Știri
Știri din categoria Energie
Promisiunea noului lider de la Budapesta de a opri importurile de petrol rusesc abia în 2035 intră în coliziune cu calendarul UE, care cere eliminarea completă a petrolului și gazului rusesc până la finalul lui 2027, iar miza este atât economică, cât și de conformare la regulile europene, potrivit Al Jazeera.
Peter Magyar, noul lider ales al Ungariei și șef al partidului de centru-dreapta Tisza, a câștigat alegerile după o campanie în care a promis o repoziționare către Uniunea Europeană, după 16 ani de guvernare ai lui Viktor Orban, care a consolidat legăturile cu Rusia și dependența energetică a țării. Magyar a spus că vrea să încheie importurile de petrol rusesc până în 2035, însă întrebarea centrală este dacă acest termen poate fi compatibil cu obligațiile UE și cu realitățile infrastructurii energetice.
În petrol, Ungaria a rămas un nod important pentru menținerea fluxurilor rusești către UE, în condițiile în care Uniunea a interzis importurile maritime de petrol rusesc după invazia Ucrainei, dar a păstrat legale livrările pe uscat. Asta a permis Budapestei să continue să importe cea mai mare parte a țițeiului prin conducte care tranzitează Ucraina.
Un raport din 2026 al Center for the Study of Democracy (CSD), citat de Al Jazeera, arată că Ungaria și-a crescut dependența de țițeiul rusesc de la 61% în 2021 la 93% în 2025. O mare parte din acest țiței vine prin conducta Druzhba, una dintre rutele-cheie pentru alimentarea Ungariei și Slovaciei.
Pe gaze, Ungaria este descrisă drept una dintre cele mai dependente țări din UE de gazul rusesc, acesta reprezentând aproximativ trei sferturi din importurile anuale, conform aceluiași raport CSD. De la începutul invaziei, Ungaria ar fi importat gaze rusești în valoare estimată de 15,6 miliarde euro (aprox. 78 miliarde lei). Raportul indică drept factori contractele pe termen lung cu Gazprom, dependența de TurkStream și utilizarea redusă a interconectoarelor alternative.
La energia nucleară, dependența este legată de proiectul de extindere a centralei Paks, unde Rosatom a primit contractul de construcție, iar Rusia a acordat un împrumut de stat pentru finanțarea majorității dezvoltării noilor reactoare. Magyar spune că intenționează să reevalueze finanțarea proiectului. În prezent, Paks asigură 40–50% din electricitatea produsă în Ungaria, iar extinderea ar urma să ducă ponderea la 60–70%, reducând dependența de energie importată, dar menținând legătura cu Rusia.
O diversificare este posibilă tehnic, dar vine cu costuri și constrângeri. Un studiu comun din 2025 al CSD și Center for Research on Energy and Clean Air, menționat în articol, susține că Ungaria ar putea importa țiței non-rusesc prin surse alternative, inclusiv conducta Adria, care transportă țiței din Marea Adriatică către rafinării din Croația, Serbia, Ungaria și Slovacia. Rafinăriile controlate de compania ungară MOL ar fi capabile să proceseze țiței non-rusesc, potrivit studiului.
Totuși, petrolul rusesc a intrat la preț redus ca efect al sancțiunilor occidentale, astfel că diversificarea ar urma să fie mai scumpă, notează Al Jazeera.
UE a anunțat încă din mai 2022 planuri de eliminare treptată a importurilor energetice din Rusia, iar în decembrie 2025 a fost încheiat un acord obligatoriu pentru eliminarea completă a importurilor de petrol și gaze rusești până la finalul lui 2027. În acest context, ținta de 2035 a lui Magyar riscă să devină un punct de fricțiune la Bruxelles, mai ales dacă Budapesta va cere excepții sau perioade de tranziție.
În paralel, vulnerabilitățile de infrastructură au devenit și instrument politic. În ianuarie, segmentul Druzhba care traversează Ucraina a suferit avarii importante; Ucraina a pus incidentul pe seama unui atac aerian rusesc, iar Moscova neagă. Ungaria și Slovacia au acuzat Kievul că repară lent, iar în martie Orban a blocat un împrumut de 90 miliarde euro (aprox. 450 miliarde lei) al UE pentru Ucraina până la redeschiderea conductei. Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a declarat săptămâna aceasta că fluxul de petrol ar urma să fie reluat până la finalul lui aprilie și că se așteaptă ca noua conducere ungară să ridice veto-ul până atunci.
Magyar a admis înainte de alegeri că expunerea energetică nu dispare rapid și, într-un interviu pentru Financial Times, a insistat că importurile rusești ar trebui să rămână o opțiune. Pawel Zerka, cercetător la European Council on Foreign Relations, spune că noul guvern ar încerca să păstreze echilibrul între respectarea contractelor existente pentru securitate energetică și distanțarea politică de Moscova, în condițiile în care opțiunile de înlocuire rapidă a combustibililor ruși sunt limitate.
Pentru companii și pentru piața energetică regională, concluzia imediată este că „decuplarea” Ungariei de energia rusească nu depinde doar de voință politică, ci de investiții, rute alternative și acceptarea unor costuri mai mari — iar calendarul UE comprimă toate aceste decizii într-un interval mai scurt decât cel promis de noul lider de la Budapesta.
Recomandate
UE vrea să acopere până în 2030 cel puțin 10% din necesarul de litiu din producție internă , ca să reducă dependența de importuri și să susțină lanțul european al bateriilor, potrivit Focus . Miza este una economică și strategică: fără litiu, tranziția energetică și electrificarea transportului rămân vulnerabile la șocuri de aprovizionare din America de Sud, Australia sau China. Cererea globală pentru litiu a crescut puternic pe fondul extinderii electromobilității, iar presiunea pe piață ar urma să se intensifice. Michael Schmidt, de la Agenția Germană pentru Resurse Minerale, estimează că până în 2030 cererea va crește de „cinci până la șapte ori”, conform publicației. De la importuri la un „ciclu al litiului” în Europa În prezent, Europa depinde integral de importuri, iar planul UE nu se oprește la extracție. Ținta include și dezvoltarea capacităților de rafinare, producție de baterii și reciclare, adică un „ciclu al litiului” pe continent, care să reducă riscurile din lanțul de aprovizionare și să păstreze mai multă valoare adăugată în economie. Focus indică faptul că, pe lângă întrebarea „de unde scoatem litiul”, devine centrală întrebarea „cum îl scoatem” – în special din perspectiva sustenabilității și a impactului asupra mediului. Unde se decide fezabilitatea: mine clasice și extracție din ape geotermale Materialul descrie câteva puncte-cheie unde s-ar putea testa, practic, ambiția europeană: un carieră din Masivul Central (Franța), unde planurile unui grup minier vizează dezvoltarea uneia dintre cele mai mari mine de litiu din Europa; o instalație-pilot în zona Oberrheingraben (falia Rinului Superior), unde litiul ar fi extras nu din rocă, ci din apă fierbinte de adâncime (ape geotermale). Blocajele: tehnologie, mediu și scalare industrială Pe fiecare verigă – rafinare, fabrici de cercetare pentru celule de baterii, reciclare – apar „provocări tehnologice” pentru construirea acestui ciclu, potrivit sursei. Documentarea urmărește și cercetători care lucrează la metode de extracție mai economice în resurse, precum și experți care evaluează cât litiu ar avea nevoie, în mod realist, Europa pentru a-și atinge obiectivele de transformare a transportului. În esență, pariul UE este dublu: să securizeze o parte din materie primă prin producție internă și să reducă presiunea asupra importurilor prin procesare locală și reciclare. Rămâne însă deschisă întrebarea-cheie ridicată de Focus: dacă noile proiecte pot fi extinse la scară suficientă și în condiții acceptabile de mediu, astfel încât ținta pentru 2030 să fie credibilă. [...]
Interdicția UE din 2027 riscă să lovească logistic exporturile rusești de GNL prin blocarea serviciilor maritime pentru o flotă specializată, care încă depinde de infrastructură europeană, potrivit Digi24 . Șantierul naval danez Fayard este prezentat drept singurul din Uniunea Europeană care mai oferă servicii de doc uscat pentru navele din clasa Arc7 – tancuri de gaz natural lichefiat (GNL) cu capabilități de spărgător de gheață, folosite pentru exporturile de la terminalul rusesc Yamal din Siberia către porturi din nord-vestul Europei. Informațiile sunt relatate de Financial Times, citat de Digi24. De ce contează: sancțiunile vizează un „gât de sticlă” tehnic O analiză a organizației neguvernamentale Urgewald, citată în material, arată că șase dintre cele 15 nave Arc7 ar urma să fie reparate la Fayard în această vară, înainte ca interdicția UE privind furnizarea de servicii maritime pentru tancurile de GNL care operează din Rusia să intre în vigoare în 2027. În paralel, sancțiunea pe servicii maritime este aliniată cu o interdicție mai amplă a UE privind importul de gaz rusesc, tot din 2027. În această logică, presiunea de reglementare nu se oprește la comerțul cu energie, ci se extinde la lanțul operațional care face posibil exportul. Cum s-a ajuns aici: retrageri parțiale și presiune politică Singurul alt operator european menționat ca întreținând flota Arc7, grupul olandez Damen , a anunțat în august anul trecut că își va opri activitatea pentru aceste nave la șantierul său din Brest (Franța), invocând politica externă a Olandei care descurajează sprijinirea exporturilor rusești de GNL. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Damen ar fi primit opt vizite ale navelor Arc7, în timp ce Fayard ar fi primit 15, potrivit aceleiași surse. Damen se confruntă separat cu proceduri penale inițiate de procurorii olandezi pentru presupuse încălcări ale sancțiunilor UE-Rusia. Pe plan intern, subiectul a generat reacții la Copenhaga. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a criticat activitatea Fayard, iar europarlamentarul danez Villy Søvndal a avertizat, într-o declarație pentru Financial Times, asupra riscului ca firme europene să „exploateze o ultimă portiță” pentru câștiguri pe termen scurt, în contextul înăspririi sancțiunilor. Ce spune șantierul și ce indică datele despre fluxurile către UE Fayard susține că sprijină politica energetică a UE și sancțiunile împotriva Rusiei și argumentează că, potrivit poziției Comisiei Europene, GNL-ul din Yamal ar fi necesar pentru aprovizionarea Europei până în 2027; în acest cadru, compania afirmă că oferă servicii navelor care livrează GNL către porturi europene, invocând rațiuni de siguranță maritimă. În același timp, importurile din Yamal către UE au crescut cu 17% până la 5 milioane de tone în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit grupului de analiză Kpler, pe fondul unei crize de aprovizionare cu energie asociate unei crize în Golf (așa cum este descrisă în material). Ce urmează: întreținerea flotei Arc7, sub semnul întrebării Sebastian Rötters, expert în energie și sancțiuni la Urgewald, spune că rămâne o „mare întrebare” dacă proprietarii europeni ai navelor Arc7 – între care este menționată compania greacă Dynagas – vor mai continua să investească în întreținere, în condițiile în care accesul la piața europeană ar urma să fie restricționat. În material este avansată și posibilitatea ca navele să fie vândute către cumpărători asiatici sau ruși. Separat, guvernul britanic a publicat săptămâna trecută propria interdicție privind furnizarea de servicii maritime navelor care operează în Rusia. O cercetare a ONG-ului ucrainean Razom We Stand a constatat că asiguratori și administratori de flote din Marea Britanie s-au ocupat de peste 10 milioane de tone de transporturi de GNL rusesc în cele șase luni dintre anunțarea inițială a interdicției (în decembrie) și emiterea ei în această lună, conform materialului. [...]
AIE avertizează că relaxarea sancțiunilor pe energia rusească ar crește riscul strategic al UE , chiar dacă Europa caută soluții rapide pentru a tempera un nou șoc al prețurilor la energie, potrivit G4Media . Mesajul vine de la directorul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol , care spune că „a bate la ușa Rusiei” ar însemna repetarea greșelilor din trecut. Într-un interviu acordat Euronews, Birol susține că o eventuală întoarcere la energia rusească ar fi o „greșeală majoră”, în condițiile în care UE este afectată de un al doilea șoc energetic în patru ani, pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz — rută prin care trece circa o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol. Șocul Ormuz: presiune pe prețuri, dar fără „soluția” Rusia UE analizează măsuri pentru a reduce presiunile asupra prețurilor din statele membre, după ce regimul de la Teheran a blocat efectiv trecerea prin Strâmtoarea Ormuz în luna martie a anului trecut, arată articolul. Conform estimărilor Comisiei Europene, tulburările din Orientul Mijlociu au dus la: o creștere de 65% a prețurilor petrolului; dublarea prețurilor gazelor. Chiar și în acest context, Bruxelles-ul a exclus relaxarea sancțiunilor asupra energiei rusești, inclusiv prin intermediul țărilor terțe, pe motiv că finanțarea Moscovei prin energie ar prelungi războiul împotriva Ucrainei. AIE: dependența energetică e o vulnerabilitate de securitate Birol leagă explicit deciziile energetice de securitatea economică și de apărare a UE și avertizează că revenirea la dependența de Rusia ar repeta costurile suportate în 2022. „Europa a plătit pentru dependența sa excesivă în 2022. O dată, este o greșeală; a o face a doua oară, nu mai este o greșeală”, a declarat Birol. El spune că Europa are „multe alte opțiuni” mai sigure din perspectiva politicilor energetice, externe și de apărare. Divergențe între aliați și tensiuni în interiorul UE Articolul notează că, la începutul lunii, SUA au anunțat prelungirea cu 30 de zile a derogării de la sancțiuni privind petrolul rusesc transportat pe mare, argumentând că măsura ar reduce povara costurilor pentru unele dintre cele mai sărace țări. Regatul Unit a relaxat restricțiile privind importurile de combustibil pentru avioane și motorină rusești rafinate în alte țări, invocând creșterea prețurilor și riscurile de penurie, dar a insistat că nu este o derogare de la sancțiunile de bază. În paralel, scumpirea energiei alimentează tensiuni între statele membre: premierul italian Giorgia Meloni a cerut Comisiei Europene să trateze criza energetică la fel de important ca apărarea și a solicitat ca măsurile energetice să fie scutite de regulile privind datoria și deficitul. Investiții: AIE vede accelerarea diversificării și electrificării AIE avertizează, într-un raport publicat joi, că perturbările legate de închiderea Strâmtorii Ormuz ar putea depăși dislocările din criza petrolului din anii 1970 și anticipează un efort mai intens de diversificare a importurilor de energie. În raportul anual privind investițiile energetice mondiale, AIE estimează că investițiile energetice globale vor ajunge la 3,4 trilioane de dolari (aprox. 15,3 trilioane de lei) în acest an, din care: aproximativ 2,2 trilioane de dolari (aprox. 9,9 trilioane de lei) pentru rețele, stocare, combustibili cu emisii reduse, energie nucleară, regenerabile și electrificare; aproximativ 1,2 trilioane de dolari (aprox. 5,4 trilioane de lei) pentru petrol, gaze naturale și cărbune. Birol afirmă că, pentru UE, „viitorul energetic” este electrificarea economiilor, iar energia nucleară va fi necesară ca soluție de tranziție de la combustibilii fosili. [...]
Testul reușit al micro-reactorului Mark-0 mută discuția despre SMR-uri din laborator în zona de autorizare și utilizare , cu implicații directe pentru ritmul în care astfel de tehnologii pot ajunge în aplicații militare și, ulterior, comerciale, potrivit Digi24 . Start-upul american Antares a anunțat că prototipul său de micro-reactor nuclear, Mark-0, a atins „nivelul critic” – adică a declanșat o reacție în lanț auto-susținută, etapă care, odată atinsă, înseamnă că reactorul poate genera continuu propria energie. Informația este transmisă de AFP, citată de Digi24. Testul a avut loc la Laboratorul Național Idaho (INL) , în Idaho Falls, iar Antares spune că este prima companie care reușește această etapă în cadrul Programului Pilot de Reactoare al Departamentului Energiei din SUA (DOE). Programul include 11 proiecte de micro-reactoare (SMR – reactoare modulare mici), iar obiectivul este ca mai multe companii să ajungă la „stare critică” până la 4 iulie, ziua națională a SUA. Ce schimbă tehnologia aleasă și unde apar riscurile Spre deosebire de tehnologia clasică din energia nucleară civilă, Mark-0 nu folosește răcire cu apă sub presiune, ci răcire cu sodiu – mai exact, sodiu lichid pentru răcirea miezului reactorului. Avantajul operațional menționat este că aceste reactoare funcționează la presiune atmosferică, ceea ce reduce riscul de suprapresiune și de explozii de abur. În același timp, soluția vine cu constrângeri de siguranță specifice: sodiul se poate aprinde la contactul cu aerul și poate exploda la contactul cu apa, ceea ce impune măsuri suplimentare de protecție și proceduri stricte de operare. Următorul prag: aprobarea de reglementare și calendarul de utilizare Antares intenționează să pună în funcțiune reactoare mici în situri militare americane până în septembrie 2028. CEO-ul companiei, Jordan Bramble, a declarat: „Am trecut de la concept la stare critică în mai puțin de 12 luni.” Pentru a deveni disponibil comercial, reactorul va trebui însă aprobat de Comisia de Reglementare Nucleară din SUA (NRC). În prezent, doar proiectul de la start-upul NuScale a fost aprobat de NRC, mai notează AFP. Context pentru România: proiectul SMR de la Doicești În același material este menționat și proiectul din România de la Doicești, unde este planificată prima centrală cu reactoare modulare mici (SMR) din UE, pe amplasamentul fostei termocentrale. Proiectul este dezvoltat de RoPower (Nuclearelectrica și Nova Power & Gas) și folosește tehnologia NuScale. Planul inițial prevede testarea unui modul de 77 MW, cu extindere ulterioară la șase unități (462 MW în total), iar investiția estimată este de 4,9 miliarde euro. [...]
Consiliul General a dat undă verde pentru negocierea preluării ELCEN , un pas care poate schimba guvernanța și coordonarea investițiilor în termoficarea Bucureștiului, potrivit Economedia . Primarul general Ciprian Ciucu a primit mandat să gestioneze procesul de transfer al companiei de la Ministerul Energiei. Decizia Consiliului General îi permite primarului să negocieze preluarea, să semneze protocoalele necesare, să obțină avizele pentru transfer și să solicite o analiză a situației actuale a ELCEN, conform informării Primăriei Capitalei citate în articol. Ce se schimbă în termoficare și de ce contează operațional Primăria argumentează că preluarea ELCEN ar permite coordonarea într-un sistem unitar a producției și distribuției agentului termic. În prezent, sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) este împărțit între: ELCEN , care produce agentul termic în centrale; Termoenergetica , care transportă și distribuie căldura către consumatori. În această logică, municipalitatea susține că investițiile și modernizarea rețelei de termoficare ar putea fi realizate „mult mai ușor” dacă producția și distribuția sunt coordonate sub aceeași autoritate. Totodată, Primăria precizează că preluarea acțiunilor nu înseamnă fuziunea ELCEN cu Termoenergetica . Ce urmează: contract, aprobare în Consiliu și evaluarea tranzacției Transferul nu se încheie prin hotărârea de acum. Primăria spune că finalizarea va avea loc printr-un contract de vânzare-cumpărare , care va trebui aprobat printr-o nouă hotărâre a Consiliului General . La nivel guvernamental, procedura a fost inițiată la finalul lunii mai prin memorandum, iar pachetul de acțiuni ar urma să fie transferat de la statul român (prin Ministerul Energiei) către Municipiul București. Etapele de implementare vor fi coordonate de șeful Cancelariei prim-ministrului, iar valoarea tranzacției urmează să fie stabilită după o evaluare de piață realizată de Ministerul Energiei în perioada următoare. [...]
Proiectul AUR pentru „profesionalizarea” conducerii ANRE a primit aviz favorabil în CES , un pas procedural care poate influența modul în care este numită conducerea autorității ce reglementează piața de energie, potrivit News . Inițiativa legislativă vizează „specializarea organelor de conducere” ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și a fost inițiată de deputatul AUR Ionelia Priescu . Conform comunicatului partidului, proiectul urmărește promovarea în conducere a unor persoane cu pregătire și experiență în domeniul energetic, cu obiectivul declarat de a consolida independența instituției și de a reduce influența politică asupra deciziilor. „Este o mică victorie pe circuitul de aprobare al acestui proiect, proiect care are ca scop profesionalizarea ANRE prin promovarea în forurile de conducere a specialiştilor cu pregătire tehnică în domeniu. Astfel, vom reuşi să înlăturăm ingerinţele politice de la nivelul acestei autorităţi.” În aceeași declarație, inițiatoarea susține că măsuri similare de profesionalizare ar putea fi aplicate și în cazul altor autorități din România, nu doar la ANRE. Din informațiile disponibile în material, avizul CES este prezentat ca o etapă în „circuitul de aprobare” al proiectului. News nu oferă detalii suplimentare despre calendarul următorilor pași legislativi sau despre conținutul concret al criteriilor propuse pentru conducerea ANRE. [...]
