Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Un incendiu a izbucnit în portul rusesc Ust-Luga după un atac masiv cu drone ucrainene, potrivit news.ro, care preia informații transmise de Reuters. Ust-Luga, la Marea Baltică, este un nod important pentru exporturile de petrol ale Rusiei.
În context, Ucraina a intensificat în ultimele săptămâni atacurile cu drone asupra rafinăriilor și rutelor de export rusești, cu obiectivul de a afecta economia de război a Rusiei. Reuters a relatat că porturile Ust-Luga și Primorsk, ambele în Golful Finlandei, au suspendat duminică exporturile de petrol și țiței după atacuri cu drone, dar au reluat încărcările luni.
Guvernatorul regiunii Leningrad, Alexander Drozdenko, a declarat miercuri că incendiul din port a fost declanșat de un atac ucrainean cu drone asupra regiunii. Nu au fost raportate victime, însă amploarea pagubelor nu era cunoscută imediat.
O sursă care a vorbit sub condiția anonimatului a declarat pentru Reuters că terminalul a fost izolat și că rezervoarele erau în flăcări.
Potrivit Ministerului Apărării din Rusia, 389 de drone ucrainene au fost doborâte peste noapte pe teritoriul Rusiei, inclusiv în regiunea Moscovei. În relatarea Reuters sunt menționate și imagini video neconfirmate distribuite pe canale rusești de Telegram, care ar arăta flăcări ridicându-se în noapte.
Elementele esențiale din informațiile publicate:
Recomandate
Atacul Ucrainei asupra portului Ust-Luga riscă să perturbe exporturile petroliere ale Rusiei prin Marea Baltică , un coridor prin care Moscova a livrat în 2025 circa 700.000 de barili de petrol pe zi, potrivit datelor citate de HotNews . Portul petrolier Ust-Luga a fost vizat în cursul nopții de un atac cu 54 de drone, relatează Kyiv Post. În urma loviturii, un incendiu puternic a afectat funcționarea portului, au declarat autoritățile regionale citate de The Moscow Times. Ust-Luga este cel mai mare port al Rusiei la Marea Baltică și un nod strategic pentru exporturile de petrol și combustibili. Terminalele gestionează țiței, păcură, combustibil pentru avioane și motorină. Reuters notează că Rusia a exportat aproximativ 700.000 de barili de petrol pe zi prin Ust-Luga în 2025. Ce se știe despre pagube și reluarea activității Guvernatorul regiunii Leningrad, Alexander Drozdenko , a spus că incendiul a fost stins spre sfârșitul dimineții și că nu au existat răniți. El nu a oferit detalii despre amploarea pagubelor produse la instalație, astfel că impactul exact asupra fluxurilor de export nu este clar în acest moment. Publicația ucraineană citată de HotNews scrie că acesta este al șaselea atac asupra portului în acest an, pe fondul intensificării loviturilor asupra infrastructurii rusești de export de petrol. Context: presiune crescută pe infrastructura de export a Rusiei Atacul de la Ust-Luga vine la două zile după lovirea terminalului petrolier Sheskharis din Novorossisk (Marea Neagră), descris ca cel mai mare terminal petrolier al Rusiei în acea zonă. Estimarea menționată în articol este că terminalul exportă între 600.000 și 700.000 de barili de petrol pe zi, iar terminalele din Novorossisk au exportat 19,8 milioane de tone de produse petroliere în 2025. În aprilie, Financial Times a relatat, citând estimările Școlii de Economie din Kiev, că cinci atacuri ucrainene asupra localităților Ust-Luga și Primorsk au generat pierderi de venituri estimate la 970 de milioane de dolari (aprox. 4,4 miliarde lei) într-o săptămână pentru exportatorii ruși de energie. Atacuri nocturne mai ample și efecte în regiune Drozdenko a mai declarat că apărarea aeriană a doborât peste 50 de drone în regiunea Leningrad, în jurul orașului Sankt Petersburg. Separat, în regiunea Tver, resturile unei drone au avariat un perete exterior al unui depozit al retailerului online Wildberries , fără victime raportate. Ministerul Apărării din Rusia a anunțat că a interceptat 553 de drone ucrainene pe teritoriul Rusiei și în Crimeea, între joi seara și vineri dimineața. Tot vineri, oficiali militari din Letonia au spus că avioane de vânătoare NATO au interceptat și doborât o dronă care a încălcat spațiul aerian al țării, iar Finlanda a restricționat temporar circulația în anumite zone ale Mării Baltice, ca măsură de protecție față de posibile amenințări aeriene. [...]
Creșterea exporturilor rusești de țiței este tot mai mult un efect al avariilor din rafinare, nu o alegere economică , pe fondul loviturilor cu drone care au redus capacitatea internă și au alimentat o criză de carburanți, potrivit unei analize Kyiv Post . La Forumul Economic de Est (EEF) din Vladivostok, Vladimir Putin a susținut că, la prețuri ridicate, exportul de țiței este mai profitabil decât procesarea internă. El a indicat un nivel de circa 95 de dolari pe baril pentru Brent, iar publicația notează că, pe acest punct, afirmația este în linii mari corectă: Brent se tranzacționa în jurul acestui prag în ziua declarațiilor. De ce „profitabilitatea” nu explică singură exporturile mai mari Analiza arată însă că explicația Kremlinului este incompletă. Prețurile mari la țiței nu fac automat rafinarea neatractivă: marjele de rafinare pentru benzină și motorină în Europa sunt, de asemenea, ridicate. În plus, Rusia are un mecanism de subvenții de stat menit să încurajeze companiile să aprovizioneze piața internă atunci când exporturile devin mai tentante. Elementul care schimbă ecuația, potrivit aceleiași surse, este reducerea capacității de rafinare din Rusia în urma loviturilor cu drone atribuite Ucrainei, ceea ce împinge în sus exporturile de țiței „și din lipsă de alternative”, nu doar din calcul comercial. Criza de carburanți: producție sub cerere și importuri în creștere Kyiv Post indică o deteriorare a echilibrului intern: până la final de august, producția de benzină ar fi coborât la aproximativ 80.000 de tone pe zi, față de o cerere estimată la 115.000 de tone pe zi, adică suficient pentru circa 70% din consum. Pentru a acoperi deficitul, Rusia ar fi fost nevoită să importe mai mult combustibil. Importurile din Belarus și Asia, împreună cu restricții la export, au îmbunătățit aprovizionarea pe termen scurt, dar fără să acopere integral cererea, potrivit analizei. Semnal politic: Putin evită un „nu” la întrebarea despre penurii recurente În Vladivostok, Putin a încercat să transmită că reparațiile la rafinării avansează rapid, afirmând că ar mai fi rămas „circa 10%” din lucrările de restaurare. Totuși, când a fost întrebat direct dacă rușii ar trebui să se obișnuiască cu penurii sistematice de carburanți, nu a oferit un răspuns tranșant, mutând discuția spre nevoia de întărire a apărării antiaeriene și spre lovituri de retaliere. În același schimb, Putin a admis că Moscova a subestimat vulnerabilitatea infrastructurii energetice: „Am presupus că acestea erau facilități pur civile și nu puteau fi ținte ale niciunui fel de atacuri, chiar și în timpul unui conflict armat. Dar, în această privință, ne-am înșelat.” De ce contează pentru piața energetică Unghiul economic al analizei este că loviturile asupra rafinăriilor schimbă „matematica” petrolului rusesc: o parte mai mare din țiței ajunge la export nu pentru că rafinarea ar fi devenit brusc nerentabilă, ci pentru că procesarea internă este constrânsă de avarii și reparații, în timp ce piața internă rămâne tensionată și dependentă de importuri și măsuri administrative (restricții la export). [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
Europa își mută centrul de greutate spre gazul norvegian, pe fondul temerilor că dependența de SUA poate deveni monedă de schimb în negocieri cu administrația Trump , iar instalații precum Kårstø ajung din nou esențiale pentru securitatea energetică a continentului, potrivit Digi24 , care citează o analiză Politico. Schimbarea vine într-un context în care războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile europene de tranziție energetică, iar stocurile de gaze din Europa se apropie de minime istorice înainte de iarnă. În acest cadru, mai mulți lideri europeni evită să se bazeze prea mult pe gazul american, de teamă că nevoile energetice ar putea fi folosite „împotriva lor” în negocieri comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump, notează analiza. „Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt folosite ca arme.” — Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker Kårstø, nodul prin care trece o parte importantă din gazul Norvegiei Kårstø este descrisă drept cea mai mare instalație de prelucrare a gazelor naturale de acest tip din Europa. Deși Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazul UE și 14% din țițeiul blocului, potrivit datelor citate în material. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø, iar o parte semnificativă ajunge în Europa prin conducte către Belgia, Franța și Germania. În condițiile în care producția de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, accentul pus acum de Europa pe securitatea energetică reaprinde interesul pentru exploatarea hidrocarburilor rămase în zăcămintele submarine. Contracte pe termen lung și repoziționarea Equinor În plan operațional, semnalul cel mai concret este revenirea la contracte pe termen lung pentru gaze. Directorul general al Equinor, Anders Opedal, a declarat pentru Politico că, deși clienții europeni își păstrează strategiile de tranziție și investițiile în regenerabile, „în același timp, își asigură contracte pe termen lung pentru gaze naturale”, după semnarea unui contract de furnizare pe 15 ani cu compania germană Uniper. Equinor, operatorul Kårstø și cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, a renunțat anul acesta la un obiectiv legat de energia regenerabilă (fără a abandona ținta de emisii nete zero), pentru a se concentra pe platoul continental norvegian, potrivit articolului. Limita structurală: rezerve în scădere, investiții și risc mai mare Miza pentru Europa este că „soluția norvegiană” are un plafon. Direcția Norvegiană pentru Activități Offshore estimează că producția norvegiană de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 în scenariul optimist, iar în scenariul de bază scăderea ar fi de peste jumătate, conform materialului. Industria și autoritățile norvegiene susțin că sunt necesare investiții suplimentare și tehnologii care să „aplatizeze curba” declinului (adică să contracareze scăderea producției). Totuși, analiza indică faptul că încetinirea declinului ar depinde de descoperiri noi în zone de frontieră, în special în Marea Barents, ceea ce implică riscuri mai mari și costuri ridicate. De ce contează pentru piața europeană Pe termen scurt, apropierea stocurilor de gaze de minime istorice înainte de iarnă crește sensibilitatea la preț și la continuitatea livrărilor, iar pe termen mediu Europa pare să caute un echilibru între gazul american lichefiat (GNL) și gazul norvegian livrat prin conducte, pentru a reduce riscul geopolitic. În același timp, materialul descrie o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice și nevoia de securitate energetică: reducerea emisiilor „a ieșit din prim-plan”, în timp ce securitatea aprovizionării a urcat pe agenda decidenților europeni. [...]
Scăderea traficului prin Strâmtoarea Ormuz menține presiunea pe prețurile combustibililor , iar administrația Trump își mută accentul către rute terestre și conducte care să ocolească punctul-cheie pentru aprovizionarea globală cu energie, potrivit Mediafax . Donald Trump a spus că în Orientul Mijlociu „sunt create o mulțime de alternative” la Strâmtoarea Ormuz și a invocat proiecte de conducte care ar permite transportul petrolului fără tranzit prin strâmtoare, inclusiv o rută terestră prin Siria, despre care susține că este deja folosită de camioane care transportă țiței. Declarațiile au fost relatate de Fox News . De ce contează: Ormuz rămâne blocajul operațional, iar costurile se văd în economie Deși Washingtonul încearcă de luni de zile să restabilească navigația, traficul petrolier prin Ormuz este mult sub nivelul de dinaintea războiului. La finalul lunii august, prin strâmtoare treceau aproximativ 5 milioane de barili de petrol pe zi, față de peste 20 de milioane înaintea conflictului. SUA au escortat aproape 1.500 de nave prin Ormuz, începând din luna mai. În paralel, Iranul și Omanul au propus un coridor temporar de navigație și operațiuni comune de deminare, iar negocierile pentru o soluție permanentă continuă. Alternativele invocate: conducte existente și extinderi discutate Ideea ocolirii Ormuz nu este nouă, iar în regiune există deja infrastructură care reduce dependența de strâmtoare: Arabia Saudită are o conductă care transportă petrol din estul țării către portul Yanbu, la Marea Roșie, evitând Ormuz; Emiratele Arabe Unite au dezvoltat o conductă către Fujairah, port situat în afara strâmtorii; în ultimele luni au fost discutate proiecte de extindere a rețelelor terestre de transport al petrolului și gazelor către Marea Roșie, Mediterana și Marea Arabiei. Efectul imediat: motorina s-a scumpit puternic în SUA Războiul se reflectă tot mai vizibil în economia americană, pe fondul scumpirii petrolului și al perturbării fluxurilor energetice din Orientul Mijlociu, în special prin reducerea traficului prin Ormuz. Prețul mediu al motorinei în SUA a ajuns la un record de 5,85 dolari pe galon (3,79 litri), adică aproximativ 1,54 dolari pe litru, față de circa 3,76 dolari pe galon la final de februarie, înainte de începerea războiului — o creștere de aproape 56%. Costurile mai mari se transmit către transportatori, fermieri și rețelele de distribuție, iar unele companii au introdus deja suprataxe de combustibil. În lanț, pot fi afectate prețurile la produse perisabile (fructe, legume, carne), care depind atât de transportul rutier, cât și de utilaje agricole alimentate cu motorină. Economiștii citați avertizează că presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra consumatorilor ar putea crește dacă prețurile combustibililor rămân ridicate. [...]
Scumpirile din ultimele zile au anulat rapid ieftinirea fiscală la motorină , iar dieselul a trecut din nou peste nivelul de dinaintea reducerii accizei, potrivit HotNews . În noaptea de vineri spre sâmbătă, stațiile de alimentare au operat noi majorări, în timp ce benzina se apropie de pragul de 10 lei/litru. În București, benzina standard a ajuns sâmbătă dimineață la un nou nivel istoric în rețelele mari: 9,73 lei/litru la Petrom și 9,79 lei/litru la OMV. La motorină, scumpirea este relevantă prin efectul asupra măsurii guvernamentale: prețul a depășit nivelul de luni, de dinaintea ieftinirii cu 17 bani determinată de reducerea cu 25% a accizei, conform Profit.ro (link în sursa HotNews ). Petrom afișa 10,19 lei/litru, iar OMV 10,25 lei/litru, ceea ce înseamnă că reducerea fiscală a fost „topită” de creșterile recente. Prețuri la benzină în București (sâmbătă, 5 septembrie) Rompetrol: 9,59 lei/litru Socar: 9,64–9,69 lei/litru Lukoil: 9,67 lei/litru Mol: 9,70 lei/litru Petrom: 9,73 lei/litru OMV: 9,79 lei/litru Prețuri la motorină în București (sâmbătă, 5 septembrie) Socar: 10,10–10,14 lei/litru Mol: 10,16 lei/litru Rompetrol: 10,16 lei/litru Petrom: 10,19 lei/litru Lukoil: 10,23 lei/litru OMV: 10,25 lei/litru Pentru consumatori și companii, evoluția indică o volatilitate ridicată la pompă: chiar și intervențiile fiscale pot fi rapid neutralizate de scumpiri succesive, cu impact direct în costurile de transport și distribuție. [...]
