Știri
Știri din categoria Energie
Europa își repoziționează politica energetică, iar energia nucleară revine în prim-plan pe fondul presiunilor de securitate și al obiectivelor climatice, la patru decenii de la Cernobîl, potrivit HotNews. Schimbarea de direcție este vizibilă inclusiv la nivelul Comisiei Europene, care tratează tot mai explicit nuclearul ca parte a „energiei curate”, alături de eolian și solar.
La nivel global, peste 400 de reactoare sunt operaționale în 31 de țări, iar alte aproximativ 70 sunt în construcție. Energia nucleară produce circa 10% din electricitatea mondială, echivalentul a aproximativ un sfert din toate sursele de energie cu emisii reduse de carbon, conform datelor citate în material.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a recunoscut că reducerea energiei nucleare a fost o „greșeală strategică” și a prezentat inițiative pentru a încuraja construirea de centrale. În Europa, ponderea nuclearului a scăzut de la aproximativ o treime din electricitate în 1990 la circa 15% în prezent, pe fondul deciziilor luate după accidentele de la Cernobîl și Fukushima.
În același timp, contextul geopolitic a accelerat reevaluarea: Europa a încercat să reducă dependența de energia rusească după invazia Ucrainei, iar războiul din Orientul Mijlociu a evidențiat vulnerabilitățile legate de hidrocarburi.
Statele Unite rămân cel mai mare producător de energie nucleară, cu 94 de reactoare operaționale, care reprezintă aproximativ 30% din producția globală de electricitate nucleară. Ținta anunțată este de a cvadrupla capacitatea până în 2050.
China operează 61 de reactoare și conduce la capitolul construcții noi, cu aproape 40 de unități în lucru, având ca obiectiv depășirea SUA la capacitate nucleară.
Rusia, la rândul ei, joacă un rol important în exportul de tehnologie nucleară, construind 20 de reactoare în diverse țări, potrivit informațiilor din articol.
O direcție centrală pentru UE este dezvoltarea Reactoarelor Modulare Mici (SMR) – unități preconizate să devină operaționale la începutul anilor 2030. Acestea sunt descrise ca fiind mai ieftine, mai rapide de construit și mai flexibile decât reactoarele tradiționale, ceea ce le-ar putea face mai ușor de integrat în planurile de investiții și în sistemele energetice naționale.
Revenirea nuclearului are implicații directe pentru costul și stabilitatea alimentării cu electricitate, în special într-o perioadă în care cererea crește, iar decarbonizarea (reducerea emisiilor) rămâne o țintă politică majoră. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a indicat că revenirea energiei nucleare ar urma să fie „foarte puternică” în America, Europa și Asia, fiind percepută ca un sistem sigur de generare.
Directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a legat „impulsul” actual de nevoia de electricitate fiabilă, cu emisii reduse de carbon, pentru a acoperi cererea în creștere la nivel mondial.
Materialul amintește că Ucraina se bazează în continuare pe energia nucleară pentru aproape jumătate din producția de electricitate, iar centralele au avut un rol important după invazia Rusiei din 2022. Forțele ruse au capturat centrala Zaporojie, iar Kievul a acuzat Rusia de un atac cu drone asupra structurii de protecție care acoperă reactorul avariat de la Cernobîl.
În Japonia, 15 reactoare au fost repornite după reevaluări post-Fukushima, iar alte 10 sunt în curs de obținere a aprobării pentru repornire. În Africa, Africa de Sud are singura centrală nucleară funcțională, în timp ce Rusia construiește una în Egipt, iar alte state africane explorează tehnologia.
„Cred că a fost o greșeală strategică din partea Europei să întoarcă spatele unei surse fiabile și accesibile de energie cu emisii reduse. În ultimii ani, asistăm la o renaștere globală a energiei nucleare. Iar Europa vrea să facă parte din ea”, a declarat Ursula von der Leyen.
Recomandate
Rusia admite dificultăți temporare în aprovizionarea cu carburanți în mai multe regiuni din sud, pe fondul atacurilor aeriene ucrainene , potrivit Focus . Pentru piața energetică, recunoașterea oficială indică o presiune operațională în lanțul intern de distribuție, cu efecte deja vizibile în restricții locale și în decizii de limitare a exporturilor. Ministerul rus al Energiei a transmis, într-un mesaj publicat pe Telegram, că în ultima perioadă companiile din sectorul combustibililor și energiei s-au confruntat cu o intensificare a „atacurilor ostile din aer”, ceea ce a dus la „dificultăți temporare” de aprovizionare în „o serie de regiuni sudice”. Pentru a stabiliza livrările, ministerul a anunțat formarea unui „stat major” împreună cu companii din sector, cu misiunea de a asigura o aprovizionare „stabilă și eficientă” la nivel național. Restricții locale și măsuri la nivel federal În paralel cu mesajul ministerului, autorități instalate de Moscova în Crimeea (peninsulă anexată) și în regiunea Luhansk (zonă anexată din estul Ucrainei) au introdus anterior restricții la eliberarea benzinei. La nivel federal, guvernul rus a interzis, pentru prima dată, exportul de kerosen , măsura fiind anunțată ca valabilă inițial până la finalul lunii noiembrie. Producție sub plan și legătura cu atacurile asupra industriei petroliere Vicepremierul Alexander Novak a recunoscut, la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg din weekendul trecut, că Rusia produce în prezent mai puțin petrol decât era planificat inițial. El a pus situația pe seama unor reparații neplanificate, fără să detalieze cauzele. În contextul războiului declanșat de Kremlin împotriva Ucrainei, armata ucraineană a intensificat în ultimele luni atacurile cu drone asupra industriei petroliere ruse, cu obiectivul de a perturba alimentarea cu combustibil a armatei ruse și de a reduce veniturile din energie, importante pentru finanțarea efortului de război. (dpa) [...]
Uniunea Europeană a plătit cu 47 miliarde de euro în plus pe importurile de energie în primele 100 de zile de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3 . Miza economică este directă: scumpirea importurilor de combustibili fosili apasă pe costurile din economie, chiar dacă aprovizionarea nu a fost întreruptă. Creșterea de 47 miliarde de euro (54,3 miliarde de dolari, adică aprox. 249 miliarde lei) este descrisă de Comisia Europeană drept un cost plătit „fără nicio moleculă de energie în plus”, într-un context în care tensiunile geopolitice au împins în sus prețurile la energie. „Acesta este preţul pe care îl plătim fără nicio moleculă de energie în plus”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene. În același timp, oficialul a susținut că UE nu a suferit perturbări ale aprovizionării, invocând diversificarea surselor, creșterea ponderii energiei produse intern și îmbunătățirea eficienței energetice. „Dar este important să spunem că nu am suferit niciun fel de perturbări. Securitatea aprovizionării este asigurată şi acesta este cel mai important lucru.” Ce pregătește Bruxelles-ul pentru a reduce factura la energie Pe fondul costurilor ridicate ale electricității, care „continuă să afecteze economia regiunii”, surse citate de Antena 3 (care au dorit să-și păstreze anonimatul) spun că UE lucrează la un pachet de măsuri ce ar urma să fie prezentat luna viitoare, sub forma unui nou regulament și a unei strategii de electrificare . Direcțiile menționate includ: reducerea taxelor pentru energia regenerabilă și „flexibilizarea” sistemelor de electricitate (adică adaptarea rețelelor și a regulilor de funcționare la producția variabilă din vânt și soare); obiective pentru adoptarea contoarelor inteligente: cel puțin 50% dintre clienții finali din fiecare stat membru până la finalul deceniului, respectiv cel puțin 65% în 2033; modificări fiscale pentru a promova energia curată, inclusiv intenția ca nivelul minim al accizei la electricitate să fie mai mic decât în cazul gazelor naturale; o opțiune „țintită” de reducere a impozitării energiei pentru industriile mari consumatoare, care avertizează că facturile ridicate le afectează capacitatea de a investi și pot duce la închiderea unor fabrici. Context: dependența de importuri rămâne ridicată Deși UE a stimulat utilizarea energiei eoliene și fotovoltaice, regiunea rămâne dependentă de combustibili fosili importați pentru 57% din consumul de energie, potrivit informațiilor din articol. În acest cadru, scumpirea importurilor se traduce rapid în presiune pe competitivitatea economică, chiar și în absența unor întreruperi fizice ale livrărilor. Comisia Europeană spune că este „pregătită să adopte acțiuni suplimentare dacă va fi necesar”, iar următorul reper este prezentarea propunerilor luna viitoare, împreună cu strategia de electrificare și măsuri pentru modernizarea rețelei, care ar necesita „investiții masive”. [...]
Rusia blochează exporturile de kerosen până la final de noiembrie, o măsură care mută presiunea pe piața internă și pe lanțul de aprovizionare al aviației , potrivit Profit . Decizia este justificată de autoritățile de la Moscova prin nevoia de „stabilitate” pe piața internă de combustibil pentru avioane. Interdicția este anunțată ca fiind în vigoare până la 30 noiembrie. Este pentru prima dată când guvernul rus impune o astfel de restricție pentru kerosen, după măsuri similare aplicate anterior exporturilor de benzină și motorină. Ce se schimbă efectiv: exporturi oprite, cu excepții punctuale Reglementarea include câteva excepții operaționale, care limitează efectul imediat asupra unor fluxuri deja angajate: cantitățile de kerosen aflate deja la vamă; livrările derulate în baza acordurilor bilaterale guvernamentale; realimentarea aeronavelor străine pe aeroporturile din Rusia, care rămâne posibilă. Contextul invocat: atacuri cu drone asupra infrastructurii petroliere Măsura vine pe fondul atacurilor cu drone ucrainene asupra facilităților petroliere ruse, menționate ca element de context al deciziei. Publicația notează că, într-o singură zi (16 mai), au fost lovite 16 rafinării rusești. Din perspectiva pieței, interdicția indică o prioritate de politică publică: păstrarea volumelor pentru consumul intern și reducerea riscului de dezechilibre în alimentarea sectorului aviatic, în condițiile unor perturbări ale producției și logisticii. [...]
Hidroelectrica își schimbă conducerea executivă până în 2027, într-un moment în care compania își extinde capacitățile și își consolidează poziția pe piața de furnizare , odată cu preluarea mandatului de președinte al Directoratului (CEO) de către Iulius Dan Plaveti , potrivit Profit . Mandatul acestuia se va derula până la 7 noiembrie 2027. Plaveti are peste 25 de ani de experiență în energie, reglementare și management executiv, iar anterior a ocupat funcții de conducere la Complexul Energetic Oltenia și la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). În prima zi de mandat, acesta a transmis un mesaj intern axat pe componenta umană și pe provocările din față. „Pentru mine, Hidroelectrica nu înseamnă doar cifre, proiecte sau investiții. Hidroelectrica înseamnă oameni. (...) Avem în față provocări importante, dar și oportunități extraordinare.” Cum arată Directoratul și ce se întâmplă cu funcția de CFO Structura Directoratului Hidroelectrica este, în prezent, formată din: Iulius Dan Plaveti – președinte al Directoratului (CEO); Bogdan Nicolae Badea – membru al Directoratului (CIO); Radu Ioan Constantin – membru al Directoratului (CAO); Ianăș Rădoi – membru al Directoratului (COO). Până la preluarea mandatului de către membrul Directoratului desemnat pentru funcția de Chief Financial Officer (CFO), atribuțiile acestei poziții vor fi exercitate în continuare de Radu Ioan Constantin, în calitate de Chief Administrative Officer (CAO). Context: retragerea lui Bogdan Badea și selecția reluată după eșecul din 2025 Schimbarea vine după ce Bogdan Badea, director general interimar, a anunțat recent că se retrage din cursa pentru șefia companiei, invocând presiuni politice. Conform informațiilor din articol, Badea a precizat că rămâne în companie și își păstrează funcția de director de investiții. Pe lista scurtă a procedurii de selecție au fost doi candidați: Bogdan Badea și Iulius Plaveti. Procedura aflată în derulare a fost inițiată în martie, după eșecul procesului din toamna lui 2025. De ce contează: lider în producție, creștere rapidă în furnizare și investiții în stocare Hidroelectrica și-a consolidat poziția de cel mai mare producător de energie electrică din România, cu „100% energie verde” și o cotă de circa 27% în ultimii cinci ani. În paralel, compania a devenit „într-un timp record (mai puțin de 4 ani)” cel mai mare furnizor de electricitate din România, cu o cotă de piață de 17,4% la 31 decembrie 2025 (18,6% pe segmentul concurențial). Compania administrează: 188 de hidrocentrale, cu o putere instalată de peste 6,3 GW; parcul eolian Crucea Nord, cu o capacitate instalată de 108 MW, unde urmează să fie pusă în funcțiune, în mai–iunie 2026, o baterie de stocare de 36 MW putere nominală și 72 MWh capacitate de stocare. [...]
O uzină demonstrativă din Wyoming ar urma să livreze datele economice pentru o capacitate comercială de separare a pământurilor rare în SUA , într-un moment în care lanțul de aprovizionare rămâne puternic dependent de China, potrivit Interesting Engineering . Rare Element Resources (RER) spune că va începe, spre finalul verii 2026, operarea unei instalații demonstrative de separare care va rula până la 12 luni și va produce până la 10 tone de oxid de neodim-praseodim (Nd/Pr). Instalația demonstrativă este prezentată ca un pas de „de-riscare” înaintea unei investiții la scară comercială: obiectivul este validarea procesului de separare la o scară suficientă pentru a genera date de proiectare și performanță, dar și indicatori economici pentru o posibilă uzină comercială ulterioară. Ce se testează și de ce contează operațional RER leagă proiectul Bear Lodge din Wyoming de un model „integrat vertical”, care acoperă exploatarea minereului și alimentarea unei facilități comerciale de procesare. Compania afirmă că uzina comercială ar urma să producă oxid NdPr separat, de înaltă puritate, folosind o tehnologie proprie descrisă drept „prietenoasă cu mediul”, iar designul ar fi de tip „zero discharge” (fără evacuări de efluenți). În declarația citată de publicație, Ken Mushinski , președinte și CEO al RER, indică miza practică a fazei demonstrative: „Obiectivul principal al unei uzine demonstrative este să identifice sistematic și să rezolve provocările mecanice și operaționale înainte de scalarea la o facilitate comercială.” Tot el afirmă că optimizările din zona de procesare primară și rezolvarea unor „ineficiențe de filtrare” ar reduce riscurile pentru etapa comercială și ar permite alimentarea continuă a circuitelor de separare pentru obținerea NdPr de înaltă puritate. Procesul tehnologic și produsele vizate Potrivit companiei, procesul proprietar de separare are patru etape, de la pregătirea materialului (zdrobire și cernere până la 1 mm), la levigare în contracurent și precipitare selectivă, digestie chimică și extracție cu solvenți, urmate de separare și rafinare. Publicația notează că etapa finală ar elimina Nd/Pr la o puritate mai mare de 99,5%, precum și alte elemente (samariu, europiu, gadoliniu, lantan) și concentrate de pământuri rare „grele”. RER mai spune că a derulat testări de laborator și la scară pilot și că a obținut două brevete legate de îndepărtarea toriului din soluții acide care conțin pământuri rare și de extracția selectivă cu acid oxalic, dezvoltate în colaborare cu General Atomics, acționarul majoritar. Calendar de autorizare și context de piață RER afirmă că evaluarea de mediu și autorizarea amplasamentului minier sunt în derulare și că ar urma să fie finalizate până în martie 2028. În paralel, uzina demonstrativă este programată să înceapă operarea spre finalul verii 2026. În context, Interesting Engineering amintește că SUA au capacitate internă limitată de separare și procesare a pământurilor rare în oxizi sau metale rafinate: Mountain Pass (California) este menționată ca singura mină de pământuri rare aflată în operare, iar concentratul este în mare parte trimis în China pentru separare, China fiind creditată cu 91% din producția globală rafinată. Publicația mai notează că, dincolo de proiecte, variabile precum termenele de autorizare, randamentele metalurgice și finanțarea susținută sunt cele care decid dacă un zăcământ trece de la estimări de resurse la o mină operațională. [...]
Guvernul evaluează interministerial proiectul Porțile de Fier 3 , iar o eventuală implicare a Hidroelectrica ar putea schimba atât echilibrul energetic regional, cât și riscurile pentru producția existentă pe Dunăre , potrivit Economica . Executivul spune că analiza vizează impactul economic, efectele asupra sistemului energetic și aspectele de mediu și transmite că, „de principiu”, România „are toată deschiderea” pentru proiect. Miza imediată pentru România este dublă: pe de o parte, o hidrocentrală reversibilă (cu acumulare prin pompaj) poate aduce capacitate mare de echilibrare a rețelei – adică posibilitatea de a „stoca” energie când există surplus și de a produce când e nevoie; pe de altă parte, proiectul poate afecta disponibilitatea resursei de apă pe Dunăre și, implicit, producția de la Porțile de Fier I și II. Ce presupune proiectul și ce dimensiune are Conform Planului Național Integrat pentru Energie și Climă al Serbiei, centrala reversibilă Porțile de Fier 3 este planificată la o capacitate instalată totală de 1.800 MW , cu finalizare până în 2038 . Costul era estimat la 1,4 miliarde de euro (aprox. 7,0 miliarde lei) , iar acum ar ajunge la circa 2,6 miliarde de euro (aprox. 13,1 miliarde lei) , notează publicația. Proiectul ar folosi, în zona lacului de acumulare de la Porțile de Fier I, un lac de acumulare la altitudine mai mare, „legat” de Dunăre, astfel încât apa să fie pompată în sus când există energie în exces și eliberată înapoi prin turbine când e nevoie de producție. În termeni operaționali, asta ar crea o capacitate importantă de echilibrare pentru sistemele energetice din regiune. De ce contează pentru România: riscul asupra producției existente și al debitului Economica arată că această capacitate poate afecta producția de energie de la cele două hidrocentrale din aval, în condițiile în care se schimbă disponibilitatea resursei de apă pe Dunăre. EPS (producătorul de stat din Serbia) și Hidroelectrica operează deja împreună Porțile de Fier I și II la graniță. În partea românească, puterea instalată este: 1.164 MW la Porțile de Fier I; 251 MW la Porțile de Fier II. În plus, în spațiul public există și temeri legate de posibilitatea ca, odată cu noile reactoare 3 și 4 de la Cernavodă, să nu existe suficient debit de apă pentru răcire în toate momentele, mai notează sursa. Ce spune partea română și ce urmează Guvernul afirmă că se află „în faza unei evaluări interministeriale” și că analiza include impactul economic, asupra sistemului energetic și aspectele de mediu. Din această poziționare reiese că România încă evaluează proiectul și nu a transmis concluzii părții sârbe, dar semnalul politic este de deschidere. În același timp, publicația scrie că Hidroelectrica ar putea ajunge să se implice în proiect , pe baza unor informații obținute de la surse apropiate dosarului. Potrivit acestora, dacă evaluările sunt favorabile și după ce partea sârbă transmite toate informațiile, România ar putea analiza o participare prin Hidroelectrica, inclusiv cu 50% din proiect, pe argumentul că societatea „are resurse financiare” pentru o astfel de implicare. Context: discuții anterioare și linia roșie invocată public Ultimele declarații oficiale pe temă datează din toamna trecută, în contextul discuțiilor bilaterale. În august anul trecut, ministrul sârb al energiei a vorbit despre beneficii de stabilitate și integrare a regenerabilelor, iar în spațiul public a apărut și intenția de a semna un memorandum de înțelegere (MoU) România–Serbia privind proiectul, potrivit Economica. Fostul ministru al Energiei Sebastian Burduja a declarat, în august 2024, că România nu va accepta compromisuri care să afecteze producția de la Porțile de Fier I și II, deși recunoaște rolul unei hidrocentrale reversibile în furnizarea de servicii de echilibrare. Pentru România, următorul pas relevant rămâne finalizarea evaluării interministeriale și clarificarea, în baza datelor complete de la partea sârbă, dacă proiectul poate fi acceptat fără impact negativ asupra producției existente și în ce condiții ar putea intra Hidroelectrica într-o eventuală asociere. [...]
