Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Miniștrii Energiei din UE vor discuta săptămâna viitoare despre creșterea producției interne de gaze, o temă rar pusă pe agenda comună, în încercarea de a reduce expunerea la șocurile de preț din importuri pe fondul războiului din Iran, potrivit news.ro, care citează un document intern consultat de Reuters.
UE acoperă aproximativ 80% din necesarul de gaze naturale din importuri și a fost puternic afectată de scumpirile energiei, după ce conflictul din Orientul Mijlociu a generat perturbări „fără precedent” pe piețele internaționale. În acest context, statele membre vor aborda explicit rolul resurselor interne de gaze ca posibil „mecanism colectiv” pentru stabilitatea prețurilor în Uniune, reiese din document.
Documentul pregătitor este elaborat de Cipru, care deține președinția rotativă a UE și va conduce reuniunea. Țara are rezerve de gaze naturale offshore și propune o dezbatere despre cum pot fi stimulate resursele interne fără a compromite obiectivele climatice.
Întrebarea-cheie din document vizează legătura dintre volatilitatea pieței globale a GNL (gaz natural lichefiat) și oportunitatea de a folosi mai mult producția internă pentru a tempera șocurile de preț. În același timp, textul avertizează asupra riscului de a „bloca” UE în sisteme cu emisii ridicate de carbon, care ar submina țintele climatice pe termen lung.
Un purtător de cuvânt al președinției cipriote a spus că demersul urmărește o analiză „pragmatică” a modului în care UE își asigură securitatea energetică și gestionează șocurile în anii următori.
„Este vorba despre pregătire și echilibru, nu despre inversarea tranziției energetice.”
Unii diplomați europeni au apreciat că discuția indică o deschidere mai mare în UE pentru luarea în calcul a producției interne, într-un moment în care volatilitatea externă apasă direct asupra costurilor economice.
În UE, responsabilitatea pentru resursele energetice rămâne la nivel național, nu la Bruxelles. Totuși, includerea producției interne pe agenda miniștrilor semnalează o posibilă repoziționare politică: securitatea aprovizionării și stabilitatea prețurilor capătă greutate într-un cadru în care tranziția energetică rămâne obiectiv oficial.
În acest tablou, România este menționată alături de Cipru drept una dintre țările cu cele mai mari rezerve de gaze recuperabile comercial din UE, iar ambele intenționează să își crească producția internă.
Contextul este și unul de ofertă în scădere în interiorul Uniunii: producția internă de gaze a UE s-a înjumătățit în ultimul deceniu, pe fondul investițiilor mai mici în explorări și al închiderii zăcământului Groningen din Olanda, decisă pentru a limita riscurile seismice care au afectat mii de clădiri.
Recomandate
România susține amânarea cu cel puțin trei ani a aplicării unor obligații din regulamentul UE privind metanul pentru importurile de gaze , invocând riscul ca noile cerințe să afecteze securitatea aprovizionării și costurile, potrivit Economedia . Miza este una de reglementare cu efect economic: dacă furnizorii externi nu se pot conforma rapid cerințelor de monitorizare și raportare, statele care cer pauza avertizează că UE ar putea pierde volume, iar prețurile la energie ar putea crește. La reuniunea miniștrilor energiei din UE, desfășurată vineri la Luxemburg, o coaliție de țări – între care Italia, Suedia, Țările de Jos, Polonia și România – a cerut reanalizarea și amânarea regulamentului privind metanul, care obligă companiile să monitorizeze și să raporteze emisiile de metan. Informația este relatată de Euronews , citat de Economedia. Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a transmis că România susține obiectivele climatice ale UE, dar cere ca implementarea să fie „fezabilă din punct de vedere tehnic, proporțională și compatibilă” cu protejarea securității energetice și a competitivității. În postarea sa, el a menționat explicit solicitarea de amânare cu trei ani a regulilor pentru importurile de gaz natural. Ce cer statele și de ce consideră că propunerea Comisiei nu e suficientă Mai multe state membre, la inițiativa Republicii Cehe și Slovaciei, au îndemnat Comisia Europeană să amâne prevederi-cheie ale normelor cu cel puțin trei ani, argumentând că aplicarea imediată ar putea amenința securitatea energetică într-un context geopolitic instabil, potrivit unui document consultat de Euronews . Comisia Europeană analizează, la rândul ei, varianta de a renunța timp de trei ani la penalitățile pentru companiile de petrol și gaze care încalcă regulile. Însă statele care cer amânarea susțin că o „perioadă de tranziție” fără penalități nu rezolvă problema, deoarece ar fi o recomandare fără caracter obligatoriu și ar lăsa „incertitudine juridică semnificativă” pentru importatorii care negociază contracte pe termen lung. Impactul invocat: risc de scumpiri și redirecționarea livrărilor către piețe mai puțin reglementate Argumentul central al statelor semnatare este că cerințele de conformare impuse furnizorilor externi, într-un ritm prea rapid, pot limita proviziile disponibile și pot crește costurile, pe fondul perturbărilor de pe piețele globale de petrol și gaze și al incertitudinii înaintea vârfurilor de cerere din iarnă. În documentul citat, statele avertizează că unii furnizori ar putea fi descurajați să vândă către UE dacă nu au sisteme avansate de monitorizare a metanului, iar baza de furnizori ar putea redirecționa încărcăturile de GNL și petrol către piețe mai puțin reglementate, cu efect de creștere a prețurilor pentru consumatori și industrie. În același context, Economedia notează că au existat presiuni și din partea unor furnizori externi, inclusiv SUA și Qatar, iar Politico a relatat despre o campanie a industriei pentru blocarea restricțiilor. Context: regulamentul metanului și pozițiile critice Normele privind metanul au fost adoptate în mai 2024 și introduc primul cadru al UE pentru măsurarea, raportarea și verificarea emisiilor de metan în sectorul energetic; neîndeplinirea solicitărilor de date atrage penalități. Metanul este un gaz cu efect de seră foarte puternic, iar Agenția Internațională a Energiei afirmă că este responsabil pentru aproximativ 30% din creșterea temperaturii globale de la Revoluția Industrială. Pe de altă parte, ecologiștii și unele voci politice din SUA cer UE să nu relaxeze regulile. Esther Bollendorff, manager de programe la Climate Action Network Europe, a susținut că regulamentul nu interzice importurile, ci oferă căi de conformare în etape și că oferta globală de gaz conformă ar depăși deja nevoile de import ale UE de peste trei ori. Secretarul general al ONU, António Guterres, a cerut accelerarea acțiunilor împotriva emisiilor de metan și stabilirea unui standard global pentru sectorul de petrol și gaze, cu emisii „aproape de zero” pe întreg lanțul valoric. Un detaliu relevant pentru România În paralel cu discuția despre amânare, Economedia amintește o analiză Ember din 2023 potrivit căreia România este al doilea cel mai mare emițător de metan din UE, fiind responsabilă pentru 85% din metanul emis de minele de cărbune abandonate din UE (detalii în analiza Economedia despre „al doilea cel mai mare emiţător de metan”). Ce urmează depinde de decizia Comisiei și de negocierile dintre statele membre: în joc este dacă UE va merge pe o amânare formală a obligațiilor pentru importuri sau doar pe o perioadă de tranziție fără penalități, variantă pe care unele guverne o consideră insuficientă. [...]
Reducerea risipei de metan poate aduce rapid pe piață volume mari de gaze, dar România riscă să rateze efectul economic dacă păstrează sancțiuni simbolice și întârzie implementarea regulilor UE , potrivit unui articol de opinie semnat de experta în politici energetice Corina Murafa , publicat de HotNews . La nivel global, emisiile de metan din sectorul energetic înseamnă, în termeni simpli, gaz extras care nu mai ajunge la consumatori: se pierde prin ardere la faclă (flaring), evacuare directă în atmosferă (venting) și scurgeri prevenibile. Dincolo de efectul climatic, miza economică este directă: investiții făcute fără valoare recuperată și presiune suplimentară pe aprovizionare. Dimensiunea risipei: sute de miliarde de metri cubi pierduți anual Conform raportului „ Global Methane Tracker ” al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), citat în articol (vezi Global Methane Tracker ), sectorul energetic global irosește anual peste 350 de miliarde de metri cubi de gaze naturale prin aceste emisii. Autoarea compară această cantitate cu volumul de aproximativ 110 miliarde mc de gaz natural lichefiat (LNG) care tranzitează într-un an obișnuit Strâmtoarea Ormuz (circa 20% din oferta globală de LNG), subliniind magnitudinea pierderii. IEA estimează că reducerea emisiilor de metan și eliminarea arderii inutile la faclă ar putea readuce pe piață aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, echivalentul consumului actual al României pentru aproximativ două decenii, potrivit articolului. Reglementarea UE: între aplicare și presiuni pentru amânare Uniunea Europeană a adoptat în 2024 „ Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic ” (textul: EUR-Lex ), care impune monitorizarea, raportarea și reducerea emisiilor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu petrol, gaze naturale și cărbune, inclusiv pentru importatori. În ultimele luni, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu, o parte a industriei de petrol și gaze a cerut o suspendare temporară („Stop-the-Clock”) a aplicării unor prevederi și sancțiuni, invocând securitatea energetică și competitivitatea. În acest context, Comisia Europeană analizează posibilitatea suspendării temporare a unor sancțiuni până în 2029, potrivit informațiilor citate în articol (detalii: E&E News ). Autoarea argumentează însă că există evaluări independente care indică faptul că amânările nu sunt justificate: sunt menționate analize și poziții ale unor actori precum Rystad Energy, Carbon Limits și Environmental Defense Fund (EDF) Europe, inclusiv ideea că există volume suficiente de petrol și gaze care pot respecta noile cerințe (context: EDF Europe ). Costurile de conformare, mai mici decât susține industria Un punct central este costul implementării. Potrivit unei analize Carbon Limits citate în articol (link: EDF Europe – Carbon Limits analysis ), costurile de inventariere, măsurare și verificare a emisiilor de metan ar reprezenta 0,03%–0,6% din valoarea producției. În plus, articolul invocă date IEA potrivit cărora aproape 70% din emisiile de metan din sectorul combustibililor fosili pot fi eliminate cu tehnologii existente, iar o parte semnificativă a reducerilor ar putea fi realizată fără costuri nete, deoarece valoarea gazului recuperat ar acoperi investițiile necesare (context: IEA ). România: sancțiuni mici și risc de infringement Pentru România, unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din UE, articolul indică o vulnerabilitate de implementare: nivelul sancțiunilor propuse de Guvern ar fi „mai degrabă simbolic” și nu ar stimula investițiile necesare pentru conformare. Concret, este menționat un nivel maxim al sancțiunilor de 19.000 de euro, în timp ce pentru încălcări similare penalitățile pot depăși un milion de euro în alte state membre, precum Franța. În paralel, autoarea susține că România a ratat deja termene-cheie pentru implementarea regulamentului și se expune riscului unei proceduri de infringement. În logica articolului, miza nu este doar de mediu, ci una de eficiență economică și securitate energetică: recuperarea gazului pierdut ar putea reduce presiunile de aprovizionare, dar numai dacă regulile sunt aplicate cu sancțiuni credibile, mecanisme de verificare funcționale și predictibilitate pentru companii. [...]
Prețurile la pompă din România au coborât în iunie, dar rămân vulnerabile la un nou șoc geopolitic , pe fondul negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit unei analize publicate de Economica . Scăderea vine după trei luni de prețuri ridicate și reflectă ieftinirea petrolului la nivel global, însă riscul unei reveniri rapide a cotațiilor rămâne legat de posibilitatea eșuării negocierilor. În România, prețul mediu al unui litru de benzină a scăzut cu 8,8% față de luna precedentă, iar cel al motorinei cu 4,8%. Motorina a coborât de la un maxim de 10,45 lei/litru în martie la 9,09 lei/l, iar benzina de la 9,36 lei la 8,54 lei/litru „în prezent”, conform analizei. Chiar și așa, nivelurile sunt încă peste cele de dinaintea izbucnirii conflictului cu Iranul. România, un caz atipic în UE în luna mai Analiza arată că România a fost singura țară din Uniunea Europeană în care, în luna mai, au crescut atât prețurile motorinei, cât și ale benzinei. Contextul invocat este reacția inițială a pieței la conflict, inclusiv prin închiderea Strâmtorii Ormuz , care a alimentat o creștere bruscă a prețurilor. La nivelul UE, în martie, prețurile medii ale combustibililor pentru transportul personal au crescut cu 13,5% față de februarie, potrivit datelor Eurostat . În România, creșterea a fost de 11,4%. În aprilie, avansul a încetinit: +4,8% în UE, față de +0,4% în România. În mai, însă, România a avut un salt lunar de 4,2%, în timp ce media UE a consemnat o scădere de 1,9%. Tot în mai, între aprilie și mai 2026, motorina s-a majorat în România cu 1,6%, în timp ce în restul UE a scăzut; la benzină, România a avut a doua cea mai mare creștere lunară, de 6,2%, după Italia (+6,9%), potrivit aceleiași surse. Ce poate urma: „prima de risc” se retrage, dar piața rămâne sensibilă Bogdan Maioreanu , analist și comentator de piață al eToro, susține că negocierile de pace intră într-o „fază critică de tranziție”, iar riscul principal pentru piețe vine mai puțin din fundamente economice și mai mult din posibilitatea eșuării discuțiilor, scenariu care ar putea împinge din nou rapid prețurile petrolului în sus. În același timp, scăderea recentă a petrolului sugerează că o parte din „prima de risc geopolitic” (costul suplimentar inclus în preț din cauza incertitudinii) a fost deja eliminată. În analiza citată se arată că o evoluție a Brent către 70 de dolari pe baril ar reduce presiunile inflaționiste, ar îmbunătăți marjele companiilor și ar susține creșterea economică, cu indicii bursieri printre potențialii beneficiari. [...]
Importurile de gaze au sărit cu 46,8% în ianuarie–aprilie 2026, un semnal de creștere a dependenței de aprovizionarea externă pe fondul unei producții interne ușor mai mici, potrivit Economica , pe baza datelor INS. În intervalul ianuarie–aprilie 2026, importurile de gaze naturale au urcat cu 46,8% față de aceeași perioadă din 2025, adică cu 397.500 tep (tone echivalent petrol), depășind 1,246 milioane tep. În același timp, producția internă a scăzut ușor în primele patru luni ale anului, conform datelor statistice citate. Ce indică prognozele oficiale pentru 2026–2027 Estimările Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP) indică o creștere a producției de gaze naturale până în 2027, cu un ritm mediu anual de 1,7%. În „ Prognoza echilibrului energetic ”, CNSP estimează: pentru 2026: producție de 7,907 milioane tep (+1,5%); pentru 2027: producție de 8,176 milioane tep (+3,4%). Pe partea de importuri, CNSP anticipează o tendință de reducere, mai pronunțată către 2027 (minus 6%), în linie cu avansul producției prin intrarea în exploatare a unor noi capacități, dar luând în calcul și menținerea tranzitului către piețe externe. Concret, prognoza CNSP este: pentru 2026: importuri de 2,150 milioane tep (-2,7%); pentru 2027: importuri de 2,022 milioane tep (-6%). De ce contează pentru piață Creșterea abruptă a importurilor în primele luni din 2026, în paralel cu o producție internă în scădere, pune presiune pe balanța de aprovizionare și poate amplifica sensibilitatea pieței la prețurile și disponibilitatea din regiune. În acest context, traiectoria prognozată de CNSP — mai multă producție internă și importuri în scădere până în 2027 — devine relevantă pentru planificarea companiilor și pentru evaluarea riscurilor de securitate energetică. [...]
Tranzacționarea a devenit motorul de profit al marilor petroliști europeni , iar asta schimbă atât competiția din industrie, cât și modul în care aceste grupuri își gestionează riscurile în crize, potrivit HotNews . Shell , BP și TotalEnergies și-au construit „armate” interne de traderi care câștigă din arbitraj – cumpără combustibil mai ieftin dintr-o zonă și îl revând rapid acolo unde cererea și prețul sunt mai mari – depășind, ca agilitate, rivali americani precum ExxonMobil și Chevron. Modelul contează economic pentru că tranzacționarea cere puține active fizice comparativ cu extracția: în loc de miliarde investite în platforme și foraj, traderul are nevoie „doar de un computer și capital de lucru”. În acest fel, randamentul capitalului crește, iar activitatea ar adăuga, conform articolului, o rentabilitate suplimentară de 2% până la 3% pe an. De ce „armele” sunt ținute la adăpost HotNews arată că aceste echipe rămân în mare parte invizibile și pentru că, în rapoartele financiare, companiile nu separă tranzacționarea într-o categorie distinctă, ci o combină cu alte activități. În același timp, „arma secretă” este protejată din trei motive principale: recrutarea agresivă („vânătoarea de capete”) : traderii de top sunt puțini, iar expunerea lor i-ar transforma în ținte pentru case independente de trading precum Vitol, care oferă pachete de compensare foarte mari; protejarea strategiei : în arbitraj, informația despre cine cumpără și cine vinde poate permite concurenților să anticipeze mișcări și să profite de ele; evitarea presiunii sociale și politice : în perioade de criză, câștigurile mari ale traderilor, pe fondul facturilor ridicate pentru consumatori, pot alimenta indignare și cereri de taxe extraordinare. Cum au ajuns europenii să domine tradingul Contextul istoric explică diferența față de SUA. În anii 1970, naționalizările din Orientul Mijlociu au redus accesul companiilor europene la producție proprie, în timp ce americanii aveau resurse interne mai abundente. Europenii au fost împinși spre rolul de traderi: BP a fost în frunte în anii 1980, iar Shell și TotalEnergies au urmat în anii 1990, dezvoltând profitabilitatea pe arbitraj. În ultimii 15 ani, avantajul lor s-a consolidat și prin schimbări de piață și reglementare: după criza financiară din 2008, reglementările mai stricte din SUA au împins marile bănci de investiții de pe Wall Street (precum Goldman Sachs și JPMorgan) să se retragă din tranzacționarea cu mărfuri. În paralel, creșterea pieței de GNL (gaz natural lichefiat) a creat o piață globală mai flexibilă, în care încărcăturile pot fi redirecționate pe mare către destinația care plătește cel mai mult la acel moment. Crizele geopolitice, transformate în oportunități Articolul indică faptul că volatilitatea din crize recente a amplificat câștigurile. În timpul șocului geopolitic din Orientul Mijlociu, după bombardarea Iranului de către America și Israel la 28 februarie 2026, traderii „și-au redus imediat pierderile, și-au schimbat strategia și au profitat de volatilitatea uriașă a prețurilor”. Un exemplu menționat este TotalEnergies, care în martie și-ar fi „blocat” toată producția din luna mai din Emiratele Arabe Unite și Oman, obținând peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) „dintr-o singură mișcare”, conform relatării The Economist citate de HotNews. Miza: profit mare, echipe mici, competiție dură pentru oameni Echipele sunt descrise ca fiind mici și foarte specializate, conectate la piețe locale și la o rețea de contacte (companii aeriene, rafinării, armatori). Deși ar reprezenta circa 10% din personal, fiecare trader ar putea aduce „până la 10 milioane de dolari” profit companiei, iar bonusurile pot depăși chiar salariul directorului general, tocmai pentru a preveni plecările către giganți independenți ai tranzacționării precum Vitol și Trafigura. În ansamblu, HotNews notează că previziunile indică pentru Shell, BP și TotalEnergies profituri înainte de impozitare de 15–20 de miliarde de dolari (aprox. 69–92 miliarde lei) doar din tranzacționare, adică în jur de o cincime din profiturile lor totale – un semnal că „mașina” de pe ecrane a ajuns la fel de importantă ca infrastructura clasică din petrol și gaze. [...]
Donald Trump pune presiune publică pe comercianții de benzină să reducă rapid prețurile , avertizând că vor urma „probleme mari” dacă nu o fac, potrivit Mediafax . Mesajul, transmis pe platforma Truth Social și relatat de Reuters, mută disputa din zona pieței în cea a potențialelor investigații și presiuni politice asupra lanțului de distribuție. În postarea sa, Trump cere scăderi „imediat” și indică o țintă de „aproximativ 2,50 dolari pe galon”, susținând că „nu va mai fi loc de speculații”, pe care le numește „total ilegale”. „Comercianții de benzină trebuie să-și scadă prețurile, IMEDIAT.” „Dacă distribuitorii nu fac acest lucru, ne așteaptă mari probleme! Începeți să vizați prețul de aproximativ 2,50 dolari pe galon.” De ce contează: risc de intervenție prin anchete și presiune asupra marjelor Potrivit informațiilor din material, Trump a spus săptămâna trecută că a dat instrucțiuni Departamentului Justiției să investigheze companiile petroliere, pe motiv că nu ar fi redus prețurile la pompă în linie cu scăderea cotațiilor țițeiului. El acuză companiile că „exploatează” clienții. În plan economic, un astfel de mesaj semnalează o posibilă intensificare a controlului politic și de reglementare asupra prețurilor la carburanți, cu efecte potențiale asupra politicilor comerciale ale distribuitorilor și asupra marjelor din retailul de carburanți. Context: tensiuni geopolitice și sensibilitate politică la prețul benzinei Materialul notează că prețurile petrolului au crescut brusc în acest an, după atacurile SUA și Israelului asupra Iranului de la finalul lunii februarie și după răspunsul Iranului cu atacuri asupra Israelului și a statelor din Golf care găzduiesc baze americane. În același timp, consumatorii americani și-au exprimat îngrijorarea față de prețurile ridicate ale benzinei, iar miza politică este amplificată de apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie, în condițiile în care republicanii încearcă să-și mențină majoritățile strânse din Congres. Potrivit aceleiași surse, eforturile diplomatice dintre Washington și Teheran au fost urmate recent de o ușoară scădere a prețurilor la pompă pentru americani, însă rămâne de văzut dacă presiunea publică a președintelui se va traduce în măsuri concrete sau în investigații cu impact direct asupra industriei. [...]
