Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Saltul petrolului peste 100 de dolari/baril readuce riscul de scumpiri în lanț la energie și transport, după ce Donald Trump a spus că SUA va bloca „orice navă” care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz, potrivit Mediafax.
Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat cu 8% până la aproximativ 102 dolari (aprox. 469 lei) pe baril, iar țițeiul american a crescut tot cu 8%, la 104 dolari (aprox. 478 lei) pe baril, potrivit CNN, citată de publicație.
Într-o intervenție la emisiunea „Sunday Morning Futures” de la Fox News, Trump a afirmat că SUA nu va lăsa Iranul să obțină bani din vânzarea de petrol, într-un mesaj care a alimentat temerile privind perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transportul de țiței.
Chiar și după această creștere, prețurile rămân sub maximele recente atinse săptămâna trecută, înainte ca Trump să renunțe la amenințarea cu „devastarea în masă” a Iranului și să accepte discuții de încetare a focului, notează materialul.
Publicația mai arată că, pe fondul eșecului de a ajunge la un acord de încetare a focului durabil și al apropierii unui nou termen-limită, petrolul se tranzacționează acum peste nivelul de la 1 aprilie, o dată considerată „cheie” în contextul evoluțiilor din conflict.
Iranul ar fi beneficiat financiar de pe urma războiului, percepând taxe de până la 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pe navă pentru trecerea prin strâmtoare, potrivit articolului. În același timp, Trump ar fi lansat anterior ideea unor taxe, descrise ca o „asociere comună” cu Iranul.
Separat, Iranul a reușit să exporte o medie de 1,85 milioane de barili de țiței pe zi până în martie, cu aproximativ 100.000 de barili pe zi mai mult decât în ultimele trei luni, potrivit firmei de date și analiză Kpler, citată de Mediafax.
Recomandate
Un oficial iranian avertizează că o „blocadă” a porturilor Iranului ar putea împinge rapid prețurile carburanților în sus , pe fondul escaladării tensiunilor cu SUA, potrivit G4Media . Mesajul, formulat ca ironie la adresa lui Donald Trump, indică riscul ca un nou șoc geopolitic să se transmită direct în costurile energiei. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad-Bagher Ghalibaf , a postat pe X o fotografie cu prețurile la benzină din zona Casei Albe, în contextul amenințării lansate de Trump privind blocarea porturilor iraniene, relatează Sky News . „Bucurați-vă de prețurile actuale la pompă. Cu așa-zisa «blocadă», în curând veți avea nostalgie după benzina de 4-5 dolari galonul.” Ce declanșează riscul de scumpiri În material se arată că Trump a declarat că „blocada” va intra în vigoare astăzi, la ora 17:00 (ora României), după eșecul negocierilor din weekend, la care Ghalibaf ar fi participat în Pakistan. Din informațiile prezentate nu rezultă detalii despre mecanismul exact al „blocadei” sau despre măsurile concrete avute în vedere, însă mesajul iranian mizează pe ideea că o restricționare a fluxurilor comerciale/energetice ar putea alimenta creșteri de preț la pompă. Contextul din sursă și limitele informației Articolul se bazează pe o relatare Sky News și pe postarea de pe X a oficialului iranian. Nu sunt oferite date despre evoluții ale cotațiilor petrolului, reacții ale pieței sau estimări oficiale privind impactul asupra prețurilor, astfel că amploarea efectului rămâne neclară din informațiile disponibile în sursă. [...]
Donald Trump încearcă să transforme blocada Iranului într-un argument comercial pentru exporturile americane de petrol , susținând că statele afectate de blocarea Strâmtorii Hormuz — în special China — ar trebui să cumpere mai mult țiței din SUA, potrivit Axios . Miza economică este însă limitată de capacitatea fizică a SUA de a crește rapid exporturile și de faptul că tipurile de țiței nu sunt perfect substituibile. Trump a spus la Fox, în emisiunea „Sunday Morning Futures”, că „China își poate trimite navele la noi” și a susținut într-o postare pe rețele sociale că „nave goale care transportă petrol din multe națiuni se îndreaptă toate către Statele Unite ca să încarce petrol”. Ce poate livra, de fapt, SUA Statele Unite sunt deja printre cei mai mari exportatori de țiței din lume, dar nu au capacitatea de a înlocui fluxurile uriașe care trec, în mod normal, prin Strâmtoarea Hormuz. Un alt obstacol este calitatea țițeiului: rafinăriile din regiuni diferite folosesc tipuri diferite, iar SUA exportă în principal sortimente ușoare. Axios notează că exporturile americane de țiței oscilează, în general, între 3,5 și 4,5 milioane barili/zi. În ianuarie (ultima lună cu date federale solide) au fost 3,9 milioane barili/zi, iar datele săptămânale preliminare indicau 4,2 milioane barili în săptămâna din 3 aprilie. Dimensiunea șocului din Hormuz și de ce nu poate fi „acoperit” rapid Războiul cu Iranul a oprit circa 20 milioane barili/zi de țiței și produse petroliere care trec de regulă prin Strâmtoarea Hormuz, rută care gestionează aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol, potrivit sursei. Doar o fracțiune ar fi înlocuită prin volumele care pot ajunge pe piață via conducta est–vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie. În plus, producătorii din Golful Persic, fără rute alternative de export, și-ar fi redus producția cu 8–10 milioane barili/zi, potrivit unor estimări citate de Axios. Unde se vede elasticitatea: produse petroliere, nu țiței Pe segmentul produselor petroliere (benzină, motorină, combustibil de aviație), exporturile SUA au crescut în general de ani de zile. Datele săptămânale ale Energy Information Administration arată un vârf nou de 7,9 milioane barili/zi în săptămâna din 27 martie, deși Axios avertizează că aceste serii „rapide” sunt notoriu de zgomotoase, iar cifrele mai robuste vin cu întârziere. Mason Hamilton, cercetător la American Petroleum Institute, a scris pe X că, deși cifrele săptămânale sunt volatile, „mai multe surse au raportat creșterea exporturilor de produse americane către Asia, Africa și alte zone” și că fluxurile comerciale au devenit „din ce în ce mai atipice”, cu relatări despre benzină din Coasta Golfului SUA către Australia și combustibil de aviație de pe Coasta de Est către Europa. Ce urmează: investiții în infrastructură, dar pe termen lung Axios arată că această criză ar putea stimula investiții noi în proiecte de infrastructură pe Coasta Golfului, care ar extinde capacitatea de export a SUA pe termen mai lung. Concluzia: exporturile americane pot ajuta la atenuarea deficitului global de ofertă, dar, în parametrii actuali, „nu sunt nici pe departe o soluție” la șocul de aprovizionare generat de blocarea Hormuz. [...]
Donald Trump susține că „un număr masiv” de petroliere goale se îndreaptă spre SUA pentru a încărca petrol și gaze americane , într-un mesaj care mută atenția de la blocajele din Strâmtoarea Ormuz spre capacitatea SUA de a livra rapid energie pe piețele internaționale, potrivit antena3.ro . Într-o postare pe rețeaua sa Truth Social, Trump afirmă că petrolierele sunt „complet goale”, unele „dintre cele mai mari din lume”, și că se îndreaptă „chiar acum” spre SUA pentru a fi încărcate cu „cel mai bun și mai «dulce» petrol și gaz” – „dulce” fiind un termen din industrie pentru țiței cu conținut redus de sulf, mai ușor de rafinat. „Un număr masiv de petroliere complet goale, unele dintre cele mai mari din lume, se îndreaptă, chiar acum, spre SUA pentru a fi încărcate cu cel mai bun şi mai «dulce» petrol şi gaz care există în lume.” Contextul: tensiuni în Golf și un coridor încă blocat în practică Mesajul vine pe fondul negocierilor dintre oficiali americani și iranieni la Islamabad, în încercarea de a găsi o soluție negociată după războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului, conflict care a dus la închiderea Strâmtorii Ormuz ca represalii. Deși Iranul ar fi acceptat „deblocarea” coridorului prin armistițiul convenit cu SUA pentru două săptămâni, în practică strâmtoarea ar rămâne blocată, iar puținele nave care o tranzitează ar face-o doar cu aprobarea Teheranului, pe fondul acuzațiilor privind continuarea bombardamentelor israeliene în Liban. De ce contează pentru piața petrolului: logistica devine semnal de ofertă Din perspectivă economică, afirmația despre petroliere care se repoziționează către SUA funcționează ca un semnal că exporturile americane ar putea acoperi o parte din șocul de aprovizionare asociat blocajului din Golf, dacă situația se prelungește. Totuși, articolul nu oferă date verificabile despre numărul navelor sau contracte concrete, iar informația rămâne la nivel de declarație politică. Separat, potrivit Emiratelor Arabe Unite, circa 230 de petroliere încărcate cu petrol se află în Golful Persic, pregătite să plece imediat ce Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă. Acest detaliu indică un volum semnificativ de livrări „în așteptare”, cu potențial de a influența fluxurile și prețurile odată cu reluarea tranzitului. Ce urmează Evoluția depinde de două variabile: funcționarea efectivă a armistițiului și redeschiderea reală a Strâmtorii Ormuz, respectiv capacitatea SUA de a transforma rapid mesajul despre „petroliere goale” în exporturi efective. În lipsa unor cifre operaționale în material, amploarea mișcării de nave spre SUA nu poate fi confirmată din această sursă. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne mult sub normal, deși apar semne de reluare a tranzitului , într-un moment în care riscul de întrerupere a fluxurilor de petrol și gaze rămâne un factor de presiune pentru piețele energetice. Potrivit adevarul.ro , mai multe nave – majoritatea din China – se îndreaptă spre strâmtoare chiar în ziua în care au loc discuții SUA–Iran la Islamabad, pe fondul tensiunilor legate de tranzitul petrolierelor. Datele de monitorizare a traficului maritim citate din MarineTraffic arată că unele nave au tranzitat deja zona sau se deplasează dinspre Golful Persic către această rută. Printre exemplele menționate se numără un vrachier chinez care a trecut prin zonă în cursul nopții, după ce plecase din portul irakian Umm Qasr cu aproape o lună în urmă. În același timp, două petroliere chinezești, fiecare cu o capacitate de aproximativ 300.000 de tone și marcate ca fiind încărcate, se îndreptau sâmbătă spre strâmtoare, navigând în apropierea coastelor iraniene. Este menționat și un transportator de gaze naturale lichefiate (GNL) sub pavilion Botswana, „Nidi”, care încearcă pentru a doua oară să părăsească Golful, după ce vineri dimineață s-a întors din drum. De ce contează: semnal operațional, dar departe de normalizarea fluxurilor Chiar dacă apar nave care reiau ruta, articolul notează că traficul rămâne „mult sub nivelul obișnuit”, reprezentând doar o mică parte din fluxul normal de aproximativ 100 de nave pe zi. Pentru sectorul petrol și gaze, acest nivel redus indică faptul că riscul operațional nu a dispărut, iar orice restrângere a tranzitului prin Hormuz poate afecta livrările și costurile de transport. Contextul politic: condiții impuse de Iran și acuzații reciproce În plan politic, președintele american Donald Trump a acuzat Iranul că „blochează petrolul” prin Strâmtoarea Hormuz, într-o postare pe rețelele sociale. Separat, agenția iraniană Tasnim a relatat că Iranul „a menținut condițiile actuale pentru tranzitul petrolierelor” ca reacție la ceea ce Teheranul susține că sunt încălcări ale acordului de încetare a focului de către SUA, inclusiv continuarea atacurilor israeliene asupra Hezbollah în Liban. Articolul mai precizează că Iranul a transmis că navele pot traversa strâmtoarea doar cu aprobarea sa, un element care menține incertitudinea privind evoluția traficului în perioada următoare. [...]
Iranul va limita la 15 nave pe zi tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit AGERPRES , care citează declarațiile unui oficial iranian de rang înalt pentru agenția rusă TASS și consemnarea Reuters. Măsura ar urma să se aplice după armistițiul de două săptămâni convenit între Iran și SUA. În acest interval, cele două părți ar căuta „o ieșire negociată din război”, în contextul conflictului declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, conform aceleiași relatări. „Iranul va permite trecerea a nu mai mult de 15 nave pe zi prin Strâmtoarea Ormuz în urma armistițiului cu o durată de două săptămâni pe care l-a convenit cu SUA”, a declarat un oficial iranian de rang înalt. Potrivit informațiilor transmise, Iranul a permis până acum doar trecerea selectivă a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, ca represalii după izbucnirea războiului. În urma închiderii strâmtorii, „peste 200 de nave” ar fi rămas blocate în Golful Persic, iar Teheranul ar fi acceptat deblocarea rutei odată cu armistițiul convenit în noaptea de marți spre miercuri. Strâmtoarea Ormuz are, în punctul cel mai îngust, o lățime de aproximativ 34 de kilometri între Iran și Oman și reprezintă un coridor prin care este transportat circa 20% din petrolul mondial. Este, totodată, o rută importantă și pentru alte mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte chimice. În același timp, Iranul a amenințat miercuri că s-ar putea retrage din înțelegerea privind armistițiul și ar putea bloca din nou strâmtoarea dacă Israelul continuă bombardamentele în Liban, mai notează AGERPRES, pe baza relatării Reuters. [...]
Investitorii au plasat pariuri de circa 950 milioane de dolari pe scăderea petrolului cu doar câteva ore înainte ca SUA și Iranul să anunțe un armistițiu, relatează Știrile ProTV , pe baza datelor citate de Reuters și preluate de News.ro. Miza a fost pusă pe piața contractelor futures (contracte standardizate pentru livrare la o dată viitoare) pentru petrolul Brent și pentru țițeiul american WTI, într-un interval neobișnuit: marți, la ora 19:45 GMT, investitorii au vândut în total 8.600 de contracte, potrivit datelor furnizate de LSEG. În jurul orei 22:30 GMT, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat un armistițiu de două săptămâni cu Iranul, după ce a renunțat la amenințările privind „distrugerea unei întregi civilizații”. Trump a renunţat la ameninţările privind „distrugerea unei întregi civilizaţii” şi a anunţat un armistiţiu de două săptămâni cu Iranul. După anunț, contractele futures pe petrol au scăzut cu aproximativ 15%, coborând sub 100 de dolari pe baril la începutul sesiunii oficiale de tranzacționare de miercuri, conform informațiilor citate în articol. Contextul este unul de volatilitate ridicată, iar astfel de poziții sunt folosite frecvent de traderi pentru acoperirea riscurilor din tranzacții fizice cu volume mari de țiței. Totuși, articolul notează că ordinele de asemenea dimensiuni sunt rareori executate „dintr-o bucată”, într-un singur ordin, și cu atât mai puțin după închiderea pieței (18:30 GMT, de luni până vineri). De regulă, traderii își fragmentează ordinele pe mai multe burse și folosesc tranzacționarea algoritmică pe parcursul mai multor ore, pentru a limita impactul asupra prețului. Mișcarea de marți vine după un episod similar din 23 martie, când investitorii au vândut contracte futures pe petrol de aproximativ 500 de milioane de dolari cu 15 minute înainte ca Trump să anunțe amânarea atacurilor asupra infrastructurii energetice a Iranului, decizie care a surprins piețele și a fost urmată de o scădere de circa 15% a prețului petrolului. În tranzacțiile de marți, aproximativ 6.200 de contracte Brent și circa 2.400 de contracte WTI au fost tranzacționate la ora 19:45 GMT, fiecare reprezentând aproximativ 1% din volumul zilnic obișnuit. Operatorul bursier CME Group a refuzat să comenteze, iar ICE și autoritatea americană de supraveghere a derivatelor pe mărfuri (CFTC) nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters, mai arată materialul. În paralel, volumul și volatilitatea au crescut puternic de la începutul războiului: în ultimele patru săptămâni, tranzacțiile cu Brent au depășit frecvent 1 milion de contracte pe zi, echivalentul a aproximativ un miliard de barili. [...]
