Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Reluarea „pe ascuns” a exporturilor prin Hormuz arată că piața petrolului încearcă să-și refacă, parțial, fluxurile, dar cu riscuri și costuri mai mari, pe fondul blocadei impuse de Iran asupra rutei strategice, potrivit Biziday, care citează informații publicate de Bloomberg.
Potrivit unor oficiali familiarizați cu situația, compania saudită Aramco și grupul petrolier Adnoc din Emiratele Arabe Unite se numără printre operatorii care au continuat livrările de petrol „în secret” prin Strâmtoarea Hormuz, în ciuda restricțiilor. Aceleași surse arată că Adnoc a fost printre primele companii care au reluat exporturile de petrol, combustibil și gaze prin regiune, fiind urmată ulterior și de alte mari companii.
Chiar dacă volumele transportate reprezintă doar o mică parte față de nivelurile de dinaintea conflictului din Orientul Mijlociu, operațiunea indică faptul că o parte din aprovizionarea globală cu țiței continuă să ajungă pe piețele internaționale, în pofida blocadei.
În paralel, Iran și-a intensificat presiunile asupra traficului maritim din regiune și a capturat, vineri, o navă, la scurt timp după atacurile lansate de SUA asupra unor ținte iraniene.
Din martie, de când Strâmtoarea Hormuz a fost închisă pentru mare parte din traficul comercial, criza de aprovizionare cu țiței s-a accentuat, iar companiile petroliere au fost nevoite să accepte riscuri mai mari și costuri suplimentare pentru a-și transporta încărcăturile.
Oficialii citați mai arată că multe dintre navele care traversează zona operează cu transponderele dezactivate (sisteme de identificare și localizare), pentru a evita să fie detectate.
Recomandate
Prețul mediu al benzinei în SUA a coborât sub pragul de 4 dolari pe galon , dar scăderea rămâne fragilă, iar analiștii avertizează că sezonul de vară ar putea împinge din nou prețurile peste acest nivel, potrivit CNN . Joi, media națională a ajuns la 3,999 dolari pe galon (aprox. 0,95 euro/litru), conform AAA, cu aproape 3 cenți sub ziua precedentă. Indiana are cel mai mic preț mediu, de 3,40 dolari pe galon, iar în 28 de state media este sub 4 dolari. Un alt serviciu de monitorizare, GasBuddy, indica joi dimineață un nivel de circa 3,98 dolari, după ce prețul ar fi coborât sub 4 dolari încă de duminică. De ce contează: efectul Strâmtorii Hormuz se vede, dar revenirea e lentă Scăderea vine în contextul în care Strâmtoarea Hormuz urmează să fie redeschisă, în baza unui memorandum oficial de înțelegere între Iran și Statele Unite pentru a pune capăt războiului. Închiderea strâmtorii la final de februarie a blocat aproximativ 20% din oferta globală de petrol, ceea ce a împins în sus prețurile la petrol și carburanți. Prețul mediu la pompă a scăzut zilnic după vârful de 4,56 dolari pe galon atins pe 21 mai, pe fondul speranțelor că negocierile vor duce la redeschiderea strâmtorii. Totuși, chiar dacă ieftinirea continuă, experții nu se așteaptă la o revenire rapidă spre media de dinaintea războiului, de circa 3 dolari pe galon. Ce urmează: risc de revenire peste 4 dolari în plin sezon de condus Reluarea fluxurilor de petrol nu este imediată. Matt Smith, analist-șef pe petrol la Kpler, a declarat pentru CNN că ar putea dura trei-patru luni până când traficul de petroliere prin strâmtoare revine complet, iar refacerea stocurilor pierdute în lunile de conflict ar putea dura și mai mult. În plus, o parte din producția și rafinarea din regiune s-au oprit când petrolierele au fost blocate, iar unele instalații au fost avariate, ceea ce prelungește repornirea capacităților. Iar pentru consumatorii americani contează și faptul că petrolul este o marfă tranzacționată global: chiar dacă relativ puțin petrol din Orientul Mijlociu ajunge în SUA, fluxurile globale influențează prețurile plătite de populație și companii. Un alt factor este ritmul de ajustare la pompă. Proprietarii de benzinării tind să reducă prețurile mai lent decât le-au crescut, inclusiv pentru a recupera marje pierdute când prețurile angro au urcat. Tom Kloza, analist independent și consilier al companiei Gulf Oil, rezumă fenomenul astfel: „Există o expresie veche: prețurile la benzină urcă precum o rachetă și coboară precum o pană.” Pe acest fundal, media prețului cu amănuntul a scăzut cu doar circa 2 cenți pe zi de la vârf, comparativ cu o creștere de peste 1 dolar în prima lună de război, descrisă ca cea mai mare creștere lunară din acest secol. Stocurile excedentare și eliberările din rezervele de urgență la nivel global au limitat scumpirile, însă, cu inventarele la cele mai scăzute niveluri din ultimele decenii, unii experți se așteaptă ca prețurile să poată urca „mult peste” 4 dolari pe galon mai târziu în această vară, pe măsură ce crește cererea în sezonul de condus. În același timp, revenirea sub 3 dolari pe galon este considerată „extrem de improbabilă”, iar Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners, spune că noul echilibru nu va însemna benzină la 2,85 dolari. [...]
Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]
Prețurile la pompă din România au coborât în iunie, dar rămân vulnerabile la un nou șoc geopolitic , pe fondul negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit unei analize publicate de Economica . Scăderea vine după trei luni de prețuri ridicate și reflectă ieftinirea petrolului la nivel global, însă riscul unei reveniri rapide a cotațiilor rămâne legat de posibilitatea eșuării negocierilor. În România, prețul mediu al unui litru de benzină a scăzut cu 8,8% față de luna precedentă, iar cel al motorinei cu 4,8%. Motorina a coborât de la un maxim de 10,45 lei/litru în martie la 9,09 lei/l, iar benzina de la 9,36 lei la 8,54 lei/litru „în prezent”, conform analizei. Chiar și așa, nivelurile sunt încă peste cele de dinaintea izbucnirii conflictului cu Iranul. România, un caz atipic în UE în luna mai Analiza arată că România a fost singura țară din Uniunea Europeană în care, în luna mai, au crescut atât prețurile motorinei, cât și ale benzinei. Contextul invocat este reacția inițială a pieței la conflict, inclusiv prin închiderea Strâmtorii Ormuz , care a alimentat o creștere bruscă a prețurilor. La nivelul UE, în martie, prețurile medii ale combustibililor pentru transportul personal au crescut cu 13,5% față de februarie, potrivit datelor Eurostat . În România, creșterea a fost de 11,4%. În aprilie, avansul a încetinit: +4,8% în UE, față de +0,4% în România. În mai, însă, România a avut un salt lunar de 4,2%, în timp ce media UE a consemnat o scădere de 1,9%. Tot în mai, între aprilie și mai 2026, motorina s-a majorat în România cu 1,6%, în timp ce în restul UE a scăzut; la benzină, România a avut a doua cea mai mare creștere lunară, de 6,2%, după Italia (+6,9%), potrivit aceleiași surse. Ce poate urma: „prima de risc” se retrage, dar piața rămâne sensibilă Bogdan Maioreanu , analist și comentator de piață al eToro, susține că negocierile de pace intră într-o „fază critică de tranziție”, iar riscul principal pentru piețe vine mai puțin din fundamente economice și mai mult din posibilitatea eșuării discuțiilor, scenariu care ar putea împinge din nou rapid prețurile petrolului în sus. În același timp, scăderea recentă a petrolului sugerează că o parte din „prima de risc geopolitic” (costul suplimentar inclus în preț din cauza incertitudinii) a fost deja eliminată. În analiza citată se arată că o evoluție a Brent către 70 de dolari pe baril ar reduce presiunile inflaționiste, ar îmbunătăți marjele companiilor și ar susține creșterea economică, cu indicii bursieri printre potențialii beneficiari. [...]
Iranul și Omanul pregătesc un cadru care ar putea introduce costuri noi pentru tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , după expirarea unei perioade de 60 de zile de navigație fără taxe prevăzute într-un memorandum SUA–Iran , potrivit G4Media . Pentru piața petrolului și a gazelor naturale lichefiate (GNL), miza este directă: prin acest coridor trece, în mod normal, circa 20% din volumele comercializate la nivel mondial. Cele două state au anunțat crearea unui grup de lucru comun care să discute „gestionarea viitoare a navigației” în strâmtoare, inclusiv „serviciile care urmează să fie furnizate și costurile asociate”, în conformitate cu standardele internaționale, relatează AFP și EFE, citate de Agerpres. Într-o declarație comună emisă după o reuniune în Oman, Iranul și Omanul au insistat atât pe angajamentul de a asigura trecerea în siguranță, cât și pe suveranitatea și „drepturile lor suverane” asupra apelor teritoriale. În același timp, cele două părți au convenit să continue dialogul pentru a ajunge la un acord privind administrarea navigației, serviciile oferite și costurile aferente. Fereastra de 60 de zile și riscul de costuri suplimentare Contextul imediat este memorandumul de înțelegere semnat săptămâna trecută între SUA și Iran pentru încheierea ostilităților, care prevede redeschiderea gratuită a Strâmtorii Ormuz, dar numai pentru 60 de zile. În acest interval, părțile s-au angajat să finalizeze negocierile pentru un acord de pace definitiv. După această perioadă, Iranul ar putea impune „taxe de redevență” pentru serviciile prestate pe coridor, iar situația „nu va reveni la” cea de dinaintea războiului, potrivit negociatorului-șef iranian Mohammad Bagher Ghalibaf, citat în material. Ce s-a decis la întâlnirea din Oman La reuniunea din Oman, ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi și negociatorul-șef Mohammad Bagher Ghalibaf au fost primiți de sultanul Omanului, Haitham bin Tariq Al Said. Strâmtoarea este descrisă ca fiind „redeschisă” după ce a fost controlată și blocată de facto de Iran în timpul războiului cu SUA, iar discuțiile actuale vizează tocmai stabilirea unui mecanism de administrare și, potențial, de taxare a tranzitului. [...]
