Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Perturbările maritime din zona Hormuz par să aibă un impact mai mic asupra pieței globale a combustibililor decât s-ar fi așteptat investitorii, pe fondul unor rute și aranjamente alternative de aprovizionare, inclusiv printr-o coordonare SUA–China „mai mare decât se presupune”, potrivit unei analize citate de The Jerusalem Post.
Fostul comandant al Marinei israeliene, general-maior (rez.) Eliezer Marom, a declarat la postul 103FM că „problema combustibilului a fost complet rezolvată”, susținând că China își poate asigura livrările prin Rusia, iar aranjamentele energetice alternative reduc deja efectul disfuncționalităților regionale asupra piețelor globale. În această logică, faptul că prețul petrolului nu a urcat la „niveluri extreme” ar fi un indiciu că oferta rămâne suficientă, chiar dacă transportul este mai dificil.
Marom afirmă că pierderile imediate ar fi mai pronunțate pentru Qatar și Iran, în timp ce Statele Unite și Rusia ar putea beneficia prin creșterea exporturilor de petrol și gaze.
„Cei care au câștigat sunt americanii și rușii, care vor putea furniza mai mult petrol și gaze.”
În același timp, el susține că Iranul se simte tot mai „încercuit”, cu spațiu de manevră redus prin porturile sale, pe măsură ce Washingtonul își consolidează controlul în zona maritimă.
Pe dimensiunea de securitate, Marom spune că revendicarea veche a Iranului privind controlul asupra Strâmtorii Hormuz este contestată de superioritatea militară americană. El respinge, de asemenea, relatările potrivit cărora o navă iraniană ar fi tranzitat fără „permisiune” americană.
În interpretarea sa, SUA folosesc avantajul naval pentru a intensifica presiunea asupra Teheranului, mizând pe vulnerabilitatea financiară a Iranului: nevoia de venituri pentru refacerea infrastructurii afectate și pentru susținerea populației.
Marom discută și despre comportamentul Houthi (Yemen), sugerând că ar putea exista evoluții „din culise” care au redus riscul în ultima rundă de confruntări, deși spune că nu este clar ce înțelegeri ar fi putut exista între SUA și grupare. În evaluarea lui, Houthi ar fi acționat „cu reținere” și ar fi făcut „minimul” pentru a satisface Iranul, ceea ce îl face să creadă că, în acest moment, nu este probabilă o mișcare de închidere a Strâmtorii Bab el-Mandeb.
El mai afirmă că sistemul global de transport maritim a demonstrat că se poate adapta: Israelul ar rămâne afectat de închiderea rutei Bab el-Mandeb, însă comerțul internațional și lanțurile de aprovizionare cu combustibili ar fi găsit soluții de ocolire și continuă să funcționeze. În privința portului Eilat, Marom spune că există aranjamente alternative, chiar dacă nu sunt discutate public, invocând sosirea continuă a bunurilor.
Potrivit lui Marom, următoarea etapă depinde în mare măsură de disponibilitatea Iranului de a accepta viitoare înțelegeri. Dacă nu, el susține că SUA ar putea menține presiunea pe termen lung printr-o blocadă navală, în paralel cu opțiuni militare și diplomatice, iar „strângerea” maritimă prelungită ar putea lăsa Teheranul cu puține opțiuni viabile.
Recomandate
La peste 100 de zile de la izbucnirea conflictului din Iran , prețul petrolului a rămas în jur de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), deși 20% din fluxurile energetice globale sunt încă perturbate , arată o analiză Al Jazeera . Miza economică este că „scenariul de coșmar” – o explozie a cotațiilor care să alimenteze o criză globală – a fost evitat deocamdată, însă presiunile asupra inflației și creșterii economice rămân. Potrivit materialului, perturbarea este descrisă drept „cel mai mare șoc de ofertă din istorie”, dar piața a reușit să absoarbă o parte din impact. În același timp, analiștii avertizează că o blocare prelungită a Strâmtorii Hormuz ar putea împinge petrolul peste 200 de dolari pe baril (aprox. 920 lei), cu potențial de declanșare a unei crize economice la nivel global. De ce nu a sărit prețul peste 100 de dolari Al Jazeera indică mai mulți factori care au ținut cotațiile sub control, în pofida perturbărilor: mai multe țări au eliberat rezerve strategice de petrol; exportatorii au găsit rute alternative; cererea mai slabă a contribuit la temperarea prețurilor. Totuși, analiza notează că „amortizoarele” se subțiază, ceea ce sugerează o capacitate mai redusă de a compensa șocuri suplimentare dacă situația se prelungește. Efecte economice: risc de inflație persistentă și creștere mai lentă Chiar dacă vârful de volatilitate a fost evitat, impactul economic nu dispare rapid. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) avertizează că efectele asupra economiei ar putea persista până în 2027, chiar și în scenariul în care conflictul s-ar încheia „mâine”, potrivit materialului. Pentru companii și consumatori, implicația este că stabilizarea relativă a prețului la țiței nu elimină riscul de costuri ridicate la energie și transport, cu efecte în lanț asupra prețurilor și ritmului de creștere economică. [...]
Prețurile petrolului au scăzut puternic după semnalul că Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide , pe fondul unui acord anunțat între SUA și Iran, potrivit HotNews , care citează BBC. Mișcarea arată cât de rapid se retrage „prima de risc” din cotații atunci când piața percepe o reducere a amenințărilor la adresa transportului prin cel mai sensibil punct de tranzit pentru energie din lume. Țițeiul Brent (referința globală) a coborât cu 4%, la 83,81 dolari (aprox. 385 lei) pe baril, iar petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu 4,7%, la 80,89 dolari (aprox. 372 lei). De ce contează: Ormuz, un nod prin care trece circa 20% din fluxurile globale Strâmtoarea Ormuz este o rută maritimă esențială, prin care trece în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) din lume. Închiderea ei, survenită la scurt timp după atacurile aeriene lansate de SUA și Israel asupra Iranului pe 28 februarie, a alimentat volatilitatea și scumpirile din ultimele luni. În acest context, un acord care ar permite redeschiderea rutei are impact direct asupra așteptărilor privind oferta și livrările, iar piața a reacționat imediat prin scăderea cotațiilor. Acordul există, dar lipsesc detaliile – iar asta poate menține volatilitatea Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a spus că o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, 19 iunie, în Elveția. La Televiziunea de stat iraniană, ministrul adjunct de externe Kazem Gharibabadi a confirmat, într-o convorbire telefonică, că a fost finalizat un acord cu SUA, în timp ce Donald Trump a postat pe rețelele sociale mesajul „să lase petrolul să curgă!”. Totuși, lipsa informațiilor despre conținutul înțelegerii poate prelungi incertitudinea, avertizează Vandana Hari (Vanda Insights): „Lipsa detaliilor cu privire la ceea ce s-a convenit este probabil să aducă incertitudine pe piață.” Redeschiderea nu înseamnă revenire imediată la normal Chiar dacă ruta se redeschide, experți din piața energetică avertizează că transportul de petrol prin strâmtoare este puțin probabil să revină rapid la nivelurile de dinainte de război. Andrew Lipow (Lipow Oil Associates) a indicat că minele ar trebui îndepărtate mai întâi, un proces care ar putea dura de la câteva săptămâni până la șase luni, iar normalizarea încărcărilor și a producției ar putea, la rândul ei, să dureze săptămâni, în condițiile în care există multe petroliere care așteaptă să tranziteze. Reacție în piețe: bursele asiatice au urcat Pe lângă scăderea petrolului, bursele asiatice au crescut luni dimineață, investitorii salutând acordul: Nikkei 225 (Japonia) a urcat cu 4,3%, iar Kospi (Coreea de Sud) cu peste 5%. Regiunea este deosebit de sensibilă la șocurile de preț din energie, deoarece depinde puternic de Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu petrol și GNL. Contextul rămâne însă fragil: înainte de conflict, Brent era în jur de 70 de dolari pe baril, iar în timpul războiului a atins un vârf de aproximativ 120 de dolari, semn al amplitudinii riscului geopolitic reflectat în preț. Pentru piață, următorul test este dacă acordul va fi detaliat și implementat suficient de repede încât fluxurile prin Ormuz să se stabilizeze. [...]
Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]
Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]
În pofida blocadei din Strâmtoarea Hormuz , prețul petrolului rămâne sub vârfurile temute, dar riscul unei scumpiri abrupte crește pe măsură ce stocurile se subțiază , potrivit unei analize CNN . După trei luni de război care a paralizat una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, piața pare să fi găsit soluții de avarie, însă acestea nu elimină presiunea asupra ofertei. Traficul vizibil prin Strâmtoarea Hormuz este estimat la doar 15% din nivelurile de dinainte de război, conform JPMorgan, dar cotațiile nu au „explodat” până acum. Brent, reperul internațional, a coborât la 93 de dolari pe baril (aprox. 428 lei) vineri, peste circa 70 de dolari înainte de conflict, dar sub maximul recent de 114 dolari (aprox. 524 lei), notează publicația. „Scurgeri” de petrol: fluxuri clandestine și „tranzite fantomă” O explicație pentru calmul relativ al pieței este că o parte din țiței ar continua să iasă din zonă prin rute greu de urmărit. Experți citați de CNN susțin că unele petroliere ar ocoli blocada oprind transponderele (dispozitivele care transmit poziția navei), pentru a evita detectarea. Estimările din articol indică: JPMorgan: fluxuri clandestine de circa 2,1 milioane de barili pe zi în ultimele două săptămâni din mai, față de 15,6 milioane de barili pe zi care tranzitau strâmtoarea înainte de război. Piper Sandler (Jan Stuart): aproximativ 2,9 milioane de barili pe zi ar fi ieșit din strâmtoare în mai, inclusiv circa 900.000 de barili pe zi prin „tranzite fantomă” (cu transponderele oprite). Bob McNally, de la Rapidan Energy Group, spune că aceste „scurgeri” pot întârzia sau atenua parțial criza, dar nu sunt suficiente pentru a evita scăderi semnificative ale stocurilor. De ce nu s-a rupt încă echilibrul: rute alternative și cerere mai mică din China Analiza arată că fluxurile clandestine nu sunt principalul factor care ține prețurile în frâu. Piper Sandler estimează că aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi ar fi părăsit Golful Persic prin alte mijloace, în special prin conducta East-West, care leagă câmpurile petroliere din Arabia Saudită de portul Yanbu de la Marea Roșie. Un alt element important este cererea: China și-ar fi redus importurile de țiței, apelând la stocuri, ceea ce a diminuat presiunea imediată asupra pieței. JPMorgan mai indică și pierderi de cerere „mai mari decât se recunoaște” și stocuri „mai mari decât se raportează”. Riscul care rămâne: stocuri în scădere și posibilă scumpire a carburanților În spatele stabilității relative, unii veterani ai industriei avertizează că efectele reale se acumulează. Stocurile comerciale de petrol au scăzut puternic de la începutul războiului, iar rezerva strategică a SUA ( Strategic Petroleum Reserve ) se îndreaptă rapid spre cel mai redus nivel de la începutul anilor ’80, potrivit articolului. Jan Stuart (Piper Sandler) anticipează că Brent ar putea avea o medie de 130 de dolari pe baril (aprox. 598 lei) în iulie și august. În scenariul său, prețul benzinei în SUA ar urca peste 5 dolari pe galon (aprox. 1,32 dolari/litru, adică aproximativ 6,1 lei/litru), de la circa 4,20 dolari pe galon (aprox. 1,11 dolari/litru, adică aproximativ 5,1 lei/litru) în prezent, pe fondul nevoii de a stimula eliberări suplimentare de urgență și de a tempera consumul. [...]
