Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Diferențele de taxare și subvenționare fac ca un plin de 60 de litri să coste de la 15 la 860 de yuani în funcție de țară, pe fondul menținerii cotațiilor internaționale ale petrolului la niveluri ridicate, potrivit Smart Car.
Datele, publicate pe 25 mai de bloggerul auto „电车出海”, arată că pentru un rezervor standard de 60 de litri diferența dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe depășește 57 de ori. În eșantionul prezentat, Iranul este țara cu cel mai mic cost: aproximativ 15 yuani pentru un plin.
Conform statisticii citate, costurile pentru 60 de litri de benzină sunt:
Materialul indică drept factori principali: nivelul rezervelor de petrol, capacitățile și organizarea rafinării, structura taxelor și politicile de subvenționare.
În cazul unor mari producători precum Iranul și Arabia Saudită, prețurile interne rămân joase atât datorită resurselor, cât și prin subvenții pentru combustibili. Rusia, un exportator major, are de asemenea un nivel relativ redus al prețurilor la pompă.
La polul opus, în Marea Britanie și, mai larg, în Europa, ponderea ridicată a taxelor pe combustibili și a TVA împinge prețul final semnificativ peste alte regiuni. Pentru China, sursa notează că prețurile sunt corelate cu piața internațională a țițeiului și includ costuri precum accizele și TVA, ceea ce plasează țara la un nivel „mediu” în comparația globală.
Recomandate
Creșterea exporturilor rusești de țiței este tot mai mult un efect al avariilor din rafinare, nu o alegere economică , pe fondul loviturilor cu drone care au redus capacitatea internă și au alimentat o criză de carburanți, potrivit unei analize Kyiv Post . La Forumul Economic de Est (EEF) din Vladivostok, Vladimir Putin a susținut că, la prețuri ridicate, exportul de țiței este mai profitabil decât procesarea internă. El a indicat un nivel de circa 95 de dolari pe baril pentru Brent, iar publicația notează că, pe acest punct, afirmația este în linii mari corectă: Brent se tranzacționa în jurul acestui prag în ziua declarațiilor. De ce „profitabilitatea” nu explică singură exporturile mai mari Analiza arată însă că explicația Kremlinului este incompletă. Prețurile mari la țiței nu fac automat rafinarea neatractivă: marjele de rafinare pentru benzină și motorină în Europa sunt, de asemenea, ridicate. În plus, Rusia are un mecanism de subvenții de stat menit să încurajeze companiile să aprovizioneze piața internă atunci când exporturile devin mai tentante. Elementul care schimbă ecuația, potrivit aceleiași surse, este reducerea capacității de rafinare din Rusia în urma loviturilor cu drone atribuite Ucrainei, ceea ce împinge în sus exporturile de țiței „și din lipsă de alternative”, nu doar din calcul comercial. Criza de carburanți: producție sub cerere și importuri în creștere Kyiv Post indică o deteriorare a echilibrului intern: până la final de august, producția de benzină ar fi coborât la aproximativ 80.000 de tone pe zi, față de o cerere estimată la 115.000 de tone pe zi, adică suficient pentru circa 70% din consum. Pentru a acoperi deficitul, Rusia ar fi fost nevoită să importe mai mult combustibil. Importurile din Belarus și Asia, împreună cu restricții la export, au îmbunătățit aprovizionarea pe termen scurt, dar fără să acopere integral cererea, potrivit analizei. Semnal politic: Putin evită un „nu” la întrebarea despre penurii recurente În Vladivostok, Putin a încercat să transmită că reparațiile la rafinării avansează rapid, afirmând că ar mai fi rămas „circa 10%” din lucrările de restaurare. Totuși, când a fost întrebat direct dacă rușii ar trebui să se obișnuiască cu penurii sistematice de carburanți, nu a oferit un răspuns tranșant, mutând discuția spre nevoia de întărire a apărării antiaeriene și spre lovituri de retaliere. În același schimb, Putin a admis că Moscova a subestimat vulnerabilitatea infrastructurii energetice: „Am presupus că acestea erau facilități pur civile și nu puteau fi ținte ale niciunui fel de atacuri, chiar și în timpul unui conflict armat. Dar, în această privință, ne-am înșelat.” De ce contează pentru piața energetică Unghiul economic al analizei este că loviturile asupra rafinăriilor schimbă „matematica” petrolului rusesc: o parte mai mare din țiței ajunge la export nu pentru că rafinarea ar fi devenit brusc nerentabilă, ci pentru că procesarea internă este constrânsă de avarii și reparații, în timp ce piața internă rămâne tensionată și dependentă de importuri și măsuri administrative (restricții la export). [...]
Saudi Aramco își schimbă logistica exporturilor pentru Asia ca să reducă riscurile din Strâmtoarea Ormuz , inclusiv prin încărcări în afara strâmtorii și transferuri de la navă la navă, potrivit HotNews . Miza este menținerea fluxurilor către China, în contextul riscurilor generate de războiul dintre SUA și Iran. Compania saudită a început să ofere cantități suplimentare de petrol pentru încărcare în afara Strâmtorii Ormuz în luna septembrie. În paralel, datele de transport maritim indică faptul că unele încărcături ar fi fost transportate prin strâmtoare cu petroliere care își opresc sistemele de localizare, pentru a diminua riscul de a fi identificate și atacate. Transferuri „navă la navă” în afara Ormuz Aramco a demarat, pentru a doua săptămână consecutiv, vânzări către cumpărători asiatici pentru sortimentele Arab Medium și Arab Heavy, folosind transferuri de la navă la navă (ship-to-ship, STS) în largul portului Fujairah (Emiratele Arabe Unite) sau al portului Sohar (Oman) — ambele în afara Strâmtorii Ormuz. Procedura permite ca petrolul transportat prin zona cu risc să fie mutat pe alte petroliere, care își continuă apoi drumul către clienții asiatici, reducând expunerea navelor care ar traversa integral zona considerată periculoasă. Livrări către China: 4 milioane de barili și destinația Sinopec Potrivit Reuters (citat de news.ro), Aramco a vândut deja în această lună cel puțin 4 milioane de barili de petrol către China. Datele Vortexa și Kpler arată că două superpetroliere, cu aproximativ 4 milioane de barili în total, se îndreaptă către China după transferuri realizate în largul portului Sohar. Singapore Prosperity și-a transferat încărcătura în jurul datei de 22 august către superpetrolierul Xin Hui Yang, programat să ajungă în portul Ningbo (estul Chinei) pe 15 septembrie. Algeria Prosperity și-a transferat marți încărcătura către Xin Han Yang, care ar urma să ajungă în portul Zhanjiang (sudul Chinei) pe 12 septembrie. Ambele transporturi sunt destinate Sinopec, cel mai mare rafinator de petrol din lume, conform datelor Vortexa. Compania chineză nu a răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: Ormuz rămâne un punct critic pentru energia globală Înainte de izbucnirea războiului dintre SUA și Iran, la 28 februarie, Strâmtoarea Ormuz era una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, pe unde trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel mondial. În acest context, ajustările de rută și de proceduri arată cum Aramco încearcă să își protejeze exporturile, iar China să își securizeze aprovizionarea din Golf, chiar și atunci când transportul prin Ormuz devine mai dificil și mai riscant. [...]
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de acceptarea integrală a termenilor săi de către SUA , într-un moment în care blocajul a redus drastic traficul printr-un coridor care, înainte de război, gestiona o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost transmis de Gardienii Revoluției (IRGC), care susțin că Iranul și Omanul au ajuns la rezultate „acceptabile pentru ambele părți” privind controlul apelor și împărțirea veniturilor din Strâmtoarea Hormuz . Totuși, un oficial iranian de rang înalt a declarat ulterior pentru Reuters că înțelegerea cu Omanul nu este încă finalizată, iar cele două părți lucrează în continuare la detalii. Miza economică: un coridor energetic parțial închis, prețuri mai volatile Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie la nivel global. Înainte de izbucnirea războiului în februarie, prin acest punct trecea aproximativ o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate, iar de atunci „cea mai mare parte” a transportului maritim a fost oprită, ceea ce a împins prețurile energiei în sus. În paralel, Teheranul și Washingtonul au încercat să își impună controlul asupra canalului, prin blocade separate, în timp ce atacurile asupra navelor au menținut traversarea periculoasă, chiar dacă ostilitățile active dintre SUA și Iran s-au redus în ultimele săptămâni. Condiția Iranului: fără acord cu SUA, strâmtoarea rămâne închisă Purtătorul de cuvânt al IRGC, Hossein Mohebbi, a afirmat că Iranul și Omanul au negociat circa o lună și au ajuns la înțelegeri privind „cota” fiecărei țări în apele strâmtorii și partea din venituri. IRGC a acuzat SUA că ar încerca să obstrucționeze negocierile, ceea ce ar fi întârziat acordul. „Dacă Statele Unite încetează să obstrucționeze și se întorc la acord, putem deschide Strâmtoarea Hormuz în cadrul acordului atins... Dacă Statele Unite nu acceptă condițiile noastre, Strâmtoarea Hormuz nu va fi deschisă în nicio circumstanță.” Presiune suplimentară pe transport: „lista neagră” de nave Iranul a anunțat duminică o „listă neagră” cu 45 de nave, într-o mișcare descrisă ca menită să oprească transferurile navă-la-navă folosite de producători din Golf pentru a evita blocada iraniană. Potrivit unor surse citate, unele companii ar urma să nu mai folosească vasele incluse pe listă. De cealaltă parte, SUA au amenințat la începutul săptămânii că vor pedepsi țările care continuă să facă afaceri cu Iranul, dar au precizat că nu vor aplica imediat penalități. Iranul a denunțat efortul american de izolare economică drept un act de „fărădelege grosolană” și a spus că se așteaptă ca multe state să nu se alăture campaniei de presiune. În acest context, prețul petrolului a scăzut pentru a treia zi consecutiv, cu peste 2 dolari pe baril, până la un minim al ultimelor două săptămâni, pe fondul semnalelor privind reluarea eforturilor de mediere pentru încheierea războiului început pe 28 februarie, odată cu lovituri americane și israeliene asupra Iranului. [...]
Iranul a deschis pentru unele petroliere irakiene ruta prin Strâmtoarea Ormuz , o decizie cu potențial de impact asupra fluxurilor de export de țiței din regiune, într-un punct-cheie pentru transportul maritim global de energie, potrivit G4Media , care citează agenția oficială iraniană IRNA, preluată de Al Jazeera. Permisiunea a fost acordată în contextul unei vizite în Irak a președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf . Conform relatării, solicitarea a venit din partea omologului său irakian, Haibat al-Halbousi, care i-a cerut aprobarea „pentru a proteja interesele economice” ale Irakului. Ce se știe și ce rămâne neclar Informațiile disponibile în acest moment sunt limitate. Raportul citat nu precizează: câte petroliere irakiene ar urma să fie lăsate să treacă; când ar intra în vigoare permisiunea; dacă există un interval de timp sau un cadru formal pentru această măsură. În lipsa acestor detalii, amploarea efectului asupra exporturilor irakiene și asupra rutelor de transport rămâne deocamdată incertă. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz a coborât aproape de zero , amplificând riscul de șoc pe lanțul global de aprovizionare cu țiței chiar înainte de expirarea armistițiului SUA–Iran, potrivit Ziarul Financiar . În weekend, doar cinci nave de marfă au traversat strâmtoarea sâmbătă, iar duminică nu a fost înregistrată nicio traversare, pe fondul blocajului negocierilor dintre Washington și Teheran. Datele Kpler citate de Reuters arată o ruptură abruptă față de săptămâna anterioară, când 31 de nave trecuseră prin aceeași rută în același interval. Scăderea vine după ce traficul atinsese deja săptămâna trecută cel mai redus nivel din ultimele trei luni, cu o medie zilnică de aproximativ 13 nave, mult sub nivelul de dinaintea războiului. De ce contează: o rută care susținea circa o cincime din petrolul mondial Înainte de izbucnirea conflictului, prin Strâmtoarea Hormuz treceau în medie aproximativ 130 de nave pe zi. În prezent, traficul este cu aproximativ 90% sub nivelul de dinaintea războiului început la 28 februarie. Miza economică este ridicată: ruta transporta înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul mondial, astfel că o întrerupere prelungită ar crește presiunea pe piețele energetice și, implicit, pe inflația globală. Blocaj diplomatic și condiții pentru reluarea traficului Reducerea traficului are loc în timp ce acordul de încetare a focului dintre SUA și Iran ajunge la termenul de expirare de 60 de zile. Cele două părți nu au ajuns la un acord permanent, iar Iranul susține că nici nu consideră că există un armistițiu propriu-zis care să poată fi prelungit. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că nu au loc negocieri directe între cele două țări. Qatarul și Pakistanul transmit mesaje între părți și mențin contacte cu Teheranul, însă, potrivit informațiilor din articol, acest lucru nu echivalează cu negocieri oficiale. În paralel, Iranul condiționează reluarea traficului prin strâmtoare de concesii din partea SUA, în timp ce Washingtonul insistă asupra redeschiderii rutei. Efecte operaționale: rute ocolite, identificare oprită, monitorizare mai dificilă În acest context, transportatorii maritimi evită ruta sau operează doar în condiții considerate suficient de sigure. O parte dintre navele care au traversat recent strâmtoarea au folosit rutele aflate sub control iranian, iar unele nave și-au oprit sistemele de identificare, ceea ce complică monitorizarea traficului. Petrolul nu a „explodat” încă, dar piața rămâne sensibilă Deși traficul maritim s-a prăbușit, prețul petrolului nu a avut luni o creștere abruptă, investitorii evaluând în continuare posibilitatea reluării negocierilor și a redeschiderii rutei. Brent a urcat cu aproximativ 0,3%, la 88,79 dolari (aprox. 401 lei) pe baril, în timp ce West Texas Intermediate a scăzut cu circa 0,3%, la 82,16 dolari (aprox. 371 lei). Analiștii citați în articol consideră că o creștere mult mai puternică ar necesita o întrerupere și mai severă a fluxurilor de țiței prin Hormuz sau o blocare simultană a Strâmtorii Bab el-Mandeb, o altă rută strategică pentru comerțul mondial. [...]
Scumpirile din ultimele zile au anulat rapid ieftinirea fiscală la motorină , iar dieselul a trecut din nou peste nivelul de dinaintea reducerii accizei, potrivit HotNews . În noaptea de vineri spre sâmbătă, stațiile de alimentare au operat noi majorări, în timp ce benzina se apropie de pragul de 10 lei/litru. În București, benzina standard a ajuns sâmbătă dimineață la un nou nivel istoric în rețelele mari: 9,73 lei/litru la Petrom și 9,79 lei/litru la OMV. La motorină, scumpirea este relevantă prin efectul asupra măsurii guvernamentale: prețul a depășit nivelul de luni, de dinaintea ieftinirii cu 17 bani determinată de reducerea cu 25% a accizei, conform Profit.ro (link în sursa HotNews ). Petrom afișa 10,19 lei/litru, iar OMV 10,25 lei/litru, ceea ce înseamnă că reducerea fiscală a fost „topită” de creșterile recente. Prețuri la benzină în București (sâmbătă, 5 septembrie) Rompetrol: 9,59 lei/litru Socar: 9,64–9,69 lei/litru Lukoil: 9,67 lei/litru Mol: 9,70 lei/litru Petrom: 9,73 lei/litru OMV: 9,79 lei/litru Prețuri la motorină în București (sâmbătă, 5 septembrie) Socar: 10,10–10,14 lei/litru Mol: 10,16 lei/litru Rompetrol: 10,16 lei/litru Petrom: 10,19 lei/litru Lukoil: 10,23 lei/litru OMV: 10,25 lei/litru Pentru consumatori și companii, evoluția indică o volatilitate ridicată la pompă: chiar și intervențiile fiscale pot fi rapid neutralizate de scumpiri succesive, cu impact direct în costurile de transport și distribuție. [...]
