Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Scumpirea petrolului pe fondul escaladării din Liban ridică riscul de costuri mai mari la energie, după ce cotațiile au urcat luni cu peste 2%, pe măsură ce Israelul a ordonat extinderea operațiunilor militare, potrivit Mediafax.
Contractele futures pe Brent, referința internațională, au crescut cu 2,43%, la 93,33 dolari pe baril (aprox. 430 lei), iar West Texas Intermediate (WTI) a urcat cu 2,76%, la 89,77 dolari pe baril (aprox. 413 lei). Datele sunt atribuite de publicație postului CNBC.
Tensiunile au alimentat temerile investitorilor că o deteriorare a situației de securitate ar putea pune presiune pe un armistițiu deja fragil între Washington și Teheran, în contextul ciocnirilor cu Hezbollah, grupare susținută de Iran. Escaladarea a venit după discuții israeliano-libaneze mediate de SUA, desfășurate vineri la Washington, care, potrivit articolului, au redus speranțele privind o apropiere între SUA și Iran pentru prelungirea acordului de armistițiu.
Premierul Benjamin Netanyahu a anunțat duminică extinderea manevrei militare în Liban, în pofida armistițiului declarat în aprilie.
„Împreună cu ministrul Apărării, Yisrael Katz, am instruit IDF să extindă manevra în Liban.”
Goldman Sachs a transmis că riscurile pentru estimările sale de preț în trimestrul al patrulea din 2026 rămân „bilaterale”: întreruperile persistente ale aprovizionării din Orientul Mijlociu ar putea împinge cotațiile în sus, dar o slăbire a cererii ar putea genera scăderi semnificative.
Banca a mai estimat că datele slabe privind vânzările cu amănuntul de petrol din aprilie din China și Europa de Vest implică împreună aproximativ 2 milioane de barili pe zi risc de scădere pentru previziunile deja modeste privind cererea.
Recomandate
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre „fazele finale” ale negocierilor SUA–Iran au tras în jos cotațiile petrolului , iar WTI a coborât sub 100 de dolari/baril, pe fondul așteptărilor că tensiunile din Golf s-ar putea reduce, potrivit news.ro . Contractele futures pentru petrolul american WTI au scăzut cu peste 6%, până la 97,74 dolari pe baril (aprox. 449 lei), în timp ce Brent a pierdut aproape 6%, ajungând la 104,62 dolari pe baril (aprox. 481 lei). Mișcarea vine după ce Trump le-a spus reporterilor că administrația SUA se află în „fazele finale” ale negocierilor cu Iranul. La începutul săptămânii, președintele american anunțase că a renunțat la reluarea atacurilor militare împotriva Iranului pentru a acorda mai mult timp diplomației, la solicitarea aliaților arabi din Golf. Piețele au reacționat la perspectiva unei detensionări, după luni de volatilitate alimentată de războiul dintre SUA și Iran. Totuși, CNBC (citat de news.ro) notează că Trump a mai făcut declarații optimiste despre apropierea unui acord, urmate ulterior de noi escaladări între Washington și Teheran, ceea ce menține un grad ridicat de incertitudine în preț. De ce rămâne riscul ridicat: Strâmtoarea Ormuz Contextul imediat este blocajul dintre cele două state, după ce Teheranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, iar Washingtonul a instituit blocade asupra porturilor iraniene. Ormuz este una dintre cele mai importante rute globale pentru transportul petrolului și gazelor naturale, astfel că orice întrerupere prelungită poate avea efecte rapide asupra prețurilor. Scenarii de preț: între 80 și aproape 200 de dolari/baril Citigroup a avertizat că piața subestimează riscul unei întreruperi de durată a fluxurilor prin Ormuz și estimează că Brent ar putea urca spre 120 de dolari/baril pe termen scurt. Wood Mackenzie indică un interval mult mai larg: într-un scenariu extrem, cu Ormuz închisă până la finalul anului, prețurile ar putea ajunge aproape de 200 de dolari/baril ; dacă se ajunge rapid la un acord și traficul prin Ormuz este reluat până în iunie, Brent ar putea coborî spre 80 de dolari/baril până la finalul lui 2026. Pentru companii și consumatori, mesajul pieței este că o singură schimbare de așteptări privind Ormuz poate muta rapid prețul petrolului, iar direcția rămâne dependentă de evoluția negocierilor și de situația din teren. [...]
Franța își întărește controlul asupra transporturilor de petrol suspectate că ocolesc sancțiunile , după ce marina franceză a interceptat și reținut un nou petrolier considerat parte din „ flota fantomă ” a Rusiei, relatează Euronews . Miza este una de reglementare și aplicare a sancțiunilor: limitarea exporturilor rusești de țiței realizate în afara cadrului legal și reducerea riscurilor pentru siguranța maritimă și mediu. Operațiunea a avut loc în Oceanul Atlantic, cu sprijinul mai multor parteneri internaționali, inclusiv al Regatului Unit. Anunțul a fost făcut de președintele Emmanuel Macron , care a susținut că astfel de nave contribuie la finanțarea războiului Rusiei în Ucraina și reprezintă o amenințare pentru siguranța navigației și pentru mediu. Ce navă a fost reținută și de ce Potrivit autorităților maritime franceze, petrolierul Tagor a fost interceptat la peste 740 de kilometri vest de coasta Bretaniei, după ce inspectorii au identificat nereguli privind pavilionul sub care naviga. În urma verificărilor la bord, cazul a fost transmis procurorilor din Brest, competenți în materie maritimă. Nava este escortată către o zonă de ancorare, unde investigațiile vor continua. Context: a patra intervenție a Franței asupra „flotei fantomă” Intercepția Tagor este a patra operațiune de acest tip derulată de Franța împotriva navelor asociate „flotei fantomă” ruse. Anterior, autoritățile franceze au reținut petrolierele: Deyna Grinch Boracay Acestea au fost suspectate că au încălcat reglementările maritime și sancțiunile impuse Moscovei. Ce urmează: înăsprirea sancțiunilor și a controalelor Parisul și-a intensificat în ultimele luni măsurile împotriva acestor nave, iar autoritățile franceze au anunțat că vor înăspri sancțiunile pentru încălcarea normelor privind identificarea și navigația maritimă. Obiectivul declarat este limitarea capacității Rusiei de a transporta și comercializa petrol în afara regimului de sancțiuni. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul înghețarea temporară a plafonului pentru petrolul rusesc , o mișcare care ar putea relaxa, în practică, presiunea sancțiunilor asupra exporturilor Moscovei într-un moment de volatilitate accentuată pe piața energiei, potrivit Mediafax . Discuțiile au loc pe fondul creșterii recente a prețurilor la petrol, asociată cu războiul în care este implicat Iranul și cu închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz , un punct-cheie pentru transportul global de țiței. Potrivit materialului, Ukrinform citează Bloomberg în legătură cu aceste deliberări de la nivel european. Cum funcționează plafonul și de ce contează „înghețarea” Anul trecut, UE a introdus un sistem dinamic prin care plafonul este ajustat automat o dată la șase luni, la 15% sub media de piață a țițeiului rusesc Urals. În prezent, plafonul este de 44,10 dolari pe baril și urmează să fie revizuit la finalul verii. Miza este una operațională și de reglementare: conform regulilor actuale, companiile din Uniunea Europeană nu pot oferi servicii precum asigurări sau transport pentru petrolul vândut peste acest prag. O „înghețare” ar menține plafonul la nivelul actual, fără creșteri. Ce scenarii sunt discutate înaintea revizuirii din iulie Sursele citate de Bloomberg indică faptul că următoarea revizuire din iulie ar putea ridica plafonul la cel puțin 65 de dolari pe baril, peste limita de 60 de dolari stabilită anterior de G7. În acest context, UE ar analiza alternative care să evite o creștere automată în plină tensiune geopolitică. Între opțiunile menționate în material se află: suspendarea mecanismului automat de ajustare până la finalul anului, din cauza situației din Orientul Mijlociu; limitarea creșterii plafonului la 60 de dolari pe baril, nivelul agreat de G7; „înghețarea” plafonului la nivelul actual, fără creșteri. Context: riscuri de aprovizionare și tensiuni pe sancțiuni În paralel, Comisia Europeană discută cu statele membre riscurile pentru aprovizionarea cu gaze și petrol pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit articolului. Materialul mai amintește că, în luna mai, UE a criticat decizia Statelor Unite de a prelungi o derogare de la sancțiunile privind vânzările de petrol rusesc, avertizând că aceasta ar putea crește veniturile Moscovei, în contextul războiului în care este implicat Iranul. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul înghețarea plafonului de preț la petrolul rusesc , pentru a evita ca mecanismul automat de ajustare să ducă la o creștere a plafonului pe fondul scumpirii energiei după escaladarea războiului din Orientul Mijlociu, potrivit Meduza , care citează Bloomberg . Plafonul de preț la țițeiul rusesc a fost introdus de UE și țările G7 ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cu obiectivul de a reduce veniturile bugetare ale Rusiei din exporturi fără a provoca o criză pe piața energetică. Inițial, plafonul a fost stabilit la 60 de dolari pe baril, iar ajustarea ar urma să se facă automat astfel încât plafonul să fie cu 15% sub prețul mediu de piață al țițeiului rusesc Urals. De la 1 februarie 2026, UE l-a redus la 44,1 dolari pe baril. De ce se discută „înghețarea” plafonului Creșterea cotațiilor petrolului, asociată în material cu războiul din Orientul Mijlociu și închiderea Strâmtorii Ormuz , ar putea face ca următoarea revizuire automată să ridice plafonul „cel puțin” la 65 de dolari pe baril. În acest context, UE analizează opțiuni care ar bloca sau limita această creștere, pentru a nu slăbi efectul de sancțiune al mecanismului. Variantele aflate pe masă Potrivit informațiilor citate de Bloomberg, UE ar lua în calcul mai multe scenarii: menținerea plafonului la nivelul actual, de 44,1 dolari pe baril; suspendarea creșterii automate până la finalul anului; limitarea creșterii plafonului la maximum 60 de dolari pe baril. Context de piață: unde este Urals acum În perioada recentă, țițeiul Urals s-a tranzacționat la 85–86 dolari pe baril. La începutul lunii aprilie, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, prețul a depășit 110 dolari pe baril, mai notează materialul. Ce alte măsuri au mai fost discutate Separat, în decembrie 2025 s-a relatat că G7 și UE au discutat o propunere de a înlocui plafonul de preț cu o interdicție totală privind furnizarea de servicii pentru transportul maritim al petrolului rusesc, pentru a opri participarea companiilor occidentale de shipping — inclusiv din Grecia, Cipru și Malta — la exporturile de țiței ale Rusiei. Informația a fost prezentată anterior de Meduza în materialul Reuters: Occidentul vrea să interzică tancurilor europene să exporte petrol din Rusia și să renunțe la plafonul de preț . [...]
SUA au mai acordat Lukoil aproape o lună pentru a-și vinde activele internaționale , prelungind până la 27 iunie termenul-limită pentru încheierea acordurilor de achiziție, potrivit Agerpres . Decizia, publicată pe site-ul Trezoreriei SUA, menține presiunea de reglementare asupra grupului rus și prelungește incertitudinea pentru potențialii cumpărători. Termenul fusese stabilit anterior pentru 30 mai 2026, iar prelungirea este a șasea de la introducerea sancțiunilor americane împotriva Lukoil, în octombrie 2025. Activele internaționale ale companiei sunt estimate la 22 miliarde de dolari (aprox. 99 miliarde de lei), ceea ce explică interesul ridicat al investitorilor. Ce înseamnă prelungirea din perspectiva sancțiunilor Miza nu este doar finalizarea tranzacțiilor, ci și controlul asupra banilor rezultați din vânzare. Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Trezoreriei SUA a transmis anterior că fondurile obținute din orice vânzare a activelor Lukoil trebuie depuse într-un cont aflat sub jurisdicția SUA și vor rămâne înghețate până la ridicarea sancțiunilor împotriva companiei. Cine ar putea cumpăra și de ce contează Printre potențialii cumpărători menționați se află ExxonMobil , alături de „alți investitori importanți”, fără a fi nominalizați. Prelungirea termenului sugerează că procesul de vânzare rămâne dificil, în condițiile în care tranzacțiile trebuie să se încadreze în regimul de sancțiuni și în cerințele OFAC. Context financiar: deteriorare puternică a rezultatelor Agerpres notează că Lukoil a raportat anul trecut pierderi nete de 1.059 miliarde de ruble (12,386 miliarde de dolari, aprox. 56 miliarde de lei), calculate conform standardelor financiare internaționale, pe fondul sancțiunilor. În 2024, compania înregistrase un profit net de 851,5 miliarde de ruble (9,959 miliarde de dolari, aprox. 45 miliarde de lei). Veniturile au scăzut la 3.767 miliarde de ruble (44,057 miliarde de dolari, aprox. 200 miliarde de lei), de la 4.420 miliarde de ruble (51,695 miliarde de dolari, aprox. 235 miliarde de lei) în 2024, iar schimbarea a fost pusă pe seama sancțiunilor americane care obligă compania să își vândă activele din străinătate. [...]
