Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Blocada prelungită a Strâmtorii Ormuz ține petrolul scump, iar ieșirea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și OPEC+ nu a reușit să schimbe direcția pieței, potrivit Economedia. După o scădere inițială de 2–3% a cotațiilor, prețurile au revenit rapid pe creștere, pe fondul riscurilor geopolitice și al blocajului de pe una dintre cele mai importante rute de transport pentru țiței.
La momentul redactării, petrolul american WTI depășea 105 dolari/baril (aprox. 483 lei), iar Brent trecea de 112 dolari/baril (aprox. 515 lei), ambele în creștere cu aproximativ 4% față de minimele atinse imediat după anunțul privind ieșirea EAU din alianță. În material sunt citate Euronews și Mediafax.
Piața a reacționat inițial prin scădere, pe ideea că EAU ar putea crește producția și ar putea apărea un surplus de ofertă. Mișcarea s-a dovedit însă insuficientă pentru a contrabalansa factorul dominant: riscul de întrerupere a livrărilor prin Ormuz și escaladarea tensiunilor în jurul Iranului.
În plus, decizia EAU vine după ani de tensiuni cu Arabia Saudită privind cotele de producție. Economedia notează că Abu Dhabi a investit peste 150 de miliarde de dolari (aprox. 690 mld. lei) în compania națională ADNOC pentru a-și crește capacitatea la cinci milioane de barili pe zi, dar în cadrul OPEC o parte importantă din această capacitate a rămas neutilizată. EAU era al treilea cel mai mare producător din organizație, iar ieșirea este prezentată ca o lovitură pentru coeziunea cartelului.
Închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz a scos din circuit aproximativ 12% din oferta globală de petrol, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie citate în articol. Impactul este comparat cu episoade istorice majore, precum războiul din Golf sau conflictul Iran–Irak.
Pe plan diplomatic, Economedia menționează că Donald Trump a extins armistițiul temporar dintre SUA și Iran, mediat de Pakistan, însă negocierile sunt descrise ca fragile. Teheranul ar fi propus redeschiderea strâmtorii în schimbul ridicării blocadei navale și al încetării ostilităților, în timp ce Washingtonul ar insista pentru un acord mai amplu, inclusiv pe tema programului nuclear iranian.
În acest context, marile companii petroliere internaționale sunt printre beneficiari. Materialul indică faptul că grupuri precum BP, Shell, TotalEnergies și ExxonMobil ar putea vedea creșteri ale fluxurilor de numerar estimate la 5–10% pentru fiecare majorare de 10 dolari a prețului petrolului.
Concluzia analizei este că ieșirea EAU din OPEC adaugă incertitudine, dar nu schimbă determinantul principal al prețului pe termen scurt: riscul geopolitic și blocajele de transport, care mențin piața într-o volatilitate ridicată.
Recomandate
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC slăbește capacitatea cartelului de a stabiliza oferta , într-un moment în care piața petrolului este deja tensionată de criza energetică din Orientul Mijlociu, potrivit Ziarul Financiar . Decizia, anunțată marți, vine după aproape 60 de ani de apartenență și amplifică riscul de volatilitate a prețurilor. Emiratele Arabe Unite (EAU) își justifică plecarea prin frustrări vechi legate de cotele de producție impuse de organizație, care le-ar fi limitat posibilitatea de a exporta mai mult petrol. În același timp, mișcarea scoate la suprafață tensiunile cu Arabia Saudită, liderul de facto al OPEC. Reacția pieței: Brent a rămas ridicat, în pofida șocului politic După anunț, țițeiul Brent a scăzut ușor, dar și-a revenit ulterior, ajungând la aproape 111,10 dolari pe baril (aprox. 484 lei), în creștere cu 2,7% în ziua respectivă. Evoluția sugerează că factorii geopolitici și riscurile de aprovizionare cântăresc mai mult decât efectul imediat al ieșirii EAU din cartel. Contextul este unul excepțional: lumea se confruntă cu „cea mai mare criză energetică din ultimele decenii”, declanșată de războiul SUA–Israel împotriva Iranului și de închiderea de către Iran a Strâmtorii Ormuz , rută prin care trece în mod normal aproximativ o cincime din petrolul și gazele la nivel mondial. De ce contează pentru echilibrul global: OPEC devine „structural mai slabă” Jorge León, șeful analizei geopolitice la Rystad Energy și fost angajat al OPEC, avertizează că organizația va fi „structural mai slabă” fără EAU, deoarece Arabia Saudită ar rămâne singurul membru cu capacitate de producție suplimentară. Consecința directă ar putea fi o piață mai greu de „calibrat” în fața șocurilor de ofertă. „Organizaţia va fi structural mai slabă” fără EAU, deoarece Arabia Saudită este singurul membru rămas cu capacitate de producţie suplimentară. În această logică, aceeași sursă indică faptul că piețele petroliere ar putea deveni mai volatile, pe măsură ce se diminuează capacitatea OPEC de a atenua dezechilibrele de ofertă. Ce rămâne din influența cartelului și ce urmează Influența OPEC era deja sub presiune în ultimul deceniu, pe fondul creșterii producției în afara cartelului, în special în SUA. Totuși, chiar și fără EAU, alianța extinsă OPEC+ ar reprezenta în continuare aproximativ 40% din producția globală, ceea ce înseamnă că grupul rămâne relevant, dar cu o marjă mai mică de manevră. Pe fundal, EAU au ambiția de a deveni un producător mai mare și au investit în extinderea capacității de producție. În paralel, războiul din Orientul Mijlociu a amplificat faliile politice din regiune, punând Iranul (membru OPEC) împotriva aliaților SUA din Golf, inclusiv EAU și Arabia Saudită, și tensionând relația dintre Abu Dhabi și Riyadh. [...]
Cotațiile petrolului au sărit la maximele ultimelor două săptămâni , pe fondul reaprinderii riscului geopolitic în jurul Strâmtorii Ormuz , după un nou eșec al negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit Profit . Mișcarea contează direct pentru costurile din economie, deoarece petrolul este reper pentru carburanți și o parte din transport și logistică, iar episoadele de tensiune în zona Ormuz tind să se reflecte rapid în prețuri prin „prima de risc” inclusă de piață. Unde au ajuns cotațiile În tranzacționare, contractele futures pentru petrolul Brent au urcat la 109,1 dolari pe baril , în creștere cu 3,56% , iar țițeiul american WTI a ajuns la 96,93 dolari pe baril , în urcare cu 2,68% . De ce reacționează piața Creșterea este legată de faptul că negocierile dintre Statele Unite și Iran „au eșuat din nou”, alimentând temerile privind reluarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz — un punct-cheie pentru transportul de petrol la nivel global. În astfel de momente, investitorii tind să prețuiască mai scump barilul, anticipând posibile perturbări sau întârzieri în livrări. Ce urmează depinde de evoluțiile diplomatice și de percepția pieței asupra riscului de întrerupere a tranzitului prin Ormuz; materialul citat nu oferă un calendar sau detalii suplimentare despre pașii următori ai negocierilor. [...]
Scumpirea benzinei în SUA pune presiune pe lanțul de aprovizionare și pe marjele din retail , pe fondul tensiunilor geopolitice și al problemelor din rafinării, potrivit Digi24 . Prețul mediu al benzinei în Statele Unite a urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii aproape patru ani, după declanșarea conflictului cu Iranul la finalul lunii februarie, conform datelor American Automobile Association , citate de Reuters. Marți, prețul mediu a crescut cu 7 cenți, până la 4,18 dolari pe galon, cea mai mare creștere zilnică din ultima lună. De la sfârșitul lunii februarie, benzina s-a scumpit cu 1,19 dolari pe galon, adică peste 40%. Un factor major este perturbarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz , rută prin care tranzitează aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze, ceea ce alimentează scumpirea energiei și, implicit, a carburanților. Marjele comercianților, sub presiune Analiștii avertizează că prețurile ar putea continua să crească dacă petrolul brut rămâne la niveluri ridicate, în condițiile în care marjele comercianților de combustibil sunt tot mai afectate. Consultantul energetic Tom Kloza spune că marjele la nivel de retail s-au redus semnificativ, iar comercianții au absorbit o parte importantă din creșterile de costuri. „A fost o situație anormală, în care multe dintre scumpirile din aprilie nu s-au reflectat încă în prețurile de la pompă” Kloza avertizează că majorări suplimentare ar putea deveni inevitabile pentru a evita pierderile. Rafinăriile amplifică problema: opriri neplanificate și mentenanță Pe lângă tensiunile geopolitice, prețurile ridicate sunt împinse în sus de problemele din rafinării. În aprilie, opririle neplanificate au totalizat aproximativ 150.000 de barili pe zi, la care se adaugă circa 670.000 de barili pe zi opriți pentru mentenanță, potrivit datelor Rystad Energy. Au fost afectate mai multe rafinării importante din SUA, inclusiv unități operate de Phillips 66 și Marathon Petroleum, precum și o rafinărie BP din Indiana, unde o pană de curent a dus la oprirea temporară a unor instalații. În acest context, analiștii se așteaptă ca prețurile combustibililor să rămână sub presiune și în perioada următoare, mai ales în regiuni precum Midwest, unde oferta este deja limitată. [...]
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să taie rapid producția de petrol, pe măsură ce rămâne fără spații de stocare în 12–22 de zile , ceea ce poate transforma o problemă operațională într-una financiară în lunile următoare, potrivit HotNews , care citează un raport al firmei de analiză Kpler preluat de Bloomberg. Presiune operațională: stocare pe final, producție în scădere Kpler estimează că Republica Islamică mai are capacitate de depozitare neutilizată pentru încă 12–22 de zile. În acest interval, dacă exporturile rămân blocate, Iranul ar putea fi împins să reducă producția zilnică de petrol cu încă 1,5 milioane de barili până la jumătatea lunii mai, potrivit analiștilor. Iranul a redus deja producția zilnică de țiței cu până la 2,5 milioane de barili, conform unei evaluări Goldman Sachs Group Inc. citate în material. În paralel, încărcările de țiței iranian pe petroliere au scăzut cu aproximativ 70% de la intrarea în vigoare a blocadei, notează cercetătorii. Un risc suplimentar, menționat de Kpler, este că închiderea sondelor din lipsă de spațiu de stocare poate produce variații de presiune care să ducă la deteriorarea zăcămintelor. Exporturi prăbușite prin Ormuz, dar șocul pe venituri vine mai târziu Blocada navală a fost ordonată la începutul lunii aprilie, iar forțele navale americane au întors din drum zeci de nave care încercau să intre sau să iasă din porturile iraniene. Pe fondul reducerii traficului prin Strâmtoarea Ormuz , transporturile iraniene au coborât la aproximativ 567.000 de barili pe zi, față de o medie de circa 1,85 milioane de barili pe zi în martie, potrivit Kpler. Totuși, impactul asupra veniturilor nu ar urma să fie imediat. Kpler estimează că efectul asupra profiturilor s-ar vedea abia peste aproximativ trei-patru luni, pe fondul întârzierilor logistice și de plată: livrările către China (principala destinație) durează de regulă aproximativ două luni, iar plățile pot veni după încă două luni. Ce urmează: blocada ca pârghie în negocieri Kpler spune că nu a observat niciun petrolier care să fi reușit să evite blocada în zona Strâmtorii Ormuz. În analiza citată, cercetătorii susțin că, deși blocada nu „sufocă” financiar Iranul pe termen scurt, poate face acest lucru pe termen lung dacă este menținută, iar faptul că Teheranul cere ridicarea blocadei ca precondiție pentru reluarea negocierilor indică presiunea creată. Rămâne incert cât de repede va reveni Iranul la negocieri. Materialul menționează că două tentative de tratative au eșuat săptămâna trecută, iar Axios (citat de HotNews) relatează despre o propunere iraniană de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și încetare a războiului, cu amânarea discuțiilor privind programul nuclear pentru o etapă ulterioară, variantă pe care președintele Donald Trump a sugerat că este puțin probabil să o accepte. [...]
O navă cu GNL pare să fi spart blocajul din Strâmtoarea Ormuz , un semnal urmărit de piață pentru efectul asupra prețurilor , în condițiile în care traficul prin această rută a scăzut aproape la zero în ultimele două luni, pe fondul blocadelor rivale impuse de Iran și SUA, potrivit Agerpres , care citează Bloomberg. Datele de urmărire arată că nava Mubaraz, care la începutul lunii martie a încărcat gaze lichefiate de la instalația Das Island a companiei Abu Dhabi National Oil (ADNOC) din Emiratele Arabe Unite, apare acum în vârful sudic al Indiei. Conform acelorași date, nava a staționat în Golful Persic, a încetat să mai trimită semnale în jurul datei de 31 martie, iar apoi a reapărut la est de India pe 27 aprilie. De ce contează pentru piața energiei Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: pe aici trece aproximativ o cincime din livrările mondiale de gaze lichefiate. Închiderea acestei căi navigabile a dus la o „creștere dramatică” a prețurilor, notează Bloomberg, în contextul în care piața urmărește atent orice indiciu de reluare a tranzitului. Ce știm și ce rămâne neconfirmat Bloomberg arată că este relativ obișnuit ca navele să oprească transponderele (echipamentele care transmit poziția) la traversarea strâmtorii pentru a evita detectarea, iar datele pot fi și bruiate sau actualizate. În prezent, Mubaraz semnalează ca destinație un terminal din China. Totuși, până acum nu a fost confirmată trecerea vreunei nave cu gaze lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz, iar mai multe nave care transportau GNL din Qatar s-au apropiat de strâmtoare, dar s-au întors din cauza tensiunilor persistente dintre SUA și Iran. [...]
Războiul din Iran riscă să accelereze structural tranziția energetică și să taie din cererea viitoare de petrol , pe fondul unei reevaluări a riscului geopolitic asociat combustibililor fosili, potrivit Economica , care citează o analiză OilPrice și declarații ale șefului Agenției Internaționale a Energiei (IEA), Fatih Birol . În timp ce criza împinge cotația Brent peste 105 dolari pe baril (aprox. 483 lei), Birol susține că „scăderea încrederii în securitatea combustibililor fosili este permanentă”. Miza, dincolo de prețul de moment, este schimbarea de strategie: țările expuse la perturbări în Strâmtoarea Ormuz ar urma să își recalibreze cât risc sunt dispuse să accepte în sistemele energetice. De ce contează: riscul geopolitic devine argument economic împotriva petrolului Birol afirmă că percepția asupra „riscului și fiabilității” se va modifica, iar guvernele își vor revizui strategiile energetice, cu efect direct asupra piețelor de petrol. În această logică, șocul de securitate funcționează ca un catalizator pentru investiții și politici care reduc dependența de importuri și de rute vulnerabile. „Va exista un impuls semnificativ pentru regenerabile și energia nucleară și o orientare suplimentară către un viitor mai electrificat.” În evaluarea sa, această repoziționare ar „afecta piețele principale pentru petrol” și ar produce „consecințe permanente pentru piețele globale de energie”. Implicații pentru investiții: avertisment privind extinderea producției Birol a criticat și planurile Regatului Unit legate de o campanie de foraj în Marea Nordului, argumentând că nu ar aduce beneficii imediate. Potrivit acestuia, nu ar furniza cantități semnificative de petrol și gaze timp de mulți ani și „nu ar face nicio diferență semnificativă în această criză”, cu excepția proiectelor de tip „tie-back” (racordări la infrastructura existentă). Mesajul transmis este că o expansiune a extracției „s-ar putea să nu aibă sens din punct de vedere comercial”, în condițiile în care cererea viitoare ar putea fi erodată de accelerarea electrificării și de orientarea către regenerabile și nuclear. Contextul pieței: semnale de penurie, nu de cerere în scădere În paralel, materialul notează că JPMorgan consideră că prețurile ar trebui să urce și mai mult pentru a forța o „distrugere” suplimentară a cererii (adică reducerea consumului prin prețuri foarte ridicate). Totodată, Goldman Sachs estimează că producția de petrol din Golf a scăzut cu 57% față de nivelurile de dinainte de război — un indicator de penurie de ofertă, nu o dovadă că cererea de combustibili fosili este deja în retragere. Birol descrie criza drept „mai mare decât toate cele mai mari crize combinate” și critică faptul că economia globală a ajuns „ostatică” unei strâmtori de circa 50 km, referire la Strâmtoarea Ormuz. [...]
