Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Motorina s-a ieftinit în România, dar rămâne cu peste 1 leu/litru peste nivelul de dinaintea războiului din Iran, în pofida reducerii temporare a accizei și a scăderii cotațiilor petrolului, potrivit unei analize publicate de Adevărul.
Conform prețurilor afișate joi, motorina standard se vindea la:
La motorina premium, nivelurile urcau peste 10 lei/litru, de la 10,05 lei/litru (Petrom) până la 10,54 lei/litru (Mol), cu valori intermediare la OMV (10,19 lei/litru), Rompetrol (10,29 lei/litru) și Lukoil (10,45 lei/litru).
Chiar și după ieftiniri, prețul motorinei standard este, față de ziua precedentă începerii războiului din Iran, cu 1,03–1,44 lei/litru mai mare, notează publicația. În 27 februarie, prețul mediu al motorinei standard vândute în România era de 8,25 lei/litru.
În același timp, comparația cu „în urmă cu o lună” indică faptul că unele rețele aveau atunci prețuri mai mici decât cele afișate joi (de exemplu, Petrom 9,08–9,11 lei/litru, Mol 9,02–9,05 lei/litru, Socar 9,09 lei/litru), ceea ce sugerează o evoluție încă instabilă, în funcție de moment și de operator.
Guvernul a adoptat vineri, 3 aprilie, o ordonanță de urgență care prevede reducerea accizei la motorina standard și introducerea unei contribuții de solidaritate pentru companiile din industria petrolieră.
Acciza la motorina standard comercializată pe piața internă a fost redusă temporar, pe perioada crizei declarate pe piața petrolului și a carburanților, cu 30 de bani pe litru (36 de bani în total, cu TVA inclus).
Pe lângă reducerea accizei, ordonanța introduce o contribuție de solidaritate pentru companiile care obțin venituri din extracția și comercializarea petrolului românesc, calculată în funcție de prețul petrolului Brent și orientată către profiturile considerate excepționale în contextul actual.
Actul normativ modifică și completează OUG nr. 19/2026 (care a declarat situația de criză pe piața țițeiului, benzinei și motorinei) și aduce ajustări la OUG nr. 12/2026 privind măsurile aplicabile clienților casnici din piața gazelor naturale pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027.
Potrivit Guvernului, pachetul urmărește protejarea economiei și a populației, în condițiile în care volatilitatea prețurilor la energie continuă să apese atât pe bugetele gospodăriilor, cât și pe costurile de producție ale companiilor.
Recomandate
Incendiul de la rafinăria Viva Oil din Geelong riscă să testeze reziliența aprovizionării cu combustibil în Australia , în condițiile în care unitatea furnizează 10% din combustibilul țării, potrivit news.ro . Focul a izbucnit miercuri seară, după explozii raportate la rafinăria Viva Oil din Geelong, statul Victoria, iar serviciile de urgență au intervenit la ora 23:15 (ora locală). Pompierii din Victoria au transmis că incendiul nu era stins, dar era „limitat la interiorul fabricii” și implica „combustibili lichizi și gaz”. Nu au fost raportate persoane rănite. Producătorul Viva a susținut că nu vor exista „consecințe imediate asupra livrărilor de combustibil”, însă amploarea rafinăriei face ca incidentul să fie relevant pentru piața locală, mai ales în statul Victoria. De ce contează: o unitate care acoperă o parte semnificativă din consum Conform informațiilor publicate pe site-ul Viva Energy , rafinăria a fost deschisă în 1954 și poate prelucra până la 120.000 de barili de petrol pe zi, producând benzină, motorină și alte produse derivate. Aceeași sursă indică faptul că rafinăria asigură „peste 50%” din combustibilul statului Victoria și „10% din combustibilul Australiei”. Context: acord recent cu guvernul australian Incendiul are loc la o săptămână după încheierea unui acord între Viva Energy și guvernul australian pentru a asigura resursele energetice, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. În acest context, orice perturbare operațională la una dintre cele două rafinării ale Australiei poate deveni un test pentru continuitatea livrărilor, chiar dacă, la acest moment, compania afirmă că nu vede efecte imediate. [...]
Repsol își securizează încasările viitoare în Venezuela printr-un acord cu autoritățile de la Caracas care îi permite să recâștige controlul operațional asupra activelor petroliere și să accelereze creșterea producției, potrivit Economedia . Miza principală a înțelegerii este reducerea riscului de neplată, prin introducerea unui sistem de „plăți garantate”. Acordul, relatat de Financial Times și preluat de Economedia, vine după ani în care operațiunile au fost afectate de sancțiuni și blocaje financiare. În acest context, Repsol intenționează să își majoreze de trei ori producția de petrol în următorii trei ani. Mecanismul de „plată garantată” și problema datoriilor istorice Elementul central al noii înțelegeri este mecanismul de „plată garantată”, conceput pentru a evita situațiile anterioare în care Venezuela nu și-a achitat obligațiile către companie. Acordul nu prevede o rambursare explicită a datoriilor istorice, estimate la aproximativ 4,55 miliarde de dolari (aprox. 19,7 miliarde lei), însă ar urma să ofere companiei mai multă siguranță că va încasa contravaloarea producției viitoare. Partener în proiect rămâne compania petrolieră de stat PDVSA . De ce se schimbă acum contextul: relaxarea sancțiunilor și reforme în energie Relansarea activității are loc pe fondul unor schimbări politice în Venezuela, după înlăturarea fostului președinte Nicolás Maduro, și al relaxării treptate a sancțiunilor impuse de Statele Unite, conform informațiilor citate în articol. În paralel, autoritățile de la Caracas au adoptat reforme în sectorul energetic, care reduc controlul statului și povara fiscală pentru investitorii privați, cu obiectivul de a atrage investiții străine pentru relansarea industriei. Țintele de producție și poziția Repsol în Venezuela Venezuela produce în prezent aproximativ 1 milion de barili pe zi, mult sub nivelul de circa 3,5 milioane de barili pe zi din anii de vârf, pe fondul managementului deficitar, corupției și sancțiunilor internaționale. Repsol este unul dintre cei mai importanți investitori străini din țară: compania deține 40% din proiectul Petroquiriquire (trei câmpuri petroliere onshore), cu o producție actuală de aproximativ 45.000 de barili pe zi. Repsol vizează o creștere a producției cu 50% în următoarele 12 luni și triplarea acesteia pe termen mediu. Compania este implicată și în gaze naturale, ca partener al Eni în proiectul offshore Perla. [...]
Două superpetroliere sancționate de SUA au reușit să intre în Golful Persic, semnalând limitele blocadei americane asupra traficului asociat porturilor iraniene , potrivit HotNews , care citează date de transport maritim preluate de Reuters. Blocada a fost anunțată duminică de președintele SUA, Donald Trump , după ce negocierile de pace SUA–Iran desfășurate la Islamabad nu au produs un acord. Comandamentul Central al SUA a transmis miercuri că 10 nave au fost întoarse din drum și că, de la începutul blocadei (luni), nicio navă nu ar fi reușit să treacă. Ce nave au trecut și ce se știe despre traseu În pofida acestor declarații, datele LSEG și Kpler indică faptul că petrolierul „RHN” (din categoria VLCC – transportator foarte mare de țiței) a intrat miercuri în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz . Direcția exactă nu era clară imediat, iar capacitatea navei este de 2 milioane de barili de petrol. Intrarea „RHN” a avut loc la o zi după ce un alt VLCC sancționat de SUA, „Alicia”, a traversat Strâmtoarea Ormuz și se îndreaptă spre Irak, conform datelor Kpler. Potrivit aceleiași surse, ambele nave au transportat petrol iranian în ultimii ani. Separat, agenția iraniană Fars a relatat miercuri că un superpetrolier iranian sancționat de SUA a traversat strâmtoarea spre portul Imam Khomeini, fără să identifice nava și fără detalii despre traseu. Implicația economică: presiune pe exporturile Iranului și risc de sancțiuni pentru cumpărători SUA au avertizat că ar putea impune sancțiuni secundare cumpărătorilor de petrol iranian, într-un demers care urmărește consolidarea poziției Washingtonului înaintea unor noi negocieri, la câteva săptămâni după ce SUA relaxaseră aplicarea unor sancțiuni energetice împotriva Iranului. Analiștii citați în material se așteaptă ca blocada să reducă exporturile de țiței ale Iranului, deși Teheranul ar putea menține pentru câteva săptămâni producția la nivelul actual, de 3,5 milioane barili/zi, prin stocarea petrolului în rezervoare de pe uscat. Datele Kpler arată că Iranul a exportat 1,84 milioane barili/zi în martie și a livrat 1,71 milioane barili/zi până acum în aprilie, față de o medie de 1,68 milioane barili/zi în 2025. Ce ar putea urma în Strâmtoarea Ormuz O sursă Reuters a declarat că Iranul ar putea permite navelor să treacă prin partea omaneză a Strâmtorii Ormuz fără riscul de a fi atacate, ca parte a propunerilor din negocierile cu SUA, condiționat de un acord care să prevină repornirea conflictului. În paralel, materialul notează o creștere a optimismului privind apropierea finalului conflictului, pe fondul unor semnale legate de mediere și de posibilitatea unui acord care să „deschidă” strâmtoarea. [...]
Blocajul din Strâmtoarea Hormuz pune în discuție un șoc de ofertă mai mare decât în anii ’70 , iar riscul economic vine din faptul că prin zonă trece, în mod normal, circa o cincime din petrolul mondial, ceea ce poate alimenta scumpiri, inflație și recesiune dacă întreruperea persistă, potrivit unei analize din Adevărul . În material, mai mulți specialiști compară tensiunile actuale – pe fondul războiului dintre SUA, Israel și Iran și al blocajelor din Hormuz – cu crizele petroliere din anii ’70, subliniind că, deși economia globală este astăzi mai diversificată și are mecanisme de răspuns mai bune, amploarea potențialei pierderi de aprovizionare este mai mare. De ce contează Hormuz: miza este volumul, nu doar prețul Blocarea timp de o lună a Strâmtorii Hormuz, rută vitală pentru transportul energiei, a stârnit temeri că actuala criză ar putea depăși ca severitate criza petrolului din anii ’70. Consultantul în transport maritim Lars Jensen (fost director la Maersk) a spus pentru BBC că impactul războiului SUA–Israel împotriva Iranului ar putea fi „substanțial mai mare” decât haosul economic din anii 1970. În același context, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a avertizat că lumea se află „în fața celei mai mari amenințări globale la adresa securității energetice din istorie”, conform BBC. Lecția anilor ’70: șocuri politice, scumpiri rapide și recesiune Analiza reamintește că primul șoc petrolier major a fost declanșat intenționat, prin decizie politică: în 1973, statele arabe producătoare de petrol au impus un embargo țărilor care sprijineau Israelul în războiul de Yom Kippur și au redus producția. Potrivit dr. Carol Nakhle (Crystol Energy), citată de BBC, rezultatul a fost o creștere de aproape patru ori a prețurilor petrolului în doar câteva luni. Efectele au fost globale: SUA și Marea Britanie au intrat în recesiune între 1973 și 1975, iar dr. Tiarnán Heaney (Queen’s University Belfast), citat de BBC, descrie efecte sociale în lanț, inclusiv greve, tulburări sociale și creșterea sărăciei. Ca răspuns, statele afectate au: redus consumul și au introdus măsuri de economisire a energiei; căutat noi surse de petrol în afara Orientului Mijlociu; început să constituie rezerve strategice. A doua criză și „rezolvarea”: oferta mai mare a împins prețurile în jos Al doilea șoc petrolier a fost legat de Revoluția iraniană. Laurel Graefe (fost director al Federal Reserve Bank din SUA) notează că producția de petrol a Iranului a scăzut cu 4,8 milioane de barili pe zi până în ianuarie 1979 (aprox. 7% din producția mondială de atunci). Totuși, ea susține că nu doar pierderea fizică de ofertă a împins prețurile în sus, ci și teama de noi blocaje, care ar fi stimulat acumularea speculativă. În cele din urmă, criza a fost „stinsă” prin creșterea producției. Economistul Dermot Gately, citat în analiză, arată că după scumpirile din 1973–1974 și 1979–1980, prețul real al petrolului a scăzut puternic în anii următori, inclusiv printr-o prăbușire în prima jumătate a lui 1986. Un element-cheie a fost majorarea producției OPEC: din august 1985 până la mijlocul lui 1986, producția OPEC a crescut cu aproximativ 4 milioane de barili pe zi (25%), Arabia Saudită având un rol esențial după ce a renunțat la politica de limitare a producției. Ce urmează în criza actuală: efecte care pot dura luni după redeschidere În evaluarea lui Lars Jensen pentru BBC, o parte din petrolul plecat din Golf în urmă cu peste o lună încă ajunge la rafinării, însă fluxul „se va opri în curând”. El avertizează că penuria se poate agrava chiar și dacă strâmtoarea s-ar redeschide rapid, iar costurile energetice ar putea rămâne ridicate nu doar pe durata crizei, ci și „șase până la 12 luni” după încheierea ei. Pe de altă parte, Carol Nakhle susține că economia mondială depinde mai puțin de petrol decât în anii ’70 și că piața este mai bine diversificată și mai bine echipată cu rezerve și mecanisme de răspuns, ceea ce ar face criza actuală mai ușor de absorbit. Totuși, Alicia Garcia Herrero (Natixis CIB) atrage atenția, potrivit BBC, că în anii ’70 șocurile au redus aprovizionarea globală cu doar 5–7%, în timp ce criza actuală afectează 20% din aprovizionarea mondială. În acest scenariu, riscul este de scumpiri mai abrupte, inflație mai dureroasă și probabilitate mai mare de recesiune, mai ales în Asia dependentă de importuri. [...]
Rusia nu reușește să-și normalizeze exporturile de țiței prin Novorossiysk, iar blocajul menține presiunea pe veniturile din petrol , după ce atacuri ucrainene cu drone au avariat infrastructura-cheie a terminalului, potrivit Kyiv Post . Portul Novorossiysk, cel mai mare hub rusesc de export la Marea Neagră, rămâne „constrâns” la încărcare deoarece două dintre cele mai mari dane ale terminalului nu și-au reluat operațiunile după atacurile de săptămâna trecută, notează publicația, care citează Bloomberg . De ce contează: un nod critic pentru exporturile rusești Novorossiysk este descris ca un punct-cheie pentru exportul de materii prime, cu infrastructură extinsă pentru transportul țițeiului. În primele trei luni ale anului, portul a manipulat, în medie, aproape 540.000 de barili de țiței pe zi, ceea ce îi subliniază importanța pentru industria petrolieră a Rusiei. În perioade de pace, Novorossiysk ar fi reprezentat aproximativ 25–35% din exporturile totale de țiței ale Rusiei, ceea ce îl plasează între cele mai strategice componente ale infrastructurii energetice rusești. Ce s-a întâmplat la terminal și ce funcționează acum Atacurile cu drone, desfășurate „în urmă cu aproximativ o săptămână”, au forțat oprirea încărcării petrolului în port pentru câteva zile, potrivit Bloomberg, citat de Kyiv Post. Pe baza imaginilor satelitare Copernicus și a unor surse familiarizate cu datele de transport, situația operațională arată astfel: danele nr. 1 și nr. 1a de la terminalul petrolier Sheskharis rămân goale și inactive ; acestea sunt proiectate să deservească doar petroliere mari; încărcarea are loc doar la dana nr. 2 , care poate primi nave mai mici, de tip Aframax (o clasă de petroliere de dimensiune medie); danele nr. 6 și nr. 7 sunt folosite pentru exportul de produse petroliere . Impact estimat asupra veniturilor: 1,7 miliarde dolari pierderi Într-un briefing cu ușile închise din 10 aprilie, Vladyslav Vlasyuk, reprezentantul președintelui Ucrainei pentru politica de sancțiuni, a spus că loviturile au redus semnificativ veniturile Moscovei din exporturi. Potrivit estimărilor ucrainene citate de Vlasyuk, Rusia ar fi pierdut aproximativ 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) din cauza imposibilității de a expedia anumite volume de țiței prin Novorossiysk și alte porturi afectate. În plus, orice venituri suplimentare așteptate din prețuri globale mai mari sau din relaxarea restricțiilor la export ar fi fost, potrivit aceleiași surse, compensate de aceste pierderi. În acest context, menținerea închiderii celor mai mari dane de la Novorossiysk continuă să împiedice Rusia să restabilească integral exporturile de petrol din principalul său port de la Marea Neagră. [...]
Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu alimentează profituri excepționale în petrol și gaze , iar discuția se mută tot mai mult spre taxarea „câștigurilor de criză”, potrivit Adevărul . Miza pentru economii și consumatori este dublă: prețuri mai mari la energie, dar și presiune politică pentru ca o parte din aceste profituri să fie redistribuite prin taxe și scheme de sprijin. Profituri accelerate de scumpirea petrolului O analiză internațională citată în material arată că cele mai mari 100 de companii din industria petrolului și gazelor au obținut profituri de peste 30 de milioane de dolari pe oră în prima lună a conflictului din Orientul Mijlociu. Potrivit The Guardian , creșterea abruptă a prețului petrolului până la o medie de 100 de dolari pe baril a generat câștiguri suplimentare estimate la 23 de miliarde de dolari într-o singură lună. Dacă nivelul actual al prețului se menține, profitul „excepțional” al industriei ar putea ajunge la aproximativ 234 de miliarde de dolari până la finalul anului 2026. Cine câștigă și cine plătește Printre beneficiarii menționați se numără Saudi Aramco, Gazprom, ExxonMobil și Shell, care ar fi raportat câștiguri semnificativ mai mari față de perioadele anterioare crizei. Doar Saudi Aramco ar urma să obțină un profit suplimentar estimat la peste 25 de miliarde de dolari. În același timp, consumatorii resimt direct scumpirile: costurile la pompă și facturile la energie au crescut în numeroase state, iar unele guverne au redus taxele pe combustibil pentru a limita impactul asupra populației. Presiune în UE pentru taxe pe „profiturile excepționale” În Uniunea Europeană, mai mulți miniștri de finanțe au cerut introducerea unor taxe pe „profiturile excepționale” ale companiilor din energie, argumentând că veniturile ar putea fi folosite pentru sprijinirea populației și reducerea inflației. Pe același fond, guverne din mai multe state analizează măsuri de taxare și redirecționare a banilor către sprijin energetic și investiții în energie verde, în timp ce specialiștii avertizează că dependența de combustibili fosili amplifică vulnerabilitatea economiilor la șocuri externe și recomandă accelerarea tranziției către surse regenerabile. [...]
