Știri
Știri din categoria Energie
România încearcă să-și asigure finanțare externă predictibilă pentru proiecte energetice mari, cu accent pe nuclear, prin discuții cu Export-Import Bank of the United States (US EXIM), potrivit Adevărul, care relatează despre mesajul ministrului Energiei, Bogdan Ivan, după o vizită la Washington.
Ministrul a spus că, după întâlnirea cu reprezentanții Băncii Mondiale, a continuat dialogul cu US EXIM, instituție reprezentată de președintele John Jovanovic, pe tema susținerii investițiilor majore din sectorul energetic.
În mesajul publicat pe Facebook, Bogdan Ivan a plasat discuțiile în contextul „presiunilor” asupra pieței energiei: competitivitate, costuri și securitatea aprovizionării. În acest cadru, el a indicat că România are nevoie de proiecte mari care să intre efectiv în execuție, cu finanțare „solidă” și „predictibilă”, adaptată dimensiunii lor.
Potrivit ministrului, discuțiile au vizat în special proiecte din domeniul energiei nucleare, dar și alte investiții strategice în care „componenta americană” ar putea contribui cu:
Mesajul central al ministrului este că România nu urmărește „formule generale”, ci parteneriate financiare aplicate, care să transforme proiectele strategice în investiții realizabile, cu efecte în economie, în lanțurile industriale și în siguranța sistemului energetic.
„România nu caută formule generale, ci parteneriate financiare aplicate, care să transforme proiectele strategice în investiții realizabile, cu efect direct în economie, în lanțurile industriale și în siguranța sistemului energetic.”
În acest stadiu, informațiile disponibile se referă la discuții și intenții de cooperare; articolul nu menționează acorduri semnate, sume, termene sau proiecte nominalizate. Pentru context, Adevărul a mai relatat despre această temă și în materiale separate despre întâlnire și despre investiții strategice.
Recomandate
UE vrea să acopere până în 2030 cel puțin 10% din necesarul de litiu din producție internă , ca să reducă dependența de importuri și să susțină lanțul european al bateriilor, potrivit Focus . Miza este una economică și strategică: fără litiu, tranziția energetică și electrificarea transportului rămân vulnerabile la șocuri de aprovizionare din America de Sud, Australia sau China. Cererea globală pentru litiu a crescut puternic pe fondul extinderii electromobilității, iar presiunea pe piață ar urma să se intensifice. Michael Schmidt, de la Agenția Germană pentru Resurse Minerale, estimează că până în 2030 cererea va crește de „cinci până la șapte ori”, conform publicației. De la importuri la un „ciclu al litiului” în Europa În prezent, Europa depinde integral de importuri, iar planul UE nu se oprește la extracție. Ținta include și dezvoltarea capacităților de rafinare, producție de baterii și reciclare, adică un „ciclu al litiului” pe continent, care să reducă riscurile din lanțul de aprovizionare și să păstreze mai multă valoare adăugată în economie. Focus indică faptul că, pe lângă întrebarea „de unde scoatem litiul”, devine centrală întrebarea „cum îl scoatem” – în special din perspectiva sustenabilității și a impactului asupra mediului. Unde se decide fezabilitatea: mine clasice și extracție din ape geotermale Materialul descrie câteva puncte-cheie unde s-ar putea testa, practic, ambiția europeană: un carieră din Masivul Central (Franța), unde planurile unui grup minier vizează dezvoltarea uneia dintre cele mai mari mine de litiu din Europa; o instalație-pilot în zona Oberrheingraben (falia Rinului Superior), unde litiul ar fi extras nu din rocă, ci din apă fierbinte de adâncime (ape geotermale). Blocajele: tehnologie, mediu și scalare industrială Pe fiecare verigă – rafinare, fabrici de cercetare pentru celule de baterii, reciclare – apar „provocări tehnologice” pentru construirea acestui ciclu, potrivit sursei. Documentarea urmărește și cercetători care lucrează la metode de extracție mai economice în resurse, precum și experți care evaluează cât litiu ar avea nevoie, în mod realist, Europa pentru a-și atinge obiectivele de transformare a transportului. În esență, pariul UE este dublu: să securizeze o parte din materie primă prin producție internă și să reducă presiunea asupra importurilor prin procesare locală și reciclare. Rămâne însă deschisă întrebarea-cheie ridicată de Focus: dacă noile proiecte pot fi extinse la scară suficientă și în condiții acceptabile de mediu, astfel încât ținta pentru 2030 să fie credibilă. [...]
Interdicția UE din 2027 riscă să lovească logistic exporturile rusești de GNL prin blocarea serviciilor maritime pentru o flotă specializată, care încă depinde de infrastructură europeană, potrivit Digi24 . Șantierul naval danez Fayard este prezentat drept singurul din Uniunea Europeană care mai oferă servicii de doc uscat pentru navele din clasa Arc7 – tancuri de gaz natural lichefiat (GNL) cu capabilități de spărgător de gheață, folosite pentru exporturile de la terminalul rusesc Yamal din Siberia către porturi din nord-vestul Europei. Informațiile sunt relatate de Financial Times, citat de Digi24. De ce contează: sancțiunile vizează un „gât de sticlă” tehnic O analiză a organizației neguvernamentale Urgewald, citată în material, arată că șase dintre cele 15 nave Arc7 ar urma să fie reparate la Fayard în această vară, înainte ca interdicția UE privind furnizarea de servicii maritime pentru tancurile de GNL care operează din Rusia să intre în vigoare în 2027. În paralel, sancțiunea pe servicii maritime este aliniată cu o interdicție mai amplă a UE privind importul de gaz rusesc, tot din 2027. În această logică, presiunea de reglementare nu se oprește la comerțul cu energie, ci se extinde la lanțul operațional care face posibil exportul. Cum s-a ajuns aici: retrageri parțiale și presiune politică Singurul alt operator european menționat ca întreținând flota Arc7, grupul olandez Damen , a anunțat în august anul trecut că își va opri activitatea pentru aceste nave la șantierul său din Brest (Franța), invocând politica externă a Olandei care descurajează sprijinirea exporturilor rusești de GNL. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Damen ar fi primit opt vizite ale navelor Arc7, în timp ce Fayard ar fi primit 15, potrivit aceleiași surse. Damen se confruntă separat cu proceduri penale inițiate de procurorii olandezi pentru presupuse încălcări ale sancțiunilor UE-Rusia. Pe plan intern, subiectul a generat reacții la Copenhaga. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a criticat activitatea Fayard, iar europarlamentarul danez Villy Søvndal a avertizat, într-o declarație pentru Financial Times, asupra riscului ca firme europene să „exploateze o ultimă portiță” pentru câștiguri pe termen scurt, în contextul înăspririi sancțiunilor. Ce spune șantierul și ce indică datele despre fluxurile către UE Fayard susține că sprijină politica energetică a UE și sancțiunile împotriva Rusiei și argumentează că, potrivit poziției Comisiei Europene, GNL-ul din Yamal ar fi necesar pentru aprovizionarea Europei până în 2027; în acest cadru, compania afirmă că oferă servicii navelor care livrează GNL către porturi europene, invocând rațiuni de siguranță maritimă. În același timp, importurile din Yamal către UE au crescut cu 17% până la 5 milioane de tone în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit grupului de analiză Kpler, pe fondul unei crize de aprovizionare cu energie asociate unei crize în Golf (așa cum este descrisă în material). Ce urmează: întreținerea flotei Arc7, sub semnul întrebării Sebastian Rötters, expert în energie și sancțiuni la Urgewald, spune că rămâne o „mare întrebare” dacă proprietarii europeni ai navelor Arc7 – între care este menționată compania greacă Dynagas – vor mai continua să investească în întreținere, în condițiile în care accesul la piața europeană ar urma să fie restricționat. În material este avansată și posibilitatea ca navele să fie vândute către cumpărători asiatici sau ruși. Separat, guvernul britanic a publicat săptămâna trecută propria interdicție privind furnizarea de servicii maritime navelor care operează în Rusia. O cercetare a ONG-ului ucrainean Razom We Stand a constatat că asiguratori și administratori de flote din Marea Britanie s-au ocupat de peste 10 milioane de tone de transporturi de GNL rusesc în cele șase luni dintre anunțarea inițială a interdicției (în decembrie) și emiterea ei în această lună, conform materialului. [...]
România încearcă să amâne închiderea unei unități pe cărbune din PNRR, invocând riscuri pentru siguranța energetică în iarna viitoare , potrivit Mediafax . Guvernul avertizează că oprirea unității, programată în august, ar putea crea probleme majore în sezonul rece și face „lobby activ” la Bruxelles pentru prelungirea termenului. Miza este una operațională: mai multe proiecte care ar fi trebuit să înlocuiască treptat producția pe cărbune sunt întârziate, iar o parte din capacitatea nucleară ar urma să fie indisponibilă, ceea ce crește presiunea pe puținele centrale pe cărbune rămase în funcțiune. De ce cere Guvernul amânarea termenului din PNRR România s-a angajat prin PNRR să închidă până la 31 august o unitate a Complexului Energetic Oltenia , însă acum încearcă să obțină acceptul Comisiei Europene pentru amânare, conform publicației maghiare Világgazdaság, citată de Mediafax. Argumentele invocate țin de capacități alternative care nu sunt gata la timp: noua centrală de la Ișalnița, care trebuia predată din 2020, ar urma să fie abia în faza de testare la sfârșitul anului; finalizarea centralei de la Mintia ar întârzia probabil cu un an; iarna viitoare, centrala nucleară de la Cernavodă ar urma să funcționeze cu un singur reactor. În acest context, fiecare unitate pe cărbune rămasă în sistem devine importantă pentru acoperirea vârfurilor de consum din sezonul rece. Ce capacități pe cărbune mai sunt în sistem și ce se închide Mediafax notează că România a oprit în martie un bloc de 285 MW al CEO Turceni, ca parte a cerințelor din PNRR, iar centrala de la Ișalnița este deja închisă. Pentru august este planificată și oprirea a două blocuri de 50 MW de la Govora. În total, în prezent ar mai funcționa patru centrale pe cărbune cu „capacitate semnificativă”, cu o capacitate instalată totală de 1.905 MW, menționată ca fiind mai mare decât cea a centralei nucleare de la Cernavodă. Context: record la fotovoltaic, dar prețuri foarte mici la prânz Pe 29 mai, România a atins un nou record de producție fotovoltaică, de 2.600 MW la prânz, iar energia solară a acoperit două treimi din consumul național, potrivit aceleiași surse. În orele de vârf ale producției solare, prețul energiei pe bursă a scăzut puternic: la 11:00 era 5 euro/MWh, la prânz 2 euro, iar la 13:00 a ajuns la 0,2 euro/MWh. În acel interval, România exporta energie către Ungaria „aproape pe gratis”, folosind la maximum capacitatea liniei de interconectare. Pentru iarnă, însă, problema rămâne disponibilitatea unor capacități stabile (care pot produce la cerere), în condițiile întârzierilor la noile proiecte și ale reducerii temporare a producției nucleare. [...]
Reactorul 2 de la Cernavodă a revenit în funcțiune , după aproape o lună de indisponibilitate cauzată de o defecțiune la echipamentele electrice, ceea ce reduce presiunea operațională asupra producției interne de energie. Potrivit Antena 3 , unitatea a fost repornită și resincronizată sâmbătă seara la Sistemul Energetic Național , după finalizarea lucrărilor de înlocuire a unui transformator. Nuclearelectrica a transmis că „Unitatea 2 a CNE Cernavodă a fost resincronizată la Sistemul Energetic Național în seara zilei de 30 mai 2026”. Oprirea a început în seara de 4 mai, când unitatea „s-a deconectat automat de la rețea” din cauza unei disfuncționalități apărute la un izolator aferent transformatorului de evacuare a puterii. Situația a impus înlocuirea transformatorului Unității 2 cu unul de rezervă, ceea ce a prelungit perioada de oprire. Ce s-a reparat și de ce a durat Conform companiei, înlocuirea transformatorului a fost o intervenție „complexă”, care a inclus izolarea, demontarea și relocarea echipamentului inițial, urmate de testări și calibrări ale transformatorului de rezervă, în conformitate cu normele industriei nucleare. Nuclearelectrica a mai precizat că, pe durata lucrărilor, reactorul Unității 2 a fost menținut „în siguranță, în stare oprită”, fără impact asupra securității nucleare, personalului, populației și mediului, în cadrul procedurilor aplicabile. Centrala de la Cernavodă este principalul loc de desfășurare a activității Nuclearelectrica, care operează două reactoare funcționale (Unitatea 1 și Unitatea 2), mai notează Agerpres, citată de Antena 3. [...]
Un atac cu dronă asupra centralei de la Zaporojie ridică din nou riscul operațional al unui incident nuclear , într-un context în care instalația nu mai produce energie, dar trebuie menținută în funcțiune pentru răcirea combustibilului, potrivit HotNews . Rosatom, compania nucleară de stat a Rusiei, susține că o dronă ucraineană a lovit centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, aflată sub control rusesc din martie 2022. Conform relatării, nu au fost avariate echipamentele esențiale. Directorul Rosatom, Alexei Lihacev, a declarat într-un comunicat, citat de Agerpres , că o „dronă de luptă kamikaze” ar fi lovit clădirea sălii turbinelor Unității nr. 6, provocând o detonare. El a afirmat că explozia „nu a provocat daune echipamentului principal”, dar „a făcut o gaură în peretele sălii turbinelor”. Ucraina nu a comentat imediat acuzațiile, iar Lihacev a susținut că incidentul ar fi fost „deliberat”. De ce contează pentru sectorul energetic Deși instalația „nu generează electricitate”, ea trebuie să rămână funcțională pentru a menține combustibilul nuclear rece, ceea ce face ca orice lovitură în perimetrul centralei să fie tratată ca un risc operațional major. Atacurile ocazionale din zonă, pe parcursul războiului început de Rusia în februarie 2022, au alimentat constant temerile privind posibilitatea unui accident nuclear. În același comunicat, șeful Rosatom a avertizat asupra potențialului impact transfrontalier al unui astfel de scenariu: „Suntem cu un pas mai aproape de un incident care, cel mai probabil, îi va afecta chiar și pe cei care locuiesc mult dincolo de granițele Rusiei și Ucrainei și care încă cred că sunt în completă siguranță.” [...]
China își extinde accelerat infrastructura pentru forțele nucleare strategice , printr-un proiect de amploare în regiunea Xinjiang, lângă granițele cu Mongolia și Rusia, potrivit Libertatea , care citează o analiză Reuters. Miza este una operațională: noile facilități par să consolideze capacitatea de desfășurare, comandă și protecție a sistemelor nucleare, într-o zonă deja asociată cu silozuri pentru rachete balistice intercontinentale. Complexul este construit în apropierea silozului Hami , descris ca un centru-cheie pentru rachetele balistice intercontinentale ale Chinei, capabile să lovească SUA. Reuters notează că proiectul reprezintă „cel mai mare proces de extindere” a infrastructurii nucleare chineze. Ce include proiectul și de ce contează operațional Extinderea descrisă include o rețea de facilități conectate prin drumuri și linii de utilități care se întind „adânc în deșert”. Conform informațiilor prezentate, proiectul ar cuprinde: peste 80 de platforme de lansare; trei complexe octogonale de mari dimensiuni; zeci de buncăre fortificate; sisteme subterane de utilități; centre de comunicații prin satelit; linii de cale ferată, aerodromuri și depozite de armament. Un element urmărit îndeaproape de analiști este apariția celor trei instalații octogonale, construite la sud-vest de Hami, cu clădiri de comandament în centru și zone rezidențiale și de depozitare în jur. „Infrastructura este construită la scară masivă, acoperind mii de kilometri pătrați de deșert mult dincolo de câmpurile de silozuri.” Trei analiști consultați de Reuters consideră că unele dintre instalații ar putea fi folosite pentru lansatoare mobile de rachete balistice intercontinentale, sisteme de apărare aeriană și sisteme de război electronic. În același timp, un cercetător de la Carnegie Endowment for International Peace leagă structurile de componenta de comandă, control și comunicații (rețeaua prin care sunt coordonate operațiunile). „Structurile octogonale și turnurile neobișnuite pot fi asociate cu sistemul de comandă, control și comunicații pentru operațiunile nucleare chineze.” Context: evaluările Pentagonului despre ritmul de înarmare În paralel cu extinderea infrastructurii, Pentagonul susține că Beijingul își extinde arsenalul nuclear mai rapid decât orice altă țară. Un raport al Departamentului american al Apărării, publicat în decembrie, estimează că China ar putea ajunge la 1.000 de focoase nucleare până în 2030, mai arată materialul. Armata americană apreciază și că Beijingul ar fi desfășurat deja aproximativ 100 de rachete balistice intercontinentale în trei zone majore de tip siloz. Totodată, China dezvoltă un sistem de avertizare timpurie, Huoyan-1 , despre care se afirmă că poate detecta lansarea unei rachete intercontinentale în 90 de secunde și transmite alerta către comandă în câteva minute; Ministerul chinez al Apărării a refuzat să comenteze aceste informații, potrivit sursei. [...]
