Știri
Știri din categoria Piața energiei
Prețul gazelor în Europa a scăzut pe fondul semnalelor de detensionare în Ormuz, un culoar-cheie pentru fluxurile globale de energie, după ce SUA au indicat progrese către un posibil acord cu Iranul, potrivit Antena 3. Mișcarea contează direct pentru costurile de aprovizionare ale companiilor și pentru efortul Europei de a-și reface stocurile înainte de iarnă.
La hub-ul TTF din Amsterdam, reperul pentru piața europeană, contractele futures la gaze erau în scădere cu 4,9%, la 46,32 euro/MWh, după ce anterior coborâseră cu până la 6,7%. Scăderea a venit în contextul în care președintele SUA, Donald Trump, a transmis pe rețelele de socializare că „negocierile se desfășoară într-un mod ordonat și constructiv”, dar a adăugat că SUA nu se va grăbi să încheie un acord.
Deși, în mod obișnuit, o mare parte din gazele din Orientul Mijlociu ajunge în Asia, perturbările prelungite ale livrărilor prin Strâmtoarea Ormuz ar putea crește competiția pentru o ofertă globală limitată de gaze naturale lichefiate (GNL). Într-un astfel de scenariu, Europa ar avea mai greu acces la volumele necesare pentru a-și reumple depozitele înainte de sezonul rece.
În prezent, gradul de umplere a depozitelor de gaze din Europa este de aproximativ 38%, „semnificativ sub” media ultimilor cinci ani pentru această perioadă, de puțin peste 50%, notează publicația.
Secretarul de stat american Marco Rubio a spus că un anunț privind un acord cu Iranul ar putea veni „în următoarele ore” și ar putea pune capăt oficial războiului din Orientul Mijlociu.
Totuși, rămân neclarități legate de diferențe importante, inclusiv soarta programului nuclear al Iranului. Agenția iraniană Tasnim a indicat că proiectul de acord ar putea să nu fie finalizat, acuzând că SUA obstrucționează unele clauze-cheie, inclusiv cererea de deblocare a activelor Iranului.
Recomandate
Prețul gazelor naturale a scăzut cu circa 20% în Europa potrivit Antena 3 CNN , după ce Washingtonul și Teheranul au anunțat o încetare a focului pentru două săptămâni, reducând tensiunile care alimentaseră recent scumpirea energiei. Mișcarea s-a văzut rapid în tranzacțiile de la hub-ul TTF din Amsterdam, punctul de referință pentru prețurile gazelor în Europa. La începutul ședinței, cotațiile futures erau în scădere cu 19,24%, la 43 euro/MWh, după ce coborâseră anterior cu peste 20%, până la 42,5 euro/MWh, transmite Agerpres, citată de Antena 3 CNN. Pe fondul ieftinirii, prețul se apropie de nivelul de 31,6 euro/MWh consemnat pe 27 februarie, cu o zi înainte ca SUA și Israelul să înceapă războiul împotriva Iranului. În perioada escaladării, prețul gazelor a urcat până la 72 euro/MWh, pe fondul riscurilor percepute de piață pentru aprovizionare și transport. În plan politic, președintele SUA a anunțat pe platforma Truth Social că este de acord să suspende bombardamentele și atacurile împotriva Iranului timp de două săptămâni, cu puțin peste o oră înainte de expirarea ultimatumului său. De cealaltă parte, Teheranul a comunicat că va negocia cu partea americană, începând de vineri, pentru a pune capăt războiului pe durata celor două săptămâni și că ar accepta redeschiderea Strâmtorii Ormuz dacă atacurile israeliano-americane încetează. Pentru piețele energetice, știrea contează în principal prin efectul asupra riscului geopolitic și al rutelor de transport, în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz este o arteră strategică. În mod normal, prin această cale navigabilă trece aproximativ o cincime din țițeiul mondial, iar orice blocaj sau amenințare la adresa traficului poate împinge în sus cotațiile la energie, inclusiv la gaze, prin efect de contagiune în piețe. Hub-ul TTF din Amsterdam este reperul de preț pentru gazele din Europa, iar scăderile de acolo se propagă în contracte și oferte comerciale. Cotațiile futures au coborât la 42,5–43 euro/MWh, după o scădere de peste 19% într-o singură dimineață de tranzacționare. Contextul imediat al ieftinirii este anunțul de încetare a focului pentru două săptămâni între Washington și Teheran și perspectiva redeschiderii Strâmtorii Ormuz, condiționată de oprirea atacurilor. [...]
Un nou șoc pe energie riscă să împingă inflația și costurile de finanțare în sus , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor de întrerupere a aprovizionării, potrivit unei prognoze a Băncii Mondiale citate de Antena 3 . Instituția estimează că prețurile la energie ar urma să crească cu 24% anul acesta, până la cel mai ridicat nivel de la invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, dacă cele mai acute perturbări generate de războiul din regiune se încheie în mai. În scenariul de bază, Banca Mondială vede până în octombrie o revenire graduală, aproape de nivelul de dinaintea războiului, a volumelor tranzitate prin Strâmtoarea Ormuz , dar avertizează că riscul unor prețuri mai ridicate rămâne semnificativ dacă ostilitățile escaladează și perturbările de aprovizionare durează mai mult decât se anticipează. Petrolul, principalul canal de transmitere a șocului Banca Mondială estimează că țițeiul Brent (referința globală) ar urma să se tranzacționeze anul acesta la 86 dolari pe baril (aprox. 395 lei), față de 69 dolari pe baril (aprox. 318 lei) în 2025. În plus, prețul ar putea urca la 115 dolari pe baril (aprox. 529 lei) dacă facilitățile de gaze și petrol din regiune sunt afectate suplimentar, iar exporturile își revin lent. Instituția avertizează că atacarea infrastructurii energetice și perturbarea transportului prin Strâmtoarea Ormuz au dus la „cel mai mare șoc înregistrat vreodată” al aprovizionării cu petrol. Efect în lanț: alimente, dobânzi, creștere economică Economistul-șef al Băncii Mondiale, Indermit Gill , avertizează că războiul lovește economia globală „în valuri cumulate”, prin energie, apoi prin alimente și, în final, printr-o inflație mai ridicată, care ar putea împinge dobânzile și costurile de împrumut în sus. „Războiul lovește economia mondială în valuri cumulate: prima dată prin prețurile mai ridicate la energie, apoi prețurile mai ridicate la alimente și, în final, o inflație mai ridicată, care va determina majorarea dobânzilor și majorarea costurilor de împrumut.” Pe partea de agricultură, Banca Mondială estimează că prețurile îngrășămintelor ar urma să crească cu 31% în 2026, după un avans de 60% al prețului la uree. Instituția avertizează că aceste evoluții pot amplifica presiunile asupra aprovizionării cu alimente, pot eroda veniturile fermierilor și pot amenința randamentele viitoarelor culturi. În scenariul de bază, Banca Mondială estimează că inflația medie în economiile dezvoltate ar ajunge la 5,1% în 2026, de la 4,7% anul trecut. Pentru țările în curs de dezvoltare, instituția indică o inflație de 5,8% dacă războiul se prelungește. Totodată, creșterea economiei mondiale ar urma să fie afectată: țările în curs de dezvoltare ar înregistra un avans de 3,6% în 2026, față de o estimare anterioară de 4%, potrivit prognozei citate. [...]
Războiul de cinci săptămâni cu Iranul a scos la iveală cât de expusă este infrastructura energetică a Israelului , iar răspunsul autorităților începe să se traducă în investiții și măsuri de urgență, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Atacurile iraniene au vizat puncte critice, inclusiv centrale electrice din Haifa și Hadera, iar lovirea rafinăriei Bazan din Haifa – surprinsă în imagini cu fum dens – a amplificat îngrijorările legate de dependența de câteva noduri energetice. În paralel, tensiunile din Strâmtoarea Hormuz au împins în sus prețurile gazelor naturale la nivel global, adăugând presiune pe discuția despre reziliența energetică. Dependența de gaz și „veriga” motorinei în situații de criză Un raport din februarie al Controlorului de Stat, Matanyahu Englman , citat în articol, arată că după declanșarea ofensivei Israelului în urma atacului Hamas din 7 octombrie 2023, guvernul nu a abordat la timp nevoia de rezerve de motorină pentru situații de urgență. Aceste rezerve sunt prezentate drept esențiale pentru alimentarea centralelor fără a depinde de gazul natural. În același timp, specialiști intervievați descriu o structură de producție în care gazul natural domină: aproximativ 75% din electricitatea Israelului ar proveni din centrale pe gaz. Energia solară și alte alternative (inclusiv stocarea termică) ar asigura circa 18%, iar restul ar veni din cărbune, cu centralele pe cărbune programate să fie închise „în viitorul apropiat”. Risc operațional: concentrarea surselor și costul rețelelor Pe lângă dependența de un combustibil dominant, analiza indică și un risc de amplasament: sursele de gaz sunt în apropierea unor orașe de coastă precum Haifa și Ashkelon, ceea ce creează vulnerabilități de securitate și provocări de infrastructură. Un alt punct sensibil este transportul energiei din zonele de producție către marile centre urbane. Sunt menționate proiecte de regenerabile în Negev și Golan, însă „principala provocare” rămâne construirea de linii de înaltă tensiune către Tel Aviv, Haifa și Ierusalim – investiții costisitoare și adesea contestate local. Ce măsuri sunt deja în derulare și ce țintă apare pentru mixul energetic Ministerul Energiei a alocat 1 miliard de șekeli (aprox. 1,2 miliarde lei) pentru un program de măsuri accelerate de protecție, care include achiziția de piese de schimb și modernizări de echipamente. În același pachet, ministerul indică și o creștere cu 30% a rezervelor strategice de motorină. Pe termen mediu, unul dintre scenariile prezentate în articol este o tranziție graduală a mixului: de la aproximativ 75% gaz și 20% regenerabile în prezent, către un model 70%-30% până la mijlocul anilor 2030 și o împărțire 50%-50% în anii 2040. Autorul notează însă că aceste evoluții depind de ritmul investițiilor și de capacitatea statului de a susține primele implementări, care au, de regulă, risc mai ridicat. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz riscă să țină sub presiune piața energiei mai mult la gaze lichefiate decât la petrol , avertizează consilierul guvernatorului BNR Eugen Rădulescu, într-o analiză citată de adevarul.ro . În opinia sa, șocul de pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii va produce efecte de durată și ar putea grăbi tranziția către surse alternative. Rădulescu, invitat la Digi24, susține că închiderea Ormuzului era „cel mai previzibil scenariu”, pe fondul vulnerabilității globale la petrolul transportat prin strâmtoare. El pune sub semnul întrebării lipsa de anticipare a acestui risc, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu. Blocaj operațional, deblocare limitată și o piață încă fragilă Potrivit economistului, amploarea perturbării este ilustrată de faptul că peste 200 de nave au rămas blocate în Golf. Deși ar exista un armistițiu de două săptămâni convenit între SUA și Iran, acesta ar permite doar o deblocare parțială, cu maximum 15 nave pe zi , ceea ce menține presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra prețurilor din energie. De ce contează diferența petrol vs. gaze lichefiate Mesajul central al consilierului BNR este că impactul nu va fi uniform : petrolul ar putea reveni „mai repede” către un echilibru, în funcție de cum se stabilizează fluxurile și rutele; gazele lichefiate (GNL – gaz natural transportat în stare lichidă) ar urma să rămână „o problemă mult mai mult timp”, ceea ce sugerează o perioadă prelungită de tensiuni pe această piață. În această logică, criza ar putea funcționa ca accelerator pentru investiții și politici de reducere a dependenței de rutele și resursele expuse riscurilor geopolitice. Mize geopolitice: „America a pierdut categoric” Întrebat despre „câștigători”, Rădulescu respinge ideea unor victorii reale într-un război, dar notează că unele analize indică Rusia sau China ca beneficiari indirecți. În evaluarea sa de ansamblu, însă: „America a pierdut categoric” El mai ridică și problema motivației inițiale a atacului asupra Iranului, afirmând că riscurile erau evidente și că rezistența regimului de la Teheran a fost subestimată. În perioada următoare, relevanța economică imediată rămâne viteza de normalizare a traficului prin Ormuz și felul în care piața va separa șocul de scurtă durată (petrol) de cel potențial mai persistent (GNL), cu efecte în costurile energiei și în deciziile de investiții. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un pas important, dar insuficient pentru revenirea pieței energetice Potrivit The New York Times , redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un obiectiv central al Statelor Unite în cadrul acordului de încetare a focului cu Iranul, reprezintă doar primul pas spre relansarea fluxului de energie prin Golful Persic. Aceasta nu va fi suficientă pentru a readuce rapid prețurile petrolului și ale gazelor la nivelurile de dinaintea conflictului. Impactul atacurilor asupra infrastructurii energetice În urma atacurilor asupra rafinăriilor, depozitelor și câmpurilor petroliere din cel puțin nouă țări, peste 10% din oferta mondială de petrol a fost întreruptă. Reluarea operațiunilor necesită nu doar asigurarea trecerii sigure prin strâmtoare, ci și inspecții ale pompelor, înlocuirea echipamentelor de procesare și rechemarea angajaților și navelor dispersate. „Nu este o situație în care doar apeși un buton și totul revine la normal”, a declarat Martin Houston, un executiv cu experiență în industria petrolului și gazelor. Provocările reluării producției Chiar dacă navele vor putea tranzita strâmtoarea fără a fi atacate, reluarea completă a producției va fi un proces de durată. Înțelegerea de încetare a focului, anunțată de președintele Trump, permite trecerea navelor prin strâmtoare, dar atacurile asupra infrastructurii energetice au continuat până la semnarea acordului. În plus, repornirea puțurilor și a altor facilități va dura luni de zile, iar unele infrastructuri grav avariate ar putea necesita ani pentru a fi reparate. De asemenea, prețurile la benzină, care au depășit recent 4 dolari pe galon în Statele Unite, nu vor reveni rapid la nivelurile anterioare conflictului. Probleme tehnice și lanțuri de aprovizionare Oprirea puțurilor de petrol și gaze poate duce la probleme tehnice, cum ar fi dezechilibre de presiune subterană sau acumularea de apă. În plus, echipamentele expuse la sulfura de hidrogen, un gaz toxic, pot coroda. Lanțurile de aprovizionare pentru piese specializate sunt deja tensionate, ceea ce complică și mai mult procesul de reconstrucție. Un exemplu notabil este complexul de export de gaze naturale din Qatar, Ras Laffan, unde atacurile au distrus 17% din capacitate. QatarEnergy estimează că va dura câțiva ani pentru a repara zonele avariate. Perspectivele pieței energetice Pe termen lung, analiștii estimează că prețurile energiei vor scădea față de nivelurile din timpul războiului, dar vor rămâne mai ridicate decât ar fi fost în absența conflictului. Analiștii de la Société Générale prognozează că prețul petrolului va ajunge la aproximativ 80 de dolari pe baril la sfârșitul anului 2026, reflectând un risc mai mare de perturbări geopolitice în viitor. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul raționalizarea combustibilului și eliberarea unei cantități mai mari de petrol din rezervele strategice, pe fondul riscului unui șoc energetic prelungit generat de războiul din Orientul Mijlociu, potrivit Adevărul , care citează un interviu al comisarului european pentru energie, Dan Jorgensen, acordat Financial Times. Jorgensen a spus că blocul comunitar „evaluează toate opțiunile” și că, deși UE „nu se confruntă deocamdată” cu o criză de aprovizionare, pregătește planuri de contingență pentru efectele structurale ale conflictului lansat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. În acest context, comisarul a avertizat că prețurile la energie ar urma să rămână ridicate o perioadă mai lungă. După atacul inițial, prețul țițeiului Brent a urcat aproape de 120 de dolari, iar în prezent se tranzacționează în jurul valorii de 107 dolari, însă volatilitatea persistă, pe fondul închiderii de facto a Strâmtorii Ormuz, controlată de Teheran, prin care trec aproximativ 20% din transporturile globale de petrol. „Ne pregătim pentru cele mai grave scenarii, deși nu am ajuns încă în punctul în care să fie nevoie să raționalizăm produse critice, cum ar fi kerosenul sau motorina. Este mai bine să fii pregătit decât să regreți”, a apreciat Jorgensen. Financial Times notează că sectorul aerian este printre cele mai îngrijorate de aprovizionarea cu kerosen, în condițiile diferențelor de reglementare dintre UE și Statele Unite privind specificațiile combustibilului. Comisarul a spus că Bruxelles-ul nu intenționează să modifice reglementările actuale, deși a lăsat deschisă posibilitatea unor ajustări dacă situația se deteriorează, inclusiv prin utilizarea unor instrumente legislative. Totodată, el nu a exclus eliberări suplimentare din rezervele strategice dacă criza energetică se intensifică și a reiterat că UE nu intenționează să își modifice cadrul de reglementare în acest an pentru a pune capăt importurilor de gaze naturale lichefiate rusești, menționând că blocul poate apela, la nevoie, la aprovizionare din SUA și de la alți parteneri. [...]
