Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Blocada navală americană în jurul Iranului riscă să țină petrolul și carburanții la cote ridicate încă luni de zile, chiar dacă un vârf al prețului ar putea apărea „în următoarele câteva săptămâni”, odată cu reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit news.ro.
Secretarul american al energiei, Chris Wright, a spus că prețurile la energie „ar putea chiar să crească” până când „traficul naval semnificativ” va reuși să traverseze această rută maritimă-cheie, în prezent blocată. În acel moment, prețurile petrolului ar urma să atingă „un nivel maxim”, estimat de oficial „cândva în următoarele câteva săptămâni”, declarație făcută la conferința Semafor World Economy.
Evoluția petrolului se transmite rapid în costul carburanților, deoarece țițeiul este principalul factor de cost pentru prețurile plătite la pompă. Wright a avertizat că, la fel ca președintele Donald Trump, se așteaptă ca prețurile la benzină să continue să crească și să rămână ridicate timp de luni de zile.
Țițeiul Brent, etalonul global, a crescut cu aproximativ 40% de la începutul războiului, iar luni prețurile au urcat, apropiindu-se de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei).
Cu o lună înainte, Wright declara că există o „șansă foarte mare” ca americanii să vadă prețurile la benzină scăzând la cel puțin 3 dolari pe galon (aprox. 3,8 litri), până în vară, însă mesajul de acum indică o presiune de creștere pe termen scurt și menținere la niveluri ridicate.
Donald Trump a ordonat duminică un blocaj naval, programat să înceapă luni la ora 14:00 GMT (17:00, ora României), după eșecul negocierilor directe dintre cele două țări în Pakistan. Potrivit informațiilor din articol, măsura urmărește să priveze Iranul de „singura sursă de finanțare a regimului” – exportul de petrol.
Trump a amenințat, de asemenea, că va distruge orice „navă de atac rapidă” iraniană care ar încălca blocada impusă navelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene.
Recomandate
China începe să resimtă în economie șocul petrolului , pe fondul volatilității din piețele de combustibili și al blocadei militare americane care amenință exporturile Iranului, într-un moment în care Beijingul se pregătește de o întâlnire la nivel înalt Xi–Trump, așa cum arată o analiză CNN . Deși China a traversat până acum mai bine decât unii vecini asiatici criza energetică declanșată de războiul din Golf, miza crește: Beijingul este principalul importator de petrol iranian și, prin urmare, cel mai expus la măsuri ale SUA care afectează fluxurile de țiței – de la relaxarea unor sancțiuni luna trecută până la blocada actuală a porturilor iraniene. De ce nu e vorba (încă) de penurie, dar costurile urcă Analiza notează că un deficit imediat de aprovizionare în China nu este scenariul de bază, în condițiile în care autoritățile au pregătit rezerve. Potrivit estimărilor citate, China a acumulat rezerve de petrol pentru cel puțin trei luni (între stocuri comerciale și rezerve strategice naționale), ceea ce oferă „spațiu de manevră” economiei. În paralel, Bloomberg News a relatat joi (citat de CNN) că guvernul chinez a dat rafinăriilor de stat undă verde să apeleze la rezervele comerciale pe măsură ce războiul se prelungește, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Totuși, China nu poate evita efectele scumpirilor globale. Planificatorul economic central a intervenit de mai multe ori pentru a amortiza impactul asupra motorinei și benzinei, dar scumpirile încep să se transmită în economie: companiile aeriene au majorat taxele din bilete din cauza costurilor mai mari cu kerosenul, iar costurile cu combustibilul pentru transport au crescut cu 10% de la o lună la alta în martie, conform datelor oficiale citate. Un alt semnal urmărit de piețe: prețurile „la poarta fabricii” (prețuri de producător) au revenit pe plus luna trecută, pentru prima dată în mai mult de trei ani. Analiștii avertizează însă că este vorba de inflație împinsă de costuri (scumpiri generate de inputuri, nu de cerere), care tinde să erodeze marjele și veniturile disponibile ale gospodăriilor, fără să îmbunătățească încrederea consumatorilor, potrivit unei note semnate de Joe Peissel (Trivium China), citată în analiză. Efectul Hormuz și blocada: cât de expusă e China Potrivit firmei financiare Nomura, 38% din petrolul și 23% din gazul natural lichefiat (GNL) care trec, de regulă, prin Strâmtoarea Hormuz au ca destinație porturi din China. Per total, asta ar echivala cu aproximativ jumătate din aprovizionarea maritimă cu petrol a Chinei și o șesime din cea de gaze naturale. În timp ce controlul Iranului asupra strâmtorii a redus o parte din fluxurile altor țări, petrolul iranian – care, în mod obișnuit, reprezintă 13% din importurile maritime ale Chinei – a continuat să curgă la niveluri „în mare parte normale”, până la blocada americană, care este așteptată să frâneze exporturile. Pe termen scurt, impactul ar putea rămâne limitat, din câteva motive menționate în analiză: există volume semnificative deja în stocare sau în tancuri petroliere aflate în larg, care pot fi accesate; „țițeiul iranian pe apă rămâne abundent”, iar zilele de acoperire pentru rafinăriile chineze sunt în jur de 120, dacă importurile rămân la niveluri normale, potrivit lui Johannes Rauball (Kpler), citat de CNN. În același timp, rafinăriile mici private („teapot refiners”) de pe coasta Chinei, care lucrează cu marje reduse, își diminuaseră deja achizițiile după ce eliminarea de către SUA a sancțiunilor pentru anumite volume de țiței iranian a împins prețurile în sus, potrivit analistului Tianyue Hu (Rystad Energy), citat în analiză. Dacă situația se prelungește, iar prețurile rămân ridicate și stocurile se reduc, aceste rafinării ar putea tăia producția de benzină și motorină. Într-un astfel de scenariu, autoritățile ar putea interveni cu măsuri de sprijin – de la asigurarea unor surse alternative de țiței până la stimularea funcționării rafinăriilor – pentru a menține stabilitatea aprovizionării interne, potrivit aceleiași surse. Expunere financiară în regiune: 6,5 miliarde de dolari „la risc” Dincolo de energie, China are o amprentă economică relevantă în Orientul Mijlociu. Infrastructura finanțată de China care a fost vizată sau este considerată la risc în regiune totalizează 6,5 miliarde de dolari (aprox. 29,9 miliarde lei), potrivit unei analize AidData (laborator de cercetare la William & Mary University), citată de CNN. Lista include porturi, centrale electrice și instalații de desalinizare, rafinării și operațiuni petrochimice, precum și infrastructură aeroportuară în Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran și Israel. AidData notează că unele cifre reflectă estimări ale ponderii creditorilor în împrumuturi sindicalizate, nu expunerea exactă. Un alt indicator al răcirii contextului: în martie, comerțul Chinei cu Orientul Mijlociu a trecut de la creștere anuală în primele două luni ale anului la scădere, potrivit oficialilor citați în analiză. Ce urmează: presiune economică și calcul diplomatic înainte de întâlnirea Xi–Trump Pe fondul unei încetări a focului „neliniștite” între SUA și Iran și al blocadei americane, Beijingul își calibrează mesajele și inițiativele diplomatice, inclusiv în perspectiva vizitei așteptate luna viitoare a președintelui american Donald Trump la Beijing, pentru o întâlnire cu Xi Jinping (vizită deja amânată o dată, potrivit analizei). Miza, sugerează CNN, este că pe măsură ce costurile economice cresc, China ar putea avea mai multe motive să apese pentru o soluție negociată care să reducă presiunea din piața energiei și riscurile asupra intereselor sale din regiune. [...]
Donald Trump încearcă să transforme blocada Iranului într-un argument comercial pentru exporturile americane de petrol , susținând că statele afectate de blocarea Strâmtorii Hormuz — în special China — ar trebui să cumpere mai mult țiței din SUA, potrivit Axios . Miza economică este însă limitată de capacitatea fizică a SUA de a crește rapid exporturile și de faptul că tipurile de țiței nu sunt perfect substituibile. Trump a spus la Fox, în emisiunea „Sunday Morning Futures”, că „China își poate trimite navele la noi” și a susținut într-o postare pe rețele sociale că „nave goale care transportă petrol din multe națiuni se îndreaptă toate către Statele Unite ca să încarce petrol”. Ce poate livra, de fapt, SUA Statele Unite sunt deja printre cei mai mari exportatori de țiței din lume, dar nu au capacitatea de a înlocui fluxurile uriașe care trec, în mod normal, prin Strâmtoarea Hormuz. Un alt obstacol este calitatea țițeiului: rafinăriile din regiuni diferite folosesc tipuri diferite, iar SUA exportă în principal sortimente ușoare. Axios notează că exporturile americane de țiței oscilează, în general, între 3,5 și 4,5 milioane barili/zi. În ianuarie (ultima lună cu date federale solide) au fost 3,9 milioane barili/zi, iar datele săptămânale preliminare indicau 4,2 milioane barili în săptămâna din 3 aprilie. Dimensiunea șocului din Hormuz și de ce nu poate fi „acoperit” rapid Războiul cu Iranul a oprit circa 20 milioane barili/zi de țiței și produse petroliere care trec de regulă prin Strâmtoarea Hormuz, rută care gestionează aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol, potrivit sursei. Doar o fracțiune ar fi înlocuită prin volumele care pot ajunge pe piață via conducta est–vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie. În plus, producătorii din Golful Persic, fără rute alternative de export, și-ar fi redus producția cu 8–10 milioane barili/zi, potrivit unor estimări citate de Axios. Unde se vede elasticitatea: produse petroliere, nu țiței Pe segmentul produselor petroliere (benzină, motorină, combustibil de aviație), exporturile SUA au crescut în general de ani de zile. Datele săptămânale ale Energy Information Administration arată un vârf nou de 7,9 milioane barili/zi în săptămâna din 27 martie, deși Axios avertizează că aceste serii „rapide” sunt notoriu de zgomotoase, iar cifrele mai robuste vin cu întârziere. Mason Hamilton, cercetător la American Petroleum Institute, a scris pe X că, deși cifrele săptămânale sunt volatile, „mai multe surse au raportat creșterea exporturilor de produse americane către Asia, Africa și alte zone” și că fluxurile comerciale au devenit „din ce în ce mai atipice”, cu relatări despre benzină din Coasta Golfului SUA către Australia și combustibil de aviație de pe Coasta de Est către Europa. Ce urmează: investiții în infrastructură, dar pe termen lung Axios arată că această criză ar putea stimula investiții noi în proiecte de infrastructură pe Coasta Golfului, care ar extinde capacitatea de export a SUA pe termen mai lung. Concluzia: exporturile americane pot ajuta la atenuarea deficitului global de ofertă, dar, în parametrii actuali, „nu sunt nici pe departe o soluție” la șocul de aprovizionare generat de blocarea Hormuz. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne mult sub normal, deși apar semne de reluare a tranzitului , într-un moment în care riscul de întrerupere a fluxurilor de petrol și gaze rămâne un factor de presiune pentru piețele energetice. Potrivit adevarul.ro , mai multe nave – majoritatea din China – se îndreaptă spre strâmtoare chiar în ziua în care au loc discuții SUA–Iran la Islamabad, pe fondul tensiunilor legate de tranzitul petrolierelor. Datele de monitorizare a traficului maritim citate din MarineTraffic arată că unele nave au tranzitat deja zona sau se deplasează dinspre Golful Persic către această rută. Printre exemplele menționate se numără un vrachier chinez care a trecut prin zonă în cursul nopții, după ce plecase din portul irakian Umm Qasr cu aproape o lună în urmă. În același timp, două petroliere chinezești, fiecare cu o capacitate de aproximativ 300.000 de tone și marcate ca fiind încărcate, se îndreptau sâmbătă spre strâmtoare, navigând în apropierea coastelor iraniene. Este menționat și un transportator de gaze naturale lichefiate (GNL) sub pavilion Botswana, „Nidi”, care încearcă pentru a doua oară să părăsească Golful, după ce vineri dimineață s-a întors din drum. De ce contează: semnal operațional, dar departe de normalizarea fluxurilor Chiar dacă apar nave care reiau ruta, articolul notează că traficul rămâne „mult sub nivelul obișnuit”, reprezentând doar o mică parte din fluxul normal de aproximativ 100 de nave pe zi. Pentru sectorul petrol și gaze, acest nivel redus indică faptul că riscul operațional nu a dispărut, iar orice restrângere a tranzitului prin Hormuz poate afecta livrările și costurile de transport. Contextul politic: condiții impuse de Iran și acuzații reciproce În plan politic, președintele american Donald Trump a acuzat Iranul că „blochează petrolul” prin Strâmtoarea Hormuz, într-o postare pe rețelele sociale. Separat, agenția iraniană Tasnim a relatat că Iranul „a menținut condițiile actuale pentru tranzitul petrolierelor” ca reacție la ceea ce Teheranul susține că sunt încălcări ale acordului de încetare a focului de către SUA, inclusiv continuarea atacurilor israeliene asupra Hezbollah în Liban. Articolul mai precizează că Iranul a transmis că navele pot traversa strâmtoarea doar cu aprobarea sa, un element care menține incertitudinea privind evoluția traficului în perioada următoare. [...]
Cotația Brent a coborât din nou sub 100 de dolari pe baril , după ce piața a reacționat la declarațiile lui Donald Trump potrivit cărora Iranul ar fi contactat SUA și „își dorește foarte mult” un acord, pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Ormuz , relatează Mediafax . Brent urcase la începutul zilei peste pragul psihologic de 100 de dolari, ajungând la un vârf de 101,70 dolari pe baril, după știrile despre planul președintelui SUA de a bloca ruta maritimă pentru traficul iranian, potrivit The Guardian. Ulterior, prețul a scăzut la puțin peste 99 de dolari pe baril. Trump a spus că blocada a intrat în vigoare la ora 10:00 ET (17:00, ora României), iar apoi „iranienii au luat legătura”. Declarația a fost făcută în fața Casei Albe. „Vă pot spune că am fost sunați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să facă o înțelegere… Am fost sunați în această dimineață de oamenii potriviți.” Efecte colaterale: gazele au rămas pe creștere Pe piața gazelor, contractul britanic pentru luna mai a crescut cu aproape 12% mai devreme în cursul zilei, înainte de a se stabiliza ulterior la o creștere de peste 5%, potrivit informațiilor citate. Ce anticipează analiștii Analiștii de la JPMorgan Chase , citați de Mediafax, au declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână ridicate în al doilea trimestru, peste 100 de dolari pe baril, înainte de a scădea în a doua jumătate a anului. [...]
Un oficial iranian avertizează că o „blocadă” a porturilor Iranului ar putea împinge rapid prețurile carburanților în sus , pe fondul escaladării tensiunilor cu SUA, potrivit G4Media . Mesajul, formulat ca ironie la adresa lui Donald Trump, indică riscul ca un nou șoc geopolitic să se transmită direct în costurile energiei. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad-Bagher Ghalibaf , a postat pe X o fotografie cu prețurile la benzină din zona Casei Albe, în contextul amenințării lansate de Trump privind blocarea porturilor iraniene, relatează Sky News . „Bucurați-vă de prețurile actuale la pompă. Cu așa-zisa «blocadă», în curând veți avea nostalgie după benzina de 4-5 dolari galonul.” Ce declanșează riscul de scumpiri În material se arată că Trump a declarat că „blocada” va intra în vigoare astăzi, la ora 17:00 (ora României), după eșecul negocierilor din weekend, la care Ghalibaf ar fi participat în Pakistan. Din informațiile prezentate nu rezultă detalii despre mecanismul exact al „blocadei” sau despre măsurile concrete avute în vedere, însă mesajul iranian mizează pe ideea că o restricționare a fluxurilor comerciale/energetice ar putea alimenta creșteri de preț la pompă. Contextul din sursă și limitele informației Articolul se bazează pe o relatare Sky News și pe postarea de pe X a oficialului iranian. Nu sunt oferite date despre evoluții ale cotațiilor petrolului, reacții ale pieței sau estimări oficiale privind impactul asupra prețurilor, astfel că amploarea efectului rămâne neclară din informațiile disponibile în sursă. [...]
Saltul petrolului peste 100 de dolari/baril readuce riscul de scumpiri în lanț la energie și transport , după ce Donald Trump a spus că SUA va bloca „orice navă” care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Mediafax . Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat cu 8% până la aproximativ 102 dolari (aprox. 469 lei) pe baril, iar țițeiul american a crescut tot cu 8%, la 104 dolari (aprox. 478 lei) pe baril, potrivit CNN, citată de publicație. Într-o intervenție la emisiunea „ Sunday Morning Futures ” de la Fox News, Trump a afirmat că SUA nu va lăsa Iranul să obțină bani din vânzarea de petrol, într-un mesaj care a alimentat temerile privind perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transportul de țiței. De ce contează: piața reacționează la riscul de blocaj și la incertitudinea din regiune Chiar și după această creștere, prețurile rămân sub maximele recente atinse săptămâna trecută, înainte ca Trump să renunțe la amenințarea cu „devastarea în masă” a Iranului și să accepte discuții de încetare a focului, notează materialul. Publicația mai arată că, pe fondul eșecului de a ajunge la un acord de încetare a focului durabil și al apropierii unui nou termen-limită, petrolul se tranzacționează acum peste nivelul de la 1 aprilie, o dată considerată „cheie” în contextul evoluțiilor din conflict. Context: taxe de tranzit și exporturi iraniene în creștere Iranul ar fi beneficiat financiar de pe urma războiului, percepând taxe de până la 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pe navă pentru trecerea prin strâmtoare, potrivit articolului. În același timp, Trump ar fi lansat anterior ideea unor taxe, descrise ca o „asociere comună” cu Iranul. Separat, Iranul a reușit să exporte o medie de 1,85 milioane de barili de țiței pe zi până în martie, cu aproximativ 100.000 de barili pe zi mai mult decât în ultimele trei luni, potrivit firmei de date și analiză Kpler, citată de Mediafax. [...]
