” a ofertei globale de petrol și gaze, deoarece efectele au fost temporar atenuate de petrolierele deja încărcate și aflate în tranzit, dar și de utilizarea rezervelor strategice și a stocurilor comerciale. Pe măsură ce conflictul continuă, aceste surse suplimentare de ofertă ar urma să se epuizeze, ceea ce ar pune presiune suplimentară pe prețuri. „Este evident că, având în vedere perturbarea fără precedent a ofertei globale de petrol şi gaze, piaţa nu a văzut încă întregul impact. Vor urma creşteri dacă strâmtoarea rămâne închisă”, a declarat şeful Exxon. Volatilitate ridicată, dar cu prețuri încă peste 100 de dolari/baril În acest context, volatilitatea rămâne ridicată: cotațiile cresc pe fondul temerilor de escaladare și scad rapid când apar speranțe de pace. La ultima închidere menționată în material, petrolul american a coborât cu aproximativ 3%, la 101,94 dolari pe baril (aprox. 469 lei), iar Brent a pierdut aproape 2%, la 108,17 dolari pe baril (aprox. 498 lei). Cât ar dura revenirea fluxurilor și de ce cererea poate rămâne sus Potrivit lui Woods, fluxurile de petrol din Golful Persic ar putea reveni la normal la una-două luni după redeschiderea rutei maritime, fiind necesar timp pentru repoziționarea navelor și eliminarea blocajelor din lanțul de aprovizionare. În paralel, guvernele și companiile ar urma să refacă rezervele strategice și stocurile comerciale, ceea ce ar genera cerere suplimentară și ar susține creșterea prețurilor. Impact estimat la Exxon: producție mai mică în Orientul Mijlociu Exxon estimează că producția sa din Orientul Mijlociu ar putea scădea cu aproximativ 750.000 de barili pe zi față de 2025 dacă blocajul persistă, iar aproximativ 15% din producția totală este deja afectată de situație. [...]
Carburanții s-au scumpit cu circa 20 de bani pe litru în România , pe fondul unei noi runde de volatilitate pe piața petrolului, unde cotația Brent a urcat joi până la 126 de dolari/baril (aprox. 579 lei), înainte să coboare în aceeași zi la 114 dolari, potrivit Antena 3 . În București, vineri, 1 mai, un litru de benzină standard ajunge la 8,98 lei, iar motorina standard la 9,67 lei, conform aceleiași surse. GPL-ul este indicat la 4,23 lei/litru. Cât costă la pompă: standard și premium Scumpirea medie menționată este de 20 de bani față de ziua precedentă, iar majorarea se vede și la sortimentele premium: benzină standard: 8,98 lei/litru motorină standard: 9,67 lei/litru GPL: 4,23 lei/litru benzină premium: 9,4 lei/litru motorină premium: 10,35 lei/litru De ce contează: petrolul a sărit la maximul ultimilor patru ani, apoi a scăzut În spatele mișcării de preț stă saltul rapid al țițeiului Brent, care a depășit joi 126 de dolari/baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul unor informații potrivit cărora Donald Trump „se pregătește să atace din nou Iranul”. Ulterior, prețul a coborât la 114 dolari în cursul zilei. Antena 3 notează că țițeiul Brent a atins 126,31 dolari/baril, iar ultima dată când piața a mai văzut astfel de niveluri a fost în februarie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina. Contextul geopolitic și factorii de piață invocați Articolul menționează două explicații pentru volatilitate: informații despre un plan pregătit de Comandamentul Central al Armatei SUA (CENTCOM) pentru „bombardamente scurte și intense” împotriva Iranului, relatate de Axios, ca încercare de a reporni negocierile cu Teheranul; apropierea termenului-limită pentru contractele „futures” (acorduri de cumpărare sau vânzare la o dată viitoare), care poate amplifica fluctuațiile de preț. Totodată, se arată că prețurile la energie au crescut pe parcursul săptămânii, în condițiile în care „negocierile de pace s-au blocat din nou”, iar Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. [...]
