Știri
Știri din categoria Piața energiei
China a ordonat principalelor rafinării să suspende exporturile de benzină și motorină, pe fondul perturbării livrărilor de petrol din Golful Persic, după escaladarea războiului din Orientul Mijlociu. Potrivit Digi24, informația provine din surse citate de Bloomberg și indică o măsură de urgență prin care Beijingul încearcă să protejeze aprovizionarea internă cu combustibili.
Decizia ar fi fost comunicată verbal de oficiali ai Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă (NDRC), principalul organism de planificare economică al Chinei, în cadrul unei întâlniri cu directorii marilor companii de rafinare. Acestora li s-a cerut să oprească imediat exporturile de produse rafinate și să nu mai semneze noi contracte externe.
În plus, rafinăriile ar fi fost instruite să renegocieze sau chiar să anuleze transporturile deja convenite cu parteneri externi. Totuși, autoritățile chineze au permis anumite excepții, inclusiv pentru combustibilul pentru aviație, pentru combustibilul destinat navelor deja stocat și pentru livrările către Hong Kong și Macao.
Printre companiile vizate de această măsură se numără giganții energetici PetroChina, Sinopec, CNOOC și Sinochem, dar și compania privată Zhejiang Petrochemical. Niciuna dintre aceste firme nu a comentat oficial informațiile publicate de Bloomberg.
Deși China dispune de unele dintre cele mai mari capacități de rafinare din lume, majoritatea producției sale este destinată consumului intern, iar exporturile au un rol secundar. În Asia, Beijingul ocupă locul al treilea la exporturile maritime de combustibili, după Coreea de Sud și Singapore.
Restricțiile adoptate de China reflectă însă o tendință mai largă în Asia, unde mai multe state dependente de importuri încearcă să-și protejeze piețele interne. În contextul conflictului din Orientul Mijlociu, fluxurile de petrol și combustibil din Golful Persic au fost grav afectate, iar rafinăriile din Japonia, India sau Indonezia au început la rândul lor să reducă producția și exporturile.
China depinde în continuare în mare măsură de petrolul din Golf, care reprezintă aproape jumătate din importurile sale de țiței. În plus, aproape toate exporturile de petrol ale Iranului sunt direcționate către piața chineză, ceea ce face ca Beijingul să fie direct expus la turbulențele generate de conflict.
Recomandate
Rompetrol a redus prețurile la pompă, coborând motorina sub benzină , într-o mișcare care poate pune presiune pe restul pieței într-un context în care strategiile comerciale ale companiilor sunt influențate și de plafonarea temporară a adaosurilor, potrivit Profit . În urma ieftinirii din stațiile Rompetrol, motorina standard a ajuns la 9,49 lei/l, iar benzina standard la 9,53 lei/l, după o săptămână în care cotațiile au rămas neschimbate. Practic, motorina este cu 5 bani/l mai ieftină decât benzina, o inversare față de situația de acum circa o lună și jumătate, când motorina era mai scumpă cu peste 1 leu/l. Cum se poziționează Rompetrol față de concurență Profit notează că, la nivelul stațiilor din Capitală, prețurile Rompetrol sunt în acest moment cele mai reduse din piață, cel puțin până când concurenții vor adopta măsuri similare. Comparativ cu Petrom, diferențele sunt: motorina standard: cu 4 bani/l mai ieftină la Rompetrol; benzina standard: cu 9 bani/l mai ieftină la Rompetrol. Context: volatilitate recentă și efectul plafonării adaosurilor În același material este amintit că, pe 1 iulie, compania controlată de grupul kazah KMG scumpise motorina cu 35 bani/l. Totodată, înaintea scumpirii motorinei de pe 1 iunie, în cele 10 zile precedente Rompetrol scumpise benzina cu 50 bani/l și ieftinise motorina cu 35 bani/l. Un element de fundal pentru aceste ajustări este intervenția Guvernului, care a limitat temporar, până în luna iunie, adaosurile comerciale ale companiilor din domeniu la nivelul celor de anul trecut. Profit precizează că adaosul nu este calculat la produs, ci la cifra de afaceri, ceea ce influențează strategiile de preț ale jucătorilor din piață. [...]
Europa intră spre iarnă cu stocuri de gaze „periculos de mici”, iar trecerea de la gazul rusesc la GNL a mutat riscul pe o piață globală mai volatilă , potrivit unei analize publicate de HotNews , care citează evaluarea lui Ron Bousso , analist Reuters pentru piața energiei. Presiunea vine dintr-un context geopolitic complicat: conflictele din Orientul Mijlociu și din Rusia au afectat piețele globale de gaz natural lichefiat (GNL) și păcură, iar acest lucru a contribuit la scăderea stocurilor. În paralel, Europa se pregătește pentru sezonul rece cu rezerve descrise ca „fragile”, după ani consecutivi de șocuri energetice. De ce contează: dependența de GNL înseamnă concurență directă cu Asia Analiza arată că vulnerabilitatea actuală este legată de schimbarea rapidă a mixului energetic după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022 . Europa a înlocuit gazul rusesc livrat prin conducte cu GNL, devenind unul dintre cei mai mari importatori ai acestui combustibil. Această tranziție a redus dependența de Rusia, dar a adus o nouă problemă operațională: în locul unor fluxuri relativ stabile pe termen lung, Europa cumpără acum pe o piață globală, unde: concurează direct cu Asia și alte regiuni pentru aceleași volume; întreruperile de aprovizionare se transmit rapid în prețuri și disponibilitate, cu efecte „aproape instantanee” la nivel global. „Bomba cu ceas” din motorină: stocuri în scădere în plin sezon de acumulare Un element care, potrivit analizei, a trecut mai puțin în atenția publică este piața motorinei. În mod normal, vara ar trebui să fie perioada în care stocurile cresc, având în vedere rolul motorinei în industrie, transporturi și încălzire. În schimb, stocurile au scăzut, ceea ce amplifică riscurile pentru iarnă. Context: gazul și păcura rămân esențiale pentru încălzire Gazul natural și păcura sunt principalele surse pentru încălzirea rezidențială în Europa. Conform datelor oficiale citate, gazul acoperă aproximativ 30% din cererea de încălzire a gospodăriilor, iar păcura peste 10%. În acest cadru, tensiunile simultane pe ambele piețe ridică miza pentru costuri și securitatea aprovizionării în sezonul rece. [...]
Prețul motorinei din România revine spre media UE după 1 iulie , pe fondul expirării plafonării adaosului comercial și al revenirii accizei la nivelul anterior, iar Consiliul Concurenței spune că monitorizează piața și va verifica respectarea obligațiilor de către operatori, potrivit Economedia . În analiza autorității, datele pentru perioada 1 martie – 30 iunie 2026 arată că, în cea mai mare parte a intervalului, prețurile carburanților din România s-au menținut „semnificativ” sub media Uniunii Europene, atât la prețurile finale (cu taxe), cât și la cele fără taxe. Spre finalul perioadei, la motorină diferența față de media europeană s-a redus treptat, ceea ce Consiliul interpretează ca o revenire către situația de dinainte de război, când motorina era, de regulă, mai aproape de media UE decât benzina. Ce arată comparația cu media UE La mijlocul lunii iunie, prețurile cu taxe din România erau sub media UE cu 7,2% la benzină și cu 3,7% la motorină. Diferențele erau mai mari la prețurile fără taxe: 15,1% sub media UE la benzină și 8,3% sub media UE la motorină. Consiliul notează că, din perspectiva prețurilor fără taxe, România s-a aflat în iunie în grupul statelor cu cele mai reduse niveluri, iar ecartul față de media europeană a fost mai accentuat decât în perioadele obișnuite. De ce se mișcă diferit benzina față de motorina După creșterile din martie, generate de tensiuni internaționale și probleme de aprovizionare, prețurile la pompă au intrat într-o tendință de corecție, mai ales în iunie. Prețurile interne fără taxe au urmat, în general, cotațiile internaționale Platts și Brent, însă Consiliul subliniază că transmiterea nu a fost „automată, instantanee sau proporțională”. În cazul benzinei, corelarea cu cotațiile internaționale a fost mai evidentă, iar scăderea din iunie s-a reflectat în prețurile interne. La motorină, șocul inițial a fost mai puternic, iar ajustarea ulterioară mai lentă și mai moderată, pe fondul unei volatilități mai ridicate și al unei dependențe mai mari de piețele internaționale — evoluție care, potrivit autorității, explică apropierea recentă de media UE. Ce urmează: acciza revine, iar Consiliul finalizează un raport În condițiile în care perioada pentru care a fost declarată situația de criză nu a fost prelungită, de la 1 iulie acciza la motorină a revenit la nivelul anterior, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 36 bani/litru, cu TVA. Consiliul Concurenței a solicitat informații companiilor active pe piața carburanților și spune că până la sfârșitul lunii iulie va finaliza raportul privind respectarea obligațiilor de plafonare de către operatori. Autoritatea anunță că va continua monitorizarea pieței și după încetarea măsurilor temporare, pentru a vedea cum se reflectă în prețurile la pompă modificările cotațiilor internaționale, ale costurilor și ale condițiilor comerciale. „Vom continua să monitorizăm piața, mai ales după încetarea măsurilor temporare”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. [...]
Scumpirea accelerată a gazelor readuce presiunea pe inflație și poate împinge BCE spre noi majorări de dobândă , pe fondul riscurilor de aprovizionare și al unui nivel de stocare sub media istorică, potrivit Economica . Contractul pentru luna următoare la Dutch Title Transfer Facility (TTF) – reperul principal pentru tranzacționarea gazelor în Europa – a urcat cu 6% luni dimineață (ora Amsterdamului), până la 97,31 dolari (84,275 euro) pe MWh, cel mai ridicat nivel de la criza din 2022–2023. Prețurile marchează cinci săptămâni consecutive de creșteri săptămânale. De ce cresc prețurile: risc geopolitic și stocuri mai mici Ascensiunea este legată de intensificarea riscurilor privind aprovizionarea cu petrol și gaze din Orientul Mijlociu, după ce Arabia Saudită și-a închis conducta cheie de petrol Est–Vest, folosită pentru ocolirea Strâmtorii Hormuz. În paralel, Europa intră spre sezonul rece cu depozite mai puțin pline decât de obicei: sub 70% la nivelul întregii Europe, față de 82% în aceeași perioadă din 2025 și o medie pe cinci ani de peste 80%. În material se arată că Europa se îndreaptă spre iarnă cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de stocare din ultimele două decenii, în contextul în care războiul din Orientul Mijlociu a afectat livrările de GNL (gaz natural lichefiat) din Qatar și a intensificat competiția globală pentru încărcături disponibile rapid. „Potențialul pentru o «luptă globală pentru combustibil» există, în special într-o iarnă mai friguroasă”, a declarat Go Katayama, analist principal pentru GNL la Kpler, pentru Bloomberg. Ca semn al acestei competiții, prețul spot al GNL în Asia a urcat săptămâna trecută la cel mai ridicat nivel din 2022 încoace. Efectul economic: energia reintră în ecuația dobânzilor Creșterea prețurilor la energie a ajuns pe agenda oficialilor Băncii Centrale Europene , mai mulți decidenți avertizând – potrivit Reuters – că inflația ar putea depăși estimările deja revizuite în sus. BCE a majorat dobânzile săptămâna trecută, însă petrolul și gazele sunt deja peste nivelurile de referință folosite în prognoze, ceea ce sugerează riscul unei inflații mai persistente. „Cele mai recente evoluții ale prețurilor la energie sunt destul de îngrijorătoare. Nu este vorba doar despre petrol… un factor deosebit de important pentru Europa îl reprezintă gazele, care au atins, și ele, valori foarte ridicate”, a declarat Isabel Schnabel, membră a Comitetului Executiv al BCE. În prognozele BCE, cotațiile futures la gaze erau estimate pentru decembrie la 60,1 euro/MWh în scenariul de bază și 77 euro/MWh în scenariul pesimist, în timp ce prețul de piață depășește deja 80 euro. Și petrolul este peste ipotezele BCE: Brent se tranzacționează la 108 dolari/baril. „Riscurile privind inflația sunt în mod clar orientate în sus”, a declarat Peter Kazimir, guvernatorul băncii centrale a Slovaciei și membru în consiliul guvernatorilor BCE. „Se conturează argumente solide pentru o nouă înăsprire a politicii monetare”, a declarat Martins Kazaks, guvernatorul băncii centrale a Letoniei, adăugând că dobânzile ar putea fi împinse „în teritoriu restrictiv”. Dobânda de referință a BCE este în prezent 2,5%, iar o nouă înăsprire ar putea afecta costurile de finanțare în economie, într-un moment în care energia riscă să împingă din nou în sus inflația. Ce urmează: ședința BCE din 29 octombrie și riscul de scumpiri la iarnă Următoarea ședință de politică monetară a BCE este programată pentru 29 octombrie, iar piețele financiare indică 60% șanse pentru o majorare a dobânzilor atunci, potrivit informațiilor din articol. În planul economiei reale, materialul notează că țările europene dependente de gaz pentru încălzire au ezitat să-și umple depozitele în timpul verii, iar acum se grăbesc să stocheze, ceea ce alimentează scumpirea. Consecința probabilă: costuri mai mari la încălzire și energie electrică pentru gospodării și companii, cu efect de propagare în inflație. Există însă și o nuanță importantă: unii economiști citați în articol susțin că extinderea producției din surse regenerabile după începutul războiului din Ucraina și încetinirea activității în industriile mari consumatoare de energie fac UE mai puțin vulnerabilă decât în trecut la șocurile din prețul gazelor. [...]
Escaladarea barierelor comerciale pentru tehnologii electrice riscă să scumpească modernizarea rețelelor și să întârzie tranziția energetică , într-un moment în care cererea de electricitate crește, iar investițiile în infrastructură sunt deja sub presiune, potrivit unei analize Politico . Miza economică este dublă: costuri mai mari pentru companii și utilități, respectiv facturi potențial mai ridicate pentru consumatori, pe fondul întârzierilor în livrări și al tarifelor în creștere. Tensiunile comerciale se extind de la produse finite (vehicule electrice, baterii) la componente și materiale critice pentru electrificare, de la celule fotovoltaice până la echipamente de rețea. Guverne din Europa, SUA și economii emergente justifică măsurile prin protecția locurilor de muncă, securitate economică și reducerea dependenței de China, însă industria avertizează că efectul cumulat poate încetini decarbonizarea și poate crește emisiile. Tarifele intră în „inima” lanțului de electrificare Analiza notează că barierele comerciale nu sunt noi, dar în ultimii ani au ajuns să acopere aproape întregul lanț de aprovizionare, de la materii prime și componente până la produse finale. Agenția Internațională a Energiei (IEA) a descris fenomenul drept o proliferare de tarife, taxe, măsuri antidumping, cerințe de conținut local și scheme de subvenții care „strâng” condițiile de comerț și schimbă tiparele comerciale (comentariul IEA menționat în articol: https://www.iea.org/commentaries/energy-technology-manufacturing-is-rebalancing-in-a-dynamic-era-for-trade-and-industrial-policy ). În ultimii doi ani, tarifele pentru baterii, vehicule electrice, electrolizoare, pompe de căldură și turbine eoliene au crescut, iar pentru solar „rata medie a taxelor” pe lanțul de aprovizionare a urcat de nouă ori între 2023 și 2024, potrivit analiștilor IEA citați de Politico. Consecința directă: tranziția energetică devine mai scumpă exact când ritmul ar trebui accelerat. Rețelele electrice, punctul sensibil: întârzieri, costuri și risc de facturi mai mari Cea mai imediată problemă operațională și economică este în infrastructura de rețea. Politico arată că, în multe țări, utilitățile și guvernele încearcă să modernizeze rețele îmbătrânite, în timp ce cererea de electricitate crește și volume mari de energie regenerabilă așteaptă conectarea. În acest context, tarifele pot ridica prețul echipamentelor și al lucrărilor, împingând în sus costul investițiilor și, implicit, presiunea asupra facturilor. Karen Wayland, CEO GridWise Alliance (coaliție a utilităților și furnizorilor de echipamente din SUA), rezumă efectul: „Cu siguranță încetinește lucrurile.” Wayland indică și un blocaj deja existent în lanțurile de aprovizionare pentru echipamente de rețea, amplificat de competiția cu centrele de date și de relocalizarea unor producții. În SUA, transformatoarele ar ajunge la termene de livrare de aproape doi ani și jumătate, iar prețurile ar fi crescut cu 158% din mai 2020; alte echipamente (comutatoare, automatizări de distribuție, regulatoare de tensiune) ar avea termene de cel puțin un an, conform aceleiași surse citate de Politico. Europa: cerințe „fabricat în Europa”, dar industrie insuficientă pe termen scurt În Uniunea Europeană, politicienii discută cerințe de tip „made in Europe” pentru anumite tehnologii curate achiziționate de autorități publice. Operatorii de distribuție avertizează însă că, în forma rigidă, măsura poate încetini electrificarea și instalarea de regenerabile, deoarece Europa nu produce suficient din unele tehnologii-cheie (de exemplu, anumite componente pentru transformatoare) pentru a acoperi cererea, potrivit European Distribution System Operators (documentul menționat: https://www.edsoforsmartgrids.eu/content/uploads/2026/08/e.dso-made-in-europe-position-paper.pdf ). Asociația susține că, în aceste condiții, cerințele stricte de origine ar putea „constrânge achizițiile și crește costurile”, fără să întărească rapid capacitatea industrială europeană. SUA: restricții pe importuri de echipamente de rețea și efecte în lanț pentru solar În SUA, Politico descrie o combinație de tarife și restricții mai dure sub administrația Trump, inclusiv un ordin executiv din august care interzice cumpărarea, vânzarea sau instalarea unor echipamente de rețea fabricate de companii străine considerate risc de securitate națională (material Politico Pro menționat: https://subscriber.politicopro.com/article/2026/08/trump-bans-use-of-some-foreign-electric-grid-parts-over-security-risks-01051953 ). Ordinul nu numește explicit țări, iar Departamentul Energiei ar urma să stabilească ce echipamente și ce companii intră sub incidența interdicției. Casa Albă a transmis, potrivit Politico, că ordinul vizează țări aflate sub embargo de armament și că acestea ar reprezenta o parte mică din echipamentele de rețea pentru majoritatea categoriilor de produse; totodată, Departamentul Energiei ar urma să echilibreze securitatea națională cu nevoia de extindere a rețelei în ghidurile de implementare. Pe solar, analiza menționează o succesiune de măsuri care pot afecta costurile și ritmul instalărilor, inclusiv stabilirea unor prețuri minime la import pentru polisiliciu (materia primă-cheie pentru majoritatea panourilor) și tarife pentru alte echipamente. Tim Pawlenty, CEO al Solar Energy Industries Association, spune că tarifele ar putea ajuta la relocalizarea producției, dar avertizează că nivelul și „secvențierea” lor pot crea probleme dacă furnizorii interni nu pot acoperi rapid golurile din lanțul de aprovizionare. De ce contează: decarbonizarea poate încetini, iar costurile pot urca Politico citează avertismente din industrie și analize care indică un risc comun: electrificarea și tranziția către energie mai curată pot deveni mai lente și mai scumpe. O analiză a Băncii Centrale Europene a avertizat că barierele comerciale ar face produsele „verzi” mai scumpe decât tehnologiile convenționale, cu efect asupra eforturilor de limitare a schimbărilor climatice (link menționat: https://www.ecb.europa.eu/press/research-publications/resbull/2026/html/ecb.rb260324~0b81bd7e3c.en.html ). În același timp, argumentul politic rămâne puternic: dependența totală de China pentru tehnologiile curate poate eroda sprijinul public pentru decarbonizare. În acest registru, comisarul european Stéphane Séjourné a întrebat, la prezentarea propunerii în martie, cum poate fi explicată populației „că decarbonizarea este o oportunitate” dacă bateriile sunt fabricate în China (discursul menționat: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/fr/speech_26_532 ). Pentru companii și utilități, implicația practică este că planurile de investiții în rețele, regenerabile și electrificare vor trebui recalibrate în funcție de costuri, termene de livrare și reguli de origine tot mai stricte. Iar pentru consumatori, riscul este ca întârzierile și scumpirile din infrastructură să se traducă, în timp, în presiune suplimentară asupra facturilor la energie. [...]
Diferența dintre prețul spot și contractele PPA riscă să lase industria românească expusă la volatilitate , într-un moment în care energia se tranzacționează la niveluri ridicate, iar companiile cer costuri mai mici sau măcar previzibile, potrivit Economica . În România, prețurile mari ale energiei electrice sunt puse și pe seama unui regim hidrologic foarte slab, care a redus producția hidro, la care se adaugă oprirea unei centrale nucleare, context care alimentează nemulțumirea din industrie. Publicația dă exemple de presiune venită atât direct ( Alro Slatina ), cât și indirect ( Automobile Dacia ), pe fondul unei piețe în care prețurile „oricum mari” sunt în creștere și afectează competitivitatea. În acest cadru, Economica notează că marii consumatori nu au adoptat pe scară largă contractele bilaterale negociate direct pe termen lung pentru energie din surse regenerabile (PPA – „Power Purchase Agreements”, adică acorduri de cumpărare a energiei). Deși România a intrat în top 10 european la energia contractată prin PPA încă din 2024, clienții care au semnat astfel de contracte nu sunt, în general, marii consumatori industriali, pe fondul diferențelor de preț dintre așteptările dezvoltatorilor și disponibilitatea de plată a clienților. În plus, persistă și așteptarea că statul va interveni pentru a reduce prețurile, pe fondul istoricului de reglementare în perioade dificile. Cât costă energia acum și de ce PPA-urile devin relevante În piața românească, energia electrică a ajuns la 150 de euro/MWh în piața spot (preț din august), iar contractele forward sunt la 170 de euro/MWh pentru livrare „bandă” în următoarele două trimestre de iarnă, potrivit datelor prezentate. În paralel, o analiză publicată la 1 septembrie de Jonathan Bruegel pe site-ul Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA) arată că, în Europa, PPA-urile au trecut de la un instrument asociat mai ales obiectivelor de sustenabilitate la unul de protecție împotriva prețurilor ridicate, în contextul volatilității accentuate. Printre concluziile reținute în material: criza energetică a transformat PPA-urile în instrumente de „acoperire” a riscului de preț pentru companii; prețurile PPA din Europa sunt „cam la jumătate” față de prețurile spot în perioade de criză; cererea mai mare de PPA nu a dus automat la mai multe tranzacții, deoarece unii dezvoltatori preferă vânzarea pe spot. De ce nu se închid mai repede tranzacțiile PPA în Europa Analiza citată indică o tensiune între interesul cumpărătorilor pentru stabilitate și interesul producătorilor pentru venituri mai mari pe termen scurt. Potrivit datelor LevelTen Energy, prețurile PPA în Europa sunt între 60 și 85 de euro/MWh, în timp ce prețurile spot în perioade de criză sunt de 120–150 de euro/MWh (date ENTSO-E). În aceste condiții, semnarea unui PPA la 75–85 de euro/MWh poate însemna pentru dezvoltatori renunțarea la venituri potențial mai mari din piața spot, ceea ce frânează unele acorduri. În plus, finanțatorii proiectelor ar fi devenit mai stricți, cerând marje de siguranță mai mari, prețuri minime garantate și contracte mai scurte. Aici apare o neconcordanță: creditorii vor acoperire prin PPA pe 10–15 ani (durata tipică a împrumutului), în timp ce piața tinde spre contracte de 5–7 ani, ceea ce poate crea un risc de refinanțare în a doua parte a perioadei de creditare. Cum se schimbă structura PPA-urilor: de la „verde” la gestionarea riscului Materialul IEEFA descrie o schimbare de design al contractelor: de la PPA-uri lungi, cu preț fix, orientate spre raportarea emisiilor, către contracte care urmăresc protecția împotriva vârfurilor de preț. În tranzacțiile recente apar mai des: durate de 5–10 ani; prețuri minime și maxime (praguri și plafoane); clauze de indexare (de exemplu, legate de prețul gazului sau al certificatelor de carbon). Totodată, se conturează contracte care încearcă să rezolve „neconcordanța” dintre momentul producției regenerabile (de exemplu, solar la prânz) și orele în care apar vârfurile de preț (seara), prin structuri pe intervale zi/noapte, pachete hibride (solar–eolian–stocare) sau produse echivalente energiei de bază susținute de stocare. Miza pentru România: competitivitate și predictibilitate Pentru industria românească, mesajul de fond este că, într-o piață cu prețuri spot ridicate și volatile, accesul la contracte pe termen mai lung, cu prețuri mai stabile, poate deveni un instrument de competitivitate, nu doar o opțiune „verde”. În același timp, materialul sugerează că blocajele de preț și așteptările privind intervenția statului au limitat până acum apetitul marilor consumatori pentru PPA-uri, chiar dacă România a urcat în clasamentele europene la energia contractată astfel. Ca reper de context, Economica trimite și la informații despre poziționarea României în piața PPA din Europa, într-un material publicat de e-nergia.ro: e-nergia.ro . Analiza IEEFA este disponibilă aici: Institute for Energy Economics and Financial Analysis . [...]
