Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Rusia amenință cu scumpirea energiei pentru Armenia și pune sub semnul întrebării acordul care îi asigură livrări preferențiale de gaze și produse petroliere, într-un moment în care Erevanul își accelerează apropierea de Uniunea Europeană, potrivit G4Media.
Moscova a transmis o scrisoare autorităților armene prin care avertizează că va suspenda livrările de petrol și gaze „în condiții preferențiale” dacă guvernul de la Erevan continuă procesul de integrare în UE. Mesajul a fost comunicat oficial pe 27 mai de ambasada Rusiei, conform declarațiilor purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, citate de Agerpres.
Scrisoarea invocă posibilitatea ca Rusia să suspende sau să denunțe unilateral acordul interguvernamental semnat la 2 decembrie 2013, care vizează cooperarea în aprovizionarea cu gaze naturale, produse petroliere și diamante brute. Documentul ar fi fost adresat Ministerului Administrației Teritoriale și Infrastructurii din Armenia, instituție care a negat, mai devreme în aceeași zi, că l-ar fi primit.
Potrivit ziarului rus Kommersant, în scrisoare se mai afirmă că aprofundarea relațiilor Armenia–UE ar pune în pericol dezvoltarea cooperării cu Moscova.
În baza acordului din 2013, Armenia beneficiază de prețuri preferențiale la importurile din Rusia pentru gaze naturale, petrol și produse petroliere. Președintele rus Vladimir Putin a sugerat recent că, dacă Armenia se distanțează de Rusia, prețul gazelor ar putea crește de la 177 de dolari pentru mia de metri cubi la 600 de dolari, „la fel ca europenii” (aprox. de la 815 lei la 2.760 lei, la un curs orientativ).
Pe fondul încercărilor de a reduce dependența energetică de Rusia, guvernul armean a crescut în ultimii ani importurile de combustibili din România, Egipt și Bulgaria, iar din anul trecut a început să importe și din Azerbaidjan.
În plan politic, relația tradițional strânsă cu Rusia s-a deteriorat după venirea la putere a premierului Nikol Pașinian în 2018 și după evoluțiile din conflictele cu Azerbaidjanul din 2020 și 2023. În paralel, Armenia și-a continuat apropierea de SUA și UE, inclusiv prin adoptarea unei legi care lansează procesul de aderare la blocul comunitar.
Recomandate
Diferențele de taxare și subvenționare fac ca un plin de 60 de litri să coste de la 15 la 860 de yuani în funcție de țară, pe fondul menținerii cotațiilor internaționale ale petrolului la niveluri ridicate, potrivit Smart Car . Datele, publicate pe 25 mai de bloggerul auto „电车出海”, arată că pentru un rezervor standard de 60 de litri diferența dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe depășește 57 de ori. În eșantionul prezentat, Iranul este țara cu cel mai mic cost: aproximativ 15 yuani pentru un plin. Cât costă un plin de 60 de litri în țările comparate Conform statisticii citate, costurile pentru 60 de litri de benzină sunt: Iran: ~15 yuani Arabia Saudită: ~280 yuani Rusia: ~260 yuani SUA: ~470 yuani China: ~530 yuani Japonia: ~580 yuani Marea Britanie : ~860 yuani (cea mai scumpă din comparație) De ce apar diferențe atât de mari Materialul indică drept factori principali: nivelul rezervelor de petrol, capacitățile și organizarea rafinării, structura taxelor și politicile de subvenționare. În cazul unor mari producători precum Iranul și Arabia Saudită, prețurile interne rămân joase atât datorită resurselor, cât și prin subvenții pentru combustibili. Rusia, un exportator major, are de asemenea un nivel relativ redus al prețurilor la pompă. La polul opus, în Marea Britanie și, mai larg, în Europa, ponderea ridicată a taxelor pe combustibili și a TVA împinge prețul final semnificativ peste alte regiuni. Pentru China, sursa notează că prețurile sunt corelate cu piața internațională a țițeiului și includ costuri precum accizele și TVA, ceea ce plasează țara la un nivel „mediu” în comparația globală. [...]
Atacurile cu drone au scos din joc o parte semnificativă din rafinarea Rusiei , iar efectul imediat este o scădere puternică a producției de carburanți și măsuri de limitare a exporturilor, potrivit Stirile Pro TV , care citează date oficiale și surse Reuters. Capacitatea combinată a rafinăriilor afectate depășește 83 de milioane de tone anual, echivalentul a aproximativ un sfert din capacitatea totală de rafinare a Rusiei. Instalațiile lovite asigură peste 30% din producția rusă de benzină și circa 25% din producția de motorină, ceea ce amplifică riscul de dezechilibre pe piața internă. Blocaje operaționale în rafinării-cheie Printre unitățile afectate sunt menționate rafinăria din Kiriși (una dintre cele mai mari din Rusia), rafinăria din Moscova, precum și instalațiile din Nijni Novgorod, Riazan și Iaroslavl. Rafinăria Kiriși, cu o capacitate anuală de 20 de milioane de tone, este complet oprită din 5 mai, potrivit surselor Reuters. În cazul rafinăriei NORSI din Nijni Novgorod (17 milioane de tone anual), atacată pe 20 mai, situația operațională „rămâne neclară”, conform aceleiași surse. Ministerul rus al Energiei nu a comentat informațiile, mai notează materialul. Efect economic: presiune pe buget și restricții la export Pe fondul deteriorării situației, Moscova a introdus deja o interdicție privind exporturile de benzină , valabilă din aprilie până la finalul lunii iulie. Atacurile au vizat în ultimele luni nu doar rafinării, ci și conducte și depozite petroliere. Conform informațiilor citate, loviturile au redus producția de petrol a Rusiei (al treilea mare producător mondial după SUA și Arabia Saudită) și cresc presiunea asupra bugetului federal, unde veniturile din petrol și gaze reprezintă aproximativ un sfert din încasările statului. [...]
România riscă să redevină dependentă de importuri de gaze după 2035 , iar miza se mută de pe autosuficiență pe infrastructură și reguli de piață care să susțină industria, potrivit Mediafax , care redă declarațiile fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan . Ivan spune că, pe baza unor analize privind capacitatea de producție și consumul de gaze naturale pe următorii 25 de ani, România își poate acoperi consumul intern până în 2035. După acest prag, însă, ar fi nevoie de volume suplimentare, în contextul evoluției consumului intern și regional. În același timp, fostul ministru susține că România ar putea livra gaze către țări din regiune – Ucraina, Moldova, Ungaria, Slovacia și Austria – care „au nevoie de gaze naturale”, conform concluziilor la care ar fi ajuns aceste analize. „Strategie dublă”: gaz pentru industrie și tranzit pentru regiune În opinia lui Ivan, România ar trebui să urmărească două direcții în paralel, pentru a rămâne relevantă pentru investitori și pentru a-și proteja poziția energetică: utilizarea gazului produs intern pentru industria românească, „la cost de producție plus un profit reglementat” (profit stabilit prin reguli, nu lăsat integral pieței); dezvoltarea infrastructurii astfel încât gazele care ar urma să vină „ca propunere din partea SUA prin Grecia, pentru toată regiunea”, să poată fi tranzitate prin România, nu prin alte rute, pentru a genera venituri și a acoperi cererea regională fără a pune presiune pe consumul intern. De ce contează pentru economie Mesajul central este că autosuficiența până în 2035 nu elimină riscul de dependență ulterior, iar deciziile privind infrastructura de tranzit și modul de alocare a gazului intern către industrie devin esențiale pentru: costurile energiei în industrie (și, implicit, competitivitatea); venituri din tranzit și rolul României în aprovizionarea regională; atractivitatea pentru investiții, în măsura în care există predictibilitate privind accesul la gaze și regulile de preț. Ivan a făcut declarațiile marți seara, la Antena 3 CNN, potrivit aceleiași surse. [...]
Canada pregătește exporturi de GNL către Germania, un pas care poate debloca investiția de 10 miliarde de dolari în terminalul Ksi Lisims și ar reduce dependența de piața americană pentru producătorii canadieni, potrivit Mediafax . Acordul vizează livrări de gaze naturale lichefiate (GNL – gaz răcit până devine lichid, pentru a putea fi transportat pe mare) către Germania, de la un terminal planificat pe coasta Pacificului. Un oficial familiarizat cu situația a declarat că înțelegerea urmează să fie semnată cu SEFE, grup german al cărui nume vine de la „Securing Energy for Europe” („Asigurarea Energiei pentru Europa”), pentru proiectul de export KSI Lisims din Columbia Britanică, informație atribuită de Mediafax agenției AP. Volumul menționat este de până la 1 milion de tone metrice de GNL pe an. Miza economică: decizia finală de investiție încă lipsește Premierul provinciei Columbia Britanică, David Eby , a spus că un acord de furnizare către Germania ar fi un pas-cheie pentru ca partenerii din spatele proiectului Ksi Lisims să decidă continuarea uzinei și a terminalului de export, evaluate la 10 miliarde de dolari (7,2 miliarde de dolari americani). Convertit orientativ, 10 miliarde de dolari înseamnă aproximativ 46 miliarde lei, iar 7,2 miliarde de dolari americani aproximativ 33 miliarde lei. Deși proiectul are autorizațiile necesare, consorțiul nu a luat încă decizia finală de investiție, care ar deschide calea pentru începerea construcției. Eby a indicat că semnarea contractelor de achiziție cu cumpărători este un pas esențial înainte de această etapă. Cine mai este în „coșul” de cumpărători Parteneriatul din spatele Ksi Lisims a semnat deja acorduri de furnizare cu: o unitate a Shell (cu sediul la Londra); TotalEnergies (cu sediul în Franța). Context: diversificarea exporturilor Canadei și securitatea energetică a Germaniei În același timp, prim-ministrul Mark Carney și-a fixat ca obiectiv dublarea comerțului cu țările din afara SUA într-un deceniu. Canada exportă în prezent aproape tot petrolul și gazele către Statele Unite, conform informațiilor din articol. Pentru Germania, acordul se leagă de efortul de a-și consolida aprovizionarea după reducerea drastică a livrărilor rusești, în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu. SEFE este fosta filială germană a Gazprom, naționalizată de Germania în 2022, pe fondul crizei energetice din Europa. [...]
Riscul ca SUA să reducă sau să oprească livrările de petrol și gaze către UE după 1 ianuarie 2027 pune presiune pe Bruxelles să recalibreze aplicarea noilor reguli privind metanul, într-un moment în care Europa rămâne puternic dependentă de importuri, potrivit Focus . Miza este una de reglementare cu efect direct în securitatea energetică: UE a înăsprit cerințele de raportare și reducere a emisiilor de metan asociate lanțului de aprovizionare cu petrol și gaze, iar SUA contestă fezabilitatea lor pentru exportatori. Ambasadorul SUA pe lângă UE, Andrew Puzder , a declarat pentru publicația olandeză Fd că regulile „nu sunt practicabile” și a avertizat că, dacă nu sunt relaxate pentru producătorii de combustibili fosili, Europa ar putea avea „o iarnă lungă, rece și grea”. Ce prevede, de fapt, cadrul UE și de ce devine critic în 2027 Articolul indică faptul că „regulile” sunt legate de aplicarea prevederilor din așa-numita „regulamentare privind metanul” (Methanverordnung). Deși cadrul este în vigoare din 2024, o clauză relevantă pentru importuri ar urma să se aplice din ianuarie 2027: țările din afara UE ar putea exporta petrol, gaze și cărbune în Uniune doar dacă respectă cerințe echivalente cu cele impuse producătorilor din UE privind monitorizarea, raportarea și verificarea. În plus, sunt menționate obligații pentru operatorii din energie de a verifica periodic emisiile de metan și de a raporta, precum și interdicția „ventilării” (eliberarea controlată a gazelor) și a arderii de rutină (flaring) în sectorul petrol și gaze. Nerespectarea ar atrage amenzi. De ce contează: dependența UE de SUA și opțiunea de redirecționare spre Asia Focus notează că SUA ar putea redirecționa relativ ușor volumele către Asia, ceea ce ar pune UE într-o poziție dificilă. Publicația o citează pe experta în energie Lucia van Geuns (Hague Centre for Strategic Studies), preluată de Nos , care spune că UE este dependentă atât la importurile de țiței, cât și la cele de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz natural răcit până devine lichid pentru a fi transportat mai ușor), „în special de Statele Unite”. În același timp, articolul plasează discuția într-un context de piață tensionată: Jan-Willem van den Beukel, din cadrul asociației de interese a companiilor energetice Vemobin, afirmă că modul de implementare este problematic și că piața globală a petrolului este „deja în criză”, cu disponibilitate insuficientă; în acest cadru, reguli mai dure ar putea reduce interesul companiilor pentru exporturi către Europa. Cifrele invocate și avertismentul privind o posibilă „lacună” de aprovizionare Potrivit articolului, SUA sunt al doilea furnizor de gaze al UE după Norvegia, cu 75,6 miliarde metri cubi, iar la LNG ar acoperi circa 58% din importurile UE (date atribuite Consiliului European ). Pentru importurile de petrol, Comisia Europeană ar indica o pondere a SUA de aproximativ 15%. În plan politic, Focus relatează că la Bruxelles s-ar discuta deja despre o posibilă relaxare a regulilor. Este citat eurodeputatul Auke Zijlstra (PVV), care avertizează: „Fie cumpărăm gaz din SUA, fie din ianuarie ne confruntăm cu o lacună de aprovizionare de 25%.” Articolul nu precizează la ce „ianuarie” se referă această afirmație, însă în restul materialului termenul-cheie este ianuarie 2027, când ar urma să se aplice clauza pentru importuri. Ce urmează Din informațiile prezentate, următoarele luni ar putea aduce negocieri tehnice și politice pe două direcții: fie ajustarea/clarificarea cerințelor de conformare pentru exportatori înainte de 2027, fie pregătirea unor alternative de aprovizionare, în condițiile în care SUA semnalează că ar putea opri livrările către UE dacă regulile rămân neschimbate. [...]
Petrolul a coborât sub 100 de dolari pe baril pe fondul așteptărilor privind un posibil acord SUA–Iran , mișcare care ar putea reduce tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz și, implicit, riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute globale de transport al țițeiului, potrivit Mediafax . Scăderea cotațiilor vine în contextul în care există speranțe pentru semnarea unui acord între Statele Unite și Iran privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz, relatează AFP, citată de publicație. Ce alimentează așteptările pieței Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat luni că un acord ar putea fi anunțat „astăzi”. Declarația a venit după ce Donald Trump a spus că negocierile se desfășoară într-o „manieră ordonată și constructivă”, dar a avertizat că negociatorii americani au fost sfătuiți „să nu se grăbească să ajungă la un acord”. În același context, Chris Weston, șeful departamentului de cercetare de la Pepperstone, a afirmat că, potrivit rapoartelor lui Donald Trump, un memorandum de înțelegere a fost „în mare parte negociat”, iar detaliile ar urma să fie anunțate în curând. Efecte în piețe: burselor le-a crescut apetitul pentru risc Perspectiva unui acord a susținut și piețele de acțiuni. În Asia, bursa din Tokyo a crescut cu 2,9% și a depășit 65.000 de puncte pentru prima dată. În Europa, Paris și Frankfurt au înregistrat cumpărări puternice, însă pe volume reduse, în contextul sărbătorii Rusaliilor. La ce se uită investitorii mai departe Spre finalul săptămânii, investitorii vor urmări reacția Rezervei Federale a SUA și a noului său șef, Kevin Warsh, la datele-cheie privind inflația de consum și la posibilele implicații pentru dobânzi. În Europa, așteptările sunt ca o inflație mai ridicată să împingă Banca Centrală Europeană către majorări ale ratelor în următoarele săptămâni, ceea ce ar însemna costuri de împrumut mai mari, chiar dacă ritmul de creștere economică rămâne scăzut. [...]
