Criza din Iran survine într-un context economic fragil în SUA - tensiunile pe plan energetic și incertitudinile comerciale se amplifică

Economistul Paul Krugman avertizează că războiul din Iran poate împinge economia SUA în recesiune , potrivit Fortune , pe fondul unei acumulări de riscuri interne care deja fragilizează perspectivele de creștere. Conflictul nu are nici măcar o săptămână, însă efectele asupra energiei, costurile bugetare și șocul de încredere ar putea amplifica tensiunile existente în economia americană. Într-o postare pe Substack, Krugman descrie intrarea SUA într-un război fără un obiectiv final bine conturat și cu o „notă de plată” zilnică în creștere, într-un moment în care economia se află „pe un teren instabil”. Ideea centrală este că șocul extern ar putea fi gestionabil de unul singur, dar devine periculos când se suprapune peste alte vulnerabilități. „Nu se întâmplă în izolare. Există multe tensiuni asupra economiei noastre, iar acesta ar putea fi paiul care rupe spinarea cămilei — un pai care devine mai greu cu cât războiul durează mai mult.” Principalul canal de transmitere este energia, în special petrolul și gazele. Strâmtoarea Hormuz , rută esențială între Golful Persic și piețele globale, este descrisă ca fiind „efectiv închisă” de la începutul războiului, blocând aproximativ 20% din tranzitul obișnuit atât al gazului natural lichefiat, cât și al produselor petroliere. Krugman notează că SUA resimt deja scumpiri: cotația Brent a urcat cu peste 10% de la debutul conflictului, iar prețul mediu al benzinei a crescut cu circa 0,20 dolari pe galon. Riscul nu se oprește la restricționarea fluxurilor, ci include și posibilitatea deteriorării infrastructurii de producție și rafinare, ceea ce ar prelungi și adânci presiunile asupra prețurilor. În text este menționat că unele facilități-cheie au fost deja vizate de atacuri cu rachete, inclusiv un atac iranian raportat, joi, asupra unei rafinării din Bahrain. Într-un astfel de scenariu, șocul energetic ar deveni mai persistent, cu efecte directe asupra inflației și costurilor de operare pentru companii. Pe lângă energie, conflictul adaugă o componentă fiscală semnificativă. Publicația arată că reprezentantul Joe Morelle (democrat, New York) a estimat la CNN un cost de aproximativ 1 miliard de dolari pe zi , susținând că Pentagonul a fost „nereceptiv” în privința costurilor de până acum. Tot în această săptămână, oficiali ai administrației ar fi pregătit o cerere de 50 de miliarde de dolari către Congres pentru finanțarea campaniei din Orientul Mijlociu. Separat, Kent Smetters, director al Penn Wharton Budget Model, a declarat pentru Fortune că nota totală pentru contribuabili ar putea ajunge până la 210 miliarde de dolari , incluzând perturbări ale comerțului și energiei, precum și consecințele financiare ale unui război de durată. Deși unii comentatori compară situația cu embargoul petrolier din anii 1970 , Krugman argumentează că economia globală este mai puțin dependentă de petrol decât era atunci, astfel încât efectul ar fi inflaționist, dar probabil nu „paralizant” la scara de acum 50 de ani. Miza, în lectura sa, este combinația de șocuri: tarifele reintroduse de Donald Trump după o decizie a Curții Supreme care a anulat majoritatea lor, incertitudinea pentru mediul de afaceri și lovitura anticipată din politicile de imigrație. Krugman invocă și o estimare a Congressional Budget Office potrivit căreia politicile de imigrație ar scoate peste 2 milioane de persoane din forța de muncă în următorul deceniu. În acest tablou, războiul funcționează ca un multiplicator al riscurilor: scumpiri la energie care pot reaprinde inflația, cheltuieli bugetare care apasă pe finanțele publice și un nou val de incertitudine care poate frâna investițiile. Krugman adaugă și riscuri mai imediate legate de piața muncii și de încredere, de la temerile privind pierderea locurilor de muncă din cauza inteligenței artificiale până la posibilitatea unei corecții pe piețe care să tragă în jos prețurile activelor și sentimentul din business. În concluzia sa, problema nu este un singur șoc, ci suprapunerea lor într-un moment în care economia SUA nu mai are aceeași marjă de siguranță. [...]