Știri
Știri din categoria Piața energiei
Europa este pe cale să înregistreze un nou record lunar la importurile de gaze naturale lichefiate, în timp ce exporturile SUA cresc puternic, iar cererea Chinei pentru cargouri spot rămâne scăzută, potrivit unei analize publicate de Reuters. Deși tensiunile din Orientul Mijlociu și riscurile asupra livrărilor din Qatar ar putea susține prețurile, piața asiatică a arătat o evoluție surprinzător de calmă.
Prețul spot al GNL în Asia a coborât la 10,60 dolari per milion de unități termice britanice (mmBtu) în săptămâna încheiată la 20 februarie, în scădere față de maximul acestui an de 11,60 dolari atins la final de ianuarie. Nivelul este și cu 28% sub vârful iernii precedente, din februarie 2025, semn că cererea rămâne moderată.
Un element-cheie în echilibrul actual este reducerea achizițiilor spot din China, cel mai mare importator mondial de GNL. Datele companiei de analiză Kpler, citate de Reuters, indică pentru februarie importuri estimate la 3,38 milioane de tone, cel mai scăzut nivel lunar din aprilie 2018 și sub cele 4,47 milioane de tone din februarie anul trecut.
China s-a bazat în principal pe contracte pe termen lung, evitând piața spot unde prețurile peste 10 dolari/mmBtu reduc competitivitatea GNL față de gazul intern și cel livrat prin conducte. Iarna mai blândă a contribuit, de asemenea, la diminuarea cererii.
Absența Chinei din piața spot a permis Europei să își majoreze achizițiile pentru a acoperi consumul de iarnă. Kpler estimează pentru februarie importuri de 14,20 milioane de tone, peste precedentul record de 13,67 milioane stabilit în ianuarie și cu 22% peste nivelul din februarie 2025.
Statele Unite asigură cea mai mare parte a livrărilor către Europa, cu 8,05 milioane de tone în februarie, echivalentul a aproximativ 57% din total. Exporturile americane ar putea ajunge la 11,19 milioane de tone în martie, al doilea cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată și cu 26% peste martie 2025.
Deși gazul rusesc livrat prin conducte a fost redus semnificativ după invazia Ucrainei, Europa continuă să importe GNL rusesc, aproximativ 1,6 milioane de tone în februarie, ceea ce face din Rusia al doilea furnizor al continentului.
Depozitele europene sunt umplute în proporție de circa 32%, mult sub media ultimilor cinci ani de 49% pentru această perioadă. Aceasta înseamnă că Europa va trebui să continue achizițiile masive pentru reumplerea stocurilor înainte de sezonul rece următor.
Creșterea rapidă a exporturilor din SUA pare, pentru moment, suficientă pentru a menține echilibrul global: cererea solidă din Europa și stabilitatea din Asia sunt compensate de oferta în expansiune. Totuși, piața rămâne sensibilă la eventuale perturbări geopolitice sau la o revenire a cererii chineze pe piața spot.
Recomandate
Europa intră spre iarnă cu stocuri de gaze „periculos de mici”, iar trecerea de la gazul rusesc la GNL a mutat riscul pe o piață globală mai volatilă , potrivit unei analize publicate de HotNews , care citează evaluarea lui Ron Bousso , analist Reuters pentru piața energiei. Presiunea vine dintr-un context geopolitic complicat: conflictele din Orientul Mijlociu și din Rusia au afectat piețele globale de gaz natural lichefiat (GNL) și păcură, iar acest lucru a contribuit la scăderea stocurilor. În paralel, Europa se pregătește pentru sezonul rece cu rezerve descrise ca „fragile”, după ani consecutivi de șocuri energetice. De ce contează: dependența de GNL înseamnă concurență directă cu Asia Analiza arată că vulnerabilitatea actuală este legată de schimbarea rapidă a mixului energetic după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022 . Europa a înlocuit gazul rusesc livrat prin conducte cu GNL, devenind unul dintre cei mai mari importatori ai acestui combustibil. Această tranziție a redus dependența de Rusia, dar a adus o nouă problemă operațională: în locul unor fluxuri relativ stabile pe termen lung, Europa cumpără acum pe o piață globală, unde: concurează direct cu Asia și alte regiuni pentru aceleași volume; întreruperile de aprovizionare se transmit rapid în prețuri și disponibilitate, cu efecte „aproape instantanee” la nivel global. „Bomba cu ceas” din motorină: stocuri în scădere în plin sezon de acumulare Un element care, potrivit analizei, a trecut mai puțin în atenția publică este piața motorinei. În mod normal, vara ar trebui să fie perioada în care stocurile cresc, având în vedere rolul motorinei în industrie, transporturi și încălzire. În schimb, stocurile au scăzut, ceea ce amplifică riscurile pentru iarnă. Context: gazul și păcura rămân esențiale pentru încălzire Gazul natural și păcura sunt principalele surse pentru încălzirea rezidențială în Europa. Conform datelor oficiale citate, gazul acoperă aproximativ 30% din cererea de încălzire a gospodăriilor, iar păcura peste 10%. În acest cadru, tensiunile simultane pe ambele piețe ridică miza pentru costuri și securitatea aprovizionării în sezonul rece. [...]
Europa riscă să intre în iarnă cu depozite de gaze sub nivelurile din ultimii 15 ani, ceea ce poate împinge prețurile în sus pentru companii și populație , pe fondul unei reumpleri lente și al incertitudinilor din aprovizionarea globală cu GNL, potrivit Economedia , care citează o analiză Financial Times. Estimările Wood Mackenzie indică faptul că depozitele din UE ar putea încheia sezonul de realimentare (de regulă aprilie–octombrie) la un grad de umplere de circa 76%, cel mai scăzut nivel maxim cel puțin din 2011, conform datelor Gas Infrastructure Europe (GIE). Depozitele au intrat în sezonul de reumplere la 28% după o iarnă „deosebit de rece”, iar în prezent sunt umplute, în medie, în proporție de 48%, potrivit GIE. De ce contează: risc de volatilitate și presiune pe facturi în iarnă Nivelurile mai mici de stocare cresc vulnerabilitatea la episoade de frig și la șocuri de ofertă, cu efect direct în costurile energiei pentru industrie și gospodării. În paralel, piața dă semnale contradictorii: prețurile au urcat după atacurile SUA și Israelului asupra Iranului de la sfârșitul lui februarie, dar apoi au rămas relativ stabile, inclusiv înainte de un acord de pace provizoriu între Washington și Teheran la începutul lunii. Un efect secundar al stabilizării este că prețul din hub-urile europene ar fi coborât prea mult pentru a atrage încărcături de GNL (gaz natural lichefiat), de regulă din SUA, ceea ce poate frâna reumplerea depozitelor. „Ne aflăm într-o etapă critică a verii pentru planurile de reaprovizionare cu gaze ale Europei (…) cu cât oferta de GNL rămâne mai limitată, cu atât stocurile europene de gaze la începutul iernii vor fi mai reduse și cu atât va fi mai mare probabilitatea unor creșteri bruște ale prețurilor în timpul iernii.” Prețurile de referință ale gazelor în Europa sunt în jur de 40 euro/MWh (aprox. 200 lei/MWh), potrivit materialului, peste nivelul de dinaintea războiului SUA–Iran (28 februarie), dar mult sub vârful de 342 euro/MWh atins după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Ce spun autoritățile UE și care sunt țintele de stocare Comisia Europeană a transmis că nivelurile actuale „nu ridică îngrijorări imediate” privind securitatea energetică și că un nivel de stocare de 80% ar fi suficient pentru iarnă. Executivul european a mai indicat că stocurile sunt cu aproximativ 10% sub media de dinaintea crizei, în timp ce cererea de gaze în UE s-a redus cu 17%. În acest context, Comisia recomandă statelor membre o țintă de umplere de 80% sau chiar 75% pentru a reduce presiunea asupra prețurilor, după ce în ultimii ani obiectivul neobligatoriu a fost de 90%. „Avem nevoie de un nivel ridicat pentru a ne asigura că suntem pregătiți pentru iarna viitoare [dar] vrem să facem acest lucru într-un mod care să nu ducă la creșteri ale prețurilor pe termen scurt.” Variabila Qatar și scenariile de final de sezon Situația s-ar putea îmbunătăți dacă pe piață ajunge un val de GNL din Golf. Nave de transport GNL din Qatar, goale, au început să se întoarcă spre Golful Persic după semnarea acordului preliminar de pace, iar premierul Qatarului a spus că producția ar urma să revină la normal în câteva săptămâni, cu excepția a două unități lovite în conflict. Totuși, ritmul revenirii volumelor este pus sub semnul întrebării de analiști. Într-o notă citată, Samantha Dart (Goldman Sachs) estimează că, dacă unitățile neavariate de la Ras Laffan ating capacitatea maximă până la final de iulie, UE ar putea încheia sezonul la 74%; dacă acest lucru se întâmplă cu o lună mai târziu, nivelul ar putea coborî la 70%. Pe lângă incertitudinile de ofertă, transportul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct sensibil, după ce o navă a fost lovită recent, iar continuarea fluxurilor după expirarea prelungirii de 60 de zile a armistițiului este descrisă ca incertă. Un risc suplimentar: planul UE privind GNL din Rusia În paralel, planul UE de a interzice complet, de la 1 ianuarie, importurile de GNL din Rusia (aproximativ 14% din importurile de GNL ale Europei, conform articolului) adaugă un risc de aprovizionare pentru iarna europeană, într-un moment în care depozitele ar putea intra în sezonul rece sub nivelurile obișnuite. [...]
Comisia Europeană monitorizează securitatea alimentării cu energie electrică în România și în regiunea Europei de Sud-Est , pe fondul valului de căldură și al secetei, dar transmite că, la acest moment, nu vede „motive imediate de îngrijorare”, potrivit G4Media . Mesajul Comisiei vine într-un context în care temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor pot pune presiune simultan pe consum (cerere mai mare, inclusiv pentru răcire) și pe producție, în special acolo unde resursele de apă contează pentru funcționarea unor capacități energetice. Din perspectiva pieței, semnalul de la Bruxelles are relevanță de reglementare și coordonare: indică faptul că situația este urmărită la nivel european și că există mecanisme pregătite pentru intervenție, dacă apar riscuri. Ce spune Comisia și cine răspunde, în arhitectura europeană Comisia arată că „arhitectura europeană privind securitatea alimentării cu energie electrică” stabilește responsabilități în principal pentru operatorii de transport și sistem (TSO – companiile care gestionează rețeaua de transport al energiei) și pentru statele membre. În informarea citată, instituția precizează că este „în contact permanent” cu: autoritățile naționale; părțile contractante ale Comunității Energiei; ENTSO-E (Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și de Sistem pentru Energie Electrică), și că primește actualizări continue privind evoluția situației. De ce contează: coordonare regională și opțiunea unei reuniuni ad-hoc Comisia afirmă explicit că, „în acest moment nu există motive imediate de îngrijorare privind securitatea alimentării cu energie electrică”. Totuși, instituția spune că va continua monitorizarea și că este pregătită să convoace, dacă va fi necesar, o reuniune ad-hoc a Grupului de coordonare pentru energie electrică (Electricity Coordination Group). Potrivit aceleiași informări, o astfel de reuniune ar putea lua forma unei discuții regionale cu statele cele mai afectate, cu scopul de a facilita schimbul de informații și coordonarea unor eventuale răspunsuri operaționale sau de politică, în funcție de cum evoluează situația. [...]
Scăderea debitelor Dunării expune vulnerabilități operaționale în alimentarea cu apă a Centralei de la Cernavodă , iar intervenția de urgență coordonată de stat arată cât de strâns a devenit echilibrul dintre producție și consum în sistemul energetic, potrivit News . Fostul ministru al Energiei Radu Miruță a declarat la Euronews că situația „nu a apărut din senin” și a pus-o pe seama unei administrări slabe a balanței producție–consum, susținând că România „de ani de zile, doar a închis” capacități de producție, în special pe cărbune, fără să pună în loc alternative funcționale. În același timp, el a respins ideea că închiderile ar fi fost impuse de Comisia Europeană sau de PNRR. „Este doar consecinţa unei gestionări proaste a echilibrului între producţie şi consum a energiei electrice.” Intervenție de urgență pentru menținerea alimentării cu apă a CNE Cernavodă În plan operațional, Ministerul Apărării Naționale a anunțat că peste o sută de militari au intervenit pentru a devia debitul brațului Bala către brațul Dunărea Veche, astfel încât Centrala Nucleară Cernavodă să poată fi alimentată cu apă. Scafandrii de luptă au făcut primele teste cu încărcături explozive de mici dimensiuni, urmând trei detonări controlate, fiecare cu o încărcătură de mare putere. Contraamiralul Marcel Neculae, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Navale, a spus că stânca Pârjoaia nu a fost dislocată în urma intervenției de duminică, iar procedura urma să fie reluată luni, cu speranța ca misiunea să fie îndeplinită până marți. Debite în scădere și fereastră scurtă de funcționare „la limită” Directorul general adjunct al Administrației Naționale „Apele Române”, Sorin Rîndașu, a afirmat că se face „tot ceea ce este omenește posibil” pentru menținerea în funcțiune a centralei, însă contextul regional este nefavorabil, pe fondul secetei și caniculei. El a indicat că doar în Austria s-au înregistrat ploi, dar efectul asupra debitului Dunării la Cernavodă ar ajunge în aproximativ două săptămâni. Potrivit aceleiași surse, la intrarea în țară pe Dunăre se înregistrau 1.590 m³/s, cu tendință de scădere până în jur de 1.450 m³/s la 7 august, ceea ce ar însemna o scădere a nivelului de 2–3 cm pe zi. În aceste condiții, „Cernavodă poate să reziste circa 4–5 zile la limită”, a declarat Rîndașu. Miza pentru piața energiei: risc operațional și reacție interinstituțională Miruță a susținut că episodul de pe Dunăre arată, totuși, capacitatea de reacție a instituțiilor, chiar și în contextul unui guvern interimar, prin colaborarea între premier și ministere (Mediu, Apărare, Transporturi) atunci când apare o problemă în zona energiei. Din perspectiva pieței, mesajul central rămâne unul de risc operațional: un șoc hidrologic poate pune rapid presiune pe funcționarea unui activ critic, iar soluțiile pe termen scurt depind de intervenții de urgență, nu de capacități noi care să preia sarcina în sistem. [...]
Uniunea Europeană pregătește o extindere masivă a stocării de energie, până la 200 GW în 2030, o mișcare cu impact direct asupra investițiilor din piața energiei și asupra costurilor de echilibrare a sistemului , potrivit Economica , care citează un proiect al Comisiei Europene pentru „Electrification Action Plan”. Ținta de 200 GW (200.000 MW) vizează „toate tehnologiile de stocare” și este fundamentată pe o analiză a Centrului Comun de Cercetare (JRC) al UE. Proiectul acoperă atât stocarea pe durată scurtă, cât și pe durată lungă, dar exclude bateriile de mici dimensiuni și cele „behind-the-meter” (instalate la consumator sau în spatele contorului, inclusiv cele colocate în parcuri). De ce contează: flexibilitatea devine infrastructură critică Documentul pornește de la nevoia de flexibilitate a sistemului energetic, într-un context în care electrificarea transporturilor, clădirilor și industriei crește presiunea pe rețele și pe echilibrarea producției din surse regenerabile. La începutul acestui an, capacitatea totală de stocare din UE era de 55 GW, iar hidrocentralele cu acumulare prin pompare reprezentau mai mult de patru cincimi din total. În paralel, segmentul sistemelor de stocare în baterii la scară utilitară (BESS) „se extinde rapid”, potrivit proiectului citat. 30–35 GW capacitate nouă între 2026 și 2028 În document este menționat și un acord între statele membre, dezvoltatori și producători de sisteme de stocare și energie regenerabilă, consumatori industriali, Comisia Europeană și instituții financiare pentru a adăuga între 30 GW și 35 GW de capacitate de stocare staționară în intervalul 2026–2028. Electrificarea, legată explicit de competitivitate și costuri Proiectul argumentează că accelerarea electrificării este „esențială pentru competitivitate” și face trimitere la criza energetică recentă, arătând că dependența de combustibili fosili a generat un cost suplimentar al energiei de 50 de miliarde de euro (aprox. 250 miliarde lei). Comisarii europeni susțin că electrificarea transporturilor, clădirilor și producției industriale ar putea înlocui până la două treimi din cererea de gaz și jumătate din cererea de petrol până în 2040, ceea ce ar însemna economii de 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 miliarde lei). În același timp, proiectul nu include încă o țintă pentru 2040 privind electrificarea, urmând să fie folosit ca bază pentru legislație ulterioară. Posibile măsuri: cerințe pentru „ vehicle-to-grid ” și reduceri de TVA În plan apar și măsuri cu potențial efect de reglementare și fiscal: introducerea de cerințe „vehicle-to-grid” (V2G) pentru vehicule electrice noi până la finalul lui 2027, inclusiv standarde de interoperabilitate (posibilitatea ca sisteme diferite să funcționeze împreună); includerea unor sisteme de baterii mai mici și a altor surse (de exemplu, facilități de producție) în scheme de flexibilitate; posibilitatea unei reduceri de TVA pentru vehicule electrice, precum și luarea în calcul a unor reduceri de TVA pentru pompe de căldură și sisteme de baterii de uz casnic (informație atribuită în material publicației EV Infrastructure News, citată de Economica); evaluarea întăririi țintelor pentru vehicule cu emisii zero în achizițiile publice. În plus, UE ar urmări sprijinirea inovației în domenii precum reactoarele modulare mici (SMR), hidrogenul și captarea și stocarea carbonului (CCS/CCUS). „Timp de zece ani, ponderea energiei electrice în consumul final de energie al Europei abia dacă s-a mișcat. Se situează la 23%, cam acolo unde era și acum 10 ani. China, Coreea și Japonia au depășit deja 30% și se distanțează rapid”, a declarat Jan Rosenow, profesor de politică energetică și climatică la Universitatea din Oxford. Pentru piața energiei, combinația dintre ținta de stocare și posibilele obligații V2G sugerează o accelerare a investițiilor în flexibilitate (stocare, integrare în rețea, standarde), cu efecte în lanț asupra dezvoltatorilor, operatorilor de rețea și industriei de echipamente. [...]
Banca Națională a Poloniei a urcat la 632,4 tone de aur în rezerve , după achiziții accelerate în ultimii ani, într-o mișcare care urmărește să întărească „securitatea financiară” a țării și credibilitatea externă, potrivit Ziarul Financiar . Valoarea deținerilor este estimată la 308 miliarde de zloți (71,46 miliarde de euro), însă a scăzut cu 2,2% față de luna mai, pe fondul ieftinirii aurului. Achiziții pe scădere de preț și țintă de 700 de tone Președintele băncii centrale, Adam Glapiński , a reiterat că obiectivul instituției este atingerea unui nivel de 700 de tone de aur în rezerve, prag despre care spune că ar consolida permanent securitatea financiară a Poloniei. Strategia de creștere a rezervelor de aur este implementată constant din 2018, iar ritmul achizițiilor a rămas ridicat. Glapiński a indicat volumele cumpărate în ultimii ani: 90 de tone în 2024 102 tone în 2025 82 de tone în 2026 (până în prezent) În 2026, banca a acumulat încă 37 de tone față de ultimele date oficiale publicate pentru aprilie, cu o valoare aproximativă de 5 miliarde de dolari (aprox. 22,9 miliarde lei) la prețurile actuale, potrivit Bloomberg, citat de ZF. Glapiński a spus că banca „cumpără constant” pentru a profita de scăderea recentă a prețului aurului, care a coborât cu peste 10% din aprilie. Unde este depozitat aurul și ce urmează cu „superseiful” din Varșovia Din totalul de 632,4 tone, 104,7 tone sunt păstrate în seifuri din Polonia, iar restul este depozitat între Londra și New York. Glapiński a anunțat că stocurile păstrate în Polonia ar urma să crească după finalizarea reconstrucției clădirii băncii centrale din Varșovia și construirea unui „seif de ultimă generație”, descris drept „cel mai modern” și cu o capacitate „practic nelimitată”, potrivit Business Insider Polska, citat de ZF. Verificări la Londra și New York Șeful băncii centrale a mai spus că au fost efectuate inspecții ale aurului depozitat în New York și Londra, pe un eșantion statistic selectat aleatoriu. Verificările au confirmat conformitatea marcajelor barelor și greutatea acestora cu evidențele băncii centrale, iar în urma controalelor nu ar fi fost identificate riscuri legate de procedurile de securitate, conform declarațiilor citate în articol. [...]
