Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Perturbările maritime din zona Hormuz par să aibă un impact mai mic asupra pieței globale a combustibililor decât s-ar fi așteptat investitorii, pe fondul unor rute și aranjamente alternative de aprovizionare, inclusiv printr-o coordonare SUA–China „mai mare decât se presupune”, potrivit unei analize citate de The Jerusalem Post.
Fostul comandant al Marinei israeliene, general-maior (rez.) Eliezer Marom, a declarat la postul 103FM că „problema combustibilului a fost complet rezolvată”, susținând că China își poate asigura livrările prin Rusia, iar aranjamentele energetice alternative reduc deja efectul disfuncționalităților regionale asupra piețelor globale. În această logică, faptul că prețul petrolului nu a urcat la „niveluri extreme” ar fi un indiciu că oferta rămâne suficientă, chiar dacă transportul este mai dificil.
Marom afirmă că pierderile imediate ar fi mai pronunțate pentru Qatar și Iran, în timp ce Statele Unite și Rusia ar putea beneficia prin creșterea exporturilor de petrol și gaze.
„Cei care au câștigat sunt americanii și rușii, care vor putea furniza mai mult petrol și gaze.”
În același timp, el susține că Iranul se simte tot mai „încercuit”, cu spațiu de manevră redus prin porturile sale, pe măsură ce Washingtonul își consolidează controlul în zona maritimă.
Pe dimensiunea de securitate, Marom spune că revendicarea veche a Iranului privind controlul asupra Strâmtorii Hormuz este contestată de superioritatea militară americană. El respinge, de asemenea, relatările potrivit cărora o navă iraniană ar fi tranzitat fără „permisiune” americană.
În interpretarea sa, SUA folosesc avantajul naval pentru a intensifica presiunea asupra Teheranului, mizând pe vulnerabilitatea financiară a Iranului: nevoia de venituri pentru refacerea infrastructurii afectate și pentru susținerea populației.
Marom discută și despre comportamentul Houthi (Yemen), sugerând că ar putea exista evoluții „din culise” care au redus riscul în ultima rundă de confruntări, deși spune că nu este clar ce înțelegeri ar fi putut exista între SUA și grupare. În evaluarea lui, Houthi ar fi acționat „cu reținere” și ar fi făcut „minimul” pentru a satisface Iranul, ceea ce îl face să creadă că, în acest moment, nu este probabilă o mișcare de închidere a Strâmtorii Bab el-Mandeb.
El mai afirmă că sistemul global de transport maritim a demonstrat că se poate adapta: Israelul ar rămâne afectat de închiderea rutei Bab el-Mandeb, însă comerțul internațional și lanțurile de aprovizionare cu combustibili ar fi găsit soluții de ocolire și continuă să funcționeze. În privința portului Eilat, Marom spune că există aranjamente alternative, chiar dacă nu sunt discutate public, invocând sosirea continuă a bunurilor.
Potrivit lui Marom, următoarea etapă depinde în mare măsură de disponibilitatea Iranului de a accepta viitoare înțelegeri. Dacă nu, el susține că SUA ar putea menține presiunea pe termen lung printr-o blocadă navală, în paralel cu opțiuni militare și diplomatice, iar „strângerea” maritimă prelungită ar putea lăsa Teheranul cu puține opțiuni viabile.
Recomandate
Creșterea bruscă a petrolului peste 107 dolari/baril readuce în prim-plan riscul Strâmtorii Hormuz după ce președintele SUA, Donald Trump, a respins propunerea Iranului de redeschidere a rutei în șapte zile, potrivit Al Jazeera . Brent, reperul internațional, a urcat cu peste 3% luni, apropiindu-se de 108 dolari/baril în tranzacționarea din Asia. Ulterior, după o temperare a avansului, contractele futures Brent pentru noiembrie erau la 107,35 dolari/baril cu puțin înainte de ora 08:00 GMT (11:00, ora României). De ce contează: risc de ofertă și volatilitate pe o rută critică Mișcarea de preț vine pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Hormuz , prin care, înainte ca SUA și Israel să lanseze lovituri asupra Iranului la final de februarie, trecea aproximativ o cincime din oferta globală de petrol. În contextul războiului, transportul comercial în zonă a scăzut puternic, pe fondul mai multor atacuri asupra navelor în Golf, puse în mare parte pe seama Iranului sau a grupurilor aliate. Ce prevedea propunerea Teheranului și ce a respins Washingtonul Trump a declarat sâmbătă că cea mai recentă propunere a Teheranului pentru încheierea războiului SUA–Israel cu Iranul „nu este acceptabilă”, notează publicația. Conform propunerii anunțate la Adunarea Generală a ONU vineri, SUA ar fi urmat să: elibereze fonduri iraniene înghețate, ridice sancțiunile, încheie blocada navală asupra porturilor iraniene, în schimbul redeschiderii strâmtorii și revenirii Iranului la negocieri privind programul nuclear în decurs de o săptămână. Semnale din trafic: tranzite în creștere, dar mult sub nivelul de dinainte de război Datele platformei de inteligență maritimă MarineTraffic arată că navele au făcut 132 de tranzite prin strâmtoare în perioada 21–27 septembrie, față de 116 în săptămâna anterioară. Totuși, înainte de începerea războiului, ruta înregistra aproximativ 130 de treceri pe zi. Context de piață: burse mixte în Asia-Pacific În paralel, piețele de acțiuni din Asia-Pacific au avut o sesiune mixtă, după ce Wall Street a încheiat săptămâna precedentă în creștere, cu un avans de 0,5% pentru indicele S&P 500. În Asia, Nikkei 225 (Japonia) și Kospi (Coreea de Sud) au scăzut cu 0,73%, respectiv 2,70%, în timp ce Hang Seng (Hong Kong) a urcat cu 0,54%, iar S&P/ASX 200 (Australia) a avansat cu 0,17%. [...]
Extinderea atacurilor iraniene asupra petrolierelor dincolo de Strâmtoarea Ormuz ridică riscul operațional pe rutele de export din Golf , într-un moment în care Teheranul încearcă să împiedice revenirea livrărilor de țiței către nivelurile de dinainte de război, potrivit Mediafax , care citează Financial Times. În ultimele zile, două petroliere au fost atacate în apele Golfului Persic: unul în apropierea Qatarului și altul în largul coastei Al Jazeera, în Emiratele Arabe Unite. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a transmis, într-un comunicat, că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și a avertizat că măsurile împotriva navelor și companiilor care „nu respectă regulile” nu se vor limita la această zonă. „Orice navă care traversează o rută neautorizată va fi urmărită în întreaga regiune și va fi cu siguranță pedepsită”, au avertizat Gardienii Revoluției, potrivit sursei. Atacuri confirmate și extinderea ariei de acțiune Atacurile de miercuri și vineri au fost confirmate de agenția britanică pentru operațiuni comerciale maritime (UKMTO), iar evaluările indică o extindere a ariei de acțiune a Iranului dincolo de Strâmtoarea Ormuz. Miercuri, petrolierul Acers , deținut de o companie turcă și utilizat pentru transportul produselor petroliere, a fost lovit în largul orașului Madinat ash Shamal (Qatar). Potrivit UKMTO și unor consultanți în securitate maritimă, atacul a provocat victime în rândul echipajului și un incendiu la bord. Vineri, un atac în apropierea Emiratelor Arabe Unite a vizat petrolierul Gem No. 2 , deținut de o companie chineză, conform a două surse din domeniul securității citate în material. De ce contează pentru piața petrolului Miza imediată este operațională: creșterea riscului pentru operatorii de petroliere pe rutele din Golf, într-o perioadă pe care Financial Times o descrie drept una dintre cele mai periculoase din ultimii ani pentru acest segment, de la începutul războiului. În același timp, atacurile vin după ce, la finalul lunii septembrie, mai multe rapoarte au indicat că exporturile de petrol din regiune se apropiau de media de dinainte de război. În acest context, seria de lovituri asupra navelor care transportă petrol și produse rafinate sugerează o încercare de a limita creșterea exporturilor din Golf. Context politic: poziția Washingtonului În plan diplomatic, președintele american Donald Trump a anunțat joi că Statele Unite nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie. Trump a spus că Washingtonul poartă discuții „productive” cu Teheranul, dar că blocada americană asupra porturilor iraniene rămâne în vigoare. [...]
Arabia Saudită repoziționează prețurile petrolului pe regiuni , reducând semnificativ tarifele pentru Asia și scumpind livrările către Europa de Nord, pe fondul costurilor de transport încă ridicate și al rutelor afectate de tensiunile din Golf, potrivit Focus . Documentul de preț publicat luni, 5 octombrie, arată că prețurile pentru livrările din noiembrie către Asia au coborât „surprinzător” la un minim al ultimilor șase ani, conform Reuters, în timp ce pentru nord-vestul Europei și zona Mediteranei au fost majorate. Mișcarea vine într-un context în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne restricționat, dar statele din Golf și-au crescut exporturile, ajungând la aproximativ 80% din nivelul de dinaintea crizei. Ce s-a schimbat în prețurile Saudi Aramco Pentru piața asiatică, Arabia Saudită a redus prețurile oficiale de vânzare (OSP – „Official Selling Price”, adică prețul de referință stabilit de producător pentru clienți) la mai multe sortimente: „Arab Light” pentru Asia: minus 3 dolari/baril față de luna anterioară, ajungând cu 5 dolari/baril sub media cotațiilor pentru țițeiurile Oman și Dubai. Reuters notează că este cel mai mare discount lunar din iunie 2020. „Arab Medium” și „Arab Heavy” pentru Asia: minus 5 dolari/baril. Pentru nord-vestul Europei, OSP-urile cresc cu 3 dolari/baril la toate sortimentele. Pentru cumpărătorii din SUA, nu sunt așteptate modificări de preț. De ce contează: costurile de transport împing diferențierea regională Publicația indică drept factor major creșterea puternică a tarifelor de transport maritim, în condițiile în care rutele sunt mai complicate și mai scumpe. Analiștii Lloyd’s List au observat salturi abrupte ale unor indici de transport: indicele Suezmax pe ruta SUA–Europa a urcat cu 150% într-o săptămână, iar cel West Africa–Europa cu 145%. În paralel, Arabia Saudită a recurs în ultimele luni la transbordări „navă-la-navă” în afara Strâmtorii Hormuz și la transport printr-o conductă către portul Yanbu de la Marea Roșie, pentru a menține fluxurile de export. Măsurile funcționează, dar sunt descrise ca fiind costisitoare și, pe alocuri, complicate. Implicații pentru Europa: scumpire directă, dar și efecte indirecte Pentru Europa, scumpirea țițeiului saudit înseamnă presiune suplimentară pe costurile de aprovizionare pentru rafinării, chiar dacă Arabia Saudită rămâne un furnizor relativ mic pentru Uniunea Europeană (sub 7%), mult în urma SUA (14,6%) și Norvegiei (12,8%), conform datelor citate. În același timp, ieftinirea pentru Asia poate reduce competiția asiatică pentru alte surse de pe piața globală, ceea ce ar putea tempera presiunea asupra unor fluxuri alternative către Europa — însă efectul depinde de evoluția transportului și a tensiunilor din regiune. [...]
UE încearcă să evite o criză a motorinei printr-o coordonare cu SUA , pe fondul unui deficit de aprovizionare care împinge prețurile în sus și al riscului ca Washingtonul să restricționeze exporturile. Potrivit Economedia , comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic , a discutat cu reprezentantul SUA pentru comerț, Jamieson Greer , despre o „abordare coordonată” pentru reducerea prețurilor la motorină. Sefcovic a avertizat, în marja reuniunii miniștrilor Comerțului din G20 (Milwaukee), că o eventuală decizie de a restricționa exporturile de motorină ar fi „neașteptată” și ar avea efecte negative asupra performanței economice a Europei. Mesajul vine în condițiile în care SUA analizează măsuri pentru a tempera prețurile interne înainte de alegerile din noiembrie, inclusiv o posibilă interzicere a exporturilor de motorină. Presiune americană pentru eliberarea rezervelor europene Jamieson Greer a spus că a discutat cu omologi europeni despre necesitatea ca statele din Europa să scoată motorină din rezervele lor de urgență, argumentând că unele țări „stau pe rezerve” în timp ce prețurile cresc în Europa. Într-un interviu acordat Bloomberg, Greer a indicat că eliberarea unei părți din aceste stocuri ar putea fi o reacție dacă există o creștere bruscă a prețurilor. În același timp, un raport Reuters menționat în material arată că administrația Trump ar fi cerut Germaniei și Franței să elibereze motorină din rezervele de urgență pentru a calma prețurile globale, avertizând că, în caz contrar, ar putea impune o interdicție asupra exporturilor americane de motorină. Întrebat despre acest subiect, Greer a confirmat că a avut discuții cu omologul francez la Milwaukee. „Ne-ar plăcea să avem un răspuns colaborativ la această problemă. Asta este ceea ce ne-am dori să se întâmple”, a afirmat Greer. De ce contează pentru Europa: dependență mai mare de motorina din SUA Miza pentru UE este una de securitate energetică și costuri economice: Europa a devenit mai dependentă de combustibilul din SUA după interzicerea importurilor din Rusia, ca urmare a invaziei din Ucraina, și după perturbarea livrărilor din Orientul Mijlociu, pe fondul conflictului americano-israelian cu Iranul. Secretarul american pentru Energie, Chris Wright, a declarat că administrația SUA se așteaptă ca Europa să anunțe în curând noi livrări de motorină și a invocat „numeroase întreruperi”, inclusiv pierderea unor exporturi din Orientul Mijlociu și din China (cu mențiunea că SUA lucrează la reluarea celor din Orientul Mijlociu). Ce urmează: discuții în G7 despre coordonarea rezervelor Un oficial de la Palatul Élysée a declarat că Emmanuel Macron și Donald Trump nu au discutat această problemă la întâlnirea lor de săptămâna trecută, la New York, în marja Adunării Generale a ONU. Totuși, potrivit aceleiași surse, Macron ar urma să convoace o videoconferință a liderilor G7 pentru a aborda creșterea prețurilor la combustibili și disponibilitatea globală a produselor rafinate, inclusiv coordonarea eliberării unor rezerve, în colaborare cu Agenția Internațională pentru Energie. [...]
O eventuală interdicție a exporturilor de motorină din SUA ar putea împinge rapid în sus prețurile din Europa , într-o piață care depinde tot mai mult de importurile americane, potrivit Ziarul Financiar . Reacția inițială a pieței a fost abruptă, chiar dacă traderii au devenit ulterior mai sceptici că măsura va fi pusă efectiv în aplicare. Miercuri dimineață, contractele futures pentru motorină – reper pentru piața europeană – au urcat cu până la 7% la Londra, până la 1.528 dolari pe tonă (aprox. 7.070 lei), echivalentul a peste 200 dolari pe baril (aprox. 925 lei), în timp ce prețul petrolului brut a rămas aproape neschimbat. Ulterior, cotația a coborât la 1.465 dolari pe tonă (aprox. 6.780 lei), pe fondul îndoielilor privind probabilitatea unei interdicții, în condițiile opoziției industriei energetice americane, notează Financial Times , citat de ZF. De ce contează pentru Europa: dependența de fluxurile din SUA Declarația președintelui american Donald Trump – „să nu mai trimitem motorina” – a venit după săptămâni de presiuni politice în SUA pentru limitarea exporturilor de combustibili, pe fondul scumpirii motorinei pe piața internă americană la un nivel record de 6,54 dolari pe galon (aprox. 7,3 lei/litru). În ultimul an, rafinăriile americane au funcționat la capacitate ridicată și au livrat volume mari către America Latină și Europa, obținând venituri suplimentare de miliarde de dolari. Pentru Europa, miza este directă: în august, continentul a importat 506.000 de barili de motorină pe zi din SUA, potrivit companiei de date Kpler. Efectul economic așteptat: presiune mai mică în SUA, scumpiri în restul lumii Dacă exporturile ar fi oprite, impactul ar fi asimetric: ar putea reduce presiunea asupra prețurilor din SUA, dar ar duce la o creștere puternică a prețurilor motorinei în restul lumii, inclusiv în Europa, arată analiza citată. În acest moment, rămâne neclar dacă administrația americană va merge până la capăt cu o interdicție, iar volatilitatea din piață sugerează că investitorii și traderii tratează scenariul ca pe un risc major, dar încă incert. [...]
UE condiționează o nouă eliberare de stocuri de petrol și motorină de evaluarea AIE , într-o mișcare care poate limita rapiditatea cu care statele pot tempera prețurile la carburanți în plină tensiune pe piață, potrivit G4Media . Decizia politică, descrisă de trei oficiali europeni citați de Politico , este ca eventualele retrageri suplimentare din rezerve să fie amânate până când Agenția Internațională pentru Energie (AIE) va oferi „o evaluare mai clară” a condițiilor de piață și a riscurilor pentru securitatea aprovizionării. Un diplomat a rezumat miza prin întrebarea „cât de jos putem coborî”, adică până la ce nivel pot fi reduse stocurile fără a crește vulnerabilitatea UE la o criză de aprovizionare. Contextul este un acord al Grupului celor Șapte (G7) de a pune la dispoziție 100 de milioane de barili de petrol și motorină, după ce oficiali americani au amenințat cu interzicerea exporturilor de motorină dacă nu se recurge la stocuri. Totuși, AIE ar fi indicat că această eliberare ar urma să provină din stocurile deja angajate într-un acord din luna martie, nu din aprovizionări suplimentare — ceea ce ar însemna că nu este, de fapt, o „nouă” eliberare, ci o îndeplinire a promisiunilor anterioare. De ce contează: frâna de siguranță a UE în fața scumpirii motorinei Deși prețurile motorinei sunt ridicate pe fondul atacurilor aeriene asupra infrastructurii energetice din Rusia și Orientul Mijlociu, unele state membre au avertizat că eliberarea stocurilor acum ar putea lăsa UE expusă dacă apare o întrerupere majoră a aprovizionării. În practică, condiționarea de evaluarea AIE introduce un filtru suplimentar înainte ca UE să folosească rezervele ca instrument de stabilizare a pieței. Ce stocuri mai există și ce ar însemna „noua” eliberare Potrivit informațiilor prezentate, în rândul membrilor AIE ar exista încă rezerve neutilizate suficiente pentru a acoperi angajamentul de 100 de milioane de barili în cadrul acordului din martie. Din 400 de milioane de barili promiși atunci, 325 de milioane au fost deja eliberați, iar AIE a menționat că unele țări au scos pe piață „volume mai mari decât cele promise inițial”. Ar mai rămâne, astfel, aproximativ 100 de milioane de barili care pot fi eliberați în baza acelui acord, iar noul angajament ar reprezenta o „finalizare” a înțelegerii din martie. În același timp, rămâne neclar cât din aceste cantități vor accepta să elibereze membrii AIE din afara UE, după ce Japonia ar fi exclus eliberări suplimentare. Politico a relatat, de asemenea, că Franța și Germania — care dețin unele dintre cele mai importante rezerve din Europa — ar fi sugerat că nu vor elibera deloc sau vor elibera doar cantități minime peste ce era deja angajat. Ce urmează Următorul pas depinde de concluziile AIE privind piața și riscurile pentru securitatea aprovizionării. Până atunci, poziția exprimată în reuniunea de miercuri este de amânare a oricăror retrageri viitoare, ceea ce poate reduce probabilitatea unei intervenții rapide prin stocuri dacă presiunea pe prețurile motorinei persistă. [...]
