Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Riscul ca SUA să reducă sau să oprească livrările de petrol și gaze către UE după 1 ianuarie 2027 pune presiune pe Bruxelles să recalibreze aplicarea noilor reguli privind metanul, într-un moment în care Europa rămâne puternic dependentă de importuri, potrivit Focus.
Miza este una de reglementare cu efect direct în securitatea energetică: UE a înăsprit cerințele de raportare și reducere a emisiilor de metan asociate lanțului de aprovizionare cu petrol și gaze, iar SUA contestă fezabilitatea lor pentru exportatori. Ambasadorul SUA pe lângă UE, Andrew Puzder, a declarat pentru publicația olandeză Fd că regulile „nu sunt practicabile” și a avertizat că, dacă nu sunt relaxate pentru producătorii de combustibili fosili, Europa ar putea avea „o iarnă lungă, rece și grea”.
Articolul indică faptul că „regulile” sunt legate de aplicarea prevederilor din așa-numita „regulamentare privind metanul” (Methanverordnung). Deși cadrul este în vigoare din 2024, o clauză relevantă pentru importuri ar urma să se aplice din ianuarie 2027: țările din afara UE ar putea exporta petrol, gaze și cărbune în Uniune doar dacă respectă cerințe echivalente cu cele impuse producătorilor din UE privind monitorizarea, raportarea și verificarea.
În plus, sunt menționate obligații pentru operatorii din energie de a verifica periodic emisiile de metan și de a raporta, precum și interdicția „ventilării” (eliberarea controlată a gazelor) și a arderii de rutină (flaring) în sectorul petrol și gaze. Nerespectarea ar atrage amenzi.
Focus notează că SUA ar putea redirecționa relativ ușor volumele către Asia, ceea ce ar pune UE într-o poziție dificilă. Publicația o citează pe experta în energie Lucia van Geuns (Hague Centre for Strategic Studies), preluată de Nos, care spune că UE este dependentă atât la importurile de țiței, cât și la cele de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz natural răcit până devine lichid pentru a fi transportat mai ușor), „în special de Statele Unite”.
În același timp, articolul plasează discuția într-un context de piață tensionată: Jan-Willem van den Beukel, din cadrul asociației de interese a companiilor energetice Vemobin, afirmă că modul de implementare este problematic și că piața globală a petrolului este „deja în criză”, cu disponibilitate insuficientă; în acest cadru, reguli mai dure ar putea reduce interesul companiilor pentru exporturi către Europa.
Potrivit articolului, SUA sunt al doilea furnizor de gaze al UE după Norvegia, cu 75,6 miliarde metri cubi, iar la LNG ar acoperi circa 58% din importurile UE (date atribuite Consiliului European). Pentru importurile de petrol, Comisia Europeană ar indica o pondere a SUA de aproximativ 15%.
În plan politic, Focus relatează că la Bruxelles s-ar discuta deja despre o posibilă relaxare a regulilor. Este citat eurodeputatul Auke Zijlstra (PVV), care avertizează:
„Fie cumpărăm gaz din SUA, fie din ianuarie ne confruntăm cu o lacună de aprovizionare de 25%.”
Articolul nu precizează la ce „ianuarie” se referă această afirmație, însă în restul materialului termenul-cheie este ianuarie 2027, când ar urma să se aplice clauza pentru importuri.
Din informațiile prezentate, următoarele luni ar putea aduce negocieri tehnice și politice pe două direcții: fie ajustarea/clarificarea cerințelor de conformare pentru exportatori înainte de 2027, fie pregătirea unor alternative de aprovizionare, în condițiile în care SUA semnalează că ar putea opri livrările către UE dacă regulile rămân neschimbate.
Recomandate
UE condiționează o nouă eliberare de stocuri de petrol și motorină de evaluarea AIE , într-o mișcare care poate limita rapiditatea cu care statele pot tempera prețurile la carburanți în plină tensiune pe piață, potrivit G4Media . Decizia politică, descrisă de trei oficiali europeni citați de Politico , este ca eventualele retrageri suplimentare din rezerve să fie amânate până când Agenția Internațională pentru Energie (AIE) va oferi „o evaluare mai clară” a condițiilor de piață și a riscurilor pentru securitatea aprovizionării. Un diplomat a rezumat miza prin întrebarea „cât de jos putem coborî”, adică până la ce nivel pot fi reduse stocurile fără a crește vulnerabilitatea UE la o criză de aprovizionare. Contextul este un acord al Grupului celor Șapte (G7) de a pune la dispoziție 100 de milioane de barili de petrol și motorină, după ce oficiali americani au amenințat cu interzicerea exporturilor de motorină dacă nu se recurge la stocuri. Totuși, AIE ar fi indicat că această eliberare ar urma să provină din stocurile deja angajate într-un acord din luna martie, nu din aprovizionări suplimentare — ceea ce ar însemna că nu este, de fapt, o „nouă” eliberare, ci o îndeplinire a promisiunilor anterioare. De ce contează: frâna de siguranță a UE în fața scumpirii motorinei Deși prețurile motorinei sunt ridicate pe fondul atacurilor aeriene asupra infrastructurii energetice din Rusia și Orientul Mijlociu, unele state membre au avertizat că eliberarea stocurilor acum ar putea lăsa UE expusă dacă apare o întrerupere majoră a aprovizionării. În practică, condiționarea de evaluarea AIE introduce un filtru suplimentar înainte ca UE să folosească rezervele ca instrument de stabilizare a pieței. Ce stocuri mai există și ce ar însemna „noua” eliberare Potrivit informațiilor prezentate, în rândul membrilor AIE ar exista încă rezerve neutilizate suficiente pentru a acoperi angajamentul de 100 de milioane de barili în cadrul acordului din martie. Din 400 de milioane de barili promiși atunci, 325 de milioane au fost deja eliberați, iar AIE a menționat că unele țări au scos pe piață „volume mai mari decât cele promise inițial”. Ar mai rămâne, astfel, aproximativ 100 de milioane de barili care pot fi eliberați în baza acelui acord, iar noul angajament ar reprezenta o „finalizare” a înțelegerii din martie. În același timp, rămâne neclar cât din aceste cantități vor accepta să elibereze membrii AIE din afara UE, după ce Japonia ar fi exclus eliberări suplimentare. Politico a relatat, de asemenea, că Franța și Germania — care dețin unele dintre cele mai importante rezerve din Europa — ar fi sugerat că nu vor elibera deloc sau vor elibera doar cantități minime peste ce era deja angajat. Ce urmează Următorul pas depinde de concluziile AIE privind piața și riscurile pentru securitatea aprovizionării. Până atunci, poziția exprimată în reuniunea de miercuri este de amânare a oricăror retrageri viitoare, ceea ce poate reduce probabilitatea unei intervenții rapide prin stocuri dacă presiunea pe prețurile motorinei persistă. [...]
Rusia susține că a încasat peste 320 mld. dolari din vânzări de energie către UE după 2022 , un semnal că sancțiunile europene au lăsat în continuare spațiu pentru importuri și derogări în domeniul hidrocarburilor, potrivit Agerpres . Vicepremierul rus responsabil cu energia, Aleksandr Novak , a declarat la televiziune că, pentru perioada 2022–prezent, livrările de resurse energetice către țările Uniunii Europene ar fi totalizat 320,7 miliarde de dolari (aprox. 1.443 miliarde lei). Doar în primele nouă luni din 2026, statele europene ar fi cumpărat hidrocarburi rusești de 21,3 miliarde de dolari (aprox. 96 miliarde lei). Novak a pus continuitatea livrărilor pe seama excepțiilor de la regimul de sancțiuni, afirmând că Rusia „continuă să furnizeze resurse energetice în anumite domenii pentru care au fost acordate derogări”. Unde se văd „fisurile” din regimul de sancțiuni În pofida sancțiunilor adoptate de UE după declanșarea ofensivei ruse de amploare în Ucraina, unele state europene continuă să se aprovizioneze cu hidrocarburi rusești, în special cu gaz natural lichefiat (GNL – gaz răcit până devine lichid, pentru a fi transportat mai ușor). Totodată, mai multe țări, inclusiv Slovacia și Ungaria, beneficiază de scutiri care le permit să cumpere petrol rusesc transportat prin conducte, conform informațiilor din material. Importuri „indirecte”, în afara calculelor Moscovei Totalul invocat de partea rusă nu include hidrocarburile care ajung în Europa pe rute indirecte, după procesare în țări terțe precum India și Turcia, care și-au majorat achizițiile de țiței rusesc din 2022, la fel ca și China. Reacții politice în SUA și estimări privind exporturile de motorină Subiectul a generat și reacții la Washington. Președintele SUA, Donald Trump, a justificat într-un mesaj pe Truth Social un acord privind furnizarea de motorină de către Rusia pe piețe, prezentat ca o măsură pentru temperarea creșterii prețurilor la nivel mondial. În același context, ministrul american al finanțelor, Scott Bessent, a criticat „ipocrizia” europenilor care ar continua să finanțeze Rusia prin achiziții energetice. Separat, întrebat despre acordul privind motorina, Novak a estimat că Rusia ar putea ajunge la livrări de 3–3,5 milioane de tone pe lună pe piețele mondiale, nivel comparat cu cel „dinainte de criză”. [...]
Miniștrii de externe ai UE pun sub semnul întrebării eficiența acordului Trump–Putin pentru importuri limitate de motorină , considerând că acesta este puțin probabil să influențeze prețurile din SUA, potrivit Euronews . Mesajul transmis la nivel european este că impactul economic al unei astfel de înțelegeri ar fi marginal, în condițiile în care piața este deja tensionată de scumpirea globală a petrolului. În evaluările citate, analizele de piață indică faptul că importul unor cantități limitate de motorină „nu va schimba” prețurile din Statele Unite. Acordul vine pe fondul unei perioade de presiune asupra economiei americane și asupra consumatorilor, pe măsură ce prețurile la petrol cresc la nivel global. Contextul invocat de Euronews este războiul de opt luni dintre SUA și Iran, care a alimentat scumpirea petrolului. În acest cadru, prețul motorinei a atins repetat noi recorduri în ultimele săptămâni, cu efecte în lanț asupra inflației pentru o gamă largă de bunuri de consum. UE: acordul are mai degrabă miză internă în SUA decât efect de piață Margus Tsahkna , ministrul de externe al Estoniei, a sugerat că înțelegerea are o componentă politică internă în SUA, în apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului, și nu una cu efect real asupra cotațiilor: „Nu cred că în realitate această afacere cu motorina va schimba cu adevărat prețul petrolului sau motorinei pe piață, deci este mult mai legat de situația internă din SUA, unde, știți, se apropie alegerile de la jumătatea mandatului .” În același timp, oficialul eston a legat discuția de presiunea exercitată anterior de Donald Trump asupra Ucrainei și a susținut că Europa ar trebui să se concentreze pe ceea ce poate face direct, respectiv pe sprijinirea Ucrainei. [...]
OMV își pregătește strategia de vânzare pentru gazele din Neptun Deep , împărțind volumele între România și export , cu obiectivul declarat de a maximiza randamentul comercial al proiectului, potrivit Economedia . Mesajul vine de la Emma Delaney , numită recent CEO al grupului OMV, în contextul în care primele livrări sunt așteptate în 2027. Delaney a spus că „o parte” din gaz va fi destinată pieței interne, iar „restul volumelor” va merge către alte piețe europene, fără să detalieze proporțiile. Șefa OMV a refuzat să ofere informații despre contracte și prețuri, invocând motive comerciale. „O parte din acest gaz va fi destinată pieței interne din România, unde avem un istoric solid de livrări, iar restul volumelor va merge către alte piețe europene.” Ce înseamnă pentru piață: prețurile și contractele rămân, deocamdată, opace Din declarațiile conducerii OMV reiese că structura de preț va depinde de „mixul contractelor”, de durata și de termenii acestora. Pentru exporturile către Europa, baza ar urma să fie piețele europene, în timp ce unele contracte din România ar putea reflecta cerințe specifice pieței locale. În acest moment, compania nu a comunicat o structură detaliată a contractelor și nici un preț unic pentru toate volumele din Neptun Deep. Delaney a punctat însă că ipoteza de preț anunțată anterior rămâne neschimbată: „Nu există nicio schimbare în ipoteza de 25 de euro/MWh, asumată și comunicată în 2025.” Ca reper, Economedia notează că prețul mediu realizat de grupul OMV la gaze a fost de 49 de euro/MWh în trimestrul al treilea. Calendar și mize financiare: primele gaze în 2027, proiect aproape 90% finalizat Neptun Deep, dezvoltat în Marea Neagră de OMV Petrom și Romgaz, este „aproape 90% finalizat”, conform informațiilor prezentate de companie. Platforma offshore a fost instalată, conducta de transport către țărm a fost montată, iar forajul continuă la ultimele două dintre cele zece sonde. Următorii pași includ conectarea instalațiilor submarine, testarea și punerea în funcțiune, plus verificările necesare înainte de începerea producției. Primele gaze sunt așteptate în prima jumătate a lui 2027, iar producția de platou ar urma să fie atinsă până la finalul trimestrului al treilea din 2027. Investiția totală este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei). La capacitatea maximă, proiectul ar urma să producă circa 140.000 de barili echivalent petrol pe zi timp de aproape zece ani, din care aproximativ 70.000 de barili echivalent petrol pe zi ar reveni OMV Petrom (50% din proiect), operatorul Neptun Deep. OMV estimează că, la nivelul de platou, proiectul ar putea contribui cu aproximativ 500 de milioane de euro anual (aprox. 2,5 miliarde lei) la rezultatul operațional curent al grupului. [...]
Comisia Europeană exclude reluarea importurilor de gaz rusesc după războiul din Ucraina , invocând cadrul de reglementare deja adoptat pentru eliminarea treptată a acestor livrări, potrivit Euronews . Mesajul Bruxellesului taie din start scenariul repunerii în funcțiune a Nord Stream și mută discuția din zona „posibilei reconcilieri” în cea a obligațiilor legale și a calendarului de ieșire din dependența energetică de Rusia. Reacția vine pe fondul informațiilor că Statele Unite și Rusia ar discuta despre reluarea livrărilor de gaz către Europa după încheierea conflictului. Paula Pinho, purtătoarea de cuvânt-șefă a Comisiei Europene, a argumentat poziția prin costurile și riscurile de securitate asociate dependenței de combustibili fosili din Rusia. „Știm foarte bine care sunt costurile ascunse ale dependenței de Rusia pentru achiziția de combustibili fosili. Aceste resurse au fost folosite ca armă, iar noi am plătit prețul. Nu uităm acest lucru.” Calendarul UE: ieșire completă din gazul rusesc până la final de 2027 Bruxellesul susține că renunțarea la gazul rusesc nu depinde doar de sancțiuni, ci și de legislația europeană în vigoare, care prevede eliminarea treptată a importurilor indiferent de evoluțiile geopolitice. Anna-Kaisa Itkonen, purtătoarea de cuvânt a Comisiei pentru energie, a indicat că planul acoperă atât gazul livrat prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (GNL – gaz răcit până devine lichid, pentru transport cu nave). Conform calendarului prezentat: GNL din Rusia : contractele pe termen scurt au fost eliminate; cele pe termen lung ar urma să înceteze până în ianuarie 2027 . Gaz prin conducte (inclusiv asociat anterior Nord Stream) : eliminare până în septembrie 2027 . Ultimele livrări : ar urma să se încheie până la sfârșitul lui 2027 . Pinho a mai spus că Rusia a fost cea care a întrerupt inițial livrările, într-un moment în care Europa era puternic dependentă de gazul rusesc. Nord Stream și miza economică: costuri mai mici vs. risc de securitate Nord Stream 1 și 2 leagă Rusia de Germania pe sub Marea Baltică, pe o distanță de peste 1.200 km. Nord Stream 1 nu mai funcționează după exploziile din 2022, iar Nord Stream 2 nu a primit certificarea necesară din partea autorităților germane. În paralel, au apărut informații că Washingtonul și Moscova ar analiza reluarea livrărilor către Europa, inclusiv prin Nord Stream, cu implicarea unui investitor american. Potrivit materialului, discuțiile ar viza și alte posibile acorduri economice, inclusiv activele Lukoil , tehnologie nucleară și proiecte de GNL în zona arctică. În Europa, revenirea la gazul rusesc rămâne un subiect disputat: susținătorii invocă posibile costuri mai mici pentru consumatori și companii, în timp ce criticii avertizează asupra riscurilor de securitate generate de o nouă dependență. Context de piață: dependența a scăzut, dar GNL-ul e, de regulă, mai scump Ponderea gazului rusesc transportat prin conducte în importurile europene a coborât de la aproximativ 40% în 2021 la circa 6% în 2025 , potrivit datelor citate. Reducerea dependenței a împins însă statele europene către un consum mai mare de GNL, inclusiv din SUA, care este „de regulă mai scump”, notează sursa. Pentru companii, mesajul Comisiei indică faptul că, chiar și într-un scenariu de încetare a războiului, revenirea la gazul rusesc nu este tratată ca opțiune de politică energetică , ci ca direcție închisă prin reguli și termene deja stabilite. [...]
Iranul încearcă să evite raționalizările de iarnă prin stimulente financiare pentru reducerea consumului de gaze , pe fondul unei penurii agravate de avariile din infrastructură și de presiunea geopolitică, potrivit HotNews . Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf , a cerut populației să diminueze consumul de gaze cu „cel puțin 10%” odată cu apropierea sezonului rece, argumentând că este nevoie de o „mobilizare națională” pentru a reduce presiunile asupra aprovizionării. Miza este ridicată într-o țară unde temperaturile coboară frecvent sub 0°C iarna, mai ales în nord. Pentru a obține rapid efecte, autoritățile promit o compensație directă pentru economisire, indiferent de cantitate. „Oricine economiseşte combustibil, indiferent de cantitate, va primi imediat suma corespunzătoare în contul său bancar.” Deficit estimat și infrastructură afectată de război Iranul se confruntă de mult timp cu o penurie de gaze naturale, esențiale pentru încălzire, situație descrisă ca fiind accentuată de războiul declanșat la sfârșitul lunii februarie, în urma unui atac israeliano-american. Guvernul iranian susține că instalațiile de gaze, în special din sudul țării, au fost lovite de atacuri aeriene americane care au scos din funcțiune rafinării. În acest context, prim-vicepreședintele Mohammad Reza Aref a indicat la începutul lunii octombrie că autoritățile anticipează un deficit zilnic de gaze de 100 până la 250 de milioane de metri cubi în sezonul rece, potrivit agenției oficiale IRNA. Context geopolitic: Ormuz și presiunea economică Deși un armistițiu din aprilie a oprit aproape 40 de zile de bombardamente intense, iar în iunie a fost semnat un memorandum pentru încheierea conflictului, documentul a eșuat în iulie, iar negocierile sunt în impas. În paralel, conflictul s-a mutat în jurul Strâmtorii Ormuz , pe care Iranul afirmă că o controlează. Statele Unite au impus o blocadă asupra porturilor iraniene și susțin că urmăresc creșterea presiunii economice asupra Iranului, deja afectat de sancțiuni internaționale de decenii. (Context suplimentar: HotNews .) [...]
