Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Guvernul Slovaciei a decis introducerea unui preț diferențiat la motorină, măsură prin care șoferii din alte țări vor plăti mai mult decât cei locali. Decizia, citată de Digi24, vine pe fondul problemelor de aprovizionare și al creșterii cererii generate de diferențele de preț din regiune.
Concret, motorina va ajunge la 2,012 euro/litru pentru străini, cu aproximativ 30% mai mult decât prețul plătit de cetățenii slovaci. Autoritățile susțin că măsura este temporară și are rolul de a evita o posibilă penurie, în contextul în care tot mai mulți șoferi din țările vecine vin să alimenteze în Slovacia, unde combustibilul este mai ieftin.
Situația este influențată și de factori externi. Închiderea oleoductului Drujba, care transporta petrol rusesc prin Ucraina, a afectat aprovizionarea, iar tensiunile din Orientul Mijlociu au dus la scumpiri pe piața internațională. În acest context, Slovacia încearcă să limiteze presiunea pe propriile stocuri și să evite transformarea țării într-un punct de alimentare pentru tranzit.
Decizia a atras însă reacții din partea Comisiei Europene. Oficialii de la Bruxelles consideră că măsura este discriminatorie și contrară legislației UE, încălcând principiul egalității între cetățeni. Comisia a transmis că ar putea lua măsuri legale dacă Slovacia nu renunță la această politică.
Guvernul slovac justifică diferența de preț și prin alinierea la nivelurile din țările vecine precum Austria, Polonia sau Cehia, însă disputa cu instituțiile europene rămâne deschisă.
Recomandate
Importurile de GNL rusesc în UE au urcat la cel mai ridicat nivel de după 2022 , un semnal că strategia europeană de reducere a dependenței energetice rămâne vulnerabilă înaintea interdicției totale anunțate pentru 2027, potrivit Știrile Pro TV , care citează un studiu IEEFA preluat de AFP. În primul trimestru din 2026, importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) rusești ale Uniunii Europene au crescut cu 16% față de aceeași perioadă a anului trecut și au ajuns la 6,9 miliarde de metri cubi, cel mai înalt nivel din 2022 încoace, arată analiza IEEFA. Tendința a continuat și în aprilie, când importurile europene de GNL rusesc au fost cu 17% mai mari în ritm anual. Creșterea a fost „impulsionată” de Franța , Spania și Belgia, notează studiul. Franța ar fi importat cele mai mari volume de GNL rusesc dintre statele europene în primul trimestru din 2026 și ar fi atins un „record” în ianuarie, potrivit centrului de reflecție. De ce contează: interdicția din 2027, dar fluxurile continuă După invazia pe scară largă a Ucrainei, Europa a încercat să-și reducă dependența de gazul rusesc livrat prin conducte, crescând importurile de GNL pentru diversificare. Cu toate acestea, livrările de gaze rusești au continuat, iar Rusia rămâne al doilea furnizor de GNL al UE, în pofida faptului că, potrivit materialului, Comisia Europeană a aprobat interzicerea oricăror importuri de gaze naturale rusești în UE până în 2027, cu obiectivul de a limita resursele de finanțare ale Moscovei pentru război. În 2025, GNL-ul reprezenta 45% din importurile UE de gaze naturale, restul fiind livrat prin gazoducte, potrivit Comisiei Europene, conform aceleiași surse. Cum arată mixul de furnizori și riscul unei noi dependențe În primul trimestru, Norvegia a rămas principalul furnizor al UE, cu 31% din importurile de gaze naturale (atât prin conducte, cât și GNL), urmată îndeaproape de Statele Unite (28%) și Rusia (14%), potrivit datelor Comisiei Europene citate în articol. IEEFA avertizează că trecerea de la gazul livrat prin conducte la GNL trebuia să întărească securitatea aprovizionării și diversificarea, însă perturbările generate de războiul din Orientul Mijlociu și o dependență excesivă de GNL american arată limitele planului. „GNL-ul a devenit călcâiul lui Ahile al strategiei securității energetice a Europei”, afirmă, într-un comunicat citat, analista IEEFA Ana Maria Jaller-Makarewicz, care avertizează că UE se expune unor prețuri mari și unor noi forme de perturbări ale aprovizionării. Centrul de reflecție estimează că UE ar putea ajunge să se aprovizioneze cu 80% din importurile sale de GNL din Statele Unite până în 2028, ceea ce mută riscul de concentrare de la un furnizor la altul, în loc să-l elimine. [...]
Emiratele Arabe Unite accelerează o rută de export care ocolește Strâmtoarea Ormuz , după ce blocada impusă de Iran a perturbat masiv fluxurile energetice: o nouă conductă petrolieră este realizată „aproape în proporţie de 50%” și ar urma să devină operațională în 2027, potrivit News . Anunțul a fost făcut de Sultan Ahmed Al Jaber , directorul general al ADNOC, care a legat proiectul de vulnerabilitatea rutelor actuale de transport al energiei, în condițiile în care „prea mult din energia lumii trece prin prea puţine puncte vulnerabile”. Ce se schimbă operațional pentru exporturile ADNOC Noua conductă va dubla capacitatea de export a ADNOC prin portul Fujairah, situat la Golful Oman, în afara Strâmtorii Ormuz. Proiectul a fost accelerat după izbucnirea conflictului cu Iranul, pe fondul crizei energetice globale provocate de războiul din Orientul Mijlociu. În paralel, Emiratele Arabe Unite au reușit să redirecționeze o parte din exporturi printr-o conductă deja existentă către Fujairah, cu o capacitate maximă de 1,8 milioane de barili pe zi, conform informațiilor citate. Dimensiunea perturbării: pierderi de volum și un orizont lung de revenire Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz încă din martie, afectând exporturile de petrol și gaze ale statelor arabe din Golf. ADNOC califică situația drept „cea mai gravă perturbare energetică din istorie”, iar Al Jaber a indicat o pierdere de peste un miliard de barili de petrol, la care s-ar adăuga aproape 100 de milioane de barili în fiecare săptămână în care blocada continuă. Șeful ADNOC a avertizat că, chiar dacă războiul s-ar încheia imediat, ar fi nevoie de cel puțin patru luni pentru ca fluxurile petroliere să revină la 80% din nivelul normal, iar normalizarea completă ar putea avea loc abia în 2027. Context geopolitic și efectul asupra rutei Ormuz Blocada a fost instituită după atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la finalul lunii februarie. În acest context, secretarul american al Energiei, Chris Wright, a spus că importanța strategică a Strâmtorii Ormuz ar urma să scadă după război, pe măsură ce statele din Golf dezvoltă rute alternative. „Aceasta este o carte pe care Iranul o poate juca o singură dată. Vor exista şi alte rute pentru exportul energiei din Golful Persic”, a afirmat Wright. [...]
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au început să reducă vizibil capacitatea de procesare a Rusiei , cu efecte directe asupra exporturilor și asupra alimentării interne cu carburanți, potrivit Focus . Publicația, citând documentări Reuters , arată că tot mai multe instalații energetice rusești sunt scoase temporar din funcțiune după lovituri repetate, inclusiv în zone aflate la mare distanță de granița cu Ucraina. Seria de atacuri vizează nu doar rafinării, ci și stații de pompare, porturi și depozite de combustibil, pe o arie largă a teritoriului rus. Conform aceleiași surse, în ultimele episoade Ucraina a raportat lovituri asupra rafinăriei Rosneft din Syzran și asupra marii rafinării Norsi, în apropiere de Nijni Novgorod, unde autorități ucrainene au indicat izbucnirea unor incendii în părți ale instalațiilor. Capacitate afectată și rafinării oprite temporar Reuters a relatat, citând surse din industrie, că mai multe rafinării au fost nevoite să își oprească temporar operațiunile. Printre exemplele menționate se află și rafinăria din Moscova (Kapotnia), care ar fi întrerupt pentru scurt timp procesarea țițeiului după un atac cu drone. În lista locațiilor cu pagube menționate apar, de asemenea, Riazan, Perm, Tuapse, Kirishi și Ufa. Focus notează că Norsi este una dintre cele mai importante unități de producție de benzină din Rusia și, în mod normal, procesează circa 16 milioane de tone de țiței pe an. Pe baza calculelor Reuters, între ianuarie și mai ar fi fost afectată o capacitate de rafinare de aproximativ 700.000 de barili pe zi, iar în total ar fi fost vizate 16 rafinării. De ce contează: presiune pe venituri și pe lanțul de aprovizionare cu combustibil Ucraina tratează infrastructura energetică a Rusiei ca țintă cu relevanță militară, deoarece rafinăriile susțin atât veniturile din export, cât și alimentarea armatei și a logisticii militare cu combustibil, arată materialul. În plus, Bloomberg a relatat că, în aprilie, atacurile asupra activelor petroliere rusești au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni. Potrivit estimărilor companiei de analiză OilX, gradul mediu de utilizare a rafinăriilor ar fi coborât temporar la cel mai redus nivel din 2009, informație preluată de agenția de stat ucraineană Ukrinform. Reacția Kremlinului și extinderea razei atacurilor Kremlinul încearcă să limiteze îngrijorările privind eventuale penurii. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat, potrivit Reuters, că alimentarea cu combustibil în Rusia rămâne asigurată, deși a admis scăderi de producție în anumite regiuni. Totuși, amploarea geografică a loviturilor sugerează o vulnerabilitate în creștere: unele dintre instalațiile afectate se află la peste 1.000 km de granița cu Ucraina, ceea ce complică protecția infrastructurii și poate amplifica riscurile operaționale pentru sectorul energetic rus. [...]
Atacurile cu drone au scos din joc o parte semnificativă din rafinarea Rusiei , iar efectul imediat este o scădere puternică a producției de carburanți și măsuri de limitare a exporturilor, potrivit Stirile Pro TV , care citează date oficiale și surse Reuters. Capacitatea combinată a rafinăriilor afectate depășește 83 de milioane de tone anual, echivalentul a aproximativ un sfert din capacitatea totală de rafinare a Rusiei. Instalațiile lovite asigură peste 30% din producția rusă de benzină și circa 25% din producția de motorină, ceea ce amplifică riscul de dezechilibre pe piața internă. Blocaje operaționale în rafinării-cheie Printre unitățile afectate sunt menționate rafinăria din Kiriși (una dintre cele mai mari din Rusia), rafinăria din Moscova, precum și instalațiile din Nijni Novgorod, Riazan și Iaroslavl. Rafinăria Kiriși, cu o capacitate anuală de 20 de milioane de tone, este complet oprită din 5 mai, potrivit surselor Reuters. În cazul rafinăriei NORSI din Nijni Novgorod (17 milioane de tone anual), atacată pe 20 mai, situația operațională „rămâne neclară”, conform aceleiași surse. Ministerul rus al Energiei nu a comentat informațiile, mai notează materialul. Efect economic: presiune pe buget și restricții la export Pe fondul deteriorării situației, Moscova a introdus deja o interdicție privind exporturile de benzină , valabilă din aprilie până la finalul lunii iulie. Atacurile au vizat în ultimele luni nu doar rafinării, ci și conducte și depozite petroliere. Conform informațiilor citate, loviturile au redus producția de petrol a Rusiei (al treilea mare producător mondial după SUA și Arabia Saudită) și cresc presiunea asupra bugetului federal, unde veniturile din petrol și gaze reprezintă aproximativ un sfert din încasările statului. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre „fazele finale” ale negocierilor SUA–Iran au tras în jos cotațiile petrolului , iar WTI a coborât sub 100 de dolari/baril, pe fondul așteptărilor că tensiunile din Golf s-ar putea reduce, potrivit news.ro . Contractele futures pentru petrolul american WTI au scăzut cu peste 6%, până la 97,74 dolari pe baril (aprox. 449 lei), în timp ce Brent a pierdut aproape 6%, ajungând la 104,62 dolari pe baril (aprox. 481 lei). Mișcarea vine după ce Trump le-a spus reporterilor că administrația SUA se află în „fazele finale” ale negocierilor cu Iranul. La începutul săptămânii, președintele american anunțase că a renunțat la reluarea atacurilor militare împotriva Iranului pentru a acorda mai mult timp diplomației, la solicitarea aliaților arabi din Golf. Piețele au reacționat la perspectiva unei detensionări, după luni de volatilitate alimentată de războiul dintre SUA și Iran. Totuși, CNBC (citat de news.ro) notează că Trump a mai făcut declarații optimiste despre apropierea unui acord, urmate ulterior de noi escaladări între Washington și Teheran, ceea ce menține un grad ridicat de incertitudine în preț. De ce rămâne riscul ridicat: Strâmtoarea Ormuz Contextul imediat este blocajul dintre cele două state, după ce Teheranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, iar Washingtonul a instituit blocade asupra porturilor iraniene. Ormuz este una dintre cele mai importante rute globale pentru transportul petrolului și gazelor naturale, astfel că orice întrerupere prelungită poate avea efecte rapide asupra prețurilor. Scenarii de preț: între 80 și aproape 200 de dolari/baril Citigroup a avertizat că piața subestimează riscul unei întreruperi de durată a fluxurilor prin Ormuz și estimează că Brent ar putea urca spre 120 de dolari/baril pe termen scurt. Wood Mackenzie indică un interval mult mai larg: într-un scenariu extrem, cu Ormuz închisă până la finalul anului, prețurile ar putea ajunge aproape de 200 de dolari/baril ; dacă se ajunge rapid la un acord și traficul prin Ormuz este reluat până în iunie, Brent ar putea coborî spre 80 de dolari/baril până la finalul lui 2026. Pentru companii și consumatori, mesajul pieței este că o singură schimbare de așteptări privind Ormuz poate muta rapid prețul petrolului, iar direcția rămâne dependentă de evoluția negocierilor și de situația din teren. [...]
România riscă să redevină dependentă de importuri de gaze după 2035 , iar miza se mută de pe autosuficiență pe infrastructură și reguli de piață care să susțină industria, potrivit Mediafax , care redă declarațiile fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan . Ivan spune că, pe baza unor analize privind capacitatea de producție și consumul de gaze naturale pe următorii 25 de ani, România își poate acoperi consumul intern până în 2035. După acest prag, însă, ar fi nevoie de volume suplimentare, în contextul evoluției consumului intern și regional. În același timp, fostul ministru susține că România ar putea livra gaze către țări din regiune – Ucraina, Moldova, Ungaria, Slovacia și Austria – care „au nevoie de gaze naturale”, conform concluziilor la care ar fi ajuns aceste analize. „Strategie dublă”: gaz pentru industrie și tranzit pentru regiune În opinia lui Ivan, România ar trebui să urmărească două direcții în paralel, pentru a rămâne relevantă pentru investitori și pentru a-și proteja poziția energetică: utilizarea gazului produs intern pentru industria românească, „la cost de producție plus un profit reglementat” (profit stabilit prin reguli, nu lăsat integral pieței); dezvoltarea infrastructurii astfel încât gazele care ar urma să vină „ca propunere din partea SUA prin Grecia, pentru toată regiunea”, să poată fi tranzitate prin România, nu prin alte rute, pentru a genera venituri și a acoperi cererea regională fără a pune presiune pe consumul intern. De ce contează pentru economie Mesajul central este că autosuficiența până în 2035 nu elimină riscul de dependență ulterior, iar deciziile privind infrastructura de tranzit și modul de alocare a gazului intern către industrie devin esențiale pentru: costurile energiei în industrie (și, implicit, competitivitatea); venituri din tranzit și rolul României în aprovizionarea regională; atractivitatea pentru investiții, în măsura în care există predictibilitate privind accesul la gaze și regulile de preț. Ivan a făcut declarațiile marți seara, la Antena 3 CNN, potrivit aceleiași surse. [...]
