Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz s-a prăbușit după izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, doar 77 de nave tranzitând ruta strategică între 1 și 11 martie 2026, comparativ cu peste 1.200 în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor citate de BURSA, care preia informații ale agenției AFP.
Scăderea drastică a traficului a fost observată după declanșarea conflictului dintre Statele Unite și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, la finalul lunii februarie. Datele companiei de analiză maritimă Lloyd's List Intelligence arată că majoritatea navelor care au traversat strâmtoarea în această perioadă fac parte din așa-numitele „flote fantomă”, utilizate pentru a ocoli sancțiunile occidentale impuse unor state precum Iranul sau Rusia.
Deși Teheranul afirmă că nu a blocat oficial Strâmtoarea Ormuz, autoritățile iraniene au avertizat că navele asociate cu Statele Unite, Israelul sau cu aliații acestora ar putea deveni ținte în zonă. Începând cu 1 martie, agenția britanică pentru securitate maritimă UKMTO a raportat 20 de incidente care au implicat nave comerciale, inclusiv nouă petroliere. Organizația Maritimă Internațională confirmă, la rândul său, 16 incidente, dintre care opt au vizat nave petroliere.
Diferența față de situația din 2025 este considerabilă. În perioada 1–11 martie a anului trecut, prin această rută vitală pentru comerțul global au trecut 1.229 de nave. În prezent, sute de petroliere și transportatoare de gaze naturale lichefiate stau ancorate în Golful Persic, așteptând condiții de navigație mai sigure înainte de a traversa zona.
Importanța strategică a Strâmtorii Ormuz este uriașă, deoarece o parte semnificativă a exporturilor mondiale de petrol și gaze naturale tranzitează acest coridor maritim. Șeful Statului Major Interarme al SUA, generalul Dan Caine, a recunoscut că protejarea rutei este extrem de dificilă, descriind zona drept „un mediu tactic complex”. Potrivit acestuia, escortarea convoaielor comerciale de către nave militare americane nu poate fi analizată serios fără operațiuni militare suplimentare împotriva Iranului.
Recomandate
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să taie rapid producția de petrol, pe măsură ce rămâne fără spații de stocare în 12–22 de zile , ceea ce poate transforma o problemă operațională într-una financiară în lunile următoare, potrivit HotNews , care citează un raport al firmei de analiză Kpler preluat de Bloomberg. Presiune operațională: stocare pe final, producție în scădere Kpler estimează că Republica Islamică mai are capacitate de depozitare neutilizată pentru încă 12–22 de zile. În acest interval, dacă exporturile rămân blocate, Iranul ar putea fi împins să reducă producția zilnică de petrol cu încă 1,5 milioane de barili până la jumătatea lunii mai, potrivit analiștilor. Iranul a redus deja producția zilnică de țiței cu până la 2,5 milioane de barili, conform unei evaluări Goldman Sachs Group Inc. citate în material. În paralel, încărcările de țiței iranian pe petroliere au scăzut cu aproximativ 70% de la intrarea în vigoare a blocadei, notează cercetătorii. Un risc suplimentar, menționat de Kpler, este că închiderea sondelor din lipsă de spațiu de stocare poate produce variații de presiune care să ducă la deteriorarea zăcămintelor. Exporturi prăbușite prin Ormuz, dar șocul pe venituri vine mai târziu Blocada navală a fost ordonată la începutul lunii aprilie, iar forțele navale americane au întors din drum zeci de nave care încercau să intre sau să iasă din porturile iraniene. Pe fondul reducerii traficului prin Strâmtoarea Ormuz , transporturile iraniene au coborât la aproximativ 567.000 de barili pe zi, față de o medie de circa 1,85 milioane de barili pe zi în martie, potrivit Kpler. Totuși, impactul asupra veniturilor nu ar urma să fie imediat. Kpler estimează că efectul asupra profiturilor s-ar vedea abia peste aproximativ trei-patru luni, pe fondul întârzierilor logistice și de plată: livrările către China (principala destinație) durează de regulă aproximativ două luni, iar plățile pot veni după încă două luni. Ce urmează: blocada ca pârghie în negocieri Kpler spune că nu a observat niciun petrolier care să fi reușit să evite blocada în zona Strâmtorii Ormuz. În analiza citată, cercetătorii susțin că, deși blocada nu „sufocă” financiar Iranul pe termen scurt, poate face acest lucru pe termen lung dacă este menținută, iar faptul că Teheranul cere ridicarea blocadei ca precondiție pentru reluarea negocierilor indică presiunea creată. Rămâne incert cât de repede va reveni Iranul la negocieri. Materialul menționează că două tentative de tratative au eșuat săptămâna trecută, iar Axios (citat de HotNews) relatează despre o propunere iraniană de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și încetare a războiului, cu amânarea discuțiilor privind programul nuclear pentru o etapă ulterioară, variantă pe care președintele Donald Trump a sugerat că este puțin probabil să o accepte. [...]
Cotațiile petrolului au sărit la maximele ultimelor două săptămâni , pe fondul reaprinderii riscului geopolitic în jurul Strâmtorii Ormuz , după un nou eșec al negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit Profit . Mișcarea contează direct pentru costurile din economie, deoarece petrolul este reper pentru carburanți și o parte din transport și logistică, iar episoadele de tensiune în zona Ormuz tind să se reflecte rapid în prețuri prin „prima de risc” inclusă de piață. Unde au ajuns cotațiile În tranzacționare, contractele futures pentru petrolul Brent au urcat la 109,1 dolari pe baril , în creștere cu 3,56% , iar țițeiul american WTI a ajuns la 96,93 dolari pe baril , în urcare cu 2,68% . De ce reacționează piața Creșterea este legată de faptul că negocierile dintre Statele Unite și Iran „au eșuat din nou”, alimentând temerile privind reluarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz — un punct-cheie pentru transportul de petrol la nivel global. În astfel de momente, investitorii tind să prețuiască mai scump barilul, anticipând posibile perturbări sau întârzieri în livrări. Ce urmează depinde de evoluțiile diplomatice și de percepția pieței asupra riscului de întrerupere a tranzitului prin Ormuz; materialul citat nu oferă un calendar sau detalii suplimentare despre pașii următori ai negocierilor. [...]
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să reducă producția de țiței în săptămânile următoare , pe fondul prăbușirii exporturilor și al epuizării rapide a capacităților de stocare, potrivit HotNews . Presiunea este vizibilă în creșterea stocurilor ținute pe nave-cisternă și în semnalele din piață că Teheranul ar putea ajunge să „închidă robinetul” nu din decizie strategică, ci din lipsă de spațiu. Exporturile sunt greu de cuantificat, deoarece unele nave își opresc sistemele de urmărire, iar forțele americane obligă petrolierele iraniene să se întoarcă. În acest context, livrările către China – principalul cumpărător – devin și mai opace. Exporturi în cădere și stocuri blocate pe mare Firma de analiză Vortexa a verificat că doar „o mână” de nave cu țiței iranian au părăsit Golful Oman între 13 și 25 aprilie, ceea ce indică o scădere de peste 80% față de o perioadă comparabilă din martie, când Iranul a exportat 23,4 milioane de barili, conform datelor LSEG. Vortexa estimează că aproximativ 4 milioane de barili au părăsit cu succes Golful Oman, dar precizează că nu poate confirma dacă vreuna dintre nave a fost interceptată. Separat, analiștii Kpler spun că nu au observat niciun petrolier iranian care să părăsească Golful Oman de la începutul blocadei americane. Pe partea operațională, TankerTrackers arată că Iranul continuă să încarce țiței în principalul centru de export de pe Insula Kharg, iar imaginile din satelit indică cel puțin 10 petroliere staționate în largul portului Chah Bahar, în Golful Oman. Riscul imediat: reducerea producției din lipsă de spațiu Comandamentul Central al armatei SUA (CENTCOM) a transmis că blocada privează Teheranul de venituri din exporturi și a indicat amploarea stocurilor blocate: „În acest moment, există 41 de petroliere cu 69 de milioane de barili de petrol pe care regimul iranian nu le poate vinde.” Iranul a pompat aproximativ 3,24 milioane de barili pe zi în februarie, circa jumătate fiind destinată rafinării interne. Totuși, Johannes Rauball (Kpler) avertizează că țara ar putea fi nevoită să înceapă reducerea producției în una-două săptămâni, din cauza capacităților limitate de stocare. Kpler estimează că depozitarea terestră este ocupată în proporție de aproximativ 60%, cu rezerve de peste 50 de milioane de barili și o capacitate totală de 86 de milioane de barili. Într-o evaluare separată, FGE NextantECA a estimat la 15 aprilie că limitarea stocării ar putea obliga Iranul să reducă producția la jumătatea lunii iunie. Efecte în piață și în economia Iranului Reducerea aprovizionării din Iran se suprapune peste blocarea efectivă a Strâmtorii Ormuz din cauza războiului, ceea ce limitează exporturile de petrol din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak și a împins prețurile în sus – un rezultat pe care SUA au încercat să îl evite. Contractele futures pentru Brent au crescut cu aproximativ 50 de dolari pe baril de la începutul conflictului din Iran (28 februarie), alimentând scumpiri la benzină, motorină și combustibil pentru avioane. În paralel, rialul iranian a atins un minim istoric față de dolar, semnalând deteriorarea situației financiare într-o economie dependentă de petrol. În acest tablou, următoarele săptămâni devin critice: dacă exporturile rămân blocate, problema Iranului nu mai este doar vânzarea țițeiului, ci gestionarea fizică a volumelor produse – cu tăieri de producție tot mai probabile, potrivit estimărilor citate. [...]
Scumpirea petrolului peste 120 de dolari/baril reaprinde riscul de șoc pe energie , pe fondul impasului din conflictul cu Iranul și al discuțiilor din SUA despre opțiuni militare, potrivit HotNews . Brent a trecut de 120 de dolari pe baril, după opt zile consecutive de creșteri, atingând un maxim al ultimilor patru ani, conform datelor citate de publicație de la OilPrice. Mișcarea reflectă, în evaluarea pieței, adâncirea impasului din războiul din Iran. Un factor care a amplificat îngrijorările investitorilor este respingerea de către președintele SUA, Donald Trump , a planului iranian, potrivit declarațiilor sale pentru Axios. Trump a susținut că Iranul s-a apropiat de poziția Washingtonului, „dar nu suficient”. Ce opțiuni ia în calcul Washingtonul Axios mai scrie că Trump urmează să primească joi o informare de la comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, privind noi planuri pentru o potențială acțiune militară în Iran. În acest context, Trump ar lua în considerare reluarea operațiunilor militare fie pentru a încerca să depășească blocajul din negocieri, fie pentru a da o „lovitură finală” înainte de a pune capăt războiului. Cele trei scenarii menționate în material sunt: un val „scurt și puternic” de atacuri asupra Iranului, care „probabil” ar include infrastructură, cu scopul de a forța ieșirea din impasul negocierilor; preluarea unei părți din Strâmtoarea Hormuz pentru a o redeschide transportului maritim comercial, o operațiune care ar putea include forțe terestre; o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, scenariu discutat și în trecut. De ce contează pentru economie Trecerea Brent peste pragul de 120 de dolari/baril indică o creștere a „primei de risc” geopolitic în preț, într-un moment în care piața încearcă să evalueze dacă tensiunile se pot transforma într-o perturbare directă a fluxurilor de petrol și a rutelor maritime, în special în zona Strâmtorii Hormuz. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau probabilități, rămâne neclar ce opțiune ar putea fi aleasă și în ce interval. [...]
Blocada prelungită a Strâmtorii Ormuz ține petrolul scump , iar ieșirea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și OPEC+ nu a reușit să schimbe direcția pieței, potrivit Economedia . După o scădere inițială de 2–3% a cotațiilor, prețurile au revenit rapid pe creștere, pe fondul riscurilor geopolitice și al blocajului de pe una dintre cele mai importante rute de transport pentru țiței. La momentul redactării, petrolul american WTI depășea 105 dolari/baril (aprox. 483 lei), iar Brent trecea de 112 dolari/baril (aprox. 515 lei), ambele în creștere cu aproximativ 4% față de minimele atinse imediat după anunțul privind ieșirea EAU din alianță. În material sunt citate Euronews și Mediafax. De ce nu se vede „ieftinirea” așteptată după ieșirea EAU din OPEC Piața a reacționat inițial prin scădere, pe ideea că EAU ar putea crește producția și ar putea apărea un surplus de ofertă. Mișcarea s-a dovedit însă insuficientă pentru a contrabalansa factorul dominant: riscul de întrerupere a livrărilor prin Ormuz și escaladarea tensiunilor în jurul Iranului. În plus, decizia EAU vine după ani de tensiuni cu Arabia Saudită privind cotele de producție. Economedia notează că Abu Dhabi a investit peste 150 de miliarde de dolari (aprox. 690 mld. lei) în compania națională ADNOC pentru a-și crește capacitatea la cinci milioane de barili pe zi, dar în cadrul OPEC o parte importantă din această capacitate a rămas neutilizată. EAU era al treilea cel mai mare producător din organizație, iar ieșirea este prezentată ca o lovitură pentru coeziunea cartelului. Ormuz, factorul care domină piața: 12% din oferta globală, afectată Închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz a scos din circuit aproximativ 12% din oferta globală de petrol, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie citate în articol. Impactul este comparat cu episoade istorice majore, precum războiul din Golf sau conflictul Iran–Irak. Pe plan diplomatic, Economedia menționează că Donald Trump a extins armistițiul temporar dintre SUA și Iran, mediat de Pakistan, însă negocierile sunt descrise ca fragile. Teheranul ar fi propus redeschiderea strâmtorii în schimbul ridicării blocadei navale și al încetării ostilităților, în timp ce Washingtonul ar insista pentru un acord mai amplu, inclusiv pe tema programului nuclear iranian. Cine câștigă din prețuri ridicate În acest context, marile companii petroliere internaționale sunt printre beneficiari. Materialul indică faptul că grupuri precum BP, Shell, TotalEnergies și ExxonMobil ar putea vedea creșteri ale fluxurilor de numerar estimate la 5–10% pentru fiecare majorare de 10 dolari a prețului petrolului. Concluzia analizei este că ieșirea EAU din OPEC adaugă incertitudine, dar nu schimbă determinantul principal al prețului pe termen scurt: riscul geopolitic și blocajele de transport, care mențin piața într-o volatilitate ridicată. [...]
Scumpirea benzinei în SUA pune presiune pe lanțul de aprovizionare și pe marjele din retail , pe fondul tensiunilor geopolitice și al problemelor din rafinării, potrivit Digi24 . Prețul mediu al benzinei în Statele Unite a urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii aproape patru ani, după declanșarea conflictului cu Iranul la finalul lunii februarie, conform datelor American Automobile Association , citate de Reuters. Marți, prețul mediu a crescut cu 7 cenți, până la 4,18 dolari pe galon, cea mai mare creștere zilnică din ultima lună. De la sfârșitul lunii februarie, benzina s-a scumpit cu 1,19 dolari pe galon, adică peste 40%. Un factor major este perturbarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz , rută prin care tranzitează aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze, ceea ce alimentează scumpirea energiei și, implicit, a carburanților. Marjele comercianților, sub presiune Analiștii avertizează că prețurile ar putea continua să crească dacă petrolul brut rămâne la niveluri ridicate, în condițiile în care marjele comercianților de combustibil sunt tot mai afectate. Consultantul energetic Tom Kloza spune că marjele la nivel de retail s-au redus semnificativ, iar comercianții au absorbit o parte importantă din creșterile de costuri. „A fost o situație anormală, în care multe dintre scumpirile din aprilie nu s-au reflectat încă în prețurile de la pompă” Kloza avertizează că majorări suplimentare ar putea deveni inevitabile pentru a evita pierderile. Rafinăriile amplifică problema: opriri neplanificate și mentenanță Pe lângă tensiunile geopolitice, prețurile ridicate sunt împinse în sus de problemele din rafinării. În aprilie, opririle neplanificate au totalizat aproximativ 150.000 de barili pe zi, la care se adaugă circa 670.000 de barili pe zi opriți pentru mentenanță, potrivit datelor Rystad Energy. Au fost afectate mai multe rafinării importante din SUA, inclusiv unități operate de Phillips 66 și Marathon Petroleum, precum și o rafinărie BP din Indiana, unde o pană de curent a dus la oprirea temporară a unor instalații. În acest context, analiștii se așteaptă ca prețurile combustibililor să rămână sub presiune și în perioada următoare, mai ales în regiuni precum Midwest, unde oferta este deja limitată. [...]
