Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump susține că armata SUA a început deminarea Strâmtorii Hormuz, un pas care ar putea debloca un coridor-cheie pentru petrol și reduce presiunea din piețele energetice, potrivit reuters.com. Strâmtoarea a fost „practic închisă” în ultimele săptămâni din cauza temerilor privind atacuri iraniene asupra transportului maritim, iar blocajul a perturbat piețele globale de energie.
Trump a scris sâmbătă, într-o postare pe rețeaua sa Truth Social, că SUA „încep procesul de curățare a Strâmtorii Hormuz” și că „toate cele 28” de nave iraniene de depunere a minelor au fost scufundate. Afirmațiile nu sunt însoțite, în materialul Reuters, de confirmări independente.
Cu câteva minute înainte de postarea lui Trump, au început să apară informații despre prezența unor nave militare americane în strâmtoare. Un jurnalist Axios, citând un oficial american neidentificat, a scris că „mai multe” nave SUA au traversat sâmbătă strâmtoarea, însă televiziunea de stat iraniană a relatat ulterior că un oficial din armata Iranului a negat informația.
Trump a repetat în mai multe rânduri că forțele americane au distrus marina și forțele aeriene ale Iranului și au afectat programele balistic și nuclear ale Teheranului, notează Reuters.
Strâmtoarea Hormuz este un punct critic pentru aprovizionarea globală cu petrol. Reuters arată că restrângerea traficului prin strâmtoare a „perturbat” piețele energetice, iar prețurile benzinei în SUA au crescut, deși cea mai mare parte a petrolului care tranzitează această rută nu are ca destinație Statele Unite.
Tot sâmbătă, reprezentanți ai SUA și Iranului au început discuții găzduite de Pakistan, la Islamabad, în contextul unui armistițiu fragil în conflict, potrivit Reuters. În acest cadru, evoluțiile privind securitatea navigației în Strâmtoarea Hormuz rămân un indicator major pentru riscul de piață din energie.
Recomandate
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Un memorandum SUA–Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce riscul de șoc pe petrol , dar documentul negociat încă așteaptă aprobarea finală a președintelui Donald Trump, potrivit G4Media , care citează informații publicate de Axios . Negociatorii americani și iranieni ar fi convenit asupra unui memorandum de înțelegere pe 60 de zile, menit să prelungească încetarea focului și să deschidă o fereastră de negocieri privind programul nuclear al Iranului. Două surse americane și o sursă regională implicată în mediere au declarat pentru Axios că acordul este conturat, însă decizia politică „de vârf” nu este încă închisă, în special la Washington. Potrivit informațiilor, termenii ar fi fost stabiliți în mare parte până marți, iar oficiali americani susțin că Iranul ar fi transmis ulterior că are aprobările necesare și este pregătit să semneze. Teheranul nu a confirmat public acest lucru. În paralel, negociatorii americani i-au prezentat lui Trump detaliile, însă acesta nu ar fi semnat imediat și ar fi cerut câteva zile pentru a se gândi. Ce ar schimba memorandumul în Strâmtoarea Ormuz Miza imediată, cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a pieței energetice, este regimul de navigație prin Strâmtoarea Ormuz. Conform oficialilor americani citați: memorandumul ar stipula că navigația va fi „nerestricționată”, definită ca absența taxelor și a hărțuirilor; Iranul ar urma să îndepărteze toate minele din strâmtoare în termen de 30 de zile; blocada navală a SUA ar urma să fie ridicată, însă „proporțional” cu reluarea transportului comercial. Dosarul nuclear și sancțiunile, împinse în negocieri de 60 de zile Documentul ar include angajamentul Iranului de a nu dezvolta o armă nucleară, iar primul subiect de negociere în perioada de 60 de zile ar urma să fie eliminarea uraniului înalt îmbogățit al Iranului, potrivit acelorași oficiali. În plus, SUA s-ar angaja să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor iraniene înghețate, ca parte a negocierilor. Memorandumul ar include și discuții despre un mecanism care să permită Iranului să înceapă să primească bunuri și ajutor umanitar. Semnarea memorandumului ar fi, potrivit sursei citate, cel mai important pas diplomatic de la începutul războiului, însă un acord final care să răspundă cererilor lui Trump privind programul nuclear ar necesita în continuare negocieri „intense”. [...]
Armata israeliană anticipează că Iranul ar putea lovi mai dur frontul intern în următorul conflict , pe fondul incertitudinii legate de un posibil acord SUA–Iran care, potrivit evaluărilor militare, ar putea ocoli problema rachetelor balistice, relatează The Jerusalem Post . Comandamentul Frontului Intern (Home Front Command) din cadrul IDF a transmis că pornește de la premisa că Iranul își adaptează tacticile după fiecare confruntare și va reprezenta „o amenințare și mai mare” pentru teritoriul israelian atunci când cele două părți vor ajunge din nou în război. Deși nu există o dată pentru un viitor conflict, îngrijorarea este legată atât de riscul de pagube pe plan intern, cât și de parametrii unui acord negociat de administrația Trump. În evaluarea IDF, cea mai mare amenințare pentru frontul intern rămân rachetele balistice iraniene, descrise ca fiind „mari, rapide, precise și puternice”. Publicația notează că „toate indicii” arată că un eventual acord Trump–Iran ar ignora în mare parte sau complet această componentă, ceea ce complică planificarea de apărare civilă și nivelul de pregătire necesar. Incertitudine operațională: cât timp rămâne IDF în „regim de război” Această situație a lăsat IDF, în special Comandamentul Frontului Intern, într-o perioadă prelungită de incertitudine privind gradul de mobilizare: dacă trebuie să rămână pregătită pentru o revenire la „regim de război” sau dacă poate elibera o parte din personalul de rezervă din structurile de urgență, pentru a reveni la viața civilă. Comandamentul a precizat că planificase inițial un război de 30–60 de zile, însă, potrivit relatării, SUA – nu Israel – au influențat momentele de început, escaladare, pauză și încheiere ale conflictului. În plus, politica americană ar fi oscilat, Donald Trump impunând la un moment dat un plafon de patru săptămâni, apoi extinzându-l la șase săptămâni, pe fondul riscurilor persistente de reluare a luptelor după încetarea focului din 7 aprilie. Context: de ce pagubele din 2026 au fost mai mici decât în 2025 Potrivit IDF, pagubele suferite de Israel în războiul din 2026 au fost mai reduse decât în iunie 2025. Explicațiile invocate includ: îmbunătățirea apărării Israelului; implicarea mai mare a SUA în conflictul din 2026; decizia Iranului de a lansa mai multe rachete către Emiratele Arabe Unite și alte 11 state arabe și musulmane decât către Israel. În același timp, publicația consemnează că loviturile simultane ale Israelului și SUA asupra Iranului ar fi redus capacitatea Teheranului de a trage același volum de rachete, iar atunci când a făcut-o, peste 60% (iar „potrivit unora, mult mai mult”) dintre rachete au fost direcționate către alte țări, nu către Israel. În logica IDF, tocmai această combinație de factori – care ar putea să nu se repete identic într-un conflict viitor – alimentează temerea că Iranul ar putea reveni cu tactici și lovituri mai puternice asupra frontului intern israelian. [...]
O nouă ieșire publică a lui Donald Trump ridică riscuri de confuzie diplomatică într-o zonă-cheie pentru comerțul global cu energie , după ce, într-o ședință de cabinet la Casa Albă, a amenințat că va „spulbera” Omanul, deși sultanatul este aliat al Statelor Unite, potrivit Libertatea . Declarația a venit când Trump a fost întrebat despre un scenariu în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz ar urma să fie exercitat în egală măsură de Oman și Iran. El a respins ideea și a spus că strâmtoarea va rămâne deschisă tuturor, insistând că sunt „ape internaționale” care vor fi supravegheate, dar „nimeni nu o va controla”. În acest context, a rostit însă amenințarea la adresa Omanului, pe care publicația o descrie ca rezultat al unei confuzii cu Iranul. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru fluxurile de energie Miza depășește episodul de comunicare: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice escaladare verbală sau ambiguitate privind controlul și securitatea ei poate alimenta tensiuni regionale și incertitudine în piețele energetice. În material se menționează explicit că Trump a exclus ideea unui control împărțit și a susținut menținerea deschiderii strâmtorii pentru navigație. A doua confuzie: Iran amestecat cu Venezuela În aceeași intervenție, Trump a afirmat că economia SUA rămâne solidă „în ciuda conflictului cu Venezuela”, adăugând că această țară „nu mai are marină” și „nu mai are forțe aeriene”. Potrivit AFP, citată de Libertatea , formulări de acest tip sunt folosite de obicei de Trump pentru a se referi la Iran, ceea ce a alimentat din nou confuzia. Context: un șir de erori publice și discuții despre starea de sănătate Libertatea notează că nu este prima dată când Trump face astfel de greșeli, amintind episoade anterioare în care ar fi confundat Albania cu Armenia sau Islanda cu Groenlanda. Tot marți, el a declarat că examinarea sa medicală periodică a decurs „perfect”, pe fondul intensificării discuțiilor publice despre starea sa de sănătate. [...]
Iranul încearcă să impună un control selectiv asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz , susținând că a permis tranzitul a 23 de nave în ultimele 24 de ore, dar că vasele „țărilor ostile” rămân blocate, potrivit Mediafax . Mesajul are o miză economică directă: Ormuz este o rută vitală pentru transportul de petrol și mărfuri, iar orice restricție sau incertitudine poate afecta fluxurile comerciale și costurile de transport. Iranul afirmă, prin agenția Mehr (citată de CNN), că navele – inclusiv petroliere, portcontainere și alte vase comerciale – ar fi trecut „după obținerea autorizației”, „în coordonare cu și sub protecția de securitate” a Marinei Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Totuși, informația nu a putut fi confirmată independent de serviciile de urmărire a navelor, inclusiv din cauza faptului că vasele care tranzitează strâmtoarea își dezactivează frecvent transponderele AIS (sistem automat de identificare), care transmit poziția. „Țările ostile”, vizate explicit de restricții Oficiali iranieni citați de postul public IRIB susțin că „navele aparținând unor «țări ostile» au interzisă trecerea” prin Strâmtoarea Ormuz. În același timp, Teheranul spune că va continua „cooperarea” cu statele care respectă „ordinul iranian”, semnalând o abordare diferențiată a accesului la această rută maritimă. IRGC a acuzat, într-o declarație citată în material, armata SUA pentru escaladarea insecurității în zonă: „Golful Persic este o întindere de apă aparținând națiunilor musulmane din regiune, iar agresiunea și provocările armatei teroriste americane sunt principala cauză a insecurității din aceste zile”. Context: negocieri SUA–Iran și disputa asupra „supravegherii” strâmtorii În paralel, președintele american Donald Trump a declarat că Strâmtoarea Ormuz va fi „deschisă tuturor” și că SUA o vor „supraveghea”, afirmând că acești termeni fac parte din negocierile cu Iranul. Materialul notează că, deși există „optimism” privind un acord propus SUA–Iran care ar putea crește traficul comercial, Teheranul pare să urmărească menținerea unui control mai strict asupra căii navigabile decât înainte de conflict. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
