Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz, un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico.
Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston.
Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum:
În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere.
„Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.”
Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului.
Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres.
„Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.”
Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul.
Recomandate
Acuzațiile Iranului privind lovirea a șapte petroliere în Strâmtoarea Hormuz ridică riscul de scumpire a petrolului și de noi perturbări pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie, în condițiile în care Washingtonul contestă public informațiile. Potrivit Al Jazeera , Iranul susține că șapte nave au fost avariate într-o singură zi în Strâmtoarea Hormuz, iar Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) avertizează SUA cu extinderea conflictului către bazele americane din regiune. IRGC afirmă că patru dintre nave ar fi fost lovite în timp ce transferau petrol și au luat foc peste noapte, iar alte trei ar fi fost „dezactivate” după ce ar fi lovit mine. Informațiile nu au putut fi verificate independent, iar materialul nu oferă detalii despre eventuale victime sau despre pavilionul navelor. De ce contează pentru piața petrolului Strâmtoarea Hormuz este descrisă ca o rută strategică prin care, înainte de izbucnirea războiului, trecea o cincime din livrările mondiale de petrol. În acest context, orice escaladare sau percepție de risc operațional în zonă poate alimenta volatilitatea prețurilor, mai ales când sunt invocate atacuri asupra petroliereor și posibile mine. Iranul susține că deține controlul asupra strâmtorii și atacă în mod regulat nave care încearcă să o tranziteze fără „autorizarea” sa. În paralel, armata SUA escortează tot mai multe nave, iar Iranul ar fi intensificat atacurile ca răspuns, potrivit relatării. SUA contestă acuzațiile și invocă o tentativă de a împinge prețul în sus Președintele SUA, Donald Trump, a afirmat că Iranul „face tot ce poate” pentru a crește prețul petrolului înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA, susținând că Teheranul „inventează” lovituri, mine și alte incidente. Un purtător de cuvânt al Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), citat anonim, a respins afirmațiile Iranului privind minele și a spus că forțele americane au curățat culoarele internaționale de navigație, iar Iranul folosește rachete și drone. Același oficial a declarat că strâmtoarea rămâne deschisă și că 95% dintre nave reușesc să tranziteze. Riscul de escaladare și implicațiile operaționale IRGC a avertizat că ar putea lovi baze americane din Orientul Mijlociu dacă Washingtonul se implică pentru a ajuta petrolierele să tranziteze alte porțiuni ale strâmtorii. Din Teheran, corespondentul Al Jazeera Mohamed Vall a spus că există discuții despre o escaladare iminentă și că, potrivit așteptărilor din Iran, SUA ar putea ataca chiar înainte de alegerile din noiembrie. Din perspectiva costurilor interne, corespondenta Al Jazeera de la Casa Albă, Kimberly Halkett, a relatat că sondajele indică faptul că mulți americani vor „ușurare” în privința banilor publici cheltuiți pentru un potențial război, pe fondul frustrării legate de scumpirea combustibililor asociată conflictului. În lipsa unor verificări independente privind incidentele raportate, miza imediată pentru sectorul petrol și gaze rămâne creșterea riscului perceput pe ruta Hormuz și posibilitatea ca tensiunile militare să se traducă în costuri mai mari de transport și asigurare, respectiv presiune suplimentară asupra prețurilor. [...]
Franța își acoperă peste 10% din consumul de motorină prin acorduri din Golf , după ce președintele Emmanuel Macron a obținut angajamente suplimentare de livrare în contextul scumpirii carburanților, potrivit Al Jazeera . Noile înțelegeri ridică volumele contractate la 295.000 de tone pe lună, într-un moment în care tensiunile geopolitice mențin presiunea pe prețuri și pe lanțurile de aprovizionare. Președinția franceză a anunțat că Franța a securizat încă 200.000 de tone de motorină pe lună din Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Din acest total, aproximativ 100.000 de tone pe lună ar veni din EAU, iar alte 100.000 de tone ar urma să fie obținute în timpul vizitei lui Macron în Bahrain. Împreună cu livrările din Arabia Saudită, angajamentele ajung la 295.000 de tone lunar, „puțin peste 10%” din consumul Franței, conform Palatului Élysée. Ce înseamnă acordurile pentru aprovizionare Miza imediată este reducerea riscului de penurie în lunile de iarnă, pe fondul unei crize a costului vieții care a alimentat proteste violente în Franța. Patrick Pouyanné, directorul general al TotalEnergies, care îl însoțește pe Macron în turneul din Golf, a declarat – citat de AFP – că acordurile ar trebui să „liniștească” populația. „Nu vom rămâne fără motorină în februarie.” Separat, Kuweitul a oferit, potrivit președinției, „angajamente foarte clare” pentru livrări de motorină și kerosen către teritoriile franceze de peste mări Mayotte și Réunion, în Oceanul Indian. Transporturile ar urma să fie direcționate prin Oman pentru a ocoli Strâmtoarea Hormuz . Contextul geopolitic: Hormuz și presiunea pe prețuri Articolul leagă aceste mișcări de războiul SUA-Iran, care menține prețurile energiei ridicate. Iranul a blocat Strâmtoarea Hormuz – principala rută de ieșire pentru exporturile energetice din Golf – ceea ce a împins în sus cotațiile petrolului, iar motorina a fost printre produsele cel mai puternic afectate. În paralel, G7 (prezidat anul acesta de Franța) a convenit la începutul lunii octombrie să elibereze până la 100 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice. Măsuri interne: eliberare din rezerve și țintă de ieftinire Franța a eliberat și 10 milioane de barili de motorină din propriile rezerve, cu obiectivul de a reduce prețurile cu 12–18 cenți pe litru (aprox. 5–8%) începând de luna viitoare, potrivit președinției franceze. De ce contează pentru piață Dincolo de efectul imediat asupra aprovizionării, acordurile indică o repoziționare pragmatică a Franței către contracte de volum cu state din Golf, într-un moment în care rutele și fluxurile energetice sunt perturbate de conflict. Andreas Krieg, profesor la King’s College London, a spus pentru Al Jazeera că aceste înțelegeri se înscriu într-un tipar mai larg de apropiere între statele din Golf și capitale europene, inclusiv pe dimensiuni de securitate și industrie de apărare, pe fondul presiunii resimțite de ambele părți din partea Statelor Unite. [...]
Administrația Trump analizează relaxarea sancțiunilor pentru o parte din „flota fantomă” de petroliere, cu scopul de a reduce costurile de transport și de a crește disponibilitatea navelor pe rute scurte , pe fondul perturbărilor din aprovizionarea globală cu energie, potrivit Kyiv Post , care citează Reuters. Măsura discutată ar permite unor nave sancționate – asociate în mod obișnuit cu transporturi ocolitoare de țiței – să transporte combustibil considerat „legitim”, cu excluderea petrolului rusesc și iranian aflat sub sancțiuni. Companiile care ar vrea să folosească aceste nave ar trebui să obțină o autorizare de la Departamentul Trezoreriei SUA . Efectul economic: mai multe nave disponibile, dar ieftiniri limitate Conform sursei citate, schimbarea ar putea adăuga un număr mic de petroliere disponibile pentru curse pe distanțe scurte prin Strâmtoarea Hormuz . Totuși, surse din industria maritimă au avertizat că este puțin probabil să apară o scădere amplă a tarifelor de transport (freight rates), chiar dacă o parte din capacitate ar reintra în piață. Un factor major care ar limita efectul este zona de asigurări: asigurătorii ar trebui în continuare să respecte reglementările Uniunii Europene și ale Regatului Unit, ceea ce poate menține restricții practice asupra utilizării acestor nave. Departamentul Energiei din SUA a transmis că o eventuală relaxare a restricțiilor privind „flota fantomă” nu ar ajuta Rusia să transporte petrol sau produse petroliere. Context: relaxarea pentru motorina rusească și presiunea prețurilor interne Discuțiile vin la câteva zile după ce Donald Trump a ridicat sancțiunile asupra exporturilor de motorină rusească, în urma unei înțelegeri cu președintele rus Vladimir Putin pentru livrarea a peste 300.000 de tone metrice de motorină către piața americană și piețele globale. Departamentul Trezoreriei SUA a autorizat vânzarea și importul de motorină rusească până la 7 aprilie 2027. Trump a justificat decizia prin prioritatea de a reduce prețurile la combustibili pentru americani înaintea alegerilor de la 3 noiembrie, când republicanii urmăresc să păstreze controlul asupra ambelor camere ale Congresului. Reacții și riscuri: criticile Ucrainei și ale unor congresmeni americani Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, a criticat acordul privind motorina, argumentând că relaxarea sancțiunilor ar aduce Moscovei venituri suplimentare pentru finanțarea războiului. Într-o postare pe X, el a scris: „Cadourile pentru Putin nu vor aduce pace sau vreun beneficiu lumii civilizate. A permite Rusiei să vândă produse petroliere este o investiție într-un război care trebuie încheiat, nu prelungit.” Într-un interviu pentru Axios, Zelenski a descris decizia ca fiind „nedreaptă și neonestă”, comparând-o cu un „cadou de ziua de naștere” pentru Putin. Acordul privind motorina a atras și critici din partea unor parlamentari americani, inclusiv republicani, care au susținut că permiterea vânzărilor de combustibil rusesc ar submina regimul de sancțiuni menit să limiteze capacitatea Rusiei de a-și finanța războiul. Ce urmează Potrivit informațiilor citate, discuțiile sunt încă în desfășurare și, chiar dacă ar fi adoptată o relaxare țintită, impactul asupra costurilor de transport ar putea rămâne modest din cauza constrângerilor de asigurare și a aplicării continue a sancțiunilor europene și britanice. [...]
Reluarea parțială a fluxurilor de țiței prin Golful Persic nu a rezolvat blocajul la carburanți , iar această diferență menține presiunea pe securitatea energetică și pe prețuri, potrivit Adevărul , care citează declarațiile secretarului american pentru energie, Chris Wright, făcute la Congresul Mondial al Petrolului de la Riad. Oficialul SUA a spus că fluxul de petrol din Golful Persic a revenit la 80%-90% din nivelul de dinaintea războiului din Iran, însă aprovizionarea cu produse rafinate (precum motorina) rămâne „puternic afectată”. În prezent, aproximativ 14 milioane de barili pe zi tranzitează Strâmtoarea Ormuz și conductele alternative de transport. De ce contează: problema se mută de la țiței la produse rafinate Chris Wright a avertizat că, deși fluxurile de țiței sunt în mare parte restabilite, situația este „mult mai dificilă” la produse rafinate. Potrivit acestuia, aprovizionarea cu produse rafinate din regiunea Golfului Persic este la 25%-35% din nivelurile de dinaintea războiului declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului. „Problema țițeiului, despre care vorbim atât de mult, încă persistă, dar în mare parte este controlată” În același context, Wright a indicat că prețul țițeiului se menține, în opinia sa, la un nivel „viabil și rezonabil”, însă a descris cotațiile ca fiind „ușor ridicate”, în comparație cu prețurile mult mai mari ale motorinei pe piețele internaționale, conform EFE și Agerpres . Prețuri și riscuri logistice: Ormuz și ruta Mării Roșii Wright a afirmat că prețurile petrolului Brent au crescut cu aproape 70% de la începutul anului , pe fondul blocadei impuse Strâmtorii Ormuz. În plus, un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă amenințările rebelilor houthi din Yemen , aliați ai Iranului, la adresa transporturilor maritime ale Arabiei Saudite în Marea Roșie. Această rută este prezentată ca alternativă importantă pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite după blocarea Strâmtorii Ormuz la începutul conflictului, pe 28 februarie, iar perturbările de transport din regiune continuă să influențeze piețele internaționale, în contextul reuniunii de la Riad. [...]
Arabia Saudită repoziționează prețurile petrolului pe regiuni , reducând semnificativ tarifele pentru Asia și scumpind livrările către Europa de Nord, pe fondul costurilor de transport încă ridicate și al rutelor afectate de tensiunile din Golf, potrivit Focus . Documentul de preț publicat luni, 5 octombrie, arată că prețurile pentru livrările din noiembrie către Asia au coborât „surprinzător” la un minim al ultimilor șase ani, conform Reuters, în timp ce pentru nord-vestul Europei și zona Mediteranei au fost majorate. Mișcarea vine într-un context în care traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne restricționat, dar statele din Golf și-au crescut exporturile, ajungând la aproximativ 80% din nivelul de dinaintea crizei. Ce s-a schimbat în prețurile Saudi Aramco Pentru piața asiatică, Arabia Saudită a redus prețurile oficiale de vânzare (OSP – „Official Selling Price”, adică prețul de referință stabilit de producător pentru clienți) la mai multe sortimente: „Arab Light” pentru Asia: minus 3 dolari/baril față de luna anterioară, ajungând cu 5 dolari/baril sub media cotațiilor pentru țițeiurile Oman și Dubai. Reuters notează că este cel mai mare discount lunar din iunie 2020. „Arab Medium” și „Arab Heavy” pentru Asia: minus 5 dolari/baril. Pentru nord-vestul Europei, OSP-urile cresc cu 3 dolari/baril la toate sortimentele. Pentru cumpărătorii din SUA, nu sunt așteptate modificări de preț. De ce contează: costurile de transport împing diferențierea regională Publicația indică drept factor major creșterea puternică a tarifelor de transport maritim, în condițiile în care rutele sunt mai complicate și mai scumpe. Analiștii Lloyd’s List au observat salturi abrupte ale unor indici de transport: indicele Suezmax pe ruta SUA–Europa a urcat cu 150% într-o săptămână, iar cel West Africa–Europa cu 145%. În paralel, Arabia Saudită a recurs în ultimele luni la transbordări „navă-la-navă” în afara Strâmtorii Hormuz și la transport printr-o conductă către portul Yanbu de la Marea Roșie, pentru a menține fluxurile de export. Măsurile funcționează, dar sunt descrise ca fiind costisitoare și, pe alocuri, complicate. Implicații pentru Europa: scumpire directă, dar și efecte indirecte Pentru Europa, scumpirea țițeiului saudit înseamnă presiune suplimentară pe costurile de aprovizionare pentru rafinării, chiar dacă Arabia Saudită rămâne un furnizor relativ mic pentru Uniunea Europeană (sub 7%), mult în urma SUA (14,6%) și Norvegiei (12,8%), conform datelor citate. În același timp, ieftinirea pentru Asia poate reduce competiția asiatică pentru alte surse de pe piața globală, ceea ce ar putea tempera presiunea asupra unor fluxuri alternative către Europa — însă efectul depinde de evoluția transportului și a tensiunilor din regiune. [...]
Comisia Europeană exclude reluarea importurilor de gaz rusesc după războiul din Ucraina , invocând cadrul de reglementare deja adoptat pentru eliminarea treptată a acestor livrări, potrivit Euronews . Mesajul Bruxellesului taie din start scenariul repunerii în funcțiune a Nord Stream și mută discuția din zona „posibilei reconcilieri” în cea a obligațiilor legale și a calendarului de ieșire din dependența energetică de Rusia. Reacția vine pe fondul informațiilor că Statele Unite și Rusia ar discuta despre reluarea livrărilor de gaz către Europa după încheierea conflictului. Paula Pinho, purtătoarea de cuvânt-șefă a Comisiei Europene, a argumentat poziția prin costurile și riscurile de securitate asociate dependenței de combustibili fosili din Rusia. „Știm foarte bine care sunt costurile ascunse ale dependenței de Rusia pentru achiziția de combustibili fosili. Aceste resurse au fost folosite ca armă, iar noi am plătit prețul. Nu uităm acest lucru.” Calendarul UE: ieșire completă din gazul rusesc până la final de 2027 Bruxellesul susține că renunțarea la gazul rusesc nu depinde doar de sancțiuni, ci și de legislația europeană în vigoare, care prevede eliminarea treptată a importurilor indiferent de evoluțiile geopolitice. Anna-Kaisa Itkonen, purtătoarea de cuvânt a Comisiei pentru energie, a indicat că planul acoperă atât gazul livrat prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (GNL – gaz răcit până devine lichid, pentru transport cu nave). Conform calendarului prezentat: GNL din Rusia : contractele pe termen scurt au fost eliminate; cele pe termen lung ar urma să înceteze până în ianuarie 2027 . Gaz prin conducte (inclusiv asociat anterior Nord Stream) : eliminare până în septembrie 2027 . Ultimele livrări : ar urma să se încheie până la sfârșitul lui 2027 . Pinho a mai spus că Rusia a fost cea care a întrerupt inițial livrările, într-un moment în care Europa era puternic dependentă de gazul rusesc. Nord Stream și miza economică: costuri mai mici vs. risc de securitate Nord Stream 1 și 2 leagă Rusia de Germania pe sub Marea Baltică, pe o distanță de peste 1.200 km. Nord Stream 1 nu mai funcționează după exploziile din 2022, iar Nord Stream 2 nu a primit certificarea necesară din partea autorităților germane. În paralel, au apărut informații că Washingtonul și Moscova ar analiza reluarea livrărilor către Europa, inclusiv prin Nord Stream, cu implicarea unui investitor american. Potrivit materialului, discuțiile ar viza și alte posibile acorduri economice, inclusiv activele Lukoil , tehnologie nucleară și proiecte de GNL în zona arctică. În Europa, revenirea la gazul rusesc rămâne un subiect disputat: susținătorii invocă posibile costuri mai mici pentru consumatori și companii, în timp ce criticii avertizează asupra riscurilor de securitate generate de o nouă dependență. Context de piață: dependența a scăzut, dar GNL-ul e, de regulă, mai scump Ponderea gazului rusesc transportat prin conducte în importurile europene a coborât de la aproximativ 40% în 2021 la circa 6% în 2025 , potrivit datelor citate. Reducerea dependenței a împins însă statele europene către un consum mai mare de GNL, inclusiv din SUA, care este „de regulă mai scump”, notează sursa. Pentru companii, mesajul Comisiei indică faptul că, chiar și într-un scenariu de încetare a războiului, revenirea la gazul rusesc nu este tratată ca opțiune de politică energetică , ci ca direcție închisă prin reguli și termene deja stabilite. [...]
