Știri
Știri din categoria Agricultură
Scumpirea accelerată a îngrășămintelor readuce presiune pe fermele europene, iar sectorul cere măsuri la nivelul UE, potrivit Economedia. Reprezentanții agriculturii sunt așteptați la Bruxelles pe 13 aprilie, la discuții cu Comisia Europeană, pe fondul creșterilor de preț alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și de efectele acestora asupra pieței globale.
„Situația este foarte gravă”, a declarat pentru AFP Amaury Poncelet, fermier cultivator de cereale din centrul Belgiei.
Fermierul spune că a cumpărat în această iarnă îngrășăminte la 380 de euro pe tonă, față de 330 de euro vara trecută, iar după escaladarea tensiunilor din Iran prețurile au continuat să urce. Contextul este agravat de blocarea efectivă a Strâmtorii Ormuz de către Iran, ca reacție la atacurile americano-israeliene, un punct strategic prin care trece aproximativ o treime din îngrășămintele transportate pe mare către piața mondială. ONU și-a exprimat îngrijorarea, în special privind impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare.
În Europa, prețul îngrășămintelor pe bază de azot (obținute din gaze) a crescut cu aproximativ 20% în ultima lună și se apropie de 500 de euro pe tonă, ceea ce înseamnă o nouă lovitură pentru fermieri după scumpirile generate de războiul din Ucraina. Producătorii de cereale, mari consumatori de îngrășăminte, sunt printre cei mai afectați, iar Luc Vernet, reprezentant al think tank-ului Farm Europe, spune că nu au reușit să-și asigure un trai decent în ultimii trei ani; în Franța, aproximativ 300.000 de hectare folosite anterior pentru cereale au fost lăsate pârloagă sau abandonate din 2022, potrivit acestuia.
Pe fondul crizei, Bruxellesul se confruntă din nou cu apeluri la intervenție. Comisia Europeană a impus taxe vamale ridicate pentru îngrășămintele din Rusia și intenționează să oprească importurile până în 2022, pentru a reduce veniturile care alimentează mașina de război a Moscovei, notează Economedia.
Franța și organizațiile fermierilor cer suspendarea aplicării taxei europene la frontieră pe carbon pentru îngrășăminte, însă Comisia a exclus deocamdată această variantă; executivul comunitar spune că monitorizează prețurile și pregătește pentru luna mai un plan de acțiune care să vizeze „vulnerabilitățile structurale și dezechilibrele de piață”, inclusiv prin creșterea producției interne și alternative cu emisii reduse de carbon.
Recomandate
România pierde din estimarea de producție la grâu, iar corecția de randament apasă pe oferta internă din 2026 , potrivit unei analize Economica , care citează cea mai recentă prognoză din mai a JRC (Serviciul Științific al Comisiei Europene) . JRC estimează pentru România un randament mediu de 4,98 tone/ha, după o revizuire în minus cu 1% față de prognoza din aprilie. Comparativ cu anul trecut, fermierii ar urma să obțină cu 9% mai puțin la hectar, după un 2025 cu randament record (5,5 tone/ha). În același timp, randamentul ar rămâne cu 10% peste media ultimilor cinci ani. Pe partea de suprafețe, grâul comun acoperă în acest an agricol 2,2 milioane de hectare, cu 9,8% mai mult decât anul anterior, când producția totală a fost „record”, de aproximativ 13–14 milioane de tone. La grâul dur, suprafața cultivată a crescut cu 76%, însă de la un nivel „aproape insignifiant”, astfel că impactul în volum rămâne limitat. În total, în toamna lui 2025 au fost însămânțate 2,23 milioane de hectare cu grâu, iar producția ar putea ajunge la 11,1 milioane de tone, conform ultimei prognoze. În aprilie, când randamentul preconizat era de 5,02 tone/ha, producția totală era estimată la 11,2 milioane de tone — diferența înseamnă o tăiere de aproape 90.000 de tone. Context european: randamente mai slabe în majoritatea UE Prognoza indică o scădere a randamentelor la nivel european: media UE ar urma să fie de 5,80 tone/ha, cu 5% sub nivelul de anul trecut, după o reducere cu 1% față de aprilie. Cele mai mari scăderi sunt anticipate în Estonia (minus 16%) și Finlanda (minus 14%). [...]
Comisia Europeană avertizează că poate declanșa infringement dacă Polonia, Ungaria și Slovacia nu renunță la restricțiile naționale impuse importurilor agricole din Ucraina, pe care Bruxelles-ul le consideră contrare regulilor comerciale ale UE, potrivit Mediafax . Miza este una de reglementare și funcționare a pieței unice: Comisia susține că politica comercială este o competență exclusivă a Uniunii, iar deciziile unilaterale ale statelor membre pot distorsiona mecanismele comune. În același timp, executivul european spune că rămâne deschis dialogului, dar cere eliminarea măsurilor naționale pentru a respecta legislația europeană. De ce a reapărut conflictul Disputa durează din 2023, după ce un val de cereale ucrainene fără taxe vamale a ajuns în statele de la granița cu Ucraina, alimentând proteste ale fermierilor locali. Agricultorii din Polonia, Ungaria și Slovacia au acuzat că produsele ucrainene, mai ieftine, au destabilizat piețele interne și au dus la scăderea prețurilor pentru producția locală, potrivit TVP World (citată de Mediafax). Comisia a încercat să tempereze tensiunile prin măsuri temporare la nivelul întregii Uniuni, însă după expirarea acestora în septembrie 2023, cele trei state au reintrodus restricții proprii. Ce restricții sunt în vigoare și ce justificări invocă statele În material este menționat explicit cazul Poloniei, care continuă să limiteze importurile din Ucraina pentru: grâu; porumb; rapiță; semințe de floarea-soarelui; anumite produse procesate. Guvernul de la Varșovia argumentează că măsurile sunt necesare pentru protejarea fermierilor polonezi și pentru evitarea unor dezechilibre economice pe piața agricolă. De ce contează pentru Ucraina și pentru UE Pentru Ucraina, accesul la piața europeană rămâne esențial în contextul războiului declanșat de Rusia. După blocajele repetate din Marea Neagră și dificultățile exporturilor maritime, Kievul s-a bazat puternic pe rutele terestre prin Uniunea Europeană pentru a-și exporta produsele agricole. În perioada următoare, presiunea Comisiei se poate traduce fie într-o soluție negociată cu cele trei state, fie într-o escaladare pe canal juridic, prin proceduri de infringement , dacă nu se ajunge la un rezultat favorabil. [...]
Prețurile la îngrășăminte în Europa au urcat puternic, iar UE pregătește măsuri de urgență pentru a limita impactul asupra fermierilor și costurilor din agricultură , în contextul perturbării rutelor maritime și al scumpirii energiei pe fondul războiului din Iran, potrivit Al Jazeera . Miniștrii agriculturii din statele membre se întâlnesc la Bruxelles pentru a discuta disponibilitatea îngrășămintelor, în timp ce Comisia Europeană împinge un nou „ Plan de acțiune pentru îngrășăminte ”, cu obiectivul de a reduce presiunea de cost și dependența de importuri alimentare. Miza pentru piață este mai ales una de preț, nu de lipsă fizică imediată: UE este „mai puțin direct” afectată de penurii decât alte regiuni, însă este lovită prin scumpirea globală a îngrășămintelor și prin creșterea costurilor cu gazul, esențial în producția europeană de îngrășăminte pe bază de azot. De ce se scumpește îngrășământul, chiar dacă UE importă puțin din Orientul Mijlociu Blocajele și perturbările din Strâmtoarea Hormuz – rută care, în mod normal, transportă aproximativ o treime din comerțul maritim global cu îngrășăminte – alimentează temeri privind costurile, inclusiv prin scumpirea combustibililor și a energiei. Deși Orientul Mijlociu reprezintă doar circa 3% din importurile de amoniac ale UE și 1–2% din importurile de îngrășăminte azotate, efectul se transmite prin prețurile globale și prin energia mai scumpă. În plus, producția internă de îngrășăminte azotate depinde puternic de gaz importat, iar creșterea prețului gazului face mai scump și îngrășământul produs în Europa. Potrivit informațiilor citate în material, prețurile îngrășămintelor azotate în Europa sunt acum cu aproximativ 70% peste media din 2024. Cât de dependentă este UE de importuri Datele UE citate arată volume mari importate în 2024: 2 milioane de tone de amoniac; 5,8 milioane de tone de uree; 6,7 milioane de tone de îngrășăminte azotate și amestecuri. Vulnerabilitatea nu este nouă: după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, prețurile ridicate la gaz au forțat mai multe fabrici europene de îngrășăminte să reducă producția sau să se oprească temporar, pentru că producția devenise neprofitabilă. Ce propune Comisia Europeană: stocuri, bani de urgență și importuri mai ieftine Planul Comisiei combină măsuri imediate pentru accesibilitate și securitatea aprovizionării cu pași pe termen mai lung pentru întărirea producției interne și reducerea dependenței de importuri. Printre instrumentele menționate: posibile stocuri (rezerve) de îngrășăminte; sprijin financiar de urgență pentru fermieri prin bugetul agricol al UE, scheme de lichiditate și plăți în avans mai flexibile în cadrul Politicii Agricole Comune; măsuri pentru creșterea importurilor din țări altele decât Rusia și Belarus; sprijin pentru reducerea dependenței de îngrășăminte sintetice (alternative pe bază biologică și utilizare mai eficientă). Separat, UE a trecut la suspendarea taxelor vamale pentru unele îngrășăminte azotate (inclusiv uree și amoniac) din țări altele decât Rusia și Belarus. Unele importuri erau taxate cu tarife între 5,5% și 6,5%. Agenția Reuters a relatat că suspendarea ar putea economisi importatorilor aproximativ 60 milioane euro (aprox. 300 milioane lei). Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris planul ca o încercare de a construi „o industrie europeană a îngrășămintelor mai puternică”, sprijinind în același timp fermierii și accelerând „soluții durabile, dezvoltate în Europa”. Cine este cel mai expus: Irlanda, în prim-plan; Nordul are rezerve Impactul nu este uniform. Irlanda este prezentată ca fiind deosebit de vulnerabilă, din cauza producției interne reduse și a dependenței de importuri, într-un sistem agricol puternic orientat spre zootehnie, care folosește îngrășăminte azotate pentru pajiști. Irlanda a importat 1,7 milioane de tone de îngrășăminte în 2025, ceea ce o expune la volatilitatea prețurilor internaționale. În contrast, Finlanda are de mult timp rezerve pentru securitatea aprovizionării, inclusiv îngrășăminte, cereale și combustibil. Suedia a anunțat, la rândul ei, planuri de stocare a îngrășămintelor, semințelor și cerealelor, ca parte a strategiei de „apărare totală” după aderarea la NATO. Diviziuni în UE: costuri, industrie și reguli de mediu Criza scoate la suprafață tensiuni între state și grupuri de interese. Italia și Franța au cerut relaxări legate de Mecanismul de Ajustare la Frontieră în funcție de Carbon (CBAM), care adaugă costuri importurilor cu intensitate mare de carbon. Unele sindicate agricole susțin că această taxă devine încă o povară într-un moment de criză, în timp ce organizațiile de mediu avertizează împotriva slăbirii regulilor privind poluarea cu azot, pe motiv că ar putea crește poluarea și costurile de sănătate dacă nitrații ajung în sursele de apă. În același timp, Polonia și Germania – țări cu producători importanți de îngrășăminte azotate – sunt mai concentrate pe protejarea industriei interne și, potrivit materialului, sunt mai reticente față de măsuri care ar reduce taxele pe importuri. Se vor scumpi alimentele? Oficialii UE nu se așteaptă la un șoc imediat al prețurilor alimentelor, deoarece mulți fermieri folosesc încă îngrășăminte cumpărate înainte ca războiul din Iran să perturbe lanțurile de aprovizionare. Totuși, există îngrijorări pentru a doua parte a anului: efectul îngrășămintelor asupra alimentelor vine cu întârziere – gazul devine îngrășământ, îngrășământul susține culturile, iar culturile ajung ulterior în lanțul alimentar – iar impactul poate fi resimțit până la șase luni după perturbarea inițială. În acest context, Comisia încearcă să limiteze o spirală a costurilor care ar putea eroda competitivitatea fermierilor europeni și ar putea reaprinde tensiunile politice în mediul rural, deja afectat de scumpirea combustibililor, energiei și inputurilor agricole. [...]
Sute de oieri reclamă restanțe de peste 10 milioane de euro la exporturi , o situație care pune presiune directă pe lichiditatea fermelor și pe capacitatea lor de a-și finanța furajarea și activitatea curentă, potrivit AGRO TV . Constanța Ștefan , președinta Asociației Țara Loviștei, susține că mai mulți crescători așteaptă de peste un an și jumătate plata pentru animalele vândute către intermediari sau firme implicate în transporturi pentru piețe externe, inclusiv Algeria . În multe cazuri, plata ar fi fost promisă la termene de 10, 20 sau 40 de zile, însă banii nu ar fi ajuns nici după mai bine de un an. Blocaj de numerar într-un sector deja sub presiune Reprezentanta oierilor descrie situația ca fiind „extrem de gravă”, în condițiile în care fermierii ar fi fost nevoiți să vândă animale pe fondul secetei, al costurilor ridicate cu furajele și al problemelor sanitar-veterinare care au afectat sectorul ovin. „Avem o problemă extraordinar de serioasă. Sunt sute de fermieri care au vândut animalele către firmele de transport care duc animalele în Algeria și nu au primit banii. Avem bani de primit de peste un an și jumătate.” Cine ar purta responsabilitatea, potrivit asociației Potrivit Constanței Ștefan, fermierilor li s-ar transmite că plățile întârzie pentru că banii nu au fost încasați de exportatori sau ajung greu, însă aceste explicații nu i-ar mai convinge pe crescători. Ea afirmă că responsabilitatea ar aparține celor care au cumpărat animalele de la fermieri și le-au valorificat ulterior pe piețele externe. „Li se spune oamenilor că nu au primit banii, mai așteptați, că vin greu. Eu nu cred.” Dimensiunea restanțelor: „peste 10 milioane de euro” Lidera asociației susține că nu ar fi vorba despre cazuri izolate, ci despre o situație extinsă, care ar viza „sute de oameni”, iar suma restantă ar depăși 10 milioane de euro (aprox. 50 milioane lei) la nivelul fermierilor afectați. „Dacă ar fi unul, doi, trei, ar fi, dar sunt sute de oameni, peste 10 milioane de euro de încasat de către fermierii din România de la cei care au vândut animale în străinătate.” [...]
Aproape 100.000 de fermieri riscă să piardă subvențiile dacă nu depun cererea APIA până la 5 iunie 2026 , iar agenția anunță că după acest termen-limită nu mai pot fi înregistrate solicitări, potrivit AGRO TV . APIA a transmis vineri, într-o postare pe Facebook, un avertisment către fermieri: „Nu amânați depunerea cererii!”, reamintind că termenul final pentru Campania 2026 este 5 iunie 2026. Unde este blocajul: cereri mai puține decât anul trecut Conform unui comunicat al APIA remis redacției AgroTV, până la data publicării informației fuseseră depuse 609.365 de cereri de plată , pentru o suprafață de 7.382.439,95 hectare . Prin comparație, anul trecut au fost depuse 708.012 cereri , pentru 9.875.710 hectare . Din acest decalaj, publicația estimează că încă mai sunt circa 100.000 de fermieri care trebuie să depună cererile, pentru aproximativ 2,5 milioane de hectare . Măsuri operaționale: APIA lucrează și sâmbătă Pentru a accelera depunerile în ultima săptămână, conducerea agenției a decis ca activitatea de primire a cererilor să continue și sâmbătă, 30 mai , mai arată sursa citată. APIA recomandă, totodată, ca fermierii să respecte programările stabilite și să finalizeze depunerea cererilor în timp util. Ce trebuie să facă fermierii Cererea de plată, inclusiv declarația de suprafață, se completează prin aplicația AGI Online , precizează articolul. Directorul general al APIA, Adrian Pintea, a transmis că accesarea sprijinului financiar din Politica Agricolă Comună depinde de depunerea cererii de plată, ca prim pas pentru obținerea finanțării. [...]
Sectorul agricol și-a erodat masiv profitabilitatea, pe fondul unui șoc combinat de prețuri și costuri , iar multe firme au ajuns să funcționeze cu lichiditate insuficientă: între 2022 și 2025, cifra de afaceri a producătorilor a scăzut cu 28,6% (de la 43,2 la 30,9 miliarde lei), iar profitul net s-a prăbușit cu 70%, potrivit Economedia , care citează o analiză sectorială realizată de Infinexa . Problema nu este doar una de rezultate contabile: la finalul lui 2024, 66% dintre companiile agricole funcționau cu capital de lucru negativ, ceea ce indică presiune directă pe plăți curente și pe finanțarea activității (stocuri, inputuri, salarii). Ce a împins sectorul în criză: prețuri în cădere, costuri în urcare Analiza indică o deteriorare rapidă a raportului dintre prețurile de vânzare și costurile de producție. Prețul grâului a coborât de la un vârf de 435 euro/tonă în 2022 la sub 210 euro/tonă în 2025, în timp ce inputurile au devenit semnificativ mai scumpe. În paralel: îngrășămintele s-au scumpit cu 344% în doi ani; costul per hectar la porumb s-a dublat. Presiune suplimentară: importuri și secetă prelungită Peste șocul economic s-au suprapus doi factori care au redus și mai mult puterea de negociere și capacitatea de producție. Importurile de cereale ucrainene au crescut de 20 de ori în 2022, ceea ce, potrivit analizei, a slăbit poziția fermierilor locali în piață. Pe partea climatică, România a avut 41 de luni consecutive de secetă în perioada 2022–2025, descrisă drept cea mai lungă din istoria recentă, cu efecte severe asupra producției. Efecte în lanț: nici traderii nu au fost ocoliți Dificultățile nu s-au limitat la producători. Traderii au înregistrat o contracție a veniturilor de peste 41%, iar marjele brute au coborât sub 1%, semn că presiunea pe prețuri și volatilitatea au afectat întregul lanț comercial. Un element structural suplimentar menționat în analiză este că, din 2025, România nu mai are producție internă de îngrășăminte, după închiderea Azomureș , ceea ce crește dependența de importuri într-un moment de costuri ridicate. [...]
