Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Norvegia va reporni în 2028 producția din trei zăcăminte de gaze închise de decenii, într-o mișcare menită să susțină livrările către Europa, pe fondul cererii ridicate pentru alternative la gazul din Rusia și Orientul Mijlociu, potrivit Mediafax.
Guvernul de centru-stânga de la Oslo a anunțat că zăcămintele Albuskjell, Vest Ekofisk și Tommeliten Gamma, din Marea Nordului, vor relua producția în 2028, la circa patru decenii după ultimele extracții, conform Financial Times, citat de Mediafax.
Decizia are ca obiectiv acoperirea cererii din Germania și Marea Britanie, doi dintre cei mai mari clienți ai Norvegiei. În contextul în care Norvegia a devenit principal furnizor de gaze pentru multe state europene, repornirea unor zăcăminte vechi indică o strategie de menținere a unor volume ridicate pe termen mai lung.
Ministrul norvegian al Energiei, Terje Aasland, a legat explicit măsura de securitatea energetică europeană, pe fondul războiului din Ucraina și al conflictului din Orientul Mijlociu.
„Producția norvegiană de petrol și gaze reprezintă o contribuție importantă la securitatea energetică a Europei. Dezvoltarea unor noi zăcăminte de gaze ajută Norvegia să mențină livrări ridicate pe termen lung. Acest aspect a căpătat o importanță sporită în urma invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina și a conflictului din Orientul Mijlociu.”
Anunțul a generat proteste puternice din partea ecologiștilor și a unor partide de stânga care susțin guvernul, potrivit informațiilor preluate de Mediafax. Materialul nu oferă detalii despre amploarea protestelor sau despre calendarul deciziilor administrative necesare până la reluarea efectivă a producției.
În paralel, Oslo încearcă să se poziționeze tot mai mult ca „furnizor democratic” preferat de petrol și gaze, inclusiv pentru a obține concesii de la Bruxelles în alte domenii, mai notează sursa.
Recomandate
Norvegia își prelungește producția offshore de petrol și gaze prin redeschiderea a trei câmpuri din Marea Nordului, închise din 1998, o mișcare menită să acopere un deficit de aprovizionare resimțit în Europa pe fondul războiului din Ucraina și al perturbărilor din Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3 . Ministrul energiei, Terje Aasland , a indicat că Oslo nu intenționează să reducă producția offshore, ci să o susțină prin investiții, foraje noi și dezvoltarea în continuare a platformei continentale. În material este citat cu mesajul că direcția este „dezvoltarea, nu demontarea” activității offshore, în contextul în care Europa ar solicita constant volume suplimentare. Redeschiderea celor trei câmpuri – Albuskjell, Vest Ekofisk și Tommeliten Gamma – ar urma să aibă loc până la finalul lui 2028. Potrivit informațiilor prezentate, măsura este gândită să contribuie la menținerea producției de petrol și gaze la nivelul din 2025, descris ca fiind relativ stabil de aproape două decenii, și să păstreze acest nivel „în linii mari” pentru restul deceniului. Ce înseamnă operațional pentru producția Norvegiei Norvegia are 97 de câmpuri petroliere offshore, iar trei au intrat în producție anul trecut, conform articolului. Direcția Norvegiană Offshore se așteaptă la „100 și mai mult” în următorii doi ani, cu o producție de cel puțin 2 milioane de barili de petrol pe zi, cât este în prezent. În paralel, Marea Barents este descrisă drept „noua frontieră” pentru petrol și gaze, iar în perspectivă este menționată și posibilitatea extracției de minerale de pe fundul mării între nordul Norvegiei și Groenlanda, după studii preliminare ale Direcției Norvegiene Offshore care ar indica un potențial semnificativ. Miza economică și reacțiile politice Decizia a atras critici din partea organizațiilor de mediu și a opoziției, inclusiv acuzații de „greenwashing” și faptul că ar contraveni recomandărilor agenției de mediu a țării, potrivit materialului, care citează The Guardian . În același timp, articolul punctează importanța economică a sectorului pentru Norvegia și rolul său în securitatea energetică europeană. Terje Sørenes, economist-șef al Direcției Norvegiene Offshore, este citat cu ideea că obiectivul este prelungirea producției cât mai mult posibil și creșterea producției care, în prezent, ar acoperi o treime din consumul de gaze al Europei. Equinor: investiții și predictibilitate fiscală Equinor, compania energetică norvegiană în care statul deține 67%, spune că face un „efort major” pentru a-și menține producția din 2020 (1,2 milioane de barili pe zi) până în 2035. În articol se menționează că participația statului norvegian ar urma să genereze în acest an dividende de circa 2 miliarde de lire sterline (aprox. 11,7 miliarde lei). Pentru a evita declinul, Equinor ar urma să investească 6 miliarde de dolari anual până în 2035 (aprox. 27,6 miliarde lei), în foraje, dezvoltări noi și infrastructură, inclusiv conducte, conform declarațiilor citate. Un alt element invocat este stabilitatea regimului fiscal: rata de impozitare de 78% pentru companiile de petrol și gaze, menținută din anii ’70, este prezentată ca factor de predictibilitate pentru investitori și ca pilon al fondului suveran al Norvegiei, evaluat la 1.500 de miliarde de lire sterline (aprox. 8.775 miliarde lei). Ce urmează Conform declarațiilor ministrului energiei, Norvegia își asumă continuarea investițiilor și a activității de explorare, pe fondul cererii europene pentru livrări suplimentare. Calendarul concret din material indică redeschiderea celor trei câmpuri până la sfârșitul lui 2028, în timp ce direcția generală rămâne menținerea producției la niveluri ridicate cel puțin până la mijlocul deceniului următor. [...]
India încearcă să reducă presiunea pe rezervele valutare prin temperarea consumului de carburanți , după scumpirea accelerată a energiei pe piețele mondiale, iar premierul Narendra Modi le-a cerut atât populației, cât și companiilor să economisească benzină și motorină și să reintroducă telemunca, potrivit Agerpres . Mesajul vizează limitarea cererii interne de produse petroliere într-un moment în care prețurile ridicate la hidrocarburi cresc costul importurilor și, implicit, apasă asupra rezervelor valutare ale Indiei. În acest context, Modi a indicat ca soluții revenirea la munca de acasă și organizarea de reuniuni online, practici folosite pe scară largă în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19, argumentând că acestea ar fi „în beneficiul națiunii”. De ce contează pentru economie și companii Apelul la telemuncă și la reducerea consumului de combustibil are o miză directă de politică economică: diminuarea importurilor de produse petroliere, pentru a conserva valuta într-un moment de scumpiri globale la energie. Pentru mediul de afaceri, mesajul semnalează o posibilă reorientare rapidă către organizarea activității la distanță, ca instrument de reducere a costurilor și a consumului de carburant, pe fondul volatilității din energie. [...]
Scăderea rapidă a stocurilor globale de petrol și produse rafinate crește riscul de șocuri de preț și de aprovizionare în Europa pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , potrivit unei sinteze publicate de Libertatea , care citează estimări și avertismente ale unor bănci și agenții internaționale. Între 1 martie și 25 aprilie, stocurile mondiale ar fi scăzut cu aproximativ 4,8 milioane de barili pe zi, potrivit estimărilor Morgan Stanley citate de Bloomberg, ceea ce ar reprezenta cea mai mare scădere trimestrială din datele Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) . Contextul invocat este războiul din Iran și perturbările prelungite ale transportului prin Strâmtoarea Ormuz, un coridor-cheie pentru exporturile din Golful Persic. De ce contează pentru Europa: presiunea se vede la produse rafinate, nu doar la țiței Articolul indică faptul că vulnerabilitatea imediată nu este doar la țiței, ci mai ales la produse rafinate (combustibili și materii prime pentru industrie), unde stocurile comerciale se comprimă mai repede. În Europa, rezervele de kerosen (combustibil de aviație) din hub-ul Amsterdam–Rotterdam–Anvers ar fi scăzut cu o treime de la începutul conflictului, ajungând la cel mai redus nivel din ultimii șase ani, iar Germania, Franța și Marea Britanie sunt menționate ca fiind deosebit de expuse. În paralel, unele state asiatice (Indonezia, Vietnam, Pakistan și Filipine) ar putea ajunge la limite critice ale aprovizionării în mai puțin de o lună, potrivit Bloomberg, ceea ce poate amplifica competiția globală pentru volumele disponibile și, implicit, volatilitatea prețurilor. Cât „tampon” mai există: 101 zile de consum global, cu risc de scădere Goldman Sachs a avertizat că rezervele globale de petrol sunt aproape de cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani și că, în prezent, ar acoperi doar 101 zile de consum global, cu posibilitatea de a coborî la 98 de zile până la finalul lunii mai, conform Reuters. Banca notează însă că, deși rezervele totale nu ar trebui să atingă un minim operațional în această vară, „viteza scăderii și lipsa de aprovizionare din anumite regiuni și pentru anumite produse sunt îngrijorătoare”. Tot Goldman Sachs estimează că stocurile comerciale de produse rafinate au coborât la circa 45 de zile de cerere, de la 50 de zile înainte de criza începută în februarie 2026, iar pe lista produselor cu tensiuni apar, pe lângă kerosen, nafta (folosită în petrochimie) și gazul petrolier lichefiat. Răspunsul guvernelor: eliberări din rezervele strategice și miza pe deblocarea Ormuz Pentru a tempera criza, guvernele au aprobat eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice, coordonată de IEA. În SUA, au fost folosite deja 79,7 milioane din cele 172 de milioane promise, ceea ce ar putea duce rezerva strategică americană la cel mai scăzut nivel din 1982, potrivit Bloomberg. Pe linie politică, consilierul economic Kevin Hassett susține că deblocarea rutei din Golf ar putea elibera „un volum uriaș” de petrol și ar putea împinge în jos prețurile, însă materialul notează că, în prezent, costurile rămân ridicate. România: stocuri împărțite între stat și privat, cu o parte depozitată în UE În ceea ce privește România, Libertatea arată că rezervele strategice sunt împărțite între stat și operatori privați, iar Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) gestionează 2% din total, adică 42.480 tone echivalent petrol. Ministerul Energiei a transmis că 56,86% din stocuri sunt în țară, restul fiind stocate în alte state din UE. În ansamblu, mesajul central al analizelor citate este că piața nu este neapărat în pragul „lipsei de țiței”, dar comprimarea rapidă a stocurilor — mai ales la produse rafinate — poate produce blocaje punctuale și episoade de scumpiri, în funcție de durata perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz. [...]
Amenințarea Iranului de a închide Strâmtoarea Ormuz ridică din nou riscul unui șoc în prețurile energiei , într-un moment în care prin acest coridor trece, în mod normal, aproximativ o cincime din fluxul global de petrol, cu efecte rapide în costurile de transport, în lanțurile industriale și, în final, la pompă, inclusiv în România, potrivit Economedia . Avertismentele vin pe fondul creșterii tensiunilor din Orientul Mijlociu, după ce oficiali iranieni au transmis mesaje dure către Statele Unite și statele din Golf privind securitatea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute comerciale pentru petrol și gaze la nivel mondial. În material este citată Mediafax. Ce a transmis Teheranul și care este „linia roșie” Parlamentarul iranian Ebrahim Azizi a avertizat că sprijinirea unei rezoluții ONU susținute de Washington pentru securizarea navigației în zonă ar putea avea „consecințe grave”. În același context, el a susținut că statele din regiune, inclusiv Bahrainul, ar risca o escaladare majoră dacă se alătură inițiativei americane. Azizi a mers mai departe, afirmând că Iranul ar putea decide închiderea Strâmtorii Ormuz „pentru totdeauna” în cazul unor acțiuni pe care Teheranul le-ar considera ostile. Mesaje de escaladare: „reținerea Teheranului a luat sfârșit” Ebrahim Rezaei, purtător de cuvânt al Comisiei pentru politică externă și securitate națională a Parlamentului iranian, a declarat că „reținerea Teheranului a luat sfârșit” și a avertizat că orice atac sau măsură îndreptată împotriva navelor iraniene va primi un răspuns „puternic și decisiv” împotriva intereselor americane din regiune. Separat, generalul Akrami Nia, purtător de cuvânt al armatei iraniene, a transmis că statele care aplică sancțiunile americane împotriva Iranului ar putea întâmpina dificultăți la trecerea prin Strâmtoarea Ormuz. Acesta a mai spus că Iranul și-a consolidat pozițiile defensive și ofensive și că este pregătit pentru orice scenariu, militar sau diplomatic. De ce contează economic: Ormuz, canal de transmitere în prețuri și costuri Miza pentru piețele globale este că Ormuz nu este o rută obișnuită, ci o arteră energetică majoră: prin acest coridor trece, în mod normal, aproximativ o cincime din fluxul global de petrol și o parte importantă din exporturile de gaze ale Golfului. În acest context, fiecare nou avertisment al Teheranului se reflectă rapid în: prețurile petrolului și costurile energiei; transporturile maritime și exporturile de petrol; piața GNL (gaz natural lichefiat); industrii dependente de materii prime petroliere (petrochimie, plastic, îngrășăminte). Economedia notează că situația s-a văzut deja în prețurile carburanților, care au crescut semnificativ, inclusiv în România. Pentru context suplimentar, publicația trimite la materiale despre prețurile petrolului și la analiza „ GRAFIC. Economiști: Confictul din Iran pune presiune pe creșterea economică a României ”. Ce urmează: fereastra de negociere rămâne neclară Pe partea americană, președintele Donald Trump a declarat că așteaptă „foarte curând” un răspuns din partea Iranului la propunerea Statelor Unite privind reducerea tensiunilor regionale și a spus că Teheranul își dorește „foarte mult” un acord. În același timp, mesajele publice ale oficialilor iranieni rămân la un nivel ridicat de confruntare, cu amenințări directe legate de traficul naval și de interesele americane din regiune. [...]
Saudi Aramco și-a majorat profitul net cu 25,5% în T1, pe fondul scumpirii petrolului și al capacității de a ocoli Strâmtoarea Ormuz , într-un moment în care piața a fost privată de aproximativ 1 miliard de barili în două luni, potrivit HotNews . Creșterea evidențiază cum infrastructura de export și prețurile ridicate pot amortiza șocurile geopolitice, chiar când rutele maritime sunt blocate. Directorul general al companiei, Amin Nasser, a avertizat că piețele energetice vor avea nevoie de timp pentru a se stabiliza, chiar dacă fluxurile de transport vor fi reluate. În evaluarea sa, redeschiderea rutelor nu echivalează cu normalizarea rapidă a pieței, după o perioadă în care stocurile au fost puse sub presiune, inclusiv pe fondul „anilor de subinvestiții”. Ce a împins profitul în sus: prețul petrolului și veniturile din vânzări Aramco a raportat un profit net de 120,13 miliarde de riali (32,04 miliarde de dolari, aprox. 144,2 miliarde lei), față de 95,68 miliarde de riali (25,51 miliarde de dolari, aprox. 114,8 miliarde lei) în aceeași perioadă a anului 2025. Compania atribuie avansul unei creșteri a veniturilor și a altor produse legate de vânzări, care a compensat parțial majorarea costurilor de exploatare. Contextul a fost dominat de scumpirea țițeiului: barilul Brent a fost, în medie, aproape de 100 de dolari în martie, față de 70 de dolari înainte de ostilități, atingând inclusiv 120 de dolari. Miza operațională: ocolirea Ormuz prin oleoductul est–vest În condițiile în care blocada impusă de Iran asupra Strâmtorii Ormuz a limitat transportul maritim și a împins prețurile în sus, Aramco a folosit conducta est–vest pentru a ocoli punctul de blocaj și a transporta țițeiul către Marea Roșie. Nasser a descris această infrastructură drept o „linie de salvare esențială” pentru atenuarea crizei globale de aprovizionare. Totodată, șeful Aramco a reiterat că Asia rămâne o prioritate pentru companie și un pilon esențial al cererii globale, în pofida schimbărilor de rute în transportul maritim. De ce contează Cazul Aramco arată că, într-o criză de securitate energetică, diferența dintre pierderi și profit poate fi dată de două elemente: expunerea la preț (care a crescut abrupt) și capacitatea de a menține livrările prin rute alternative. În același timp, avertismentul privind stabilizarea lentă a pieței sugerează că efectele unei întreruperi majore de aprovizionare pot persista chiar și după reluarea transportului. [...]
Blocada Strâmtorii Ormuz împinge piața spre deficit și prețuri ridicate , iar companiile petroliere anticipează o reorientare a investițiilor către securitate energetică, diversificare și noi proiecte de producție, potrivit Newsweek . Războiul SUA–Iran, care a dus la blocarea Strâmtorii Ormuz, este prezentat drept „cea mai mare criză petrolieră din istorie”, cu efecte deja vizibile în piață: blocada ar fi provocat pierderea a aproape un miliard de barili de petrol, iar deficitul se adâncește pe măsură ce ruta maritimă rămâne afectată. De ce contează: de la „surplus în 2026” la deficit de ofertă Directorii din industrie citați în material spun că piața globală a trecut rapid de la așteptări privind un surplus de petrol în 2026 la perspectiva unui deficit semnificativ de ofertă. Consecința directă: prețurile ar putea rămâne ridicate inclusiv după încheierea conflictului, pe fondul unei oferte mai strânse. În paralel, criza scoate în evidență vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și dependența unor economii – în special din Asia – de petrol și gaze naturale lichefiate din Orientul Mijlociu. Ce schimbări anticipează șefii din industrie Executivi din sectorul petrol și gaze vorbesc despre schimbări „structurale” care ar urma să împingă guvernele și companiile către o agendă mai pragmatică, centrată pe securitatea energetică și redundanță (mai multe surse și rute, nu un singur „punct critic”). Printre direcțiile menționate: creșterea investițiilor în explorare și producție de petrol și gaze; dezvoltarea unor infrastructuri energetice „mai reziliente și diversificate”; continuarea investițiilor în soluții cu emisii reduse de carbon, inclusiv energie nucleară, geotermală și modernizarea rețelelor electrice. În acest context, Lorenzo Simonelli (Baker Hughes) susține că securitatea energetică devine o prioritate strategică globală, iar Olivier Le Peuch (SLB) afirmă că actuala criză ar accelera schimbări fundamentale în sector. „Nu este vorba doar despre creșterea producției de energie, ci despre construirea unei infrastructuri energetice robuste și rezistente, cu surse diversificate și mai puțină dependență de active unice de mare dimensiune.” SUA și rezervele strategice: miză mai mare pentru exporturile americane Materialul indică și o posibilă „reconstrucție” a rezervelor strategice de petrol la nivel mondial, după consumul accelerat asociat conflictului. În același timp, petrolul american ar urma să câștige în importanță pentru securitatea energetică globală, în condițiile în care exporturile de țiței ale SUA au atins niveluri record în timpul războiului, potrivit declarațiilor citate. Separat, CEO-ul Exxon Mobil, Darren Woods , spune că statele își vor reevalua strategiile energetice pentru a reduce expunerea excesivă la o singură regiune. Unde s-ar duce banii: offshore, mare adâncime și Africa Directorii anticipează că prețurile mai mari ar putea stimula investițiile offshore și în proiecte de mare adâncime din Africa, Asia și America. În viziunea șefului SLB, Africa ar putea deveni una dintre cele mai atractive regiuni pe termen lung, datorită resurselor importante de petrol și gaze încă insuficient exploatate. Pentru moment, amploarea și durata efectelor depind de cât timp rămâne perturbată ruta prin Strâmtoarea Ormuz și de viteza cu care producătorii și statele pot compensa pierderea de volum din piață, aspecte asupra cărora materialul nu oferă un calendar. [...]
