Știri
Știri din categoria Agricultură
România își acoperă din producția internă 5 din 7 grupe alimentare și rămâne dependentă de importuri pentru restul, într-un context în care autosuficiența alimentară completă este, practic, o excepție globală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul. Concluzia cu impact economic este că „independența alimentară” nu se măsoară doar în volume, ci în diversitatea unei diete, iar vulnerabilitățile apar exact în categoriile unde lanțurile de aprovizionare se bazează pe importuri.
Analiza pornește de la un studiu publicat în Nature Food și e construită pe șapte grupe alimentare esențiale: produse amidonoase, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase. Mesajul central: multe țări pot produce mult, dar nu pot produce „din toate”, iar asta le expune la șocuri de preț și la întreruperi logistice pe segmente punctuale.
Guyana este singurul stat care reușește să producă suficient din toate cele șapte grupe alimentare pentru a-și acoperi necesarul intern, potrivit Visual Capitalist, citat de Adevărul. În plus, depășește cererea internă la produsele amidonoase și la fructe, ceea ce o face un caz rar de autosuficiență alimentară completă.
Chiar și economiile mari și cu agricultură puternică nu ating autosuficiența completă. China și Vietnam acoperă șase din cele șapte grupe, dar sunt deficitare la lactate. Canada și Statele Unite acoperă doar patru categorii și depind semnificativ de importuri pentru fructe și legume, deși sunt mari producători de carne, lactate și cereale.
Explicația invocată ține de geografie și climă: în special în zonele nordice, sezoanele agricole mai scurte limitează producția diversificată de alimente proaspete.
Orientul Mijlociu și Africa de Nord apar între cele mai puțin autosuficiente regiuni, în principal din cauza lipsei resurselor de apă. Regiunea găzduiește aproximativ 6% din populația globală, dar are sub 2% din resursele de apă regenerabilă, ceea ce îngreunează agricultura la scară mare.
Un alt punct sensibil este peștele: potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Asia concentrează 91% din producția mondială de acvacultură, ceea ce menține multe state dependente de importuri de produse marine.
România este pe locul 21 la nivel global în ceea ce privește capacitatea de a-și acoperi necesarul alimentar din producția internă, cu 5 din cele 7 grupe alimentare. În aceeași zonă a clasamentului sunt menționate Spania, Turcia, Rusia, Ucraina și Croația.
Concluzia analizei este că, deși aceste țări au un sector agricol puternic, dependența de importuri pe anumite categorii rămâne o vulnerabilitate structurală, iar echilibrul alimentar global este influențat puternic de climă, resurse și infrastructura agricolă.
Recomandate
Recolta de porumb a Franței riscă să cadă la minimul ultimilor 50 de ani, iar asta poate muta cererea în UE spre România , care intră în sezon cu perspective mai bune, potrivit AGRO TV . Pe fondul caniculei și al lipsei precipitațiilor din vestul și centrul Europei, piața comunitară ar putea deveni mai receptivă la porumbul românesc. În Franța, analiștii avertizează că producția ar putea coborî sub 8 milioane de tone, un nivel care nu a mai fost atins din 1976, pe măsură ce seceta lovește cultura într-o etapă decisivă pentru formarea producției. Compania de analiză Expana estimează în prezent o recoltă de aproximativ 8,9 milioane de tone, cu o treime sub producția de anul trecut, dar cu riscul unor pierderi suplimentare. Situația din teren este descrisă ca în deteriorare rapidă: starea culturilor a ajuns la cel mai slab nivel din ultimii cel puțin 15 ani, iar randamentele sunt evaluate „de la o zi la alta” ca fiind tot mai slabe. Franța: tăieri înainte de polenizare și presiune pe prognoze În vestul Franței, unii fermieri au început să taie porumbul neirigat înainte de polenizare pentru a-l folosi ca furaj. Aceste suprafețe nu vor mai contribui la producția de porumb boabe, ceea ce poate împinge estimările și mai jos. Asociația producătorilor francezi de porumb plecase de la o scădere de 30%, până la circa 9,5 milioane de tone (cea mai mică producție din acest secol), însă reprezentanții fermierilor se așteaptă la revizuiri în scădere, pe măsură ce sunt cuantificate pagubele. În paralel, datele USDA (Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite) indică o producție a Franței în sezonul 2026–2027 de 10 milioane de tone, cu 24% sub prognoza anterioară și cu 26% sub sezonul precedent. România: precipitații mai bune și o estimare de 8,2 milioane de tone În contrast cu vestul și centrul Europei, România are perspective mai favorabile: precipitațiile din principalele regiuni agricole au îmbunătățit rezervele de apă din sol, ceea ce ar putea susține randamente mai mari decât în ultimii ani. Analistul Cezar Gheorghe estimează pentru 2026 o producție de aproximativ 8,2 milioane de tone, față de estimarea oficială de 7,75 milioane de tone pentru anul precedent. Producția ar putea crește chiar dacă suprafața cultivată s-a redus, prin randamente mai bune care să compenseze parțial pierderea de suprafață. De ce contează pentru fermieri Dacă producția Franței se confirmă semnificativ mai mică, deficitul dintr-un mare producător european poate însemna cerere mai mare în piața comunitară pentru origini alternative, inclusiv România. Materialul nu oferă însă estimări de preț sau contracte, astfel că impactul exact în piață rămâne de urmărit pe măsură ce apar revizuirile oficiale de producție și se conturează fluxurile comerciale din UE. [...]
România își întărește controalele fitosanitare la frontieră și pe lanțul lemnului după ce gândacul smarald al frasinului (Agrilus planipennis), un dăunător invaziv cu potențial de pierderi economice, a fost semnalat în Ungaria, aproape de graniță, potrivit Agronet . Insecta atacă în special frasinul, iar larvele se dezvoltă sub scoarță, unde sapă galerii care întrerup treptat circulația sevei. În timp, arborii își pierd frunzișul, ramurile se usucă și, fără intervenție, pot muri. În America de Nord, dăunătorul a dus la moartea a zeci de milioane de arbori și la pierderi economice importante, ceea ce explică nivelul de alertă în Europa, unde frasinul este prezent atât în păduri, cât și în parcuri, grădini și aliniamente stradale. Unde crește riscul și ce verifică autoritățile România derulează din 2021 un program de supraveghere pentru acest dăunător, prin Autoritatea Națională Fitosanitară , care face inspecții, amplasează capcane, prelevează probe și efectuează testări de laborator în zone vulnerabile. După confirmarea cazului din Ungaria, monitorizarea a fost intensificată în punctele de control de la frontieră și în interiorul țării. Conform sursei, inspectorii verifică mai atent: loturile de material lemnos și ambalajele din lemn; materialul săditor provenit din regiuni cu risc; pepinierele, parcurile și pădurile; depozitele, fabricile de prelucrare și rutele comerciale de transport al lemnului (inclusiv zone precum noduri logistice și unități de depozitare). Cum se poate răspândi dăunătorul pe lanțul comercial Răspândirea poate fi accelerată de mișcarea necontrolată a lemnului infestat, inclusiv pe distanțe mari. În material sunt indicate mai multe căi tipice: material vegetal (puieți și plante de frasin); lemn cu scoarță (bușteni, lemn de foc, așchii); ambalaje din lemn (paleți, lăzi și structuri similare); transport și depozitare (depozite, noduri logistice, unități de prelucrare). Semne de infestare și ce ar urma dacă apare un focar în România Printre semnele care pot indica prezența dăunătorului se numără îngălbenirea și rărirea frunzișului, uscarea ramurilor, crăpături în scoarță, galerii sub scoarță și orificii de ieșire în forma literei „D”. Totuși, aceste simptome pot avea și alte cauze, iar confirmarea se poate face doar prin verificări de specialitate și analize de laborator. Autoritățile au pregătit și un plan de urgență pentru situația în care insecta ar fi confirmată în România, care include delimitarea zonelor infestate și a celor tampon, măsuri de eradicare, informarea populației și raportarea rapidă către instituțiile europene competente. Publicul este încurajat să anunțe autoritățile dacă observă frasini cu uscări rapide, găuri în formă de „D” sau galerii sub scoarță, iar materialul lemnos suspect nu ar trebui mutat sau transportat fără respectarea regulilor fitosanitare. Detectarea timpurie este prezentată drept critică pentru limitarea unui eventual focar și reducerea impactului asupra pădurilor, spațiilor verzi urbane și activităților economice bazate pe lemnul de frasin. [...]
Scăderea modestă a prețurilor alimentare în iunie maschează presiuni persistente la carne și uleiuri , iar această divergență între categorii menține riscul de costuri ridicate pentru procesatori și retail, potrivit Agronet , care citează date FAO. Indicele FAO al prețurilor la alimente a ajuns la 130,3 puncte în iunie 2026, cu 0,3% sub nivelul din mai, dar cu 2,2% peste iunie 2025. În spatele mediei, mișcările au fost neuniforme: cerealele, zahărul și lactatele s-au ieftinit, în timp ce uleiurile vegetale și carnea au continuat să se scumpească. Unde se vede presiunea: uleiuri vegetale și carne Uleiurile vegetale au urcat cu 3,8% față de luna anterioară, creșterea fiind pusă în principal pe seama scumpirii uleiului de palmier și de rapiță, pe fondul cererii mai mari pentru biocombustibili. Prețurile uleiului de floarea-soarelui au rămas, în general, stabile, iar uleiul de soia s-a ieftinit. La carne, indicele a crescut cu 0,5% și a atins un nou nivel record. Carnea de pasăre s-a scumpit parțial din cauza disponibilității mai reduse pe unele piețe, în timp ce prețurile la porc și vită au scăzut. Ce a tras în jos media: cereale, zahăr și lactate Cerealele au scăzut cu 3,5% față de mai, în special pe fondul ieftinirii grâului (minus 4,4%) și porumbului (minus 6,2%). FAO leagă evoluția grâului de ritmul rapid al recoltării și de perspectivele bune ale ofertei din regiunea Mării Negre, iar la porumb de estimările privind o ofertă abundentă în țările exportatoare din America de Sud și de cererea mai redusă pentru producția de etanol. În schimb, orezul s-a scumpit cu 3,2%, după consolidarea cererii asiatice pentru orezul Indica, pe fondul unor costuri ridicate de producție, transport și comercializare, dar și al incertitudinilor meteorologice. Zahărul a avut cea mai puternică scădere, de 5,7%, pe fondul ieftinirii etanolului în Brazilia și al deprecierii monedei braziliene, însă declinul a fost limitat de temerile privind efectele fenomenului El Niño asupra producției din India și Thailanda. Produsele lactate s-au ieftinit cu 1,5%, după reduceri la laptele praf (degresat și integral) și unt; brânzeturile au consemnat a unsprezecea lună consecutivă de scădere, pe fondul unei oferte pentru export mai mari decât cererea internațională. Context: producție mare, dar incertitudini ridicate FAO estimează producția mondială de cereale din 2026 la aproximativ 2,983 miliarde de tone, a doua cea mai mare recoltă din istorie, deși cu 1,9% sub recordul de anul trecut. În același timp, organizația avertizează că, într-un context internațional „tot mai nesigur”, transparența piețelor, accesul rapid la informații și menținerea unor fluxuri comerciale previzibile rămân esențiale pentru securitatea alimentară. Pe partea de risc umanitar, FAO indică faptul că 41 de țări și teritorii au nevoie de asistență alimentară externă, dintre care 31 în Africa, cu conflictele și insecuritatea drept cauze principale ale crizelor severe, la care se adaugă efecte meteo asociate El Niño și costuri ridicate ale factorilor de producție în unele regiuni. Mișcările de preț raportate pentru iunie 2026 (FAO) Indicele general FAO: -0,3% Cereale: -3,5% (grâu -4,4%, porumb -6,2%, orez +3,2%) Uleiuri vegetale: +3,8% Carne: +0,5% Produse lactate: -1,5% Zahăr: -5,7% [...]
Ministerul Finanțelor pregătește implementarea programului AgriConnect al Băncii Mondiale , un instrument care ar urma să extindă accesul la finanțare pentru procesarea agroalimentară și micii fermieri, cu miza de a crește exporturile de produse cu valoare adăugată, potrivit Economedia . Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, spune că România are potențialul de a deveni „un furnizor strategic de produse agroalimentare” pentru regiune și Europa, dar condiționează această ambiție de investiții în procesare, tehnologie și de instrumente de finanțare dedicate fermierilor. Ce finanțează AgriConnect și de ce contează pentru sector Conform ministrului, AgriConnect este un program destinat finanțării industriei de procesare agroalimentară și micilor fermieri și se înscrie în strategia Băncii Mondiale de a dubla finanțarea anuală pentru agribusiness la aproximativ 9 miliarde de dolari până în 2030 (aprox. 41 miliarde lei). Nazare indică drept problemă structurală faptul că România produce mult, dar „procesează și valorifică prea puțin”, iar o parte importantă din valoarea adăugată se pierde înainte ca produsele să ajungă la consumator. În același timp, fermierii mici ar avea acces limitat la capital, depozitare, logistică, tehnologie și piețe stabile. „Una dintre principalele probleme ale agriculturii românești este că producem mult, dar procesăm și valorificăm prea puțin.” Cum ar urma să fie adaptat programul și ce tipuri de finanțări sunt vizate Ministrul afirmă că a discutat în această săptămână, împreună cu vicepremierul și ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, cu reprezentanții Băncii Mondiale despre adaptarea programului la nevoile agriculturii românești, astfel încât să completeze fondurile europene și să sprijine întregul lanț agroalimentar, de la producție și procesare până la distribuție și export. În forma descrisă de Nazare, programul ar urma să faciliteze: accesul la capital de lucru; finanțări pentru investiții; fonduri de capital, inclusiv prin implicarea International Finance Corporation (IFC), divizia Grupului Băncii Mondiale dedicată sectorului privat. Miza economică: mai multă valoare adăugată la export, fără presiune pe consolidarea fiscală Obiectivul declarat este ca agricultura românească să exporte mai multe produse cu valoare adăugată și mai puțină materie primă, „fără a afecta procesul de consolidare fiscală”. Nazare leagă atingerea țintei de creșterea competitivității fermelor, asociere, investiții și întărirea industriei de procesare. Detalii despre calendarul de implementare și dimensiunea finanțărilor pentru România nu sunt precizate în informațiile citate. [...]
Scumpirile la raft rămân un risc în S2, chiar dacă laptele crud se ieftinește , pe fondul costurilor încă ridicate la energie, transport și ambalare și al tensiunilor geopolitice care pot împinge în sus cheltuielile de producție, potrivit unei analize citate de Economica . În lactate, Comisia Europeană notează că producția de lapte din UE a continuat să crească în 2026 (+4% în primele patru luni), dar pentru a doua jumătate a anului se așteaptă o majorare mai limitată, astfel încât pe întreg anul avansul să ajungă la +2,4% față de 2025. Cererea a rămas „rezilientă”, însă creșterea ofertei a creat premise pentru un preț mai mic la laptele crud; după scăderile începute în ultimul trimestru din 2025, prețurile arată acum semne de stabilizare. Laptele: ieftinire la poarta fermei, dar presiune pe prețul final Pentru România, datele din raport indică o scădere a prețului mediu la poarta fermei în aprilie: cu 5,2% față de martie și cu 10,5% sub nivelul din perioada similară a anului trecut (în UE, scăderea anuală a fost de 19,3%). Totuși, analiștii avertizează că prețurile nu vor rămâne neapărat la același nivel, în condițiile în care o posibilă creștere a costurilor cu factorii de producție, alimentată de tensiunile din Orientul Mijlociu, poate eroda marjele fermelor și poate limita creșterea producției în a doua parte a anului. Pe lanțul de procesare, incertitudinea rămâne ridicată: costurile procesatorilor (energie, transport, ambalare) sunt estimate să rămână la niveluri înalte și să fie transferate parțial în prețurile de consum, iar energia mai scumpă poate amplifica inflația alimentară, potrivit raportului. Un element distinct pentru piața locală este dinamica volumelor: România este menționată ca „un caz special”, cu cea mai abruptă scădere a cantităților de lapte colectat, de aproximativ 13% în ianuarie–aprilie 2026 față de aceeași perioadă din 2025. Carnea: vită și pasăre cu prețuri ridicate; porcul fără semnale de scumpire În sectorul cărnii, perspectiva diferă pe categorii: Carnea de vită : prețurile sunt așteptate să rămână ridicate în 2026 din cauza constrângerilor persistente de ofertă, chiar dacă la începutul anului au existat ieftiniri. Producția de vită din UE a scăzut în 2025 (-4,1%) și în ianuarie–februarie 2026 (-4%), pe fondul unui număr mai mic de sacrificări (-6,2%). Comisia indică un declin structural al efectivului de vaci, ceea ce ar duce la o scădere estimată a producției de vită din UE cu 2,2% în 2026 și posibil mai mult în 2027. Pentru România, raportul menționează o diminuare a producției cu 17.000 de capete în primele cinci luni din 2026 față de perioada similară a anului trecut. Carnea de porc : raportul nu indică modificări semnificative ale prețurilor, într-o piață care a avut scăderi abrupte față de anul trecut. Producția din UE este estimată relativ stabilă în 2026 (+0,3%), iar consumul ar urma să crească ușor (+0,4%), susținut de prețuri mai mici și disponibilitate mai mare. În săptămâna care a început la 22 iunie, prețul carcasei la poarta fermei europene era, în medie, cu 26,2% sub nivelul din perioada similară a anului trecut; în România, diferența era de 40,7% (cea mai mare din UE). Carnea de pasăre : prețurile ar putea rămâne ridicate, cu marje considerate favorabile. Producția este așteptată să crească cu 1,4% în 2026, iar cererea cu 2,1%, însă estimările sunt prudente din cauza riscului ca tensiunile din Orientul Mijlociu să perturbe producția și costurile de transport. În plus, prețurile ar putea fi influențate și de importuri, estimate să crească cu 4% odată cu punerea în aplicare a acordului MERCOSUR în acest an, precum și de cererea puternică din sectorul serviciilor alimentare și din industrie. În ansamblu, mesajul pentru a doua jumătate a anului este că ieftinirea materiei prime (laptele crud) nu garantează automat ieftiniri la raft, în timp ce pe carne presiunea rămâne ridicată la vită și pasăre, iar porcul pare să intre într-o fază mai stabilă din perspectiva prețurilor, conform estimărilor din raportul Comisiei Europene citat. [...]
Finanțările prin GAL-uri pot ajunge la 200.000 de euro (aprox. 1.000.000 lei) pe proiect, iar în unele zone concurența la depunere este foarte mică , ceea ce crește semnificativ șansele de a prinde bani nerambursabili, potrivit AGRO TV . Oportunitatea vizează proiectele derulate prin Grupurile de Acțiune Locală (GAL), unde au existat sesiuni fără niciun proiect depus sau cu solicitări sub bugetul disponibil. Consultantul în fonduri europene Marian Dumitrache a explicat, în emisiunea „Agricultura la Raport”, că sprijinul nerambursabil poate reprezenta 65% din valoarea eligibilă a investiției, în limita plafonului stabilit de fiecare GAL. „Am văzut că sunt GAL-uri care nu au primit cereri din partea fermierilor absolut deloc și cu siguranță vor relua sesiunile. Sunt GAL-uri unde s-a depus poate un proiect și cel mai mult am văzut două proiecte într-un singur GAL, dar fără să existe depășire de buget.” De ce contează: șanse mai mari la bani într-un an cu competiție ridicată pe alte linii Miza economică este că, în timp ce multe finanțări naționale pentru agricultură sunt foarte competitive sau întârzie, sesiunile GAL pot oferi o rută alternativă cu probabilitate mai bună de aprobare, tocmai pentru că bugetele nu sunt suprasolicitate în anumite teritorii. În acest context, proiectele eligibile depuse în astfel de sesiuni pot avea „șanse foarte mari” la finanțare, conform explicațiilor din emisiune. Cine poate aplica și ce condiții apar: investiții colective și obligații pe termen lung Finanțările menționate sunt pentru investiții colective, nu pentru proiecte individuale. Pot aplica: cooperative; grupuri de producători; alte forme asociative; minimum doi fermieri care își asumă că se vor constitui într-o formă asociativă dacă proiectul este aprobat. După obținerea finanțării, beneficiarii trebuie să respecte condițiile de constituire și menținere a formei asociative. Investiția trebuie să fie comună și păstrată cinci ani după finalizarea proiectului, potrivit consultantului. „Nu sunt proiecte individuale, sunt proiecte care necesită măcar două firme private și un acord de asociere pentru viitor, dacă proiectul se aprobă, iar investiția trebuie să fie comună și păstrată cinci ani după ce proiectul se termină.” Documentație și criterii teritoriale: unde se poate bloca un proiect Un avantaj indicat în material este că, în unele situații, documentația poate fi mai simplă decât la liniile naționale gestionate de AFIR . Studiul de fezabilitate este necesar când proiectul include lucrări de construcții, în timp ce pentru unele investiții în utilaje și echipamente documentația poate fi mai redusă. În același timp, există o condiție-cheie: solicitantul trebuie să se încadreze în criteriile teritoriale ale GAL-ului. Exploatația, terenurile agricole, sediul social sau punctul de lucru trebuie să aibă legătură cu teritoriul eligibil al Grupului de Acțiune Locală prin care se cere finanțarea. Ce urmează: Dumitrache recomandă fermierilor să urmărească inclusiv sesiunile închise fără consumarea bugetelor, deoarece acestea ar putea fi relansate. [...]
