Știri
Știri din categoria Agricultură
România a urcat pe primul loc la livrările de rapiță către Germania, un semnal de câștig de cotă pe o piață-cheie din UE, pe fondul unei recolte interne record și al scăderii exporturilor ucrainene, potrivit economedia.ro.
În prima jumătate a anului de comercializare 2025/26, Germania a importat aproximativ 3,1 milioane de tone de rapiță, cu peste 4% mai mult față de aceeași perioadă a sezonului anterior. România a devenit principalul furnizor, cu 873,4 mii de tone, depășind Ucraina, care a coborât pe locul al doilea.
Pentru comparație, livrările României către Germania au fost de 229,6 mii de tone în intervalul iulie–decembrie 2024, ceea ce indică o creștere puternică a fluxului comercial într-un singur an.
Deși fermierii germani au recoltat mai multă rapiță în 2025 decât în 2024, importurile au rămas „puternice” în prima jumătate a sezonului 2025/26, iar exporturile Germaniei au depășit deja nivelurile de anul trecut. În acest context, poziționarea României ca furnizor principal sugerează un avantaj competitiv temporar sau structural pe una dintre cele mai mari piețe de procesare și consum din UE.
Creșterea importurilor din România este pusă pe seama unei majorări bruște a producției interne, cu o recoltă dublată și la nivel record. Totuși, analiza notează o limitare importantă: rămâne neclar în ce măsură România a funcționat și ca nod de tranzit pentru rapița ucraineană.
Ucraina a livrat Germaniei aproximativ 752,5 mii de tone, cu 39% mai puțin decât cu un an înainte. Un motiv posibil menționat este introducerea taxelor la export pentru rapiță, soia și floarea-soarelui, care au influențat piața europeană.
Alți furnizori relevanți în perioada analizată:
În schimb, volumele din Polonia, Australia, Lituania, Republica Cehă și Belgia au scăzut.
Germania este cel mai mare importator net de rapiță din Uniunea Europeană, astfel că exporturile sale rămân relativ mici chiar și în condițiile unei recolte mai mari. În prima jumătate a sezonului, Germania a exportat aproximativ 64,1 mii de tone, cu 87% peste nivelul de anul trecut, în principal către:
Recomandate
Sectorul agricol și-a erodat masiv profitabilitatea, pe fondul unui șoc combinat de prețuri și costuri , iar multe firme au ajuns să funcționeze cu lichiditate insuficientă: între 2022 și 2025, cifra de afaceri a producătorilor a scăzut cu 28,6% (de la 43,2 la 30,9 miliarde lei), iar profitul net s-a prăbușit cu 70%, potrivit Economedia , care citează o analiză sectorială realizată de Infinexa . Problema nu este doar una de rezultate contabile: la finalul lui 2024, 66% dintre companiile agricole funcționau cu capital de lucru negativ, ceea ce indică presiune directă pe plăți curente și pe finanțarea activității (stocuri, inputuri, salarii). Ce a împins sectorul în criză: prețuri în cădere, costuri în urcare Analiza indică o deteriorare rapidă a raportului dintre prețurile de vânzare și costurile de producție. Prețul grâului a coborât de la un vârf de 435 euro/tonă în 2022 la sub 210 euro/tonă în 2025, în timp ce inputurile au devenit semnificativ mai scumpe. În paralel: îngrășămintele s-au scumpit cu 344% în doi ani; costul per hectar la porumb s-a dublat. Presiune suplimentară: importuri și secetă prelungită Peste șocul economic s-au suprapus doi factori care au redus și mai mult puterea de negociere și capacitatea de producție. Importurile de cereale ucrainene au crescut de 20 de ori în 2022, ceea ce, potrivit analizei, a slăbit poziția fermierilor locali în piață. Pe partea climatică, România a avut 41 de luni consecutive de secetă în perioada 2022–2025, descrisă drept cea mai lungă din istoria recentă, cu efecte severe asupra producției. Efecte în lanț: nici traderii nu au fost ocoliți Dificultățile nu s-au limitat la producători. Traderii au înregistrat o contracție a veniturilor de peste 41%, iar marjele brute au coborât sub 1%, semn că presiunea pe prețuri și volatilitatea au afectat întregul lanț comercial. Un element structural suplimentar menționat în analiză este că, din 2025, România nu mai are producție internă de îngrășăminte, după închiderea Azomureș , ceea ce crește dependența de importuri într-un moment de costuri ridicate. [...]
România pierde din estimarea de producție la grâu, iar corecția de randament apasă pe oferta internă din 2026 , potrivit unei analize Economica , care citează cea mai recentă prognoză din mai a JRC (Serviciul Științific al Comisiei Europene) . JRC estimează pentru România un randament mediu de 4,98 tone/ha, după o revizuire în minus cu 1% față de prognoza din aprilie. Comparativ cu anul trecut, fermierii ar urma să obțină cu 9% mai puțin la hectar, după un 2025 cu randament record (5,5 tone/ha). În același timp, randamentul ar rămâne cu 10% peste media ultimilor cinci ani. Pe partea de suprafețe, grâul comun acoperă în acest an agricol 2,2 milioane de hectare, cu 9,8% mai mult decât anul anterior, când producția totală a fost „record”, de aproximativ 13–14 milioane de tone. La grâul dur, suprafața cultivată a crescut cu 76%, însă de la un nivel „aproape insignifiant”, astfel că impactul în volum rămâne limitat. În total, în toamna lui 2025 au fost însămânțate 2,23 milioane de hectare cu grâu, iar producția ar putea ajunge la 11,1 milioane de tone, conform ultimei prognoze. În aprilie, când randamentul preconizat era de 5,02 tone/ha, producția totală era estimată la 11,2 milioane de tone — diferența înseamnă o tăiere de aproape 90.000 de tone. Context european: randamente mai slabe în majoritatea UE Prognoza indică o scădere a randamentelor la nivel european: media UE ar urma să fie de 5,80 tone/ha, cu 5% sub nivelul de anul trecut, după o reducere cu 1% față de aprilie. Cele mai mari scăderi sunt anticipate în Estonia (minus 16%) și Finlanda (minus 14%). [...]
Fragmentarea fermelor rămâne o frână pentru productivitate , iar România ar putea câștiga operațional dacă preia din modelul argentinian de comasare și tehnologii agricole, potrivit AgroInfo , care relatează despre o întâlnire între conducerea Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR) și o delegație din Argentina. În discuțiile cu delegația condusă de ambasadorul Argentinei în România, Carlos Alejandro Poffo, președintele CCIR, Mihai Daraban, a indicat că România asigură aproximativ 3,2% din producția agricolă a Uniunii Europene, dar că acest procent ar putea crește „semnificativ” dacă fragmentarea producătorilor agricoli nu ar mai funcționa ca o frână. Ce presupune „modelul din Argentina”, în versiunea prezentată la întâlnire Daraban a invocat câteva elemente pe care Argentina le-ar fi folosit pentru a depăși provocări similare, cu accent pe scară și eficiență: dimensiunea minimă a exploatațiilor: aproximativ 150 de hectare, comparativ cu 1–5 hectare în România, conform declarațiilor citate; utilizarea tehnologiilor de precizie și a unor soluții eficiente inclusiv pentru gestionarea stocurilor; sisteme de lucrare a solului fără arătură convențională (no-till, adică lucrări minime ale solului, cu impact mai redus asupra structurii acestuia). În același context, Daraban a menționat și o concentrare a suprafețelor în Argentina, indicând „40 de milioane de hectare gestionate de doar 300 de fermieri argentinieni”, ca exemplu de agricultură la scară mare. Miza pentru România: schimb de know-how și acces la piețe Potrivit președintelui CCIR, schimbul de experiență cu comunitatea agricolă argentiniană ar avea „valoare practică imediată” pentru fermierii români. El a indicat și târgul INDAGRA drept platformă regională relevantă, unde partenerii argentinieni ar putea găsi „cel mai eficient punct de acces” către piețele din sud-estul Europei. Ambasadorul Argentinei a adus în discuție și componenta logistică, afirmând că Portul Constanța este privit ca un „activ strategic”, inclusiv prin conexiunea cu Dunărea și infrastructura specializată pentru produse agricole, ceea ce l-ar face un partener natural pentru operatorii argentinieni din logistica cerealieră. Ce urmează Materialul nu indică un acord concret sau un calendar de implementare, ci doar intenția de cooperare și direcțiile de interes (mecanizare avansată, lucrări conservative ale solului, logistică). În lipsa unor detalii suplimentare, rămâne de văzut dacă discuțiile se vor traduce în proiecte aplicate pentru reducerea fragmentării și creșterea eficienței în fermele din România. [...]
Atacul de ciori a compromis până la 95% din unele culturi ale unei ferme din Țăndărei (Ialomița), iar blocajul administrativ legat de constatarea pagubelor riscă să împingă fermierul dincolo de fereastra optimă de reînsămânțare, cu efect direct asupra producției și a contractelor comerciale, potrivit AgroIntel . Gheorghe Petișanu , administratorul fermei Mys Ap Agro, care lucrează 810 hectare în județul Ialomița, reclamă distrugeri masive în culturile de porumb și floarea-soarelui, pe fondul înmulțirii necontrolate a păsărilor sălbatice. El spune că, după răsărire, ciorile scot plantele de porumb și le consumă rădăcina, iar la floarea-soarelui „o mănâncă cu totul”, ceea ce face cultura „compromisă”. Dimensiunea pagubelor și diferența față de anii trecuți Fermierul indică afectarea unor suprafețe de: 9 hectare de porumb; 50 de hectare de floarea-soarelui. În 2026, severitatea atacurilor ar fi crescut puternic față de anii anteriori, când pierderile erau, potrivit lui, de 10–15%. Acum, în cazul porumbului, acesta vorbește despre un nivel de 95%: „E ceva masiv anul acesta”. Administratorul fermei precizează că nu a făcut încă o evaluare financiară a pagubelor. Întârzieri la constatare, presiune pe reînsămânțare Petișanu spune că a depus o plângere la Primăria Țăndărei (Registrul Agricol) și așteaptă o comisie de evaluare a pagubelor, dar susține că este întârziat și i s-a cerut să nu intervină în cultură până la inspecția în teren. În același timp, întârzierea îl pune într-o situație operațională dificilă: dacă așteaptă prea mult, poate pierde momentul potrivit pentru a întoarce cultura și a reînsămânța, într-o campanie care este deja „cam târziu”, după cum afirmă. Pentru floarea-soarelui, el estimează pagube de 30–40% și spune că nu este sigur dacă merită să întoarcă terenul: „Unii specialiști spun să o las așa, alții să o întorc. E riscant acum”. Risc comercial: contracte la floarea-soarelui high oleic Miza nu este doar producția fizică, ci și livrările contractate. Ferma are contracte comerciale pentru floarea-soarelui high oleic (cu conținut ridicat de acid oleic), iar neîndeplinirea cantităților asumate ar putea atrage penalități. „Avem contracte și dacă nu ne facem targetul s-ar putea să plătim despăgubiri.” Ce cer fermierii: intervenție și un cadru funcțional de compensare Fermierul afirmă că nu există soluții eficiente de despăgubire sau asigurare pentru astfel de situații și solicită implicarea autorităților de mediu, inclusiv printr-un studiu privind efectivele de ciori și capacitatea mediului de a le susține. El mai arată că, pentru a compensa pierderile anuale, a fost nevoit să mărească densitatea la semănat, ceea ce îi ridică costurile, întrucât sămânța se plătește la număr de boabe. [...]
Testarea în câmp a 58 de soiuri de grâu și orz, în condițiile Bărăganului, devine un instrument practic de selecție pentru ferme , într-un context în care diferențele de adaptabilitate și tehnologie pot influența direct rezultatele economice ale culturilor. Evenimentul „ Ziua Grâului Bărăgan ” a ajuns la a șasea ediție și a fost găzduit pe 27 mai, la Mihail Kogălniceanu (Ialomița), de Ferma Sopema, potrivit Agro Business . Platforma demonstrativă a inclus 58 de soiuri – 45 de grâu și 13 de orz – aparținând unor companii de genetică prezente pe piața din România. Miza pentru fermieri a fost evaluarea „la firul ierbii” a comportamentului soiurilor în condiții reale de cultură, specifice Bărăganului, cu discuții directe despre performanță, adaptabilitate și criterii de selecție. Din datele tehnice prezentate în cadrul evenimentului, cultura a fost înființată în jurul datei de 20 octombrie, cu o densitate de 400 boabe germinabile/mp, iar de la semănat până la 25 mai platforma a beneficiat de aproximativ 330 mm precipitații. Tehnologia aplicată a fost cea „clasică” din ferma Sopema, iar pe partea de nutriție au fost integrate produse foliare YARA, partenerul oficial de fertilizare al evenimentului, conform declarației Cristinei Radu, director al Centrului de Cercetare Aplicată al Forumului APPR. Ce au urmărit fermierii: diferențe între soiuri și efectul tehnologiei Prima parte a manifestării s-a desfășurat în cadrul Centrului de Cercetare și Excelență Profesională al Forumului APPR, unde participanții au parcurs platforma de testare. Componenta practică a fost completată de observații privind stadiul de dezvoltare al culturilor și modul în care genetica și tehnologia se reflectă în rezultate la nivel de fermă. „Ziua Grâului Bărăgan arată exact direcția în care credem: informație practică, validată în teren, pusă în serviciul fermierilor”, a declarat Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR. Temele de „back-office” ale fermei: îngrășăminte, risc și infrastructură În a doua parte a zilei, în sala multimedia a fermei Sopema, discuțiile au trecut de la observația în câmp la subiecte cu impact operațional: evoluțiile pieței îngrășămintelor, managementul riscurilor și soluțiile de asigurare (prezentate de Marsh), respectiv infrastructura, procesarea și depozitarea cerealelor (în prezentarea ELICA). Ediția 2026 a reunit aproximativ 300 de participanți – fermieri din mai multe regiuni, reprezentanți ai companiilor de genetică, furnizori de inputuri și tehnologii agricole și parteneri tehnici. Evenimentul face parte din seria FarmForum, platformă dezvoltată de Forumul APPR împreună cu Rainbow – Colorful Ideas, cu obiectivul de a apropia fermierii de testarea aplicată și de dialogul tehnic necesar creșterii competitivității în agricultura românească. [...]
Nouă state UE cer relaxarea regulilor pentru controlul cormoranilor, invocând pierderi în acvacultură , după ce o notă discutată săptămâna aceasta de miniștrii agriculturii și diplomați europeni estimează că păsările consumă anual circa 360.000 de tone de pește, echivalentul a aproximativ o treime din producția totală de acvacultură a Europei, potrivit Mediafax . În document, populația de cormorani din Europa este estimată la aproximativ două milioane de exemplare. Statele care susțin inițiativa – în special din zona baltică, estică și central-europeană, unde specia este mai răspândită – cer ca UE să permită măsuri mai ferme pentru limitarea impactului asupra fermelor piscicole și a stocurilor de pește. Ce măsuri cer statele și ce ar însemna pentru fermele piscicole Țările semnatare solicită ca Uniunea Europeană să permită, între altele: vânătoarea cormoranului mare; perturbarea zonelor de cuibărit; aplicarea de ulei pe ouă pentru a împiedica reproducerea. Martin Šebestyán, ministrul ceh al agriculturii, a spus că obiectivul nu este eliminarea cormoranilor și nici slăbirea protecției naturii, ci găsirea unui echilibru între prădători și resursele piscicole, printr-un sistem care să asigure o populație „sustenabilă” de cormorani. Miza de reglementare: Directiva Păsări și riscul redeschiderii ei Cormoranul este protejat prin Directiva Păsări a Uniunii Europene (adoptată în 1979), iar vânarea este permisă doar în condiții stricte, cu justificare de la caz la caz. Suedia se numără printre țările care cer schimbarea regulilor: Daniel Liljeberg, secretar de stat pentru afaceri rurale, a afirmat că specia ar trebui să devină vânabilă în cadrul directivei și a adăugat că facilitarea vânătorii de foci ar putea ajuta la protejarea stocurilor de pește din Marea Baltică. Comisia Europeană analizează în prezent modul în care funcționează Directiva Păsări și a emis în martie orientări privind aplicarea legislației. În paralel, Bruxellesul sprijină o numărătoare paneuropeană pentru date mai clare despre populațiile de cormorani. Opoziția organizațiilor de mediu: costuri și alternative Propunerea riscă să întâmpine opoziție din partea organizațiilor de mediu, care susțin că păsările sunt transformate în „țapi ispășitori” pentru probleme generate în mare parte de presiunea umană asupra ecosistemelor acvatice. Ele argumentează că fermele piscicole pot fi protejate prin măsuri preventive, precum plasele, iar sacrificarea cormoranilor ar trebui repetată constant, ceea ce ar face intervenția costisitoare și nesustenabilă. „Soluția pe termen lung este refacerea naturii” Declarația îi aparține lui Anouk Puymartin, responsabilă de politici la BirdLife, care a indicat că refacerea râurilor și a zonelor de coastă poate ajuta populațiile de pește să se refacă și să devină mai rezistente la prădători. În acest context, presiunea politică pentru controlul cormoranilor se suprapune peste o discuție mai amplă despre viitorul legislației europene de protecție a naturii, activiștii avertizând că demersul ar putea fi folosit pentru modificări mai largi ale regulilor existente. [...]
