Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran, potrivit Economedia, care citează surse apropiate discuțiilor.
Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective.
Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters.
Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor.
Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie.
Recomandate
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]
Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]
Scăderea cotațiilor petrolului începe să se vadă la pompă , dar efectul complet al ieftinirilor ar putea veni cu întârziere de câteva luni, în funcție de contractele din lanțul de aprovizionare, potrivit Stirile Pro TV . În prezent, benzina a ajuns la 8,5 lei/litru, iar motorina „se apropie de 9 lei”, după o perioadă în care prețurile depășiseră 10 lei/litru. Unghiul economic al știrii este legat de transmisia (întârziată) a prețului petrolului în costurile de transport și, implicit, în bugetele firmelor și ale populației. Deși barilul s-a ieftinit în ultimele zile până la cel mai redus nivel din ultimele trei luni, specialiștii citați de publicație anticipează că ieftinirile se vor reflecta la pompă abia după 2–6 luni, în funcție de contractele de achiziție semnate de producători și distribuitori. Ce se întâmplă pe piața petrolului Pe plan internațional, cotațiile au coborât puternic după anunțarea unui acord: petrolul Brent (referință pentru Europa) a ajuns la aproximativ 82 dolari/baril, iar WTI (referință pentru SUA) la circa 80 dolari/baril, cel mai redus nivel din martie, după o scădere de peste 5% într-o singură zi. În același timp, sursa notează că există și voci care consideră reacția pieței prea optimistă și că ar subestima dificultățile care urmează. De ce nu se vede imediat ieftinirea în România Materialul indică două explicații principale pentru decalajul dintre scăderea barilului și prețurile din benzinării: contractele de achiziție din lanțul producători–distribuitori, care pot amâna ajustarea prețurilor cu 2–6 luni ; cursul de schimb , întrucât o parte din scumpirile anterioare au fost puse și pe seama unei monede naționale mai slabe: la începutul anului, cotația era de 4,35 lei/dolar, față de aproximativ 4,5 lei/dolar în perioada recentă. Context geopolitic: Strâmtoarea Ormuz și riscul de volatilitate Specialiștii vorbesc despre o posibilă stabilizare a cotațiilor și chiar noi reduceri dacă traficul din Strâmtoarea Ormuz revine la normal, în urma acordului de pace dintre Statele Unite și Iran. În acest context, Iranul a anunțat că ar urma să ia măsuri pentru redeschiderea strâmtorii imediat ce va fi semnat un acord provizoriu cu SUA și i se va permite să își vândă petrolul fără restricții, potrivit unor copii ale acordului apărute în presă. Pentru companii și consumatori, miza rămâne aceeași: dacă ieftinirea petrolului se menține, presiunea pe costurile de transport și pe prețurile din economie poate scădea, însă calendarul depinde de contracte și de evoluția cursului, nu doar de cotațiile internaționale. [...]
Deși Donald Trump mizează pe o scădere rapidă a prețului petrolului după redeschiderea Strâmtorii Ormuz , piața futures nu validează un scenariu de revenire la „normal” pe termen lung , potrivit Newsweek , care citează o analiză CNN semnată de jurnalistul David Goldman. În analiza publicată de CNN , Goldman arată că promisiunea lui Trump – că prețurile energiei vor „scădea ca o piatră” imediat ce se negociază pacea și se redeschide Strâmtoarea Ormuz – este greu de susținut dacă ne uităm la așteptările pieței. „Normalul”, definit ca un preț al țițeiului Brent sub 70 de dolari (nivelul de dinainte de război), ar fi „la doar aproximativ 15 dolari distanță”, însă contractele futures pe termen lung „nu s-au mișcat aproape deloc”. Ce arată prețurile: scădere pe termen scurt, scepticism pe termen lung După anunțarea acordului (menționat în analiză ca fiind anunțat duminică), petrolul a coborât sub 85 de dolari și a scăzut deja cu aproximativ 25 de dolari față de un vârf recent atins „acum o lună”. Totuși, mesajul principal al pieței este că ieftinirea nu este văzută ca structurală. Goldman notează că, deși contractul pentru luna cea mai apropiată (referința uzuală când se vorbește despre „prețul petrolului”) a scăzut brusc în ultimele săptămâni, curba futures nu indică o revenire sub 70 de dolari nici măcar până la sfârșitul anului 2031. De ce contează: „noua normalitate” poate rămâne peste nivelurile pre-război Analiza pune accent pe faptul că „revenirea la normal” depinde de definiție și de constrângeri practice din industrie. Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners , este citat spunând: „Vom afla care este noua normalitate. Dar nu va fi benzină de 2,85 dolari galonul.” Cu alte cuvinte, chiar dacă tensiunile geopolitice se reduc și fluxurile se reiau, piața nu pare să parieze pe o întoarcere rapidă și durabilă la prețurile de dinaintea conflictului. Blocajul operațional: redeschiderea Ormuz nu înseamnă reluare instantanee a fluxurilor Un alt motiv pentru care piața rămâne prudentă ține de logistică și siguranță maritimă. În scenariul redeschiderii strâmtorii (menționată ca fiind „programată în prezent pentru vineri”), Goldman arată că petrolierele rămase blocate nu pot „fugi” imediat, iar traficul ar urma să fie îngreunat de condițiile de navigație. În analiză se menționează că Iranul a minat strâmtoarea, ceea ce ar limita tranzitul la două pasaje înguste. Jakob Larsen, responsabil cu siguranța și securitatea la BIMCO (cea mai mare asociație de armatori din lume), avertizează că navele vor trebui să navigheze cu prudență și să păstreze distanțe de siguranță pentru a evita coliziuni și eșuări, ceea ce poate crea un blocaj și întârzieri în normalizarea transporturilor. În acest context, mesajul economic pentru companii și consumatori este că scăderile de preț pot apărea pe termen scurt, dar piața nu indică, deocamdată, o ieftinire profundă și de durată până la nivelurile pre-război. [...]
Benzina și motorina au început să se ieftinească, dar scăderea petrolului nu se vede încă integral la pompă , arată datele citate de Stirile Pro TV , după acordul de pace anunțat între SUA și Iran, care a readus stabilitatea pe piața țițeiului. Pentru șoferi și companii, miza rămâne diferența dintre ieftinirea rapidă a barilului și ajustarea lentă a prețurilor la carburanți. Potrivit Monitorului Prețurilor, la stațiile Petrom, OMV, Mol și Lukoil din București, Iași și Sibiu, benzina se vinde între 8,62 și 8,78 lei pe litru, iar motorina între 9,08 și 9,14 lei pe litru. Publicația notează că aceste niveluri sunt încă „departe” de cele de dinaintea crizei din Strâmtoarea Ormuz . Cât costă benzina și motorina în marile orașe În București, intervalele de preț prezentate pentru benzină sunt: Petrom: 8,62 lei/litru OMV – Mol: 8,68 lei/litru Lukoil: 8,78 lei/litru Pentru motorină, în București: Petrom: 9,08 lei/litru OMV – Mol: 9,14 lei/litru Lukoil: 9,14 lei/litru În Sibiu, Iași și Constanța, cotațiile la marile lanțuri sunt descrise ca fiind similare, iar la motorină prețurile sunt identice în cele trei orașe analizate, ceea ce sugerează o politică de preț uniformă la nivel național pentru rețelele mari. În datele citate, Petrom apare ca opțiunea cea mai ieftină pentru ambele tipuri de carburanți, iar Lukoil are cele mai mari prețuri la benzină. Petrolul a scăzut cu peste 30% față de vârf, dar transmiterea în prețuri întârzie Acordul de pace dintre SUA și Iran ar fi dus la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și la reluarea fluxurilor de petrol din Golf, iar prețul barilului ar fi coborât cu peste 30% față de vârful de 122 de dolari atins în timpul crizei, conform articolului. În același context, sunt menționate scăderi de peste 5% ale cotațiilor: Brent la aproximativ 82 de dolari pe baril, iar WTI la circa 80 de dolari pe baril, cel mai redus nivel din martie. Totuși, specialiști citați avertizează că piața ar putea subestima dificultățile următoare: Westpac arată că stocurile mondiale, diminuate după închiderea prelungită a Strâmtorii Hormuz, au nevoie de timp pentru a fi refăcute, iar strategul ANZ Daniel Hynes consideră că „șocul energetic este departe de a se fi încheiat”. În practică, pentru consumatori și transportatori, concluzia imediată este că ieftinirea petrolului nu se transferă automat și rapid în prețurile de la pompă, iar eventuale scăderi mai consistente depind de evoluția stocurilor și a livrărilor din Golf, așa cum reiese din analiza citată. [...]
Prețurile petrolului au scăzut puternic după semnalul că Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide , pe fondul unui acord anunțat între SUA și Iran, potrivit HotNews , care citează BBC. Mișcarea arată cât de rapid se retrage „prima de risc” din cotații atunci când piața percepe o reducere a amenințărilor la adresa transportului prin cel mai sensibil punct de tranzit pentru energie din lume. Țițeiul Brent (referința globală) a coborât cu 4%, la 83,81 dolari (aprox. 385 lei) pe baril, iar petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu 4,7%, la 80,89 dolari (aprox. 372 lei). De ce contează: Ormuz, un nod prin care trece circa 20% din fluxurile globale Strâmtoarea Ormuz este o rută maritimă esențială, prin care trece în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) din lume. Închiderea ei, survenită la scurt timp după atacurile aeriene lansate de SUA și Israel asupra Iranului pe 28 februarie, a alimentat volatilitatea și scumpirile din ultimele luni. În acest context, un acord care ar permite redeschiderea rutei are impact direct asupra așteptărilor privind oferta și livrările, iar piața a reacționat imediat prin scăderea cotațiilor. Acordul există, dar lipsesc detaliile – iar asta poate menține volatilitatea Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a spus că o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, 19 iunie, în Elveția. La Televiziunea de stat iraniană, ministrul adjunct de externe Kazem Gharibabadi a confirmat, într-o convorbire telefonică, că a fost finalizat un acord cu SUA, în timp ce Donald Trump a postat pe rețelele sociale mesajul „să lase petrolul să curgă!”. Totuși, lipsa informațiilor despre conținutul înțelegerii poate prelungi incertitudinea, avertizează Vandana Hari (Vanda Insights): „Lipsa detaliilor cu privire la ceea ce s-a convenit este probabil să aducă incertitudine pe piață.” Redeschiderea nu înseamnă revenire imediată la normal Chiar dacă ruta se redeschide, experți din piața energetică avertizează că transportul de petrol prin strâmtoare este puțin probabil să revină rapid la nivelurile de dinainte de război. Andrew Lipow (Lipow Oil Associates) a indicat că minele ar trebui îndepărtate mai întâi, un proces care ar putea dura de la câteva săptămâni până la șase luni, iar normalizarea încărcărilor și a producției ar putea, la rândul ei, să dureze săptămâni, în condițiile în care există multe petroliere care așteaptă să tranziteze. Reacție în piețe: bursele asiatice au urcat Pe lângă scăderea petrolului, bursele asiatice au crescut luni dimineață, investitorii salutând acordul: Nikkei 225 (Japonia) a urcat cu 4,3%, iar Kospi (Coreea de Sud) cu peste 5%. Regiunea este deosebit de sensibilă la șocurile de preț din energie, deoarece depinde puternic de Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu petrol și GNL. Contextul rămâne însă fragil: înainte de conflict, Brent era în jur de 70 de dolari pe baril, iar în timpul războiului a atins un vârf de aproximativ 120 de dolari, semn al amplitudinii riscului geopolitic reflectat în preț. Pentru piață, următorul test este dacă acordul va fi detaliat și implementat suficient de repede încât fluxurile prin Ormuz să se stabilizeze. [...]
