Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Prețurile petrolului au scăzut puternic după semnalul că Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide, pe fondul unui acord anunțat între SUA și Iran, potrivit HotNews, care citează BBC. Mișcarea arată cât de rapid se retrage „prima de risc” din cotații atunci când piața percepe o reducere a amenințărilor la adresa transportului prin cel mai sensibil punct de tranzit pentru energie din lume.
Țițeiul Brent (referința globală) a coborât cu 4%, la 83,81 dolari (aprox. 385 lei) pe baril, iar petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu 4,7%, la 80,89 dolari (aprox. 372 lei).
Strâmtoarea Ormuz este o rută maritimă esențială, prin care trece în mod normal aproximativ 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) din lume. Închiderea ei, survenită la scurt timp după atacurile aeriene lansate de SUA și Israel asupra Iranului pe 28 februarie, a alimentat volatilitatea și scumpirile din ultimele luni.
În acest context, un acord care ar permite redeschiderea rutei are impact direct asupra așteptărilor privind oferta și livrările, iar piața a reacționat imediat prin scăderea cotațiilor.
Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a spus că o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, 19 iunie, în Elveția. La Televiziunea de stat iraniană, ministrul adjunct de externe Kazem Gharibabadi a confirmat, într-o convorbire telefonică, că a fost finalizat un acord cu SUA, în timp ce Donald Trump a postat pe rețelele sociale mesajul „să lase petrolul să curgă!”.
Totuși, lipsa informațiilor despre conținutul înțelegerii poate prelungi incertitudinea, avertizează Vandana Hari (Vanda Insights):
„Lipsa detaliilor cu privire la ceea ce s-a convenit este probabil să aducă incertitudine pe piață.”
Chiar dacă ruta se redeschide, experți din piața energetică avertizează că transportul de petrol prin strâmtoare este puțin probabil să revină rapid la nivelurile de dinainte de război. Andrew Lipow (Lipow Oil Associates) a indicat că minele ar trebui îndepărtate mai întâi, un proces care ar putea dura de la câteva săptămâni până la șase luni, iar normalizarea încărcărilor și a producției ar putea, la rândul ei, să dureze săptămâni, în condițiile în care există multe petroliere care așteaptă să tranziteze.
Pe lângă scăderea petrolului, bursele asiatice au crescut luni dimineață, investitorii salutând acordul: Nikkei 225 (Japonia) a urcat cu 4,3%, iar Kospi (Coreea de Sud) cu peste 5%. Regiunea este deosebit de sensibilă la șocurile de preț din energie, deoarece depinde puternic de Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu petrol și GNL.
Contextul rămâne însă fragil: înainte de conflict, Brent era în jur de 70 de dolari pe baril, iar în timpul războiului a atins un vârf de aproximativ 120 de dolari, semn al amplitudinii riscului geopolitic reflectat în preț. Pentru piață, următorul test este dacă acordul va fi detaliat și implementat suficient de repede încât fluxurile prin Ormuz să se stabilizeze.
Recomandate
Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]
Două războaie au scos din piață aproape 9% din capacitatea globală de rafinare, iar efectul se vede direct în prețurile carburanților , într-un moment în care industria intrase deja cu „marjă” mică de funcționare după închiderile din anii pandemiei, potrivit Profit . Războiul din Iran a perturbat atât aprovizionarea cu energie (inclusiv prin afectarea traficului de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz ), cât și activitatea de rafinare, pe fondul daunelor la infrastructură și al deficitului de țiței, ceea ce a redus volumele procesate. În paralel, conflictul Rusia–Ucraina a eliminat și el capacități de rafinare, inclusiv prin atacuri cu drone asupra rafinăriilor rusești. Câtă capacitate de rafinare a fost pierdută și unde Conform calculelor Reuters citate de Profit, închiderile și reducerile de activitate legate de cele două războaie cumulează aproape 9% din capacitatea globală de rafinare (raportată la 100,5 milioane barili/zi): Iran (până la 7 mai): închiderea capacității de rafinare cu până la 3,52 milioane barili/zi . Orientul Mijlociu: 20 de rafinării au fost lovite sau închise preventiv, scoțând din funcțiune peste 2,3 milioane barili/zi până la mijlocul lui aprilie. Rusia–Ucraina: eliminarea a încă 1,42 milioane barili/zi , inclusiv o reducere de aproximativ 700.000 barili/zi în Rusia între ianuarie și mai, pe fondul atacurilor ucrainene cu drone (Reuters). Asia și Europa: deficitul de țiței a redus procesarea cu aproximativ 3,8 milioane barili/zi , potrivit analiștilor JPMorgan. În lista rafinăriilor afectate este menționată și Ras Tanura (Arabia Saudită, 550.000 barili/zi), repornită, dar cu unele unități încă în reparații, precum și rafinării din Kuweit (Mina Al-Ahmadi, Mina Abdullah și Al-Zour – 615.000 barili/zi) care și-au redus ratele de procesare după atacuri cu drone. De ce se transmite rapid în prețurile la pompă Reducerea ofertei a împins rafinăriile, traderii și comercianții să apeleze la stocuri pentru a acoperi cererea. CEO-ul TotalEnergies, Patrick Pouyanne, a declarat pe 29 aprilie că aproximativ 500 de milioane de barili au fost extrași din stocuri și că cifra ar putea urca la 1 miliard de barili , având în vedere timpul necesar repornirii instalațiilor și livrărilor către Asia. În același timp, cotațiile au urcat: Brent a ajuns la 126 dolari/baril în aprilie (aprox. 580 lei/baril, conversie orientativă), maxim al ultimilor patru ani, iar prețurile unor produse rafinate au crescut în avans, cu kerosenul atingând un maxim record în martie. Analistul Ole Hansen (Saxo Bank) a sintetizat mecanismul de piață: „Restricțiile actuale vor continua să scumpească piața produselor rafinate, având în vedere pagubele aduse rafinăriilor.” Europa: risc de deficit la combustibilul de aviație și motorină scumpă Impactul este descris ca fiind disproporționat pe kerosen și motorină , inclusiv din cauza reducerilor din Asia și Rusia, potrivit analistului FGE Qilin Tam, care indică trecerea pieței asiatice de la surplus la deficit. Agenția Internațională pentru Energie avertizează că Europa s-ar putea confrunta cu o penurie de combustibil pentru avioane încă din iunie , dacă aprovizionarea din Golf nu este înlocuită complet. Ca reacție, rafinăria Dangote din Nigeria (650.000 barili/zi) aproape și-a dublat exporturile de combustibil pentru avioane către Europa în aprilie, conform datelor Kpler. La pompă, presiunea s-a văzut deja: prețurile motorinei în UE au atins un record de 2,11 euro/litru în aprilie (aprox. 10,6 lei/litru), potrivit datelor Comisiei Europene, pe fondul pierderii aprovizionării din Golf și al opririi aportului din Rusia, fost furnizor major. Ce urmează: normalizarea poate dura luni Profit notează că industria a intrat în acest episod cu capacitate disponibilă limitată după închiderile din timpul și de la pandemie. Datele IIR arată că 9,69 milioane barili/zi (circa 10% din capacitatea globală) s-au închis între 2019 și 2026 din motive precum pandemia, probleme operaționale, situația economică și creșterea treptată a cotei vehiculelor electrice. Revenirea la normal „va dura probabil luni de zile”, iar AIE anticipează că procesarea rafinăriilor din Golf va scădea la 8,7 milioane barili/zi în acest an, cu 900.000 barili/zi sub 2025. Totodată, AIE și-a redus estimările pentru producția de țiței rusească în 2026 la 4,8 milioane barili/zi în trimestrul al doilea, de la aproximativ 5,2 milioane barili/zi la începutul anului, pe fondul atacurilor ucrainene. [...]
Escaladarea Iran–Israel împinge petrolul spre 100 de dolari și reaprinde riscul de inflație globală , pe fondul temerilor privind livrările prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Mediafax . Creșterea cotațiilor vine după noi atacuri între cele două state, în pofida eforturilor diplomatice ale administrației Donald Trump pentru menținerea armistițiului. Brent , referința internațională, a urcat cu 3,50 dolari, la 96,59 dolari pe baril, apropiindu-se de pragul psihologic de 100 de dolari. În paralel, WTI (petrolul american) a crescut cu 3,48 dolari, până la 94,02 dolari pe baril, conform Euronews, citată de publicație. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz și costul energiei Conflictul are implicații directe asupra pieței energetice globale, deoarece războiul a afectat grav traficul prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului și gazelor naturale. În acest context, investitorii evaluează un risc mai mare de întreruperi sau întârzieri în livrări, ceea ce se reflectă rapid în prețuri. Efect imediat pe piețe: bursele asiatice, în scădere Escaladarea s-a văzut și pe piețele financiare din Asia: indicele sud-coreean Kospi a pierdut aproape 7%; acțiunile Samsung au scăzut cu aproximativ 7%; bursa din Taiwan a coborât cu aproape 4%; piețele din Hong Kong, Shanghai și Tokyo au înregistrat, de asemenea, pierderi importante. Miza pentru investitori este că un conflict prelungit în Orientul Mijlociu poate alimenta inflația globală prin scumpirea energiei și a transporturilor. Presiune suplimentară din SUA: datele de pe piața muncii și dobânzile Pe lângă șocul energetic, piețele au fost influențate și de cele mai recente date din SUA: economia americană a creat 172.000 de locuri de muncă în luna mai, peste așteptările analiștilor, potrivit Departamentului Muncii. În interpretarea investitorilor, acest rezultat poate însemna dobânzi menținute la niveluri ridicate sau chiar majorări, pentru a ține sub control inflația, iar randamentele obligațiunilor americane au crescut după publicarea datelor. Ce urmează: conflictul rămâne factorul dominant În următoarele săptămâni, evoluția confruntării dintre Iran și Israel este așteptată să rămână principalul factor pentru piețe. Cu petrolul aproape de 100 de dolari pe baril și transporturile energetice afectate în zona Golfului Persic, atenția se mută pe semnalele privind reluarea negocierilor sau, dimpotrivă, o nouă escaladare militară. [...]
Iranul condiționează redeschiderea Strâmtorii Ormuz de taxe de tranzit , o schimbare care poate adăuga costuri directe transportului de petrol și gaze și poate menține presiunea pe lanțurile de aprovizionare, potrivit Adevărul . Mesajul vine după ce conflictul americano-israelian împotriva Iranului a redus semnificativ fluxurile prin strâmtoare, pe unde înainte tranzita aproximativ o cincime din petrolul mondial. Ambasadorul Iranului la Moscova, Kazem Jalali, a declarat într-un interviu pentru cotidianul rus Izvestia că strâmtoarea „va fi deschisă”, însă „în condiții noi” ce urmează să fie stabilite de autoritățile iraniene și omaneze. În același context, diplomatul a spus că Iranul și Omanul oferă „anumite servicii” legate de tranzit și că „se vor percepe taxe” pentru aceste servicii, fără a detalia nivelul sau mecanismul de aplicare. Ce înseamnă „condiții noi”: taxare variabilă în funcție de navă și încărcătură Conform poziției Teheranului, un acord permanent de pace ar trebui să permită perceperea de taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz . Acestea ar urma să varieze în funcție de: tipul navei, încărcătura transportată, condițiile „predominante” (fără alte precizări în declarațiile citate). În plan practic, o astfel de taxare ar însemna un cost suplimentar pentru armatori și, indirect, pentru cumpărătorii de țiței și gaze naturale lichefiate, într-un punct de tranzit critic pentru comerțul energetic global. Dispută cu SUA și rolul Omanului Inițiativa este contestată „vehement” de președintele SUA, Donald Trump , notează publicația. În luna mai, Statele Unite au avertizat Omanul să nu se implice în niciun demers cu Iranul pentru impunerea unei taxe, iar secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a spus atunci că ambasadorul Omanului la Washington l-a asigurat că nu există planuri pentru astfel de taxe. Pe teren, situația rămâne volatilă: Israelul a anunțat luni că a lovit ținte militare în vestul și centrul Iranului, chiar și după ce Trump i-ar fi transmis premierului Benjamin Netanyahu să se abțină de la noi atacuri, potrivit relatării. Tranzit încă restricționat, în ciuda unor plecări recente Deși „câteva petroliere” au reușit recent să părăsească Golful, tranzitul de petrol și gaze naturale lichefiate este în continuare „sever restricționat”, conform informațiilor prezentate. Un exemplu invocat este Japonia: înainte de război, țara importa aproximativ 95% din necesarul de petrol din Orientul Mijlociu și afirmă că nu a achitat nicio taxă după ce un petrolier cu țiței care îi aparținea a trecut prin Strâmtoarea Ormuz în luna mai. [...]
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]
