Știri
Știri din categoria Petrol și gaze

Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz, un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico.
Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston.
Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum:
În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere.
„Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.”
Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului.
Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres.
„Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.”
Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul.
Recomandate

La peste 100 de zile de la izbucnirea conflictului din Iran , prețul petrolului a rămas în jur de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), deși 20% din fluxurile energetice globale sunt încă perturbate , arată o analiză Al Jazeera . Miza economică este că „scenariul de coșmar” – o explozie a cotațiilor care să alimenteze o criză globală – a fost evitat deocamdată, însă presiunile asupra inflației și creșterii economice rămân. Potrivit materialului, perturbarea este descrisă drept „cel mai mare șoc de ofertă din istorie”, dar piața a reușit să absoarbă o parte din impact. În același timp, analiștii avertizează că o blocare prelungită a Strâmtorii Hormuz ar putea împinge petrolul peste 200 de dolari pe baril (aprox. 920 lei), cu potențial de declanșare a unei crize economice la nivel global. De ce nu a sărit prețul peste 100 de dolari Al Jazeera indică mai mulți factori care au ținut cotațiile sub control, în pofida perturbărilor: mai multe țări au eliberat rezerve strategice de petrol; exportatorii au găsit rute alternative; cererea mai slabă a contribuit la temperarea prețurilor. Totuși, analiza notează că „amortizoarele” se subțiază, ceea ce sugerează o capacitate mai redusă de a compensa șocuri suplimentare dacă situația se prelungește. Efecte economice: risc de inflație persistentă și creștere mai lentă Chiar dacă vârful de volatilitate a fost evitat, impactul economic nu dispare rapid. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) avertizează că efectele asupra economiei ar putea persista până în 2027, chiar și în scenariul în care conflictul s-ar încheia „mâine”, potrivit materialului. Pentru companii și consumatori, implicația este că stabilizarea relativă a prețului la țiței nu elimină riscul de costuri ridicate la energie și transport, cu efecte în lanț asupra prețurilor și ritmului de creștere economică. [...]

Donald Trump susține că armata SUA a facilitat în secret transportul a 100 de milioane de barili de petrol prin Strâmtoarea Ormuz , o afirmație care, dacă ar fi confirmată, ar indica o intervenție cu potențial impact direct asupra fluxurilor de țiței și a riscului geopolitic dintr-un punct-cheie pentru piața globală a energiei, potrivit Libertatea . Președintele american a declarat că a ordonat „luna trecută” o „misiune secretă” a forțelor americane „în sprijinul petrolierelor și al altor nave comerciale” din Strâmtoarea Ormuz, iar rezultatul ar fi fost trecerea a „100 de milioane” de barili de petrol prin strâmtoare. Trump a adăugat că „peste 200 de nave” ar fi reușit să tranziteze zona, conform postării sale pe rețeaua Truth Social. Ce știm și ce nu e confirmat Elementul central al anunțului rămâne nevalidat independent: Trump „nu a prezentat nicio dovadă” pentru a susține afirmațiile, notează publicația. În lipsa unor detalii operaționale, nu este clar ce tip de sprijin ar fi fost acordat navelor comerciale și în ce măsură ar fi schimbat efectiv condițiile de tranzit. Context: tensiuni regionale și presiune pe prețuri În același material este menționat că Trump a minimizat public creșterea prețurilor asociată conflictului din Iran , iar datele oficiale din SUA indică o accelerare a inflației: rata anuală ar fi ajuns la 4,2% în mai, cu o creștere lunară de 0,5%. Potrivit Biroului de Statistică a Muncii, creșterea costurilor energiei ar fi reprezentat 60% din avansul lunar, iar CNN este citat ca sursă pentru această pondere. Pentru piața petrolului, orice semnal privind securizarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz contează deoarece reduce (sau, dacă e contestat, poate amplifica) percepția de risc asupra livrărilor. În acest caz, însă, afirmația rămâne la nivel declarativ, fără documente sau confirmări publice suplimentare în materialul citat. [...]

În pofida blocadei din Strâmtoarea Hormuz , prețul petrolului rămâne sub vârfurile temute, dar riscul unei scumpiri abrupte crește pe măsură ce stocurile se subțiază , potrivit unei analize CNN . După trei luni de război care a paralizat una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, piața pare să fi găsit soluții de avarie, însă acestea nu elimină presiunea asupra ofertei. Traficul vizibil prin Strâmtoarea Hormuz este estimat la doar 15% din nivelurile de dinainte de război, conform JPMorgan, dar cotațiile nu au „explodat” până acum. Brent, reperul internațional, a coborât la 93 de dolari pe baril (aprox. 428 lei) vineri, peste circa 70 de dolari înainte de conflict, dar sub maximul recent de 114 dolari (aprox. 524 lei), notează publicația. „Scurgeri” de petrol: fluxuri clandestine și „tranzite fantomă” O explicație pentru calmul relativ al pieței este că o parte din țiței ar continua să iasă din zonă prin rute greu de urmărit. Experți citați de CNN susțin că unele petroliere ar ocoli blocada oprind transponderele (dispozitivele care transmit poziția navei), pentru a evita detectarea. Estimările din articol indică: JPMorgan: fluxuri clandestine de circa 2,1 milioane de barili pe zi în ultimele două săptămâni din mai, față de 15,6 milioane de barili pe zi care tranzitau strâmtoarea înainte de război. Piper Sandler (Jan Stuart): aproximativ 2,9 milioane de barili pe zi ar fi ieșit din strâmtoare în mai, inclusiv circa 900.000 de barili pe zi prin „tranzite fantomă” (cu transponderele oprite). Bob McNally, de la Rapidan Energy Group, spune că aceste „scurgeri” pot întârzia sau atenua parțial criza, dar nu sunt suficiente pentru a evita scăderi semnificative ale stocurilor. De ce nu s-a rupt încă echilibrul: rute alternative și cerere mai mică din China Analiza arată că fluxurile clandestine nu sunt principalul factor care ține prețurile în frâu. Piper Sandler estimează că aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi ar fi părăsit Golful Persic prin alte mijloace, în special prin conducta East-West, care leagă câmpurile petroliere din Arabia Saudită de portul Yanbu de la Marea Roșie. Un alt element important este cererea: China și-ar fi redus importurile de țiței, apelând la stocuri, ceea ce a diminuat presiunea imediată asupra pieței. JPMorgan mai indică și pierderi de cerere „mai mari decât se recunoaște” și stocuri „mai mari decât se raportează”. Riscul care rămâne: stocuri în scădere și posibilă scumpire a carburanților În spatele stabilității relative, unii veterani ai industriei avertizează că efectele reale se acumulează. Stocurile comerciale de petrol au scăzut puternic de la începutul războiului, iar rezerva strategică a SUA ( Strategic Petroleum Reserve ) se îndreaptă rapid spre cel mai redus nivel de la începutul anilor ’80, potrivit articolului. Jan Stuart (Piper Sandler) anticipează că Brent ar putea avea o medie de 130 de dolari pe baril (aprox. 598 lei) în iulie și august. În scenariul său, prețul benzinei în SUA ar urca peste 5 dolari pe galon (aprox. 1,32 dolari/litru, adică aproximativ 6,1 lei/litru), de la circa 4,20 dolari pe galon (aprox. 1,11 dolari/litru, adică aproximativ 5,1 lei/litru) în prezent, pe fondul nevoii de a stimula eliberări suplimentare de urgență și de a tempera consumul. [...]

Creșterea de peste 32% a veniturilor din petrol și gaze în mai oferă Kremlinului un respiro de numerar pe termen scurt, într-un moment în care cheltuielile pentru apărare și securitate rămân ridicate, potrivit Economica . Saltul a venit pe fondul scumpirii țițeiului, influențată de războiul din Orientul Mijlociu , într-un context în care Rusia este al treilea mare producător și exportator de petrol din lume, după SUA și Arabia Saudită. Pentru bugetul federal, veniturile din petrol și gaze rămân principala sursă de lichiditate. De ce creșterea din mai nu schimbă tendința din 2026 În pofida avansului din mai, în primele cinci luni ale acestui an veniturile din petrol și gaze au scăzut în ritm anual cu aproximativ 30%, până la aproape 3.000 miliarde de ruble. Asta indică o volatilitate ridicată și o dependență puternică de prețurile internaționale ale țițeiului. Publicația notează, citând Agerpres , că față de aprilie veniturile au scăzut cu 20,7%, pe fondul plății impozitului pe profit de către companii, care se achită periodic. Ținta de buget și comparația cu anul trecut Bugetul Rusiei pe 2026 estimează venituri din petrol și gaze de 8.920 miliarde de ruble. Ca reper, anul trecut veniturile din petrol și gaze au scăzut cu 24%, la 8.480 miliarde de ruble, cel mai redus nivel începând din 2020. Pentru investitori și companii, mesajul principal este că o lună bună, alimentată de scumpirea țițeiului, poate îmbunătăți temporar fluxul de numerar al statului, dar nu anulează presiunea mai largă din 2026, reflectată de scăderea cumulată de la începutul anului. [...]

Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor din Rusia încep să aibă efecte economice vizibile , iar Vladimir Putin a admis că valul recent de lovituri „provoacă daune” economiei și societății ruse, potrivit Al Jazeera . Miza pentru sectorul petrol și gaze este directă: infrastructura vizată susține exporturile energetice, una dintre principalele surse de venit ale Moscovei. În ultimele săptămâni, Ucraina a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice ruse, inclusiv asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor, precum și asupra lanțurilor de aprovizionare cu combustibil din Crimeea. Al Jazeera notează un atac revendicat de Kiev asupra unei rafinării-cheie din Nijnekamsk, în noaptea precedentă declarațiilor lui Putin. În declarații preluate de agenția de stat TASS, Putin a susținut că economia „își revine rapid” și că scopul atacurilor ar fi să „semene confuzie” în societate, dar că acestea nu vor reuși să divizeze populația și nici să producă „răul economic” urmărit de Ucraina. „În ceea ce privește economia: cu siguranță ne provoacă daune, dar ne revenim rapid”, a spus Putin, potrivit TASS. Presiune pe capacitatea de producție și pe transportul carburanților Pe lângă loviturile la distanță asupra infrastructurii din interiorul Rusiei, Ucraina a vizat și aprovizionarea către Crimeea ocupată, inclusiv camioane cu combustibil. Potrivit aceleiași surse, aceste atacuri au declanșat „cea mai gravă criză de combustibil” din peninsula de la Marea Neagră de la anexarea ilegală din 2014, cu cozi la benzinării (inclusiv la Simferopol). Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War) , un think-tank cu sediul la Washington, a evaluat că există o „sinergie” între campania de lovituri la distanță și atacurile care întrerup aprovizionarea Crimeei și a altor teritorii ocupate: primele reduc capacitatea de producție, iar cele din a doua categorie afectează transportul benzinei care încă poate fi produsă. Răspunsul Kremlinului: apărare antiaeriană și amenințarea cu escaladarea Putin a anunțat că Rusia va intensifica atacurile asupra „infrastructurii inamicului”, cu scopul declarat de a descuraja loviturile asupra obiectivelor civile ruse. Totodată, a cerut îmbunătățirea apărării antiaeriene, a doua solicitare de acest tip în cursul lunii, conform Al Jazeera. Separat, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a recunoscut în această săptămână penuria de combustibil din Crimeea și a spus că sunt luate „măsuri” pentru a gestiona situația, fără detalii despre amploarea sau calendarul intervențiilor. În plan politic, Putin a reiterat recent că nu vede un rost în discuții față în față cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski pentru încheierea războiului, în timp ce, pe front, comandantul-șef ucrainean Oleksandr Sîrski a afirmat că Ucraina ar fi recuperat în mai mult teritoriu decât a pierdut, inversând tendința de câștiguri nete lunare ale Rusiei. [...]

Reticența Europei de a semna contracte pe termen lung pentru LNG din SUA riscă să complice strategia UE de înlocuire a gazului rusesc până în 2027 , potrivit Economica . Dezvoltatorii americani spun că discuțiile cu importatorii europeni există, dar se blochează la momentul angajamentelor ferme, pe fondul temerilor că dependența de Rusia ar putea fi înlocuită cu una față de Statele Unite. Directori americani citați de Bloomberg afirmă că, deși europenii sunt deschiși la negocieri, „nu se angajează cu adevărat” în acorduri de aprovizionare pe termen lung. Miza este una de securitate energetică și de poziționare strategică: companiile europene evită să își lege consumul de o singură sursă dominantă, chiar dacă piața globală de LNG este descrisă ca fiind mai strânsă decât se anticipa înainte de războiul din Iran. Presiunea calendarului UE: ieșirea din gazul rusesc până la final de 2027 În paralel, UE accelerează eliminarea importurilor de gaz rusesc. Conform planului menționat în articol, Uniunea a interzis din 25 aprilie importurile de LNG din Rusia prin contracte spot (pe termen scurt), ca parte a eliminării treptate a tuturor importurilor de gaz rusesc până la sfârșitul lui 2027. Calendarul indicat include: interdicție totală pentru importurile de LNG din Rusia de la începutul anului 2027 ; oprirea importurilor de gaz rusesc prin conducte din toamna anului 2027. Riscul unei noi concentrări: până la 80% LNG din SUA în 2028, potrivit IEEFA Pe fondul reorientării fluxurilor, dependența UE de LNG din SUA a crescut și ar putea ajunge ca 80% din importurile de LNG ale Uniunii să provină din Statele Unite până în 2028 , potrivit prognozelor publicate luna trecută de Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), citate de Economica. Această perspectivă explică de ce importatorii europeni ezită să semneze volume mari pe termen lung: contractele ar securiza aprovizionarea, dar ar putea consolida o dependență structurală de un singur furnizor dominant. Alternativa Canada: interes pentru Ksi Lisims LNG , dar cu volume încă de contractat În căutarea diversificării, mai multe companii europene de utilități și-au exprimat interesul pentru producția viitoare a proiectului canadian Ksi Lisims LNG , care ar urma să fie a doua facilitate de export de gaz lichefiat a Canadei. Proiectul are deja acorduri de preluare pentru 5 milioane de tone pe an , însă dezvoltatorii încearcă să obțină angajamente pentru încă 3–4 milioane de tone , potrivit directorului executiv al Western LNG, liderul proiectului, într-un interviu pentru Reuters. De ce contează pentru companii Pentru utilități și marii consumatori industriali, dilema este între: securizarea volumelor prin contracte pe termen lung (care reduc riscul de aprovizionare); limitarea riscului de dependență și păstrarea flexibilității într-o piață cu volatilitate geopolitică și cu reguli UE în schimbare. Articolul nu indică o soluție imediată, dar sugerează că, pe măsură ce UE închide definitiv capitolul gazului rusesc, competiția pentru LNG și nevoia de diversificare vor pune presiune pe deciziile de contractare ale importatorilor europeni. [...]