Știri
Știri din categoria Economie
La peste 100 de zile de la instalarea guvernului condus de Delcy Rodríguez, Venezuela rămâne prinsă în hiperinflație, iar salariul minim lunar a ajuns la echivalentul a circa 0,27 dolari, astfel încât trei luni de muncă nu însumează nici măcar 1 dolar, potrivit CNN. Contrastul dintre vitrine pline și puterea de cumpărare prăbușită indică o problemă economică de fond: reformele și relaxarea unor sancțiuni nu se traduc încă în venituri reale pentru populație.
Într-o scenă descrisă din Caracas, un mall pare aglomerat, dar mulți clienți pleacă fără cumpărături. O parte dintre plăți se fac prin aplicații care oferă linii mici de credit legate de anumiți comercianți, rambursate în rate – o soluție care a câștigat popularitate într-o economie cu acces limitat la carduri de credit, pe fondul unei cerințe legale ridicate de rezerve bancare (procentul din depozite pe care băncile trebuie să-l păstreze blocat).
La peste 100 de zile de la preluarea puterii, au fost anunțate măsuri cu potențial de impact macroeconomic, inclusiv relaxarea sancțiunilor Departamentului Trezoreriei SUA aplicate anterior Băncii Centrale a Venezuelei, Băncii Venezuelei și altor entități bancare. Miza, potrivit materialului, este o integrare mai mare în piața globală și creșterea veniturilor în valută.
În paralel, au fost reluate discuțiile între guvernul interimar, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Totuși, în teren, venezuelenii intervievați de CNN spun că viața de zi cu zi a rămas, în mare, neschimbată, în pofida anunțurilor despre investiții și proiecții de creștere economică.
CNN descrie o economie în care banii „intră și ies” cu o viteză brutală, pe fondul scumpirilor, în special la combustibil și alimente. În acest context, oamenii se grăbesc să cheltuiască bolivarii pe strictul necesar înainte ca moneda să se deprecieze și mai mult.
Un exemplu de presiune pe consum: un kilogram de carne costă între 7 și 10 dolari (aprox. 32–46 lei), preț care, raportat la veniturile minime, scoate din alimentație produse considerate de bază, precum proteinele.
Pe partea de business, un comerciant citat de CNN spune că își lichidează „bodegón”-ul (magazin specializat apărut în anii 2019–2020, alimentat de importuri), pe motiv că modelul nu mai este viabil, și încearcă să se mute către bunuri de uz casnic, pe fondul prudenței crescute a consumatorilor.
În același timp, sectorul dealerilor auto este prezentat ca fiind în expansiune, pe fondul îmbătrânirii parcului auto și al închiderii unor uzine de asamblare în anii de criză. Oferta este susținută de facilități de credit denominate în dolari, oferite de companii private, dealeri și unele bănci – însă accesibile, potrivit materialului, doar unei minorități.
Un protestatar, Ángel García, spune că salariul minim lunar este de 130 bolivari (aprox. 0,27 dolari) și că până și cumpărarea unui os – simbolul protestului său – presupune un efort semnificativ. El descrie situația ca pe o alegere frecventă între hrană și transport.
Delcy Rodríguez a declarat într-un discurs din 8 aprilie că va anunța o majorare „responsabilă” a salariilor de Ziua Muncii, pe 1 mai, și că, pe măsură ce economia se stabilizează, ar putea urma și alte ajustări.
Economistul și fostul parlamentar de opoziție José Guerra afirmă că în 100 de zile nu se pot aștepta îmbunătățiri economice vizibile, dar susține că economia Venezuelei se va îmbunătăți. El indică drept priorități stabilizarea cursului de schimb și reducerea inflației.
Potrivit cifrelor Băncii Centrale a Venezuelei citate în material, inflația anuală era de 650% în martie. Guerra mai spune că o creștere a salariului minim, combinată cu încetinirea deprecierii bolivarului față de dolar, ar putea aduce un prim semn de ușurare, însă schimbările structurale ar putea fi resimțite abia spre finalul celei de-a doua jumătăți a lui 2026.
În acest interval, răbdarea populației scade, iar CNN notează că pentru mulți prosperitatea economică este condiționată de schimbări politice care să ofere stabilitate pe termen lung – elemente care nu par iminente.
Recomandate
FMI vede o combinație mai dificilă pentru zona euro: creștere mai slabă și inflație mai ridicată , ceea ce poate menține presiunea pe dobânzi și pe costurile de finanțare ale companiilor. Într-un raport citat de Economica , instituția a revizuit în jos estimarea de creștere și în sus prognoza de inflație pentru economiile care folosesc moneda euro. FMI anticipează o creștere economică de 0,9% „anul acesta”, față de 1,1% în prognoza din aprilie. În același timp, inflația ar urma să ajungă la 2,8%, de la 2,6% estimat anterior. Instituția notează că și în aprilie înrăutățise previziunile de creștere față de estimarea din ianuarie. Riscul energetic, în centrul revizuirii Fondul arată că, după o perioadă în care economia a crescut „la potențial”, iar inflația s-a menținut în jurul țintei BCE de 2%, perspectivele s-au deteriorat. În evaluarea FMI, războiul din Orientul Mijlociu reprezintă „un șoc negativ mare la adresa aprovizionării, dar temporar”. Raportul avertizează însă că un șoc energetic mai persistent ar putea împinge inflația și așteptările inflaționiste și mai sus, în timp ce declinul încrederii sau stresul financiar ar putea reduce cererea. FMI enumeră drept riscuri suplimentare o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu, întârzieri în repararea infrastructurii energetice, intensificarea ostilităților în Ucraina și noi ajustări de politică comercială. Implicații pentru dobânzi și politica fiscală Pe partea de politică monetară, FMI se așteaptă ca Banca Centrală Europeană — care „joi a majorat dobânzile pentru prima dată după 2023” — să le crească din nou în 2026 cu un nivel cumulat de 50 de puncte de bază, fiind posibilă și o a treia majorare. În paralel, instituția îi avertizează pe miniștrii de Finanțe din zona euro să nu se grăbească să protejeze economiile de impactul costurilor ridicate la energie, argumentând că sprijinul fiscal pe scară largă „nu este justificat”. Ca termen de comparație, Banca Mondială a estimat joi că zona euro ar urma să înregistreze o expansiune de 0,8% în 2026, față de 1,4% în 2025. [...]
România ar urma să treacă de 500 mld. euro PIB în 2028 , pe un scenariu de creștere care accelerează spre 3% pe an până în 2031, într-un context în care ierarhia globală a marilor economii se reconfigurează, cu India drept principalul „câștigător” de poziții, potrivit unei analize publicate de Economedia , pe baza estimărilor FMI din actualizarea „World Economic Outlook” (aprilie 2026). România: pragul de 500 miliarde și ritmul de creștere până în 2031 Pentru România, estimarea indică un PIB de 480,83 miliarde în 2026, cu o creștere de 0,7%. În 2028, PIB-ul ar urma să depășească 500 miliarde (506,16 miliarde), pe fondul unei creșteri de 2,7%, iar până în 2031 ar ajunge la 553,63 miliarde, cu un ritm anual de 3,1% în 2030 și 2031. Conform datelor prezentate în material, traiectoria anuală estimată este: 2026: +0,7% | 480,83 mld. 2027: +2,5% | 492,85 mld. 2028: +2,7% | 506,16 mld. 2029: +2,9% | 520,84 mld. 2030: +3,1% | 536,98 mld. 2031: +3,1% | 553,63 mld. Notă: în text apar atât euro, cât și dolari în secțiunea despre România; materialul nu explică explicit conversia sau unitatea unitară pentru toate valorile din această subsecțiune. Reconfigurarea economiei globale: India urcă, SUA și China rămân „în liga lor” La nivel global, SUA și China sunt așteptate să rămână pe primele două locuri până în 2031, cu economii semnificativ mai mari decât restul. Estimările indică o majorare a PIB-ului fiecăreia cu aproximativ 6,6 trilioane de dolari (6.600 miliarde de dolari), echivalentul unei creșteri de circa 20% pentru SUA și 32% pentru China. Schimbarea majoră de ierarhie este proiectată în dreptul Indiei: FMI estimează că India va depăși Japonia și Regatul Unit până în 2028 (când ar trece de 5 trilioane de dolari), iar până în 2031 ar urma să depășească și Germania, ajungând la un PIB de 6,8 trilioane de dolari (6.800 miliarde de dolari). Pe intervalul 2026–2031, India ar avea cea mai rapidă creștere dintre economiile mari, de 63,5%. Analiza citată de Economedia folosește și o sinteză realizată de Visual Capitalist , care agregă date din surse precum FMI și Banca Mondială: economii emergente precum India, Brazilia și Mexic ar urma să câștige poziții în clasament. Rusia, singura mare economie cu scădere nominală estimată În proiecțiile până în 2031, Rusia este indicată drept singura economie majoră care ar urma să înregistreze o scădere a PIB-ului nominal (-1,6% între 2026 și 2031). În acest scenariu, Brazilia, Canada și Mexicul ar depăși Rusia în clasamentul global. Printre explicațiile menționate se numără dependența de exporturile de petrol și gaze, productivitatea slabă și efectele sancțiunilor economice impuse de SUA și Uniunea Europeană, pe lângă declinul demografic accentuat după izbucnirea războiului din Ucraina. [...]
România intră într-o fereastră de risc pe piața muncii, odată cu pensionarea masivă a „decrețeilor” în 2032–2034, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă” , potrivit Adevărul . În prezent, aproape 40% dintre persoanele aflate la vârsta activă sunt în afara pieței muncii, ceea ce amplifică deficitul de forță de muncă și presiunea viitoare asupra economiei. Pîslaru, ministru interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene și totodată interimar la Ministerul Muncii, a indicat că rata de ocupare pentru grupa 20–64 de ani este de 69%. România își propune să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%, însă, în evaluarea sa, „nu există nicio mișcare anume în această direcție”. Decalajul de gen și migrația adâncesc problema Ministrul a detaliat diferențe mari între bărbați și femei în ocupare: 78,2% pentru bărbați și 59,5% pentru femei, ceea ce înseamnă un decalaj de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”. În plus, el a arătat că migrația contribuie la tensiunile deja vizibile pe piața muncii. „Costul inacțiunii” și contractarea pieței muncii după 2032 Pîslaru susține că deficitul de forță de muncă și de competențe nu este o problemă sectorială și nici una de moment, iar presiunea va crește odată cu ieșirea la pensie a unei generații numeroase. „Nu există nicio modalitate ca această țară să evolueze fără a investi în capitalul uman. (...) costul inacțiunii este de fapt uriaș.” El a avertizat că, în 2032–2034, când „decrețeii” se vor pensiona, piața muncii „se va contracta și mai mult”, ceea ce va amplifica presiunea. Investiții în capital uman și inovație, nu doar consum În intervenția sa, Pîslaru a vorbit despre ceea ce economiștii numesc „ capcana veniturilor medii ” (situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fără creșteri de productivitate). În această logică, el a indicat două direcții principale pentru depășirea blocajului: investiții în capital uman (competențe) și inovație (modernizarea tehnologiei). Totodată, a spus că există măsuri finanțate din bani europeni, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să lege economia, finanțele, munca, educația, sănătatea și alte domenii relevante. Sărăcia și salariul minim, factor de frână pentru piața muncii Ministrul a adus în discuție și nivelul ridicat al sărăciei din România, despre care afirmă că afectează „complet” piața muncii. În acest context, a menționat existența unei părți importante a populației active care rămâne „undeva la un milion” în jurul salariului minim. Modelul „Trinitate”: fonduri UE, buget național și privat Pîslaru a susținut că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci să combine resursele europene cu bugetul național și investițiile private. El a invocat și fragmentarea proiectelor (aprox. 21.000 în PNRR și un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „dispersate”), argumentând pentru o abordare mai coerentă. „Singura modalitate a României de a avansa (...) este să privim fondurile europene ca fiind o treime din resurse, banii naționali o altă treime, iar sectorul privat cealaltă treime.” În această formulă, Pîslaru estimează un „buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care ar putea fi folosit pentru a aborda probleme „critice pentru dezvoltarea României”. [...]
România riscă o presiune și mai mare pe piața muncii după 2032 , când ieșirea la pensie a „decrețeilor” ar urma să contracte și mai mult forța de muncă disponibilă, în condițiile unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă”, potrivit TVR Info . La conferința de la București dedicată deficitului și excedentului de forță de muncă din Europa, Pîslaru a indicat că, pentru grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare din România este de 69%. Ținta națională ar fi de 74,7% în 2030, sub obiectivul UE de 78%, însă ministrul a susținut că „nu există nicio mișcare anume” în această direcție. În interpretarea sa, aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi, iar migrația amplifică tensiunile existente. Un element distinct este decalajul de gen: rata de ocupare este de 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un ecart de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, conform declarațiilor ministrului. Pensionarea „decrețeilor ” și riscul de contracție a pieței muncii Pîslaru a avertizat că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va intra la pensie, ceea ce ar putea reduce și mai mult baza de angajați. În acest context, el a argumentat că „costul inacțiunii” este deja ridicat și că România s-ar putea apropia de „un punct fără întoarcere” dacă nu investește în capitalul uman. Investițiile în capital uman și inovație, condiție pentru creștere Ministrul a legat problema ocupării de ceea ce a numit „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fiind limitată de productivitate. În această logică, el a indicat două direcții esențiale: dezvoltarea capitalului uman (competențe) și inovația (modernizarea tehnologiei). Totodată, a susținut că există măsuri finanțate din fonduri europene, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să conecteze economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. Sărăcia și salariul minim, factor de blocaj pe piața muncii În aceeași intervenție, Pîslaru a adus în discuție nivelul ridicat al sărăciei din România și efectul acesteia asupra pieței muncii. El a afirmat că o parte semnificativă a populației active rămâne „undeva la un milion” de persoane în jurul salariului minim și a salutat lansarea Strategiei Europene Anti-sărăcie. „Trinitatea” finanțării: UE, buget național și privat Pentru perioada următoare, ministrul a pledat pentru un model de finanțare care să nu se bazeze exclusiv pe fonduri europene, ci pe trei surse: fonduri UE, bani naționali și investiții private. În acest cadru, a invocat un potențial buget de aproximativ 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 de miliarde de lei) pentru 2028–2034, dacă resursele ar fi mobilizate în acest „model Trinitate”. El a mai spus că România a ales să aibă aproximativ 21.000 de proiecte în PNRR și că există un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „foarte dispersate”, dificil de gestionat. Context european: deficitul de forță de muncă devine structural Conform organizatorilor conferinței, ELA și EURES, deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune mai mare în sănătate, construcții și ocupații tehnice, potrivit unui raport al Autorității Europene a Muncii. Raportul indică faptul că problema nu mai este doar pe termen scurt, iar răspunsul ar necesita măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională și cooperare transfrontalieră. [...]
Investițiile nete din economie au trecut de 41 mld. lei în T1 2026, cu un salt puternic la utilaje , semn că o parte mai mare din bani merge spre capacități productive, nu doar spre șantiere, potrivit Digi24 , pe baza datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) . În primele trei luni din 2026, investițiile nete realizate în economia națională au ajuns la 41.006,2 milioane de lei, în creștere cu 4,8% față de aceeași perioadă din 2025 (36.698,6 milioane de lei). Avansul a fost susținut în principal de investițiile în utilaje (inclusiv mijloace de transport) și de lucrările de construcții noi. Unde s-au dus banii: utilaje și construcții noi, în creștere Pe componente, dinamica a fost inegală: investițiile în utilaje, inclusiv mijloace de transport , au crescut cu 19,2% , până la 12,22 miliarde de lei ; investițiile în lucrări de construcții noi au urcat cu 10,1% , până la 25,11 miliarde de lei ; categoria „alte cheltuieli de investiții” a scăzut cu 40,7% , până la 3,67 miliarde de lei . INS precizează că „alte cheltuieli” includ, între altele, lucrări geologice și de foraj, cumpărarea animalelor de muncă și reproducție, plantații (viță-de-vie și pomi), împăduriri, studii de cercetare și proiectare, precum și servicii aferente transferului de proprietate asupra terenurilor și mijloacelor fixe. Construcțiile rămân motorul, dar utilajele câștigă teren Lucrările de construcții noi au rămas cea mai mare componentă a investițiilor, cu 61,2% din total în T1 2026, în creștere de la 58,1% în T1 2025. În același timp, ponderea investițiilor în utilaje și mijloace de transport a urcat de la 26,6% la 29,8% , iar „alte cheltuieli” au coborât de la 15,3% la 9% . Pe domenii de activitate, construcțiile au atras cea mai mare parte a investițiilor (pondere de 38,3% ), urmate de industrie ( 20,5% ) și comerț și servicii ( 19,8% ). Agricultura a ajuns la 6% , aproape dublu față de T1 2025, când avea 3,7% . INS mai arată că investițiile nete reprezintă cheltuieli pentru crearea de noi mijloace fixe, dezvoltarea, modernizarea și reconstrucția celor existente, precum și costurile aferente transferului de proprietate asupra mijloacelor fixe și terenurilor. Institutul menționează și că datele pentru trimestrul I 2025 au fost rectificate față de cele publicate anterior. [...]
Banca Mondială vede stagnare economică în 2026, ceea ce amplifică presiunea pe buget și pe finanțarea statului , după ce instituția și-a revizuit în jos estimările pentru România, potrivit Economedia . Banca Mondială estimează acum o creștere de 0% a economiei României în 2026, față de un avans de 1,3% prognozat în primăvară, conform celui mai recent raport semianual „Perspectivele Economice Globale” (Global Economic Prospects), publicat joi. Pentru 2027, instituția anticipează o creștere de 1,7% , în scădere față de prognoza din ianuarie, de 1,9% . În 2028, economia românească ar urma să crească cu 2% . De ce contează: spațiul fiscal limitat poate restrânge reacția statului În raport, Banca Mondială indică faptul că, în perioada 2026-2028, politica fiscală este așteptată să susțină în mare măsură creșterea în majoritatea economiilor, însă deficitele fiscale ar urma să rămână ridicate pe fondul presiunilor persistente asupra cheltuielilor (inclusiv apărare) și al unor măsuri temporare precum subvențiile interne și controalele de preț, menite să atenueze impactul scumpirii energiei. În acest context, instituția avertizează că „spațiul fiscal limitat”, inclusiv în România, poate constrânge capacitatea autorităților de a absorbi șocul , potrivit Agerpres, citată de publicație. Context regional: revizuiri negative și datorie publică în creștere Banca Mondială notează că, din ianuarie, cele mai semnificative înrăutățiri ale previziunilor au fost în România, Turcia, Republica Moldova și Ucraina , determinate în principal de șocul prețului materiilor prime , alături de evoluții specifice fiecărei țări. Totodată, raportul menționează că în Europa și Asia Centrală (ECA) nivelul mediu al datoriei publice ar urma să crească la aproximativ 40% din PIB până în 2027 , iar alegerile programate în multe țări adaugă incertitudini asupra perspectivelor fiscale. [...]
