Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Europa riscă o iarnă cu gaze mai scumpe, după ce depozitele UE au ajuns la cel mai redus nivel pentru final de august din ultimii 13 ani, iar piața începe să prețuiască un scenariu de aprovizionare mai strânsă, potrivit Antena 3.
Depozitele de gaze ale Uniunii Europene erau umplute în proporție de 63% în ultima săptămână din august, mult sub media obișnuită de 80% pentru această perioadă. În ritmul actual de alimentare, UE ar urma să intre în sezonul de încălzire cu rezerve cu aproximativ o cincime sub media ultimilor cinci ani și la cel mai scăzut nivel din 2013, estimează Greg Molnar, analist în domeniul gazelor și profesor universitar.
Nivelurile mai mici din depozite cresc probabilitatea unor mișcări bruște de preț în lunile reci, mai ales dacă apar episoade de frig sau perioade cu vânt slab, care pot ridica cererea de gaze (inclusiv pentru producția de energie), avertizează Molnar.
În paralel, traderii se așteaptă la prețuri mai mari chiar și fără o penurie efectivă, pe fondul competiției pentru transporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) între Europa și Asia, pe măsură ce temperaturile scad.
Cauza principală indicată este războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, care a blocat exporturile de petrol și gaze din Golf. Analiștii avertizează că, fără redeschiderea Strâmtorii Ormuz, prețul de referință al gazelor ar putea depăși 100 de euro pe megawatt-oră (MWh), iar facturile vor continua să crească, notează The Guardian, citat de Antena 3.
Bjarne Schieldrop, analist-șef pe mărfuri la grupul bancar nordic SEB, spune că prețurile au rămas „relativ calme” în această vară, pe speranța redeschiderii strâmtorii, dar că „nimeni nu se așteaptă să se întâmple asta prea curând”. În acest context, el descrie intrarea pieței într-o „panică de iarnă”.
Îngrijorările sunt mai puternice în vestul Europei, unde depozitele sunt mai goale decât în țări precum Italia sau Polonia, care și-au trecut rezervele peste 80%.
Datele citate din Gas Infrastructure Europe indică niveluri semnificativ mai mici în:
Prețul de referință al gazelor în Europa a depășit 68 euro/MWh în ultimele săptămâni, un maxim al ultimilor trei ani și de peste două ori nivelul de la începutul anului, potrivit materialului. Goldman Sachs estimează că, fără revenirea exporturilor din Orientul Mijlociu, prețul ar trebui „cel mai probabil” să treacă de 100 euro/MWh pentru a atrage suficiente livrări care să acopere cererea de iarnă.
Pe lângă șocul de ofertă din Orientul Mijlociu, articolul indică doi factori care au accelerat consumul:
În mod normal, depozitele se umplu vara, când cererea și prețurile sunt mai mici.
Materialul nu indică o penurie efectivă ca scenariu de bază, însă semnalul pentru companii și consumatori este de risc crescut de scumpiri și volatilitate în iarnă, în funcție de ritmul de umplere a depozitelor, evoluția conflictului și disponibilitatea livrărilor de GNL către Europa.
Recomandate
Germania riscă să împingă în sus prețurile gazelor în UE dacă intră în iarnă cu rezerve mult sub ținte, pe fondul unui pariu politic că piața va umple depozitele fără intervenția statului, relatează Politico . Miza nu este doar internă: un deficit în cea mai mare economie europeană se poate transmite rapid în țările vecine și în cotațiile din întreg blocul. La nivelul UE, rezervele de gaze sunt „periculos de scăzute”, iar riscul este amplificat de continuarea războiului din Iran și de eventuale episoade de frig care ar crește cererea de încălzire în iarnă. În acest context, Germania este descrisă drept „cea mai mare vulnerabilitate” a Uniunii, deoarece un gol de aprovizionare acolo ar putea ridica prețurile în toată Europa. Rezerve la minime istorice și ținte UE greu de atins După invazia Rusiei în Ucraina din 2022, statele UE au fost obligate să atingă un nivel de 90% al capacității de stocare până la iarnă, pentru a evita penurii. Ulterior, după izbucnirea războiului din Iran, UE a redus ținta la 80%, pentru a limita cumpărările panicarde. În mod obișnuit, traderii și utilitățile cumpără gaze vara (când sunt mai ieftine), le stochează și le vând iarna. Potrivit analizei, acest mecanism a fost perturbat: prețurile mai mari din timpul verii, pe fondul războiului din Iran și al efectelor schimbărilor climatice, au slăbit stimulentele comerciale. În ansamblul UE, rezervele sunt la aproximativ 58% din capacitate, cu 16 puncte procentuale sub media istorică pe cinci ani și la cel mai redus nivel din 2011. În Germania, situația este și mai tensionată: rezervele erau la 47% din capacitatea națională în august, „cel mai mic nivel de umplere de când există date”, iar depozitele germane reprezintă peste 20% din capacitatea de stocare a UE. Berlinul refuză intervenția, de teama unei scumpiri imediate Pe fondul presiunilor tot mai mari, apar apeluri ca Berlinul să intervină direct și să oblige companiile energetice controlate de stat să cumpere gaze „la orice preț”, abandonând doctrina de piață liberă. Guvernul german refuză însă, deși nu își îndeplinește țintele UE și se confruntă cu riscul unor penurii fizice „încă din noiembrie”, potrivit materialului. Ministerul Energiei din Germania susține că umplerea depozitelor rămâne responsabilitatea companiilor și traderilor și avertizează că o umplere condusă de guvern ar strânge și mai mult piața și ar împinge prețurile în sus, ceea ce ar putea înrăutăți situația de aprovizionare în lunile următoare. De ce contează pentru piață: volatilitate mai mare și risc de „efect de contagiune” Analiza leagă presiunea pe prețuri de tensiunile din zona Strâmtorii Hormuz , menționând că indicatorul de referință al gazelor în Europa este acum constant mai ridicat decât în primele patru luni ale războiului din Iran. În paralel, expunerea Europei la volatilitate a crescut prin înlocuirea contractelor pe termen lung cu Rusia cu achiziții pe termen scurt de gaze naturale lichefiate (GNL) tranzacționate global, unde cargourile se duc către cel mai mare ofertant. În material sunt menționate și pierderea unor livrări-cheie din Qatar, respectiv creșterea cererii în Asia, ca factori care pot înăspri competiția pentru volume. Comisia Europeană afirmă că blocul nu se confruntă cu riscuri de aprovizionare în iarnă, însă o analiză a firmei Rapidan (citată de Politico ) estimează că rezervele ar putea urca doar la 65% din capacitatea totală până în noiembrie și că atingerea țintei UE nu ar fi posibilă fără „prețuri semnificativ mai mari”. Ce urmează: iarna va testa strategia „piața rezolvă” Potrivit lui Laurent Ruseckas, analist senior la S&P Global, dacă temperaturile vor fi neobișnuit de scăzute, traderii ar putea fi forțați să cumpere suplimentar în ultimul moment, ceea ce ar împinge prețurile în sus, mai ales dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. Pe de altă parte, o intervenție timpurie ar putea scumpi gazul „prematur” dacă iarna se dovedește blândă. Riscul nu este doar de preț, ci și de disponibilitate fizică. Sebastian Heinermann, directorul asociației germane de stocare a gazelor INES, avertizează că până și umplerea la 76% (nivel pe care SEFE spune că îl poate atinge) ar putea să nu acopere necesarul într-o iarnă „excepțional de rece”, cu potențiale efecte în lanț asupra țărilor către care Germania are obligații de asistență de urgență, inclusiv Austria, Elveția, Italia și Danemarca. Berlinul a prezentat planuri pentru un nou stoc de urgență, dar acesta ar urma să acopere doar 10% din capacitatea de gaze a țării și să înceapă oficial abia vara viitoare. În același timp, alte state au trecut la măsuri directe: Olanda a alocat 1,2 miliarde de euro (aprox. 6,1 miliarde lei) companiei de stat EBN pentru a accelera reumplerea rezervelor. În Germania, mesajele din industrie rămân mixte: SEFE spune că ținta de 70% rămâne realizabilă fără intervenție și indică faptul că 78% din capacitatea de stocare este deja rezervată (fără a garanta volumele efectiv injectate), în timp ce Uniper avertizează că devine „din ce în ce mai dificil” să fie atinse nivelurile-țintă înainte de iarnă, în ritmul actual. [...]
Saudi Aramco își schimbă logistica exporturilor pentru Asia ca să reducă riscurile din Strâmtoarea Ormuz , inclusiv prin încărcări în afara strâmtorii și transferuri de la navă la navă, potrivit HotNews . Miza este menținerea fluxurilor către China, în contextul riscurilor generate de războiul dintre SUA și Iran. Compania saudită a început să ofere cantități suplimentare de petrol pentru încărcare în afara Strâmtorii Ormuz în luna septembrie. În paralel, datele de transport maritim indică faptul că unele încărcături ar fi fost transportate prin strâmtoare cu petroliere care își opresc sistemele de localizare, pentru a diminua riscul de a fi identificate și atacate. Transferuri „navă la navă” în afara Ormuz Aramco a demarat, pentru a doua săptămână consecutiv, vânzări către cumpărători asiatici pentru sortimentele Arab Medium și Arab Heavy, folosind transferuri de la navă la navă (ship-to-ship, STS) în largul portului Fujairah (Emiratele Arabe Unite) sau al portului Sohar (Oman) — ambele în afara Strâmtorii Ormuz. Procedura permite ca petrolul transportat prin zona cu risc să fie mutat pe alte petroliere, care își continuă apoi drumul către clienții asiatici, reducând expunerea navelor care ar traversa integral zona considerată periculoasă. Livrări către China: 4 milioane de barili și destinația Sinopec Potrivit Reuters (citat de news.ro), Aramco a vândut deja în această lună cel puțin 4 milioane de barili de petrol către China. Datele Vortexa și Kpler arată că două superpetroliere, cu aproximativ 4 milioane de barili în total, se îndreaptă către China după transferuri realizate în largul portului Sohar. Singapore Prosperity și-a transferat încărcătura în jurul datei de 22 august către superpetrolierul Xin Hui Yang, programat să ajungă în portul Ningbo (estul Chinei) pe 15 septembrie. Algeria Prosperity și-a transferat marți încărcătura către Xin Han Yang, care ar urma să ajungă în portul Zhanjiang (sudul Chinei) pe 12 septembrie. Ambele transporturi sunt destinate Sinopec, cel mai mare rafinator de petrol din lume, conform datelor Vortexa. Compania chineză nu a răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: Ormuz rămâne un punct critic pentru energia globală Înainte de izbucnirea războiului dintre SUA și Iran, la 28 februarie, Strâmtoarea Ormuz era una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, pe unde trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel mondial. În acest context, ajustările de rută și de proceduri arată cum Aramco încearcă să își protejeze exporturile, iar China să își securizeze aprovizionarea din Golf, chiar și atunci când transportul prin Ormuz devine mai dificil și mai riscant. [...]
Iranul a deschis pentru unele petroliere irakiene ruta prin Strâmtoarea Ormuz , o decizie cu potențial de impact asupra fluxurilor de export de țiței din regiune, într-un punct-cheie pentru transportul maritim global de energie, potrivit G4Media , care citează agenția oficială iraniană IRNA, preluată de Al Jazeera. Permisiunea a fost acordată în contextul unei vizite în Irak a președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf . Conform relatării, solicitarea a venit din partea omologului său irakian, Haibat al-Halbousi, care i-a cerut aprobarea „pentru a proteja interesele economice” ale Irakului. Ce se știe și ce rămâne neclar Informațiile disponibile în acest moment sunt limitate. Raportul citat nu precizează: câte petroliere irakiene ar urma să fie lăsate să treacă; când ar intra în vigoare permisiunea; dacă există un interval de timp sau un cadru formal pentru această măsură. În lipsa acestor detalii, amploarea efectului asupra exporturilor irakiene și asupra rutelor de transport rămâne deocamdată incertă. [...]
Atacurile asupra a trei petroliere ADNOC în Strâmtoarea Ormuz cresc riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute ale petrolului , cu potențial de presiune asupra cotațiilor internaționale și, implicit, asupra costurilor energetice în Europa, potrivit Mediafax . Trei nave aparținând companiei de stat Adnoc (Emiratele Arabe Unite) au fost atacate într-un interval de 24 de ore în timp ce încercau să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Două dintre petroliere au fost atacate joi seară, iar al treilea vineri seară. Conform informațiilor disponibile, nici Adnoc, nici autoritățile nu au raportat victime sau pagube în urma incidentelor, relatează publicația La Tribune. Ministerul de Externe al Emiratelor Arabe Unite a condamnat atacurile și le-a atribuit Iranului, susținând că folosirea strâmtorii pentru presiuni economice asupra altor state reprezintă un act de „piraterie” al Gardienilor Revoluției iranieni. Abu Dhabi consideră incidentele o amenințare directă pentru stabilitatea regională și securitatea energetică globală. „Țara își va apăra dreptul la libertatea navigației și la utilizarea strâmtorii în conformitate cu dreptul internațional”, a transmis Anwar Gargash , consilier al președintelui Emiratelor, potrivit informațiilor citate. De ce contează pentru piața petrolului Miza depășește regiunea Golfului: înaintea actualului război din Orientul Mijlociu, aproximativ o cincime din petrolul mondial tranzita Strâmtoarea Ormuz, pasajul maritim care leagă Golful Persic de Oceanul Indian. O perturbare a traficului pe această rută poate împinge în sus cotațiile internaționale ale petrolului și ale produselor petroliere, cu efecte inclusiv asupra statelor europene. Context: blocajul din Ormuz și condițiile Iranului Potrivit informațiilor citate de La Tribune, strâmtoarea este blocată de Iran de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, la sfârșitul lunii februarie, în timp ce Statele Unite au instituit o blocadă asupra porturilor iraniene. În acest context, Teheranul condiționează redeschiderea Strâmtorii Ormuz de îndeplinirea unor cerințe politice. Un înalt oficial iranian a cerut, săptămâna trecută, între altele, încetarea războiului și a operațiunilor împotriva Iranului și aliaților săi din Liban, teritoriile palestiniene, Yemen și Irak, precum și ridicarea blocadei navale impuse de SUA, potrivit declarațiilor preluate de agenția iraniană Tasnim. Atacurile asupra petrolierelelor ADNOC amplifică astfel riscurile operaționale pe una dintre arterele strategice ale comerțului energetic mondial, într-un moment în care conflictul dintre Statele Unite și Iran continuă să apese asupra pieței petrolului. [...]
OPEC+ crește din nou oferta pentru septembrie, dar riscul geopolitic poate anula efectul în piață , după ce Arabia Saudită, Rusia și alți cinci membri ai alianței au decis o majorare a cotelor de producție, potrivit HotNews . Decizia vine într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu afectează rutele și fluxurile de export, ceea ce poate limita impactul efectiv al creșterii anunțate asupra prețurilor. Cele șapte țări participante au convenit o „ajustare a producției” de 188.000 de barili pe zi pentru luna septembrie, un volum similar cu cel din lunile anterioare. OPEC nu a indicat o pauză în acest ciclu de creștere, deși analiștii se așteptau la o astfel de decizie, conform relatării Agerpres care citează Reuters și France Presse. Blocajele din Ormuz și riscurile din Marea Roșie pot reduce producția efectivă Războiul din Orientul Mijlociu a afectat producția țărilor din Golf, care au fost nevoite să reducă extracția din cauza blocajului din strâmtoarea Ormuz . Traficul maritim a avut o revenire după semnarea unui memorandum de înțelegere între Iran și SUA, în iunie, ceea ce – potrivit datelor OPEC – a dus la o creștere a producției față de luna mai. Reluarea ostilităților în iulie a adus însă un nou declin al transportului maritim prin Ormuz și a amplificat riscurile în Marea Roșie, evoluții care, „cel mai probabil”, vor duce la o scădere a numărului de barili produși, notează publicația. Rusia, sub țintă și sub obiectivul de producție Separat de tensiunile din Orientul Mijlociu, Rusia se confruntă cu dificultăți în menținerea producției aproape de 9 milioane de barili pe zi , față de obiectivul actual de 9,8 milioane de barili pe zi , în condițiile în care infrastructura petrolieră este frecvent vizată de atacuri cu drone ucrainene . Analistul Jorge Leon (Rystad Energy) a avertizat că, deocamdată, factorii geopolitici „maschează” amploarea creșterii ofertei OPEC+, dar efectul ar putea deveni mai vizibil dacă fluxurile de export se normalizează. „Pentru moment, factorii geopolitici maschează amploarea creșterii ofertei (asigurate de OPEC+). Acest lucru va deveni mult mai evident odată ce fluxurile de export se vor normaliza.” [...]
Administrația Trump susține că a obținut control majoritar american asupra a peste 65 de miliarde de barili din rezervele dovedite de petrol ale Venezuelei , într-un acord care ar putea reconfigura fluxurile de țiței către rafinăriile din SUA și ar deschide o nouă etapă pentru industria energetică a statului OPEC , potrivit Al Jazeera . Președintele Donald Trump a prezentat înțelegerea drept „cel mai mare acord petrolier din istoria lumii” și a afirmat, într-o postare pe Truth Social , că tranzacția „mai mult decât dublează rezervele de petrol ale Americii” și „va reduce substanțial prețurile la benzină” în SUA. Trump a mai susținut că acordul ar fi fost obținut „fără costuri pentru contribuabilul american”, printr-un parteneriat cu mediul privat, cu implicarea secretarului de stat Marco Rubio și a secretarului apărării Pete Hegseth, alături de președintele interimar al Venezuelei, Delcy Rodriguez. Din perspectiva Venezuelei, Delcy Rodriguez a salutat acordul, care, potrivit aceleiași surse, ar urma să aducă aproximativ 209 miliarde de dolari (aprox. 940 miliarde lei) la trezoreria statului. Rubio a descris înțelegerea ca un câștig pentru ambele țări, susținând că ar asigura petrol stabil și cu cost redus pentru SUA și ar contribui la scăderea prețurilor la pompă; pentru Venezuela, el a indicat aproape 100 de miliarde de dolari (aprox. 450 miliarde lei) investiții private și sprijin pentru mii de locuri de muncă bine plătite. Ce se știe despre implementare și ce lipsește Acordul vine după săptămâni de negocieri pentru acces pe termen lung al companiilor americane la un grup de câmpuri petroliere venezuelene și pentru garantarea livrărilor de țiței către SUA. Oficialii venezueleni ar pregăti semnarea săptămâna viitoare a unor acorduri care să acorde noi drepturi de explorare și producție mai multor companii, în special firmelor americane. Totuși, Trump nu a prezentat structura acordului, câmpurile vizate, companiile implicate și nici mecanismul prin care SUA ar exercita „control majoritar” asupra rezervelor. În plus, surse citate anterior de Reuters au indicat că ar fi fost luat în calcul un model de tip „lease” (închiriere/concesionare), cu posibilitatea scoaterii la licitație a unor câmpuri către producători americani, dar un astfel de aranjament ar putea întâmpina obstacole legale și constituționale în Venezuela, unde statul păstrează controlul asupra activităților-cheie din industria petrolieră. De ce contează pentru piața petrolului Înțelegerea ar însemna o extindere semnificativă a rolului Washingtonului în sectorul petrolier venezuelean, într-un moment în care administrația Trump urmărește să revigoreze producția țării și să securizeze mai mult țiței pentru rafinăriile americane. Venezuela are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, dar produce doar 1,25 milioane de barili pe zi, mult sub potențial, pe fondul subinvestițiilor, managementului deficitar și sancțiunilor. În lipsa detaliilor contractuale și a clarificărilor privind compatibilitatea cu cadrul legal venezuelean, impactul concret asupra producției și asupra fluxurilor de export către SUA rămâne, deocamdată, dificil de cuantificat. Pentru moment, următorul reper este semnarea acordurilor anunțată pentru săptămâna viitoare și publicarea termenilor care ar explica efectiv cum se traduce „controlul majoritar” invocat de Trump. [...]
