Știri
Știri din categoria Economie & Finanțe Publice
Retorica „de-risking” câștigă teren în Germania, iar miza economică este costul renunțării la dependențe : o analiză din Focus descrie cum discursul politic și instituțional se mută de la logica eficienței prin comerț și specializare la ideea că interdependențele din lanțurile globale de producție devin un risc pentru suveranitate și securitate economică. Schimbarea de accent este pusă în contrast cu teoria avantajului comparativ a lui David Ricardo, prezentată ca fundament al comerțului liber și al diviziunii internaționale a muncii: fiecare economie produce ceea ce face mai bine și mai ieftin, iar „dependențele” rezultate sunt, în această logică, eficiente și generatoare de prosperitate. În această cheie, „miracolul economic” al Germaniei este legat de integrarea în comerțul global și de un model de export „Made in Germany” orientat către piețe externe, nu doar către consumul intern. De la eficiență la „vulnerabilitate”: noul consens despre lanțurile de aprovizionare Analiza arată că, în prezent, diviziunea muncii este tot mai des descrisă drept o vulnerabilitate. În acest context apar concepte precum „de-risking” (reducerea riscurilor prin diversificare și limitarea expunerilor) și, în variante mai dure, „de-coupling” (decuplare, adică separare economică), inițial în relația cu state autocratice precum China și Rusia, dar extinse în discurs până la ideea de „autarhie” europeană inclusiv față de SUA. Sunt invocate, ca exemple de preocupări instituționale, avertismente privind: dependența Germaniei de importuri de medicamente, semnalată de Institutul Economiei Germane ; „riscuri de ofertă” pe lanțurile de producție și livrare, menționate de banca publică KfW; caracterizarea Germaniei drept „extrem de vulnerabilă”, atribuită DIW, într-o transpunere a limbajului din pandemie în economie. Tot în această cheie este citată o poziție a companiei de analiză și consultanță Prognos, potrivit căreia Germania și Europa ar fi transferat prea multe competențe către alte țări, „mai ales către China”, inclusiv în zona exploatării și procesării materiilor prime. Ce spune Merz și unde apare tensiunea economică În plan politic, textul îl plasează pe Friedrich Merz în tabăra care avertizează asupra dependențelor, folosind drept exemplu lecțiile crizei gazului rusesc și ideea că parteneriatele economice nu ar trebui construite cu actori „care nu împărtășesc valorile noastre”. Este menționat și un discurs de la finalul lui 2025, la un eveniment al Camerei de Comerț și Industrie din Arnsberg, unde Merz a spus că Germania vrea să iasă din dependența de marile companii tehnologice americane și chineze. Analiza punctează însă și o contradicție practică: economia germană rămâne conectată la importuri critice (sunt date ca exemple gazul natural lichefiat din Qatar și medicamentele din China), iar o retragere accelerată din interdependențe poate avea costuri și riscuri de aprovizionare. De ce contează pentru economie Mesajul central este că „de-risking”-ul, ca modă intelectuală și politică, schimbă criteriul de evaluare a globalizării: de la maximizarea eficienței și a competitivității către minimizarea dependențelor, chiar dacă asta implică soluții mai scumpe sau mai greu de implementat. În concluzia autorului, după parteneriatul energetic ruso-german, și modelul de export ajunge privit cu suspiciune, iar „riscul” devine lentila prin care este judecată globalizarea. [...]
România riscă să piardă acces la o parte din fondurile UE pentru competitivitate dacă viitorul buget multianual ar aloca banii aproape exclusiv pe criteriul performanței economice, avertizează eurodeputatul USR Dan Barna , într-o declarație citată de Economica . Miza imediată este votul de săptămâna viitoare, la Strasbourg, asupra mandatului Parlamentului European pentru negocierile bugetare cu Comisia Europeană. Barna spune că reforma bugetului UE ar reduce peste 50 de programe la trei „piloni” principali: bugete naționale și regionale (dezvoltare), competitivitate și „Global Europe”. Pilonul de competitivitate: 400 mld. euro și disputa pe criteriile de alocare Potrivit eurodeputatului, pilonul dedicat competitivității, estimat la aproximativ 400 de miliarde de euro, ar urma să fie distribuit aproape exclusiv în funcție de performanța economică. În acest scenariu, „trei-patru economii” ar concentra finanțarea, iar state precum România ar deveni marginale. În acest context, Barna afirmă că a fost introdus un amendament care ar schimba formula de alocare astfel: 60% criteriu de competitivitate; 40% criteriu regional, pentru a face fondurile accesibile și companiilor din toate statele membre, cu accent pe flancul estic, pe fondul războiului din Ucraina. „Global Europe”: riscul ca banii UE să finanțeze indirect competitori externi Pe al treilea pilon, „Global Europe”, Barna indică o dezbatere politică privind utilizarea fondurilor (aproape 10% din buget, „aproape 200 de miliarde”): dacă acestea rămân preponderent ajutor umanitar sau dacă ar trebui să susțină și reziliența economică a Uniunii. Ca exemplu, el menționează o licitație de 320 de milioane de euro pentru autobuze în Dakar (Senegal), care ar urma să fie câștigată de o companie chineză, sugerând că, în lipsa unor criterii, UE poate ajunge să finanțeze indirect performanța economică a Chinei. Ce urmează: poziția Parlamentului European pentru bugetul 2028–2034 Parlamentul European își adoptă săptămâna viitoare poziția privind bugetul UE pentru perioada 2028–2034, pe baza unui vot de marți, precedat de o dezbatere. Conform informațiilor citate, textul adoptat în Comisia pentru bugete (BUDG) propune: 1,7 mii de miliarde de euro la prețuri constante (2025) sau 2,01 mii de miliarde de euro la prețuri curente, pentru șapte ani; un nivel de 1,27% din VNB-ul UE (Venitul Național Brut), cu rambursarea datoriei NextGenerationEU (0,11% din VNB) în afara plafoanelor cadrului financiar multianual. După stabilirea mandatului, Parlamentul European ar urma să înceapă negocierile cu Consiliul, odată ce statele membre ajung la o poziție comună. Pentru România, disputa asupra criteriilor de alocare — mai ales în pilonul de competitivitate — devine un element cu potențial impact direct asupra accesului companiilor la finanțare europeană în următorul ciclu bugetar. [...]
Italia își consolidează statutul de „magnet fiscal” pentru persoanele cu averi mari , printr-un regim care plafonează impozitul pe venit și oferă scutiri relevante la proprietăți și moșteniri, într-un moment în care instabilitatea geopolitică și schimbările de reguli din alte state împing tot mai mulți bogați să caute alternative, potrivit Antena 3 . Miza economică este competiția între state pentru atragerea rezidenților cu venituri mari și a capitalului asociat acestora. În material este menționat că guvernul francez a criticat Italia pentru folosirea stimulentelor fiscale ca să atragă rezidenți francezi înstăriți și alți rezidenți internaționali, iar războiul din Orientul Mijlociu ar fi făcut Italia și mai atractivă pentru cei bogați, pe fondul riscurilor percepute în statele din Golf. Ce oferă Italia: plafon de impozit și scutiri pe proprietate și moștenire Un exemplu prezentat este cel al unui francez stabilit în Italia, care descrie avantajele fiscale ca parte importantă a „pachetului” de relocare. Printre elementele punctate: taxă anuală fixă pe veniturile din străinătate , indiferent de sumă, pentru persoanele cu averi mari, plus „o serie de alte scutiri” (fără a fi detaliate integral în text); scutire pentru „prima casă” la achiziție, în contrast cu taxele notariale/transfer din Franța; lipsa unui impozit pe avere comparabil cu cel din Franța (în forma sa actuală, axată pe averea imobiliară); fără impozit pe proprietate pentru prima casă , cu mențiunea că există „o taxă mare pentru colectarea gunoiului”; regim favorabil la moștenire : nu există impozit pe moștenire pentru proprietățile deținute în Italia până la 1 milion de euro , iar peste acest prag taxa este de 4% . În Franța, plafonul de scutire menționat este de 100.000 de euro , iar apoi se aplică o scară progresivă până la 45% . Plafonul de 300.000 de euro și „predictibilitatea” fiscală Pentru cei cu venituri foarte mari, elementul central este plafonarea impozitului pe venit: în Italia, fiscul stabilește o limită superioară, iar plafonul este acum de 300.000 de euro (în material se arată că anterior a fost 100.000 de euro și apoi 200.000 de euro). Peter Ferrigno, director al serviciilor fiscale la Henley & Partners (firmă specializată în migrația averii), susține că și la acest nivel „cota unică” rămâne mică pentru cei care câștigă peste 1 milion de euro pe an, comparativ cu alte state europene, și că avantajul major este „predictibilitatea și claritatea fiscală” în interiorul UE. Materialul notează și o limitare importantă: pentru cetățenii americani , mutarea în Italia nu ar rezolva problema fiscală, deoarece aceștia sunt impozitați pe venitul mondial. De ce contează pentru antreprenori: relocarea poate implica și compania Jérôme Barré, avocat fiscalist la Paris, spune că există „întâlniri în fiecare săptămână” cu oameni care ar vrea să plece din Franța, invocând nemulțumirea față de climatul fiscal și politic și teama de înăsprire după alegerile prezidențiale din 2027. Totuși, el precizează că, deocamdată, este vorba mai mult de întrebări decât de mutări efective. Pentru patronii de firme, avertismentul este operațional și de reglementare: relocarea „presupune un angajament total și o structurare atentă”, iar „trebuie să muți sediul companiei” , în condițiile în care în Franța există impozit la ieșire (exit tax), potrivit aceleiași surse citate în material. Context: presiune pe Dubai și competiția pentru „milioanrii în migrație” Pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, materialul indică faptul că unii europeni bogați ar putea fi descurajați să se mute în statele din Golf. Anul trecut, Dubai a fost „de departe” destinația numărul unu pentru milionarii în migrație, potrivit Henley & Partners, însă acest număr „va scădea cu siguranță în 2026”, iar Italia ar putea profita de pe urma acestei reorientări. În același timp, Ferrigno avertizează că este prea devreme pentru relocări „în bloc” din Emiratele Arabe Unite, din cauza costurilor personale și profesionale ale mutării, iar pentru cei aflați acolo pentru muncă e puțin probabil să găsească echivalente în Italia. [...]
Renunțarea Departamentului de Justiție la ancheta penală îl deblochează pe Kevin Warsh la conducerea Fed , într-un moment în care independența băncii centrale este intens disputată politic, potrivit Al Jazeera . Procurorul federal pentru Districtul Columbia, Jeannine Pirro, a anunțat vineri că biroul său oprește investigația privind renovările ample ale sediului Fed din Washington, urmând ca verificările să fie preluate de inspectorul general al instituției. Decizia elimină un obstacol major pentru confirmarea în Senat a lui Kevin Warsh, fost oficial de rang înalt în Fed, nominalizat în ianuarie de președintele SUA, Donald Trump, pentru a-l înlocui pe Jerome Powell. Mandatul lui Powell ca președinte al Fed se încheie la 15 mai. Ce se schimbă procedural: de la anchetă penală la control intern Pirro a spus că a cerut Office of Inspector General (inspectorul general al Fed, „câinele de pază” intern) să examineze depășirile de costuri ale renovărilor și a indicat că așteaptă „un raport cuprinzător” într-un termen scurt. În postarea sa, Pirro a argumentat că inspectorul general are autoritatea de a trage Fed la răspundere față de contribuabili. Mutarea închide, cel puțin pe canalul penal, o investigație care a vizat lucrările de modernizare ale sediului băncii centrale și care, potrivit informațiilor prezentate, nu a reușit să contureze o bază solidă pentru suspiciuni de infracțiune. De ce contează pentru politica monetară: confirmarea lui Warsh poate accelera În plan politic și instituțional, oprirea anchetei poate duce la un vot rapid de confirmare în Senat pentru Warsh. Senatorul republican Thom Tillis (Carolina de Nord) declarase că se va opune confirmării până la clarificarea investigației, ceea ce bloca practic procesul. La o audiere de marți, republicanii l-au lăudat pe Warsh, în timp ce democrații au ridicat semne de întrebare privind: independența sa față de Trump; lipsa de transparență în jurul unor dețineri financiare; schimbări de poziție privind dobânzile, descrise de critici drept „flip-flopping”. Senatoarea Elizabeth Warren a pus explicit problema dacă Warsh ar putea deveni un „sock puppet” (o marionetă) a președintelui. „Practic zero dovezi”: cum s-a erodat cazul Potrivit relatării, ancheta a fost una dintre mai multe inițiate de Departamentul de Justiție împotriva unor persoane percepute drept adversari ai lui Trump, dar care nu a prins tracțiune. La o audiere cu ușile închise din martie, un procuror ar fi admis că guvernul nu găsise încă dovezi ale unei infracțiuni, iar ulterior un judecător a anulat citațiile trimise către Federal Reserve. Judecătorul James Boasberg a spus că procurorii au produs „în esență zero dovezi” pentru a suspecta o infracțiune și a calificat justificarea citațiilor drept „subțire și nefondată”. Într-un episod separat, procurorii au făcut o vizită neanunțată pe șantierul de la sediul Fed, dar au fost întorși din drum, gest criticat de un avocat al apărării ca fiind „nepotrivit”. Presiunea pe dobânzi și testul de independență Warsh a declarat la audierea din Senat că nu i-a promis Casei Albe că va reduce dobânzile și că va acționa independent dacă va fi confirmat. „Președintele nu mi-a cerut niciodată să mă angajez la vreo decizie privind dobânda, punct. Nici nu aș accepta vreodată așa ceva dacă mi-ar cere… Voi fi un actor independent dacă voi fi confirmat ca președinte al Federal Reserve.” Declarația a venit la câteva ore după ce Trump, întrebat într-un interviu la CNBC dacă ar fi dezamăgit dacă Warsh nu ar reduce imediat dobânzile, a răspuns: „Aș fi”. Ce urmează Odată cu închiderea investigației penale și transferul verificărilor către inspectorul general al Fed, miza imediată se mută pe calendarul Senatului: confirmarea lui Warsh ar putea avansa rapid înainte de finalul mandatului lui Powell, pe 15 mai. În paralel, raportul inspectorului general – dacă va fi public și cât de detaliat – rămâne un element de urmărit pentru evaluarea costurilor renovărilor și pentru tensiunile politice din jurul conducerii Fed. [...]
ANAF a intensificat controalele pe cheltuielile cu parcul auto, iar firmele care aplică deductibilitatea de 100% fără documente solide riscă recalculări retroactive și penalități , potrivit Libertatea . Inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală verifică „la sânge” dacă mașinile trecute pe firmă sunt folosite exclusiv în scop profesional sau și în interes personal. Miza pentru companii este că autovehiculele sunt printre puținele active care influențează simultan mai multe obligații fiscale: impozitul pe profit, TVA, impozitul pe venit și contribuțiile sociale. În practică, o încadrare greșită sau insuficient susținută de acte poate deschide calea pentru ajustări pe toate aceste componente. De ce a devenit parcul auto o zonă de risc fiscal Doi specialiști EY România , Costin Manta (Taxe Indirecte) și Teona Mierlă (Taxe Directe), citați de Startupcafe, arată că verificarea parcurilor auto a ajuns un punct major de dispută între firme și ANAF, după o perioadă în care acest capitol era tratat „aproape mecanic” în contabilitate. Zona vulnerabilă este cea în care utilizarea în interes de serviciu se suprapune cu uzul privat – o „zonă gri” în care interpretările pot diferi între contribuabil și inspector. În lipsa unei documentări riguroase, controlul tinde să considere că beneficiul este personal, cu efecte în lanț asupra taxelor. Deductibilitate 50% vs. 100%: ce urmăresc inspectorii În articol se arată că alegerea între deductibilitatea limitată și cea integrală nu mai este doar o opțiune contabilă, ci un factor de risc: deductibilitate 50% – se aplică automat pentru uz mixt, fără cerințe extinse de documentare; deductibilitate 100% – presupune dovezi clare că mașina este folosită exclusiv pentru afaceri (de exemplu, foi de parcurs și ordine de deplasare). ANAF analizează în profunzime această încadrare, deoarece o eroare de documentare poate permite statului să recalculeze retroactiv obligațiile fiscale aferente și să aplice penalități. Interesul autorităților este alimentat și de faptul că, prin contestarea foilor de parcurs, pot rezulta diferențe importante de impozitare și accesorii, potrivit sursei. Documentele care revin constant în controale În verificările fiscale sunt menționate ca recurente următoarele categorii de documente: politica internă privind utilizarea autovehiculelor; documente financiar-contabile care reflectă cheltuielile suportate de societate; documente justificative privind utilizarea autovehiculelor de serviciu, atunci când se susține utilizarea exclusiv profesională (de exemplu, foi de parcurs cu informațiile minime prevăzute de lege); existența sau absența unor reguli clare privind suportarea costurilor pentru utilizarea personală. Specialiștii subliniază că riscul nu este generat automat de lipsa unui document, ci de lipsa de coerență între documente, practica reală și tratamentul fiscal ales. [...]
Organizațiile de business avertizează că amânarea reformelor poate readuce riscul de retrogradare a ratingului României , cu efecte directe în costul finanțării și presiuni suplimentare asupra companiilor, potrivit Economedia . Mesajul vine după un an în care populația și firmele au suportat taxe și impozite mai mari, iar mediul privat cere ca următorul val de măsuri să vizeze și sectorul public. Într-o poziție comună, organizațiile spun că perioada electorală prelungită a fost „costisitoare pentru economie și pentru populație” și că turbulențele politice riscă să erodeze rezultatele ajustării „deficitelor gemene” (deficit bugetar și deficit de cont curent) obținute prin măsuri fiscal-bugetare adoptate în regim de urgență anul trecut. „România nu-și mai permite să amâne reformele necesare (…) Ne exprimăm profunda îngrijorare că, în lipsa continuității reformelor, turbulențele din mediul politic induc un risc ridicat de a eroda rezultatele ajustării deficitelor gemene (…)”, arată organizațiile de business. De ce contează: ratingul și țintele bugetare, sub presiune Mediul de afaceri leagă explicit întârzierea reformelor de riscuri macroeconomice care pot afecta finanțarea statului și, în lanț, mediul privat. În scenariul unei încetiniri economice pe fondul crizelor suprapuse și al contextului extern volatil, organizațiile avertizează că România ar putea avea dificultăți în respectarea țintelor bugetare și menținerea echilibrelor macroeconomice. „Consecințele pot fi de durată, inclusiv prin revenirea riscului de retrogradare a rating-ului de țară (…) și prin presiuni suplimentare asupra mediului privat.” Ce reforme cer și unde văd blocajul Semnatarii reamintesc că măsurile de anul trecut au vizat „preponderent sectorul privat și populația” și că în 2026 ar fi trebuit să urmeze reforme și restructurări în: mediul public; administrație; companiile de stat, pe care le consideră „esențiale pentru corectarea dezechilibrelor structurale”. În același timp, organizațiile susțin că reformele sunt condiții relevante pentru proiecte strategice, precum atragerea fondurilor din PNRR , aderarea la OECD și finalizarea proiectelor pentru programul SAFE. Miza pentru investiții și fonduri europene Potrivit poziției comune, 2026 era văzut ca un an de consolidare a profilului economic și a avantajelor competitive, pentru a continua atragerea investițiilor, mai ales în sectoare strategice. În acest cadru, mediul de afaceri insistă că politicile publice trebuie să se concentreze pe reforme și investiții, inclusiv pentru a respecta planificarea bugetară. Organizațiile mai arată că execuția bugetară depinde „în mare măsură” de capacitatea de a atrage fonduri europene și de a îmbunătăți colectarea veniturilor, într-un cadru „stabil și predictibil”. Cine semnează apelul Apelul este semnat de următoarele organizații: AHK – Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană AMCHAM – Camera de Comerț Amercană în România AOAR – Asociația Oamenilor de Afaceri din România BEROCC – Camera de Comerț Belgio-Luxemburgheză-Româno-Moldovenească CCIBRP – Camera de Comerţ şi Industrie Bilaterală România–Portugalia CCIpR – Camera de Comerț Italiană în România CCE-R – Camera de Comerț Elveția–România HRCC – Camera Bilaterală de Comerț Grecia–România NRCC – Camera de Comerț Olandeză în România RBL – Fundația Romanian Business Leaders [...]
BNR avertizează că riscurile pentru cursul leului rămân ridicate , pe fondul volatilității internaționale și al deficitelor interne încă mari, iar banca centrală cere continuarea ajustării fiscal-bugetare pentru a reduce presiunea asupra costurilor de finanțare, potrivit Ziarul Financiar . În minuta ședinței de politică monetară din 7 aprilie, membrii Consiliului de administrație al BNR leagă riscurile de curs de creșterea volatilității pe piețele financiare internaționale și de aversiunea globală față de risc, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, dar și de „ deficitele gemene ” ale României – bugetar și de cont curent – care rămân la niveluri ridicate. Deficitele și „prima de risc” suverană, în centrul mesajului Conducerea băncii centrale reiterează importanța „implementării consecvente” a măsurilor fiscal-bugetare deja adoptate și a celor care ar putea fi aprobate ulterior, cu obiectivul continuării corecției bugetare. BNR indică faptul că o astfel de corecție ar putea contribui și la o ajustare treptată a deficitului de cont curent, cu efecte favorabile asupra primei de risc suveran (costul perceput de investitori pentru a finanța statul), implicit asupra costurilor de finanțare din economie. Semnale de încetinire economică la început de 2026 BNR anticipează „o nouă scădere a dinamicii anuale a PIB” în primul trimestru din 2026, influențată probabil în principal de evoluția investițiilor (formarea brută de capital fix), pe baza indicatorilor cu frecvență ridicată disponibili. Banca centrală mai arată că influențe în același sens ar putea veni și dinspre exportul net, în condițiile în care, în ianuarie 2026, variația anuală a exporturilor de bunuri și servicii și-a redus vizibil ecartul pozitiv față de cea a importurilor, ajungând în teritoriu negativ după o scădere mai pronunțată față de trimestrul IV 2025. Totuși, noile evaluări ale BNR indică o ușoară redresare a activității economice în primul semestru din 2026 față de ultimul trimestru din 2025, cu „coborârea deficitului de cerere agregată” la valori mai joase decât cele anticipate anterior pentru acest interval. Inflația: peste așteptările anterioare pe termen scurt Pe partea de prețuri, BNR estimează că rata anuală a inflației va crește și se va menține în intervalul martie–iunie 2026 la valori mai ridicate decât cele prognozate anterior, în februarie. În ansamblu, mesajul băncii centrale pune accent pe legătura dintre disciplina fiscală, percepția de risc a României și stabilitatea cursului, într-un context extern mai volatil și cu presiuni interne venite din deficite. [...]
Guvernul a fost împins să crească taxele înaintea tăierilor de cheltuieli, din cauza riscului de sancțiuni și a presiunii pe fondurile UE , a spus premierul Ilie Bolojan , într-o intervenție la Europa FM, potrivit Economedia . Mesajul indică faptul că ordinea „clasică” a consolidării fiscale (întâi reducerea cheltuielilor, apoi venituri suplimentare) a fost inversată de constrângeri de calendar și de angajamentele asumate de România. Bolojan a afirmat că, „în mod normal”, ar fi început corectarea deficitului prin reducerea cheltuielilor și oprirea pierderilor, iar abia ulterior ar fi recurs la majorări de taxe dacă bugetul nu se echilibra. În practică, spune premierul, „realitatea” a impus altă succesiune, pe fondul unei presiuni ridicate asupra României pentru nerespectarea angajamentelor de corectare a deficitului. Miza imediată: evitarea sancțiunilor și a suspendării fondurilor europene Premierul a avertizat că România risca sancțiuni dacă nu adopta rapid măsuri fiscale, inclusiv suspendarea fondurilor europene. Potrivit declarațiilor sale, guvernul trebuia să prezinte „un pachet de măsuri până la jumătatea lunii iulie”, în caz contrar existând riscul blocării finanțărilor. În acest context, creșterile de taxe apar ca răspuns la o constrângere externă și la presiunea de a livra rapid un pachet credibil de consolidare bugetară, chiar dacă, politic și administrativ, tăierile de cheltuieli sunt prezentate ca opțiunea preferată. Contextul deficitului: 7,9% din PIB în 2025 (metodologia ESA) Datele oficiale citate arată că România a încheiat 2025 cu un deficit bugetar ESA (calculat după metodologia europeană) de 7,9% din PIB, după 9,3% din PIB în 2024, ceea ce înseamnă o reducere de 1,4 puncte procentuale. Ministerul Finanțelor a prezentat această ajustare drept „cea mai amplă corecție fiscală” din Uniunea Europeană. Reforma statului: „sistemele” se schimbă greu, economiile apar în timp Bolojan a susținut că reforma statului nu se poate face rapid și că eliminarea „sinecurilor” nu ține doar de schimbarea unor persoane, ci de modificarea regulilor și a modului de funcționare a instituțiilor. El a spus că a blocat sinecuri „de câte ori a avut ocazia” și a indicat transparența și reguli mai stricte privind cheltuirea banilor publici drept punct de plecare, inclusiv limitarea accesului la fonduri pentru administrațiile neperformante. Premierul a subliniat și că efectele nu sunt imediate, economiile urmând să se vadă „în timp”, nu „de pe o zi pe alta”. Companiile de stat, o sursă de presiune bugetară: pilot pe 22 de societăți În paralel, Bolojan a reluat tema reformei companiilor de stat, pe baza unei analize realizate de vicepremierul Oana Gheorghiu: România are peste 1.500 de societăți în care statul este acționar, multe ineficiente și cu pierderi pentru buget. Potrivit datelor oficiale citate, pierderile cumulate din ultimii ani se ridică la aproximativ 14 miliarde de lei. Reforma ar urma să înceapă cu un proiect-pilot pe 22 de companii din energie, transporturi și industrie. Doar acestea ar fi acumulat într-un singur an datorii bugetare de peste 4 miliarde de lei și pierderi de peste 1 miliard de lei, sumă pe care premierul a descris-o drept „factura anuală” suportată din lipsa deciziilor. Pentru detalii despre reforma companiilor de stat, Economedia trimite la materialul dedicat: Economedia . [...]
România își leagă miza de bugetul UE 2028–2034 de competitivitate și de o împărțire „echitabilă” a banilor , iar președintele Nicușor Dan spune că Bucureștiul susține un buget european „mare, ambițios” și cere o discuție internă despre cum pot fi cheltuite mai eficient fondurile europene, potrivit Economica . În declarațiile sale, Nicușor Dan a indicat două direcții: accent pe „competitivitate” și o „împărțire echitabilă” a resurselor la nivelul Uniunii. Totodată, el a amintit că România a fost printre statele care au susținut posibilitatea ca UE să se împrumute și a legat direct eficiența utilizării fondurilor de dezvoltarea economică. „Trebuie să facem discuția acasă cum putem cheltui mai bine fondurile europene și în felul ăsta să ne dezvoltăm.” Ce se negociază la Bruxelles și de ce contează pentru România Parlamentul European urmează să își adopte poziția privind viitorul buget multianual al UE (2028–2034), care va sta la baza negocierilor cu statele membre din Consiliu. În paralel, pe agenda sesiunii apar și alte teme (de la criza din Orientul Mijlociu și efectele asupra prețurilor la energie, până la responsabilitatea platformelor digitale), însă miza bugetară este cea care poate influența direct volumul și arhitectura finanțărilor europene disponibile în următorul ciclu. Conform informațiilor transmise de Agerpres, textul adoptat în Comisia pentru bugete (BUDG) propune: 1,7 mii de miliarde de euro în prețuri constante (nivelul anului 2025) pentru 7 ani, respectiv 2,01 mii de miliarde de euro în prețuri curente (aprox. 10.050 mii de miliarde lei, la un curs orientativ de 5 lei/euro); o creștere nominală de 175,11 miliarde de euro față de propunerea Comisiei din iulie 2025 (în prețuri curente); un nivel al bugetului de 1,27% din VNB-ul UE (VNB = Venitul Național Brut), cu rambursarea datoriei pentru NextGenerationEU (0,11% din VNB) în afara plafoanelor cadrului financiar multianual; alocarea creșterii de aproximativ 10% către programe-cheie, fără bani suplimentari pentru administrație sau agențiile descentralizate. Ce urmează După adoptarea poziției Parlamentului European, instituția va fi pregătită să înceapă negocierile cu Consiliul asupra regulamentului care stabilește structura și principalele cifre ale bugetului 2028–2034, negocieri care pot începe după ce Consiliul ajunge la o poziție comună. Pentru România, discuția se va traduce în practică prin două planuri: cum se poziționează în negocierile privind „împărțirea echitabilă” și cum își îmbunătățește, intern, capacitatea de a cheltui eficient fondurile europene. [...]
Scumpirea energiei riscă să prelungească perioada dobânzilor ridicate în zona euro , chiar dacă Banca Centrală Europeană (BCE) este așteptată să mențină dobânda-cheie la 2% la următoarea ședință, potrivit Economedia . Pentru economie, miza este dublă: inflația rămâne sensibilă la șocul petrolului, iar costul creditării poate rămâne mai sus mai mult timp, cu efecte în consum și investiții. BCE se reunește joia viitoare, iar armistițiul din conflictul cu Iran a redus presiunea pentru o majorare imediată. Totuși, negocierile de pace sunt incerte, iar lipsa unor semne că fluxurile de energie prin Strâmtoarea Ormuz vor fi reluate curând menține riscul unor noi scumpiri, ceea ce complică deciziile de politică monetară. Ce este așteptat să facă BCE și de ce contează petrolul Scenariul cel mai probabil este ca BCE să păstreze dobânzile la 2%, o schimbare față de așteptările de acum câteva săptămâni, când petrolul urcase spre 120 de dolari pe baril, înainte ca armistițiul să ducă la scăderi de preț. Chiar și așa, petrolul se tranzacționează în jurul a 100 de dolari, peste nivelurile de dinaintea războiului, iar banca centrală ar urma să transmită că își păstrează „opțiunile deschise” pentru lunile următoare. În acest context, devine importantă și actualizarea evaluării BCE asupra perspectivelor economice față de luna martie. Mark Wall, economist-șef pentru Europa la Deutsche Bank, spune că BCE poate „sta în expectativă” la reuniunea din aprilie, pentru a strânge date suplimentare și a decide dacă reacționează la șoc la reuniunea din iunie. Inflația: presiune din energie, dar semnale mixte în restul economiei Pe termen scurt, scăderea petrolului a apropiat perspectivele de scenariul de bază al BCE din martie, care indica un vârf al inflației în jur de 3% în acest trimestru. Christine Lagarde a arătat că, împreună cu prețurile gazelor naturale sub nivelurile estimate în acel scenariu, varianta negativă — inflație peste 4% în a doua jumătate a lui 2026 — „nu s-a materializat”. Totuși, rămâne incert cât va dura reluarea producției și a fluxurilor, iar riscul de revenire a scumpirilor persistă, potrivit economistului Societe Generale Anatoli Annenkov. În zona euro, este considerat încă prea devreme pentru a vorbi despre o extindere a inflației în întreaga economie. Inflația a urcat la 2,6% în martie, dar indicatorii care exclud alimentele și energia, precum și inflația în servicii, au scăzut. Datele pentru aprilie urmează să fie publicate joi. Economia încetinește: semnale de slăbire în zona euro și implicații pentru România Dincolo de inflație, activitatea economică din zona euro s-a contractat în aprilie, cu o lovitură mai puternică în servicii. În industrie, costurile de producție cresc, iar prețurile la poarta fabricii au urcat în cel mai rapid ritm din ultimele 37 de luni. Germania — principalul partener comercial al României — și-a redus recent estimările de creștere pentru 2026 și 2027 și a majorat prognozele de inflație din cauza războiului, ceea ce poate amplifica efectele de încetinire în regiune. În România, minuta ședinței de politică monetară a BNR din 7 aprilie 2026 indică faptul că rata anuală a inflației va crește și se va menține în intervalul martie–iunie 2026 la valori mai ridicate decât cele din prognoza pe termen mediu din februarie 2026 (detalii în materialul Economedia citat). Ce urmează: pariurile pieței pentru a doua parte a lui 2026 Traderii anticipează cel puțin două majorări de dobândă în a doua parte a anului, cel mai probabil începând din iunie, însă traiectoria depinde de revenirea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz. Insight Investment vede șanse egale între scenariul a două majorări și cel fără nicio modificare, dacă petrolul rămâne sub 100 de dolari pe baril. Analiștii citați arată că două majorări nu ar lovi semnificativ economia, dar ar conta ca semnal pentru formarea salariilor și pentru ancorarea așteptărilor inflaționiste. David Zahn, de la Franklin Templeton, susține că este nevoie de „o ușoară creștere a dobânzilor” pentru a preveni apariția efectelor secundare. [...]
Grecia ar urma să coboare sub Italia la datoria publică până la finalul lui 2026 , ceea ce i-ar reduce costurile de finanțare și ar schimba ierarhia riscului suveran în zona euro , potrivit informațiilor publicate de Agerpres , care citează Reuters . Conform sursei, mai multe persoane familiarizate cu datele (care au cerut anonimatul) au declarat pentru Reuters că Grecia nu va mai fi cea mai îndatorată țară din zona euro până la finalul acestui an, în condițiile în care datoria publică a statului elen ar urma să scadă sub nivelul Italiei. De ce contează pentru piețe și bugete Schimbarea poziției Greciei în clasamentul datoriei publice are relevanță directă pentru percepția de risc a investitorilor și, implicit, pentru costurile la care statul se împrumută. În zona euro, diferențele de percepție privind sustenabilitatea datoriei se traduc, de regulă, în diferențe de randamente la obligațiuni și în spațiu fiscal (capacitatea de a finanța cheltuieli fără presiune imediată pe dobânzi). Limitările informației disponibile Articolul Agerpres este disponibil integral doar abonaților, iar în fragmentul accesibil public nu apar detalii suplimentare despre nivelurile datoriei, metodologia sau intervalul exact al proiecțiilor. În consecință, informația se bazează strict pe declarațiile atribuite de Reuters unor surse anonime, fără alte cifre sau explicații în textul disponibil. [...]
La peste 100 de zile de la instalarea guvernului condus de Delcy Rodríguez , Venezuela rămâne prinsă în hiperinflație, iar salariul minim lunar a ajuns la echivalentul a circa 0,27 dolari , astfel încât trei luni de muncă nu însumează nici măcar 1 dolar, potrivit CNN . Contrastul dintre vitrine pline și puterea de cumpărare prăbușită indică o problemă economică de fond: reformele și relaxarea unor sancțiuni nu se traduc încă în venituri reale pentru populație. Într-o scenă descrisă din Caracas, un mall pare aglomerat, dar mulți clienți pleacă fără cumpărături. O parte dintre plăți se fac prin aplicații care oferă linii mici de credit legate de anumiți comercianți, rambursate în rate – o soluție care a câștigat popularitate într-o economie cu acces limitat la carduri de credit, pe fondul unei cerințe legale ridicate de rezerve bancare (procentul din depozite pe care băncile trebuie să-l păstreze blocat). Relaxarea sancțiunilor și reluarea discuțiilor cu FMI și Banca Mondială, fără efect imediat în buzunare La peste 100 de zile de la preluarea puterii, au fost anunțate măsuri cu potențial de impact macroeconomic, inclusiv relaxarea sancțiunilor Departamentului Trezoreriei SUA aplicate anterior Băncii Centrale a Venezuelei, Băncii Venezuelei și altor entități bancare. Miza, potrivit materialului, este o integrare mai mare în piața globală și creșterea veniturilor în valută. În paralel, au fost reluate discuțiile între guvernul interimar, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Totuși, în teren, venezuelenii intervievați de CNN spun că viața de zi cu zi a rămas, în mare, neschimbată, în pofida anunțurilor despre investiții și proiecții de creștere economică. Hiperinflația erodează rapid veniturile; alimentele și combustibilul apasă bugetele CNN descrie o economie în care banii „intră și ies” cu o viteză brutală, pe fondul scumpirilor, în special la combustibil și alimente. În acest context, oamenii se grăbesc să cheltuiască bolivarii pe strictul necesar înainte ca moneda să se deprecieze și mai mult. Un exemplu de presiune pe consum: un kilogram de carne costă între 7 și 10 dolari (aprox. 32–46 lei), preț care, raportat la veniturile minime, scoate din alimentație produse considerate de bază, precum proteinele. Companiile se repoziționează, dar creditul în dolari rămâne pentru o minoritate Pe partea de business, un comerciant citat de CNN spune că își lichidează „bodegón”-ul (magazin specializat apărut în anii 2019–2020, alimentat de importuri), pe motiv că modelul nu mai este viabil, și încearcă să se mute către bunuri de uz casnic, pe fondul prudenței crescute a consumatorilor. În același timp, sectorul dealerilor auto este prezentat ca fiind în expansiune, pe fondul îmbătrânirii parcului auto și al închiderii unor uzine de asamblare în anii de criză. Oferta este susținută de facilități de credit denominate în dolari, oferite de companii private, dealeri și unele bănci – însă accesibile, potrivit materialului, doar unei minorități. Salariul minim și miza următoarei decizii: majorarea promisă de 1 mai Un protestatar, Ángel García, spune că salariul minim lunar este de 130 bolivari (aprox. 0,27 dolari) și că până și cumpărarea unui os – simbolul protestului său – presupune un efort semnificativ. El descrie situația ca pe o alegere frecventă între hrană și transport. Delcy Rodríguez a declarat într-un discurs din 8 aprilie că va anunța o majorare „responsabilă” a salariilor de Ziua Muncii, pe 1 mai, și că, pe măsură ce economia se stabilizează, ar putea urma și alte ajustări. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca stabilizarea să fie resimțită Economistul și fostul parlamentar de opoziție José Guerra afirmă că în 100 de zile nu se pot aștepta îmbunătățiri economice vizibile, dar susține că economia Venezuelei se va îmbunătăți. El indică drept priorități stabilizarea cursului de schimb și reducerea inflației. Potrivit cifrelor Băncii Centrale a Venezuelei citate în material, inflația anuală era de 650% în martie. Guerra mai spune că o creștere a salariului minim, combinată cu încetinirea deprecierii bolivarului față de dolar, ar putea aduce un prim semn de ușurare, însă schimbările structurale ar putea fi resimțite abia spre finalul celei de-a doua jumătăți a lui 2026. În acest interval, răbdarea populației scade, iar CNN notează că pentru mulți prosperitatea economică este condiționată de schimbări politice care să ofere stabilitate pe termen lung – elemente care nu par iminente. [...]