Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Reluarea fluxului de țiței pe conducta Druzhba către Slovacia reduce riscul unor noi blocaje de aprovizionare în Europa Centrală, într-un moment în care Bratislava și Budapesta rămân dependente de importurile din Rusia, în pofida eforturilor UE de a le diminua, potrivit Digi24.
Slovacia a reluat joi dimineață importurile de țiței prin conducta Druzhba, după o întrerupere de câteva luni. Ministerul Economiei de la Bratislava a anunțat că recepția de petrol a fost reluată la ora 2:00, ora locală.
Întreruperea a fost pusă de Ucraina pe seama necesității unor reparații la conductă, în timp ce Ungaria și Slovacia au acuzat Kievul că a întârziat reluarea livrărilor. Potrivit Kievului, blocajul a fost provocat de un atac rusesc asupra infrastructurii.
Druzhba a devenit una dintre cele mai sensibile infrastructuri energetice din Europa după oprirea livrărilor de petrol rusesc către Ungaria și Slovacia în ianuarie. Reluarea fluxului prin segmentul ucrainean vine pe fondul tensiunilor legate de dependența celor două state de energia rusească, în contextul în care UE încearcă să reducă importurile din Rusia după invazia Ucrainei din 2022.
Conform informațiilor citate de Reuters, fluxul prin segmentul ucrainean a fost reluat miercuri, iar acest lucru a fost urmat de retragerea veto-ului Ungariei asupra unui împrumut al Uniunii Europene de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei), considerat urgent pentru Ucraina.
Recomandate
Ucraina a oprit atacurile cu drone asupra petrolierelor din Novorossiisk după o solicitare a SUA , pe fondul temerilor Washingtonului că loviturile din Marea Neagră pot destabiliza piața petrolului și pot afecta inclusiv companii americane, potrivit Economedia . Miza este portul rusesc Novorossiisk, folosit și pentru exporturi de țiței din Kazahstan către un terminal al Caspian Pipeline Consortium (CPC). Conform informațiilor transmise de Agerpres și relatate de Economedia, solicitarea ar fi venit luna trecută din partea vicepreședintelui SUA, JD Vance , în contextul îngrijorărilor că atacarea petrolierelor care transportă țiței kazah lovește fluxuri comerciale care implică și companii occidentale. Ce ar fi acceptat Kievul și în ce condiții Ucraina ar fi fost de acord să nu atace infrastructura CPC sau navele non-rusești, însă cu două condiții: navele să nu fie vizate de sancțiuni ucrainene și să nu transporte petrol sau mărfuri rusești. Casa Albă, Departamentul de Stat și biroul lui Vance nu au răspuns solicitărilor Reuters de a comenta, iar agenția a precizat că nu a putut verifica imediat informația. Impactul asupra exporturilor și producției: semnal pentru piața petrolului Atacurile cu drone din Marea Neagră au redus cu până la o cincime volumul de petrol încărcat prin terminalul CPC în luna iulie, potrivit a patru surse informate citate în material, într-un context în care războiul afectează vânzările Kazahstanului și ale marilor companii petroliere occidentale. Tot în iulie, Kazahstanul — dependent de ruta CPC pentru exporturile de țiței — ar fi înregistrat o scădere de 14% a producției de petrol față de iunie, potrivit acelorași surse. În Kazahstan operează, între altele, Chevron și Exxon Mobil. Un oficial american a confirmat pentru Reuters că administrația SUA a avertizat Ucraina să înceteze atacurile asupra navelor non-rusești din Marea Neagră. În paralel, Kievul susține că intensificarea atacurilor asupra infrastructurii energetice rusești urmărește să reducă resursele cu care Rusia își finanțează armata. [...]
Germania riscă să împingă în sus prețurile gazelor în UE dacă intră în iarnă cu rezerve mult sub ținte, pe fondul unui pariu politic că piața va umple depozitele fără intervenția statului, relatează Politico . Miza nu este doar internă: un deficit în cea mai mare economie europeană se poate transmite rapid în țările vecine și în cotațiile din întreg blocul. La nivelul UE, rezervele de gaze sunt „periculos de scăzute”, iar riscul este amplificat de continuarea războiului din Iran și de eventuale episoade de frig care ar crește cererea de încălzire în iarnă. În acest context, Germania este descrisă drept „cea mai mare vulnerabilitate” a Uniunii, deoarece un gol de aprovizionare acolo ar putea ridica prețurile în toată Europa. Rezerve la minime istorice și ținte UE greu de atins După invazia Rusiei în Ucraina din 2022, statele UE au fost obligate să atingă un nivel de 90% al capacității de stocare până la iarnă, pentru a evita penurii. Ulterior, după izbucnirea războiului din Iran, UE a redus ținta la 80%, pentru a limita cumpărările panicarde. În mod obișnuit, traderii și utilitățile cumpără gaze vara (când sunt mai ieftine), le stochează și le vând iarna. Potrivit analizei, acest mecanism a fost perturbat: prețurile mai mari din timpul verii, pe fondul războiului din Iran și al efectelor schimbărilor climatice, au slăbit stimulentele comerciale. În ansamblul UE, rezervele sunt la aproximativ 58% din capacitate, cu 16 puncte procentuale sub media istorică pe cinci ani și la cel mai redus nivel din 2011. În Germania, situația este și mai tensionată: rezervele erau la 47% din capacitatea națională în august, „cel mai mic nivel de umplere de când există date”, iar depozitele germane reprezintă peste 20% din capacitatea de stocare a UE. Berlinul refuză intervenția, de teama unei scumpiri imediate Pe fondul presiunilor tot mai mari, apar apeluri ca Berlinul să intervină direct și să oblige companiile energetice controlate de stat să cumpere gaze „la orice preț”, abandonând doctrina de piață liberă. Guvernul german refuză însă, deși nu își îndeplinește țintele UE și se confruntă cu riscul unor penurii fizice „încă din noiembrie”, potrivit materialului. Ministerul Energiei din Germania susține că umplerea depozitelor rămâne responsabilitatea companiilor și traderilor și avertizează că o umplere condusă de guvern ar strânge și mai mult piața și ar împinge prețurile în sus, ceea ce ar putea înrăutăți situația de aprovizionare în lunile următoare. De ce contează pentru piață: volatilitate mai mare și risc de „efect de contagiune” Analiza leagă presiunea pe prețuri de tensiunile din zona Strâmtorii Hormuz , menționând că indicatorul de referință al gazelor în Europa este acum constant mai ridicat decât în primele patru luni ale războiului din Iran. În paralel, expunerea Europei la volatilitate a crescut prin înlocuirea contractelor pe termen lung cu Rusia cu achiziții pe termen scurt de gaze naturale lichefiate (GNL) tranzacționate global, unde cargourile se duc către cel mai mare ofertant. În material sunt menționate și pierderea unor livrări-cheie din Qatar, respectiv creșterea cererii în Asia, ca factori care pot înăspri competiția pentru volume. Comisia Europeană afirmă că blocul nu se confruntă cu riscuri de aprovizionare în iarnă, însă o analiză a firmei Rapidan (citată de Politico ) estimează că rezervele ar putea urca doar la 65% din capacitatea totală până în noiembrie și că atingerea țintei UE nu ar fi posibilă fără „prețuri semnificativ mai mari”. Ce urmează: iarna va testa strategia „piața rezolvă” Potrivit lui Laurent Ruseckas, analist senior la S&P Global, dacă temperaturile vor fi neobișnuit de scăzute, traderii ar putea fi forțați să cumpere suplimentar în ultimul moment, ceea ce ar împinge prețurile în sus, mai ales dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. Pe de altă parte, o intervenție timpurie ar putea scumpi gazul „prematur” dacă iarna se dovedește blândă. Riscul nu este doar de preț, ci și de disponibilitate fizică. Sebastian Heinermann, directorul asociației germane de stocare a gazelor INES, avertizează că până și umplerea la 76% (nivel pe care SEFE spune că îl poate atinge) ar putea să nu acopere necesarul într-o iarnă „excepțional de rece”, cu potențiale efecte în lanț asupra țărilor către care Germania are obligații de asistență de urgență, inclusiv Austria, Elveția, Italia și Danemarca. Berlinul a prezentat planuri pentru un nou stoc de urgență, dar acesta ar urma să acopere doar 10% din capacitatea de gaze a țării și să înceapă oficial abia vara viitoare. În același timp, alte state au trecut la măsuri directe: Olanda a alocat 1,2 miliarde de euro (aprox. 6,1 miliarde lei) companiei de stat EBN pentru a accelera reumplerea rezervelor. În Germania, mesajele din industrie rămân mixte: SEFE spune că ținta de 70% rămâne realizabilă fără intervenție și indică faptul că 78% din capacitatea de stocare este deja rezervată (fără a garanta volumele efectiv injectate), în timp ce Uniper avertizează că devine „din ce în ce mai dificil” să fie atinse nivelurile-țintă înainte de iarnă, în ritmul actual. [...]
OPEC+ crește din nou oferta pentru septembrie, dar riscul geopolitic poate anula efectul în piață , după ce Arabia Saudită, Rusia și alți cinci membri ai alianței au decis o majorare a cotelor de producție, potrivit HotNews . Decizia vine într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu afectează rutele și fluxurile de export, ceea ce poate limita impactul efectiv al creșterii anunțate asupra prețurilor. Cele șapte țări participante au convenit o „ajustare a producției” de 188.000 de barili pe zi pentru luna septembrie, un volum similar cu cel din lunile anterioare. OPEC nu a indicat o pauză în acest ciclu de creștere, deși analiștii se așteptau la o astfel de decizie, conform relatării Agerpres care citează Reuters și France Presse. Blocajele din Ormuz și riscurile din Marea Roșie pot reduce producția efectivă Războiul din Orientul Mijlociu a afectat producția țărilor din Golf, care au fost nevoite să reducă extracția din cauza blocajului din strâmtoarea Ormuz . Traficul maritim a avut o revenire după semnarea unui memorandum de înțelegere între Iran și SUA, în iunie, ceea ce – potrivit datelor OPEC – a dus la o creștere a producției față de luna mai. Reluarea ostilităților în iulie a adus însă un nou declin al transportului maritim prin Ormuz și a amplificat riscurile în Marea Roșie, evoluții care, „cel mai probabil”, vor duce la o scădere a numărului de barili produși, notează publicația. Rusia, sub țintă și sub obiectivul de producție Separat de tensiunile din Orientul Mijlociu, Rusia se confruntă cu dificultăți în menținerea producției aproape de 9 milioane de barili pe zi , față de obiectivul actual de 9,8 milioane de barili pe zi , în condițiile în care infrastructura petrolieră este frecvent vizată de atacuri cu drone ucrainene . Analistul Jorge Leon (Rystad Energy) a avertizat că, deocamdată, factorii geopolitici „maschează” amploarea creșterii ofertei OPEC+, dar efectul ar putea deveni mai vizibil dacă fluxurile de export se normalizează. „Pentru moment, factorii geopolitici maschează amploarea creșterii ofertei (asigurate de OPEC+). Acest lucru va deveni mult mai evident odată ce fluxurile de export se vor normaliza.” [...]
Traian Băsescu pune criza carburanților pe seama blocării aprovizionării cu țiței și cere o discuție despre rute alternative , în condițiile în care România și Europa ar fi afectate de întreruperea fluxurilor prin terminalul Novorossiisk, potrivit Mediafax . Fostul președinte a vorbit la Digi24 despre Caspian Pipeline Consortium (CPC) , pe care a descris-o ca o conductă de aproximativ 1.500 km ce leagă zăcământul Tengiz de terminalul Novorossiisk. Băsescu a susținut că traseul este „închis” și a detaliat structura acționariatului din zăcământul Tengiz, indicând o pondere majoritară a companiilor americane (Chevron și Exxon), precum și o participație a Chevron în conducta de transport. Miza economică: risc de aprovizionare pentru România și Europa În intervenția sa, Băsescu a afirmat că Ucraina ar produce „daune uriașe” prin blocarea aprovizionării cu țiței, nu doar pentru România, ci și pentru Europa, argumentând că Novorossiisk este un terminal care furnizează țiței din Kazahstan către piața europeană. „Discutăm de Ucraina, căreia noi îi dăm pâinea de la gură (...) și ei ne produc daune uriașe prin blocarea aproviziunii cu țiței, nu numai a României, dar a Europei.” Tot el a invocat și nemulțumiri din „o parte din electorat” legate de nivelul sprijinului acordat Ucrainei, în contextul efectelor economice reclamate. Ce alternative indică Băsescu și care sunt limitările Fostul președinte a spus că ar exista alternative de aprovizionare cu țiței din Kazahstan, însă „problema este că trebuie discutat”. Ca variantă, a descris un traseu care ar presupune transportul către Baku, apoi prin Azerbaidjan și Turcia, cu încărcare în Mediterană și tranzit prin strâmtorile turcești. Băsescu a avertizat însă că această opțiune ar fi „mai peste mână” și ar ridica probleme de: aglomerație pe rutele maritime, costuri mai mari, dificultăți logistice asociate tranzitului prin strâmtori. În material nu sunt prezentate date despre nivelul stocurilor, evoluția prețurilor sau măsuri concrete ale autorităților ori ale companiilor, astfel că amploarea efectelor economice rămâne necuantificată în informațiile publicate. [...]
Reducerea accizei rămâne singura pârghie directă a statului asupra prețurilor la carburanți , în condițiile în care restul factorilor – de la aprovizionarea cu țiței până la costurile de transport și asigurare – sunt determinați de riscuri geopolitice și logistice, a spus premierul interimar Ilie Bolojan , potrivit Economedia . Declarația a fost făcută la Timișoara, unde Bolojan a fost întrebat despre scumpirea carburanților. El a indicat două elemente: mecanismul de reducere a accizei (taxa inclusă în prețul la pompă) și componenta de aprovizionare cu țiței și motorină, pe care statul „nu poate fi influența”. De ce se scumpesc carburanții: riscuri și costuri în lanț Bolojan a legat creșterea prețurilor de evoluții externe, menționând „problemele din Golf” și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, pe fondul cărora companiile „își iau măsuri de protecție”. „Astăzi, ca efect al războiului, există nave care au fost atacate cu drone (în Marea Neagră – n.r.), deci asta înseamnă riscuri pentru transportatori, asta înseamnă costuri de asigurare în plus, asta înseamnă costuri de transport în plus şi toate, într-o formă sau alta, se regăsesc în ritmul de aprovizionare.” În acest context, mesajul premierului interimar este că presiunea pe prețuri vine din costuri suplimentare care se transmit pe lanțul de aprovizionare, nu dintr-o decizie internă ce ar putea fi „corectată” administrativ. Implicația economică: presiune pe inflație și spațiu limitat de intervenție Bolojan a mai spus că scumpirea combustibililor are efect direct asupra inflației din România, ceea ce amplifică miza economică a evoluției prețurilor la pompă. Totodată, el a amintit că au existat probleme cu transportul de carburanți pe calea ferată către vestul țării, dar care „s-au rezolvat în ultimele zile”, sugerând că blocajele logistice interne pot apărea, însă nu sunt principala cauză a scumpirilor. „Oricât ne-am dori, nu avem cum să controlăm lucruri care nu pot fi controlate de noi. Nu este doar la noi această situaţie.” [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz a coborât aproape de zero , amplificând riscul de șoc pe lanțul global de aprovizionare cu țiței chiar înainte de expirarea armistițiului SUA–Iran, potrivit Ziarul Financiar . În weekend, doar cinci nave de marfă au traversat strâmtoarea sâmbătă, iar duminică nu a fost înregistrată nicio traversare, pe fondul blocajului negocierilor dintre Washington și Teheran. Datele Kpler citate de Reuters arată o ruptură abruptă față de săptămâna anterioară, când 31 de nave trecuseră prin aceeași rută în același interval. Scăderea vine după ce traficul atinsese deja săptămâna trecută cel mai redus nivel din ultimele trei luni, cu o medie zilnică de aproximativ 13 nave, mult sub nivelul de dinaintea războiului. De ce contează: o rută care susținea circa o cincime din petrolul mondial Înainte de izbucnirea conflictului, prin Strâmtoarea Hormuz treceau în medie aproximativ 130 de nave pe zi. În prezent, traficul este cu aproximativ 90% sub nivelul de dinaintea războiului început la 28 februarie. Miza economică este ridicată: ruta transporta înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul mondial, astfel că o întrerupere prelungită ar crește presiunea pe piețele energetice și, implicit, pe inflația globală. Blocaj diplomatic și condiții pentru reluarea traficului Reducerea traficului are loc în timp ce acordul de încetare a focului dintre SUA și Iran ajunge la termenul de expirare de 60 de zile. Cele două părți nu au ajuns la un acord permanent, iar Iranul susține că nici nu consideră că există un armistițiu propriu-zis care să poată fi prelungit. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că nu au loc negocieri directe între cele două țări. Qatarul și Pakistanul transmit mesaje între părți și mențin contacte cu Teheranul, însă, potrivit informațiilor din articol, acest lucru nu echivalează cu negocieri oficiale. În paralel, Iranul condiționează reluarea traficului prin strâmtoare de concesii din partea SUA, în timp ce Washingtonul insistă asupra redeschiderii rutei. Efecte operaționale: rute ocolite, identificare oprită, monitorizare mai dificilă În acest context, transportatorii maritimi evită ruta sau operează doar în condiții considerate suficient de sigure. O parte dintre navele care au traversat recent strâmtoarea au folosit rutele aflate sub control iranian, iar unele nave și-au oprit sistemele de identificare, ceea ce complică monitorizarea traficului. Petrolul nu a „explodat” încă, dar piața rămâne sensibilă Deși traficul maritim s-a prăbușit, prețul petrolului nu a avut luni o creștere abruptă, investitorii evaluând în continuare posibilitatea reluării negocierilor și a redeschiderii rutei. Brent a urcat cu aproximativ 0,3%, la 88,79 dolari (aprox. 401 lei) pe baril, în timp ce West Texas Intermediate a scăzut cu circa 0,3%, la 82,16 dolari (aprox. 371 lei). Analiștii citați în articol consideră că o creștere mult mai puternică ar necesita o întrerupere și mai severă a fluxurilor de țiței prin Hormuz sau o blocare simultană a Strâmtorii Bab el-Mandeb, o altă rută strategică pentru comerțul mondial. [...]
